https://unesdoc.unesco.

org/ark:/48223/pf0000376919

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dezinformare

MIJLOACE SI TEHNICI DE INFLUENTARE PSIHOLOGICA.ZVONUL SI

DEZINFORMAREA CA MIJLOC DE REALIZARE A
INFLUENTARIIPSIHOSOCIOLOGICE ÎN MEDIUL MILITAR.

Aspecte teoretice în definirea actiunilor psihologice

Desfasurarea actiunilor psihologice bazându-se pe tehnici de influentare

simanipulare psihologica a adversarului, necesitatea fundamentariicorespunzatoare
a specificului acesteia în cadrul general al razboiului, adeterminat preocupari pe
linia explicarii si localizarii continutului rolului,functiilor, într-un cadru teoretic
adecvat.Prima lucrare în acest domeniu o putem considera a fi „Arta razboiului",
opera ateoreticianului militar chinez Sun-Tzu, scrisa în sec. V î.e.n. Între cei
cincifactori fundamentali care, apreciati corect pot aduce victoria pe primul loc
estesituat Calea - influenta morala, alaturi de Cer - starea vremii; Pamânt -
terenul;Capul - comandamentul si cel de-al cincilea Norma - doctrina. Mai mult
decâtatât, Sun-tzi, pe baza unei bogate experiente de lupta, ajunge la concluzia
potrivitcareia "Întreaga arta a razboiului se bazeaza pe înselatorie"[Sun-Tzu,
Artarazboiului, Ed. Militara, Bucuresti, 1976, p.33.]Se impune în continuare
prezentarea unor lucrari, autori, învataminte si elementefundamentale în conceptia
unor comandanti militari, ce au dezvoltat teoria înacest domeniu:- Filip al II-lea,
rege al Macedoniei (359-336 î.e.n.) a transmis fiului sau trei principii de baza pe
care acesta sa le aplice în relatiile militare dintre state.Primul se refera îndeosebi la
activitatea din timp de pace si vizeaza întretinerearelatiilor de prietenie cu cetateni
ai adversarului, astfel ca la nevoie, banulstrainului va veni sa sustina cauza proprie.
Al doilea se refera la actiunileindirecte desfasurate de agenti secreti prin zvonuri si
intrigi care sa alimenteze„razboiul nervilor". Cel de-al treilea principiu are în
vedere coplesirea „opiniei publice" cu numeroase noutati - false sau adevarate - cu
un scop bine stabilit:zdruncinare, dezintegrare, dizolvare, prin formele si metodele
specifice secoluluial IV-lea î.e.n.[Maurice Megret, La guerre psichologique, Press
Universitaires,Press Universitaires de Frances, Paris, 1960, p.9.];

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.

- Istoricul grec Xenofon (430-355 i.e.n.) descrie calitatile necesare unui

buncomandant de osti, sub forma unei convorbiri dintre tata si fiu în scopul
obtineriivictoriei, un comandant trebuie sa adopte un anumit comportament din
careretinem acele sfaturi ce vizeaza domeniul psihologic: sa stie sa recurga
laviclesuguri, sa fie prefacut, sa fie siret, sa caute sa pacaleasca si sa fie în
masurasa nascoceasca si alte viclesuguri împotriva inamicului [Xenofon, Viata
luiCyrus cel Batrân, întemeietorul statului persan, Ed. stiintifica, Bucuresti,
1967, p.96.];- Sextus Iulius Frontius, detinator al unor functii importante în
organizareastatala romana (sec.I e.n.), în opera sa Stratagemata, scrisa între anii
81-96 e.n.,structurata pe patru parti, face referiri, în trei parti, la stratageme folosite
înscopul înselarii si surprinderii inamicului. Sunt prezentate sub forma unor
pildedespre patriotism, curaj, abilitate, inteligenta, disciplina si sunt grupate în
functiede situatiile ce se pot ivi înainte sau pe timpul ducerii luptei. Devin
astfelsemnificative urmatoarele: cum sa facem sa nu simtim lipsurile sau sa
leînlaturam? Cum sa îndrumam oastea la lupta? Cum sa spulberam teama pe care
oau ostenii în fata unor semne favorabile? [Sextus Iulius Frontius,
Stratagemata,Apud Actiuni psihologice în confruntarile militare contemporane, Ed.
stiintifica,Bucuresti, 1980, p.16-19.];- Expresie a experientei militare românesti,
lucrarea voievodului român NeagoeBasarab, elaborata la începutul sec. XVI-lea
sub titlul: „Învataturile lui NeagoeBasarab catre fiul sau Theodosie", abordeaza
reguli de conduita politica similitara necesar a fi respectata atât pe plan intern, cât
si în relatiile externe cu prietenii sau eventualii vrajmasi ai tarii. Dintre aceste
reguli retinem: asigurarealinistii sufletesti a ostasilor prin adapostirea în locuri
ascunse si sigure a femeilor, batrânilor si copiilor: primirea regulata de catre
militari a drepturilor de hrana side leafa care li se cuvin;- Organizarea
corespunzatoare a sigurantei strajilor pentru a nu fi învinse si prinaceasta sa se
creeze spaima, ce poate determina pierderea oastei celei mari"[Învataturile lui
Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Ed. Minerva,Bucuresti, 1970, p.388.];- -
Machiavelli (1458-1525) introduce o serie de principii menite sa
calauzeasca practica în acest domeniu, în opera sa „Principele”, ce poate fi
considerata decatre unii autori drept un veritabil manual de razboi psihologic
[NicolloMachiavelli, Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980, p.16-19.];-
Capacitatea deosebita a tipariturilor, ca mijloc de vehiculare a informatiilor,
deinfluentare prin manipulare si persuasiune, este receptata si folosita înconsecinta,
Frederic al II-lea (cel Mare, 1712-1786) a folosit presa în declansareaunei largi
campanii de diversiune. Napoleon însusi recunoaste posibilitatile de

influentare morala, afirmând ca patru ziare pot sa provoace unui inamic mai
multrau decât o armata de sute de mii de oameni [D.A. Volkogonov,Psihologhiceskaia
voina, Moskva, Voennoe izdatelstvo Ministerstva OboroniS.S.S.R., 1983, p.41.].

Mijloace si tehnici de influentare psihologica

Înainte de abordarea acestei generoase teme, se impune enumerarea formelor

simetodelor folosite în cadrul tehnicilor de influentare psihologica. Acestea pot fi:-
Forme si metode de influentare folosite atât în timp de pace, cât si în razboi;-
Forme si metode de influentare psihologica în câmpul tactic;- Forme si metode de
influentare psihologica în timp de pace.Formele si metodele folosite atât în timp de
pace cât si în timp de razboi pun înevidenta sfere si continuturi comune, dar cu
dimensiuni si profunzimi diferite.Confruntarea imaginilor, agresarea simbolurilor,
miturilor, stereotipurilor simetaforelor, a matricelor simbolice a unor grupuri dintr-
o tara sau a imaginaruluisocial national devine metoda principala. Astazi asistam
mai mult sau mai putin protejati la actiunile coordonate ale unei oligarhii mediatice
ce detine putereacomunicativa si care, la rândul ei, se converteste în putere politica
prin raza saenorma de influenta.Analiza operatiilor de folosire a agresiunii
simbolice dezvaluie, în general,minutiozitatea pregatirii, modalitatile alese pentru
punerea în circulatie aarsenalului de declansare a procesului de destructurare si
restructurare aimaginilor dorite, în functie de entitatea socio-culturala, capacitatea
de procesareinformationala, atributele specifice imaginarului social al natiunii
respective.Retinem ca obiective ale agresiunii informational-simbolice:-
dezorganizarea natiunii vizate si dezintegrarea socio si etno-organizarilor ce
ocompun;- discreditarea autoritatii de stat a personalitatilor si liderilor cu un
statusdeosebit;- neutralizarea capacitatii de simbolizare a membrilor si grupurilor
natiuniirespective,- diminuarea puterii de reactie la interventia influentelor
agresive.Cointeresarea, coruperea, compromiterea, santajul si intimidarea s-au
dovedit a fimetode eficace de influentare psihologica în timp de pace si în situatie
de razboi.Desfasurate cu predilectie prin intermediul organelor de spionaj care
actioneazasub cele mai diferite acoperiri, ponderea lor este în continua crestere,
datorita

gradului sporit de permeabilitate fata de posibilitatile si masurile de protectie

atintei. Aceasta se desfasoara în cadrul unor agentii, întreprinderi, institutii,misiuni
diplomatice, asociatii sau organizatii „culturale" etc., toate lasândimpresia ca
obiectul lor este licit neavând nici o legatura cu vreo activitateîndreptata împotriva
securitatii statului.Implicarea serviciilor secrete ale anumitor centre de putere în
lovituri de stat(Grecia, Chile, Kampuchia, Granada, Afganistan), conflicte militare
(Vietnam,Orientul Mijlociu, Malvine), finantarea clandestina a unor grupari
politice înEuropa si Asia. Aceeasi strategie o întâlnim si în organizarea si
declansarea procesului de destructurare a estului european socialist, rascoale si
atentate înAfrica, permanente crize de guvern în America Latina s.a.,
sunt exempleconcludente pentru importanta care se acorda acestor actiuni. De
exemplu, pentru încercarile de racolare a unor anumite categorii socio-
profesionale, în carecadrele militare ocupa un rol principal, se cauta medii
prielnice, exploatându-seanumite „slabiciuni”: bani, alcool, viata imorala, tendinta
de vedetism sau„dosarul personal" ca mijloc de intimidare si santaj.Actiunile
gruparilor de presiune si terorist-diversioniste, sabotajele, crimele politice se
particularizeaza ca o modalitate eficienta folosita în prezent. Retinematentia asupra
„grupului de presiune", deoarece se apreciaza ca, desi activitateade presiune este
universala („presiune face toata lumea"), fenomenul politic al„presing-ului" a
devenit foarte frecvent, ca fapt social si subiect de cercetaresociologica, îndeosebi
în tarile aflate în tranzitie de la totalitarism la economia de piata si statul de drept.
Grupul de presiune dispunând de o mare capacitate deadaptare si infiltrare în
mediile interesate, de exploatare în folos propriu aoricarei situatii conjuncturale
prin actiuni revendicative, poate apela si la actiunide influentare psihologica
propriu-zisa: dezinformare si manipulare, înscenare,incitare la violenta.Roger
Muchelli demonstreaza ca teoria si practica diversiunii este deja bineinstrumentata
înca din deceniul VIII. Aceasta perioada a marcat etapa consacrariimijloacelor
militare, ca instrumente substituente sau complementare ale forteiarmate.Actiunile
de influentare parapsihologica îmbogatesc formele de manifestare alerazboiului
nevazut putin cunoscute publicului larg, atât datorita caracterului lor insolit cât si
secretului care le învaluie, ele produc o anumita deruta si frica de ale înfrunta.
Daca luam în considerare precaritatea cunostintelor în acest domeniu

al marii mase a oamenilor, ca si tendinta fireasca a acestora spre fabulos

sinecunoscut întelegem posibilitatile nelimitate în a apela la ele.Într-un studiu din
anul 1981 al armatei de uscat a S.U.A. dat publicitatii siintitulat „Analiza
misiunilor de sustinere a focului" (Fire Support MissionAnalysis), se afirma fara
echivoc faptul ca energiile înca ipotetice, dar care facde multa vreme obiectul
cercetarii parapsihologiei „pot fara îndoiala, sa aibaimportante aplicatii si
consecinte în domeniul militar". O succinta trecere înrevista a acestora evidentiaza
urmatoarele categorii de obiective:- depistarea si descifrarea prin tehnicile
parapsihologice a continutuluidocumentelor secrete;- localizarea instalatiilor
militare secrete si urmarirea miscarilor de trupe si nave;- controlul de la distanta a
proceselor psihic-volitive ale cadrelor dincomandamente militare ale esaloanelor
superioare si a oamenilor politici dinstructurile puterii nationale;- anihilarea de la
distanta a persoanelor indezirabile si neutralizarea specifica asistemelor de
armament de toate categoriile, inclusiv sateliti si rachete spatiale;- antrenamentul
propriu al trupelor specializate în misiuni de comando sauinterventii speciale.Prin
folosirea acestor metode, vointa si inteligenta oamenilor pot fi
paralizate,capacitatea combativa a armatei poate fi lichidata, iar populatia poate fi
adusa lastare de totala pasivitate.Încalcarea disimulata a regulilor logicii constituie
metoda ce permite sa semascheze minciuna evidenta si calomnia prin prezentarea
unor argumente. Deexemplu, inculcând logica, se vorbeste despre lupta pentru
întarirea pacii, întimp ce în practica are loc pregatirea de razboi. De asemenea, se
utilizeaza pescara larga si un procedeu de denaturare logica, prin care, în locul unui
ansamblude argumente, necesare fundamentarii unei anumite idei se aleg numai
cele carele convin, omitându-le pe celelalte. Din categoria încalcarii disimulate a
regulilor logicii fac parte si alte procedee, specifice acestei metode:- metoda
denaturarii;- falsa generalizare, prin care fenomene izolate sunt prezentate ca fiind
generale,tipice.Folosirea etichetarii, prin prezentarea unor informatii deformate,
este largita prinalte procedee specifice acesteia:- repetarea frecventa a anumitor
lucruri;- referiri denigratoare la adresa autoritatii;- „falsificarea hârtiilor" adica
dezinformarea fatisa;

- adevarul emis pe jumatate;- denaturarea faptelor etc. Nu este omisa nici

penetratia discreta, influentarea voalata a mintii si sufletuluiomenesc, cele mai
semnificative si eficiente devenind anecdotele si zvonurile.Drogurile au devenit o
metoda consacrata în arsenalul agresiunii psihologice,începând cu razboiul din
Coreea si Vietnam, dar si în timp de pace, ca oadevarata arma strategica, vizând
obiective importante pe termen lung. Sematerializeaza, de fapt ideea lui Mao Tze
Dung, potrivit careia „Daca vrei sa faciinoperante niste trupe, drogheaza-i pe
indivizii care le compun". Astfel, fostaURSS a utilizat pe scara larga
halucinogenele (L.S.D., amfetamine etc.) înrazboiul din Afganistan, reusind sa
captureze unitati întregi fara sa recurga laarme, deci fara lupta. Efectele
destabilizatoare, nocive si pericolul folosirii întimp de pace a drogurilor constau în
crearea dependentei psihice, cu urmatoareleconsecinte:- o dorinta coercitiva de a
obtine drogul, în alternanta cu sindromul de abstinentasi pasivism fata de alte nevoi
si activitati;- iritabilitate, stare de neliniste sau tulburari de comportament;-
diminuarea pâna la anulare a responsabilitatii, a spiritului de ordine sidisciplina
militara;- predispozitie spre insubordonare si comiterea unor delicte grave
(crima,dezertare, sinucidere).Efectele nocive ale drogurilor, posibilitatea procurarii
rapide si în cantitaticorespunzatoare, efectele contagioase ale acestuia îl recomanda
ca unul dintremijloace, dar si ca o metoda eficienta în realizarea obiectivelor
influentarii psihologice.În ceea ce priveste particularitatile actiunilor de influentare
cu aplicabilitatenumai pe timp de razboi, se pot aminti câteva metode probate în
diverseleconfruntari militare de-a lungul timpului.Exacerbarea instinctului de
conservare, provocarea si mentinerea în limite criticea stresului de lupta reactii de
stres în lupta - C.S.R.), folosindu-se urmatoarele procedee:- hartuirea inamicului;-
realizarea surprinderii;- suprasaturarea (intoxicarea) cu elemente puternic
afectogene, realizându-seterorizarea afectiva;- prelungirea timpului de asteptare
pâna la declansarea actiunii.

Dezinformarea si manipularea combatantilor pentru a realiza depresiuneamentala

individuala si colectiva, apelându-se la urmatoarele procedee:- convingerea si
repetarea în legatura cu anumite valori care sunt prezentate subforma de manifeste,
stiri, zvonuri. De exemplu, în razboiul din Golful Persic,fortele aliate au tiparit
25.000.000 de materiale de propaganda (manifeste,denumite si „gloante de hârtie"
foi volante, permise de libera trecere, lozinci,caricaturi, brosuri, carti postale etc.),
din care 14.000.000 au fost difuzate cusprijinul aviatiei;- procedeul marturisirii si
învinuirii altora (în special pentru motivareaagresiunii) ;- procedeul intimidarii
pentru a provoca fenomene ca: lasitate, apatie, defetism,dezertare etc.;- procedeul
coruperii, acordarea unor recompense pentru cei care se predau cusau fara
armament si tehnica de lupta.Principalele caracteristici care fac din influentarea
psihologica desfasurata decatre agresor un tip special de influentare sunt [Lt. col.
Constantin Hariuc,Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed. Militara,
Bucuresti, 1994, p.28-29.]:- are un singur sens, si anume negativ. Prin asemenea
actiuni, agresorulrealizeaza o intensa presiune psihologica, prin care urmareste
subminarea starii psihomorale a victimei, reducerea capacitatii ei de rezistenta, a
vointei de a lupta,cu scopul de a o determina sa capituleze si sa accepte dominatia
militara;- se urmareste, de catre adversar, realizarea unor schimbari radicale într-un
timpscurt utilizând în acest sens, cu preponderenta, forme si metode „soc" (de
tipsubversiv), cu influenta foarte mare asupra luptatorilor. În conditii de
razboi,succesiunea situatiilor este deosebit de rapida, în cadrul careia surprinderea
si presiunea sufocanta asupra inamicului duc la scurtarea intervalelor
(pauzelor)dintre actiuni. Astfel, subminarea starii psihomorale a tintei stabilite,
diminuareavointei de lupta si a capacitatii de rezistenta se va realiza prin
intensificarea,acutizarea si amploarea crescuta a actiunilor de razboi psihologic.-
influentarea trece frontiera unor sisteme (popoare sau armate din state diferite),vine
din necunoscut si este în afara contactului direct;- sursele de influentare în mare
majoritate, nu-si declina identitatea, iar când ofac, folosesc manipularea
informationala, adica inducerea în eroare, bine planificata, a oamenilor;- se
realizeaza o documentare totala asupra victimei.În ceea ce priveste starile psihice
negative (Anexa nr.1), ca reactii si proceseemotionale puternice si prelungite,
provocate în primul rând, de conflictele la

care este angajat luptatorul, de lipsurile resimtite sau nelinistile provocate

desituatia în care se afla la un moment dat, acestea reprezinta produse
caracteristiceale actiunii de influentare psihologica.Omul se raporteaza totdeauna
la situatia în care se afla sau la cea în care s-ar  putea afla la un moment dat si
evalueaza în permanenta sansele de reusita.Aceasta evaluare induce stari care pot fi
negative când omul considera ca aresanse putine sau deloc de a face fata situatiei.
Analizând conflictele care au avutloc dupa cel de-al doilea razboi mondial,
specialistii în actiuni psihologice au previzionat ca o viitoare conflagratie va
declansa la combatanti:- reactii nevrotice anxioase acute; reactii de panica sub
forma de rigiditate sauactivitate necontrolata;- agitatie si fuga;- reactii nevrotice
depresive;- reactii de genul epuizarii luptatorului;- trecerea de la reactii nevrotice la
traume psihice.Aceste reactii nevrotice evolueaza de la stari suportabile la forme
grave, adica dela suspiciune pâna la panica sau demoralizare. Principalele trepte
(stari negativediferite ca intensitate) pe care le pot parcurge tulburarile de
comportamentcauzate de influentarea psihologica sunt prezentate în
continuare.Starea de neliniste ca tip de reactie emotionala, apare când omul se
gaseste însituatii complexe (neasteptate) si are raspunderi de care nu se poate
achita,datorita actiunii unor factori perturbatori (criza de timp, obstacole,
nereusite,situatii periculoase etc.) [Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de
lupta, Ed.Militara, Bucuresti, 1979, p.75.]. Când nelinistea ajunge la nivel maxim,
apar tulburari în desfasurarea proceselor psihofiziologice, creste încordarea - starea
cefaciliteaza producerea unor greseli de percepere, aparitia miscarilor sauactiunilor
impulsive sau, dimpotriva, foarte încete, scaderea atentiei si a puteriide
concentrare, pierderea controlului timpului etc.Teama este reactia emotionala
exteriorizata deseori printr-o stare apasatoare. Ea precede, de regula, îndeplinirea
misiunilor care implica raspundere, risc sau pericol. Specificul presiunilor generate
de teama decurge din faptul ca omul seraporteaza la o situatie periculoasa cu
caracter ipotetic, deci care nu s-a instalatîn fapt si este posibil sa nu apara. De
pilda, zvonul ca subunitatea va fi supusaunui atac cu arma chimica este de natura
sa duca la instalarea acestei stari înrândul militarilor respectivei subunitati.

Frica este o reactie emotionala care survine atunci când luptatorul ajunge într-
osituatie primejdioasa fara a fi pregatiti pentru aceasta. Spre deosebire de
teama,frica se instaleaza în fata unui stimul concret cum ar fi atacul din aer asupra
uneisubunitati, fara ca aceasta sa fie prevenita în vreun fel.Frica influenteaza toate
procesele psiho-fiziologice si produce modificariînsemnate în functionarea
organismului uman. În anumite limite, chiar si înrazboi, frica este un sentiment
normal. Atunci când frica îl stapâneste pe individ,acesta nu-si mai poate controla
atentia, zonele de perceptie se îngusteaza, el pierde din vedere lucruri elementare si
aprecierea corecta a situatiilor obisnuite.Unii oameni devin impulsivi, au miscari
dezordonate, altii fug înspaimântati -cautând salvarea - sau ramân „împietriti
locului" de frica. În acest caz, individulîsi pierde capacitatea de gândire logica, nu-
si mai poate stabili relatii normale cumediul. Sunt însa indivizi care în situatii
identice nu traiesc starea de frica, ci,dimpotriva, simt mânie sau curiozitate,
sentimente care stimuleaza activitatea pozitiva.Angoasa, este o neliniste maxima,
caracterizata printr-o asteptare înfricosata aunei suferinte sau nenorociri nedefinite
si se asociaza cu impresia neclara a unui pericol de neevitat. În acest caz,
caracteristica este data tocmai de caracterulnedefinit al pericolului. Dintre factorii
care ar putea determina aparitia angoasei,cel mai adesea sunt numiti a fi izolarea si
lipsa de informatii.Formele caracteriale se concretizeaza în stari de indiferenta si
dezinteres pentrusoarta celorlalti membri ai subunitatii, iritabilitate, insomnii,
cosmaruri etc. siapar, mai ales, la militarii supusi timp îndelungat conditiilor
de razboi, fara perioade de ragaz si refacere psihofizica. Manifestarile colective
sunt fenomenespecifice razboiului modern si apar, de regula, la trupele mai putin
instruite,insuficient motivate moral, rau comandate sau care au acumulat
tensiuni psihologice ale unor lupte îndelungate între aceste manifestari panica de
grupeste cea mai reprezentativa.Panica de grup survine în momentele de mare
dificultate (lipsa informatiilor asupra desfasurarii luptei, insuficienta influenta a
comandantului, esecurirepetate, atacuri prin surprindere ale inamicului, actiuni
subversive psihologiceabil lansate si întretinute etc.), când exista un pericol real
sau imaginar. Starea de panica poate cuprinde grupuri mai mari sau mai mici de
oameni, poate sa apara brusc, ori sa aiba o evolutie lenta; se propaga cu mare
repeziciune, si determinadezintegrarea grupurilor respective, pierderea influentei
normelor de

comportament prestabilite si a autoritatii sefilor, renuntarea la

îndeplinireamisiunilor de lupta, parasirea rapida si dezordonata a zonei în care se
manifestafactorii reali sau imaginari de pericol. Parasirea dezordonata a raionului
de luptaeste o forma acuta a panicii si se face, de regula, spre înapoi (poate fi si
spreînainte, având drept consecinta acte de pseudoeroism colectiv).
Acutizarea panicii se poate exprima si în alte forme, cum sunt simularea mortii,
sinucidereaîn masa (în situatii disperate).În continuare sunt prezentate tulburarile
grave de comportament ce pot cuprindeatât indivizi luati izolat, cât si grupuri
psihosociale (subunitatea, unitatea) :1. Siderarea, proces de inhibitie totala care se
caracterizeaza prin imobilitate psihica si rigiditate motorie; el creeaza luptatorului
o imagine de „împietrire", de„statuie". Individul nu mai este capabil sa ia masurile
de aparare a fiintei salefizice, impunându-se scoaterea lui imediata din lupta;2.
Panica, forma superioara de manifestare a fricii, exprimând o stare deconfuzie, de
dezorientare, o frica împinsa pâna la paroxism, în prezenta unui pericol real sau
imaginar; este însotita de o reactie instinctiva de fuga. Individulîsi pierde
capacitatea de gândire logica, nu-si mai poate exercita functii deautocontrol si nu
mai poate stabili relatii normale cu mediul;3. Forme delirante acute apar, cel mai
adesea, pe un fond de epuizare psiho-fiziologica. Ele se caracterizeaza prin
prezenta parazita în gândirea luptatorului aunor idei sau nuclee delirante, obsesive,
fobice sau maniacale. Subiectul are preocupari bizare, rupte de realitate, situatie
care poate dura de la câteva ore pâna la câteva zile;4. Formele hysterice constau în
manifestari ca:- Surdomutitatea;- Tremuraturile;- Crizele isterice propriu-zise.5.
Formele depresive sunt stari care au ca specific gestul de autodistructie, avândla
origine o stare conflictuala intensa acompaniata de un puternic sentiment
deculpabilitate legat de anumite momente si situatii de pe câmpul de lupta.
Acestestari pot fi induse prin caracterul insidios al actiunilor psihologice
aleagresorului, care practica în unele situatii santajul emotional si moral, cu
efectdistructiv asupra comportamentului luptatorilor.

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentariipsihosociologice

Omenirea, în evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice,

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.

sociale, etnice, culturale, militare însotite de ample si diversificate actiuni

dediversiune si dezinformare psihologica. Prezente atât în perioada
premergatoareconflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul
desfasurarii acestora,dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta,
panica, frica,îndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a
luptatorilor si populatiei civile. În acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace
a fostzvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al
posibilitatiiinfluentarii unei mari mase de oameni.Zvonul, ca fenomen psihosocial.
Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta oinformatie ce se doreste a fi autentica
si cu caracter de noutate, cu posibilitatiminime de verificare: o informatie de cele
mai multe ori tendentioasa, carecircula paralel si în mod frecvent în contrasens cu
informatiile transmise prinmijloacele oficiale de comunicare. "Copil al
insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice între membrii unei comunitati a
carei tema nu mai suporta întrebarifara raspunsuri" [Maurice Olender - "La
Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer,Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993,
p.19.]. Zvonurile sunt creatiicolective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca
unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin
retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adânc
în continutul lor, cu atât mai mult încazul zvonurilor emergente, rezultat al
„tranzactiei colective" [TamotsuShibutani-Improvised News, A Sociological Study
of Rumor, The Bobb-MerrilCompany, Inc., New York, 1966, p.29.], prin
punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane în vederea
interpretarii unor evenimenteimportante, dar ambigue, despre care lipsesc
informatii, sursa oficiala neavândcredibilitate.Se impune considerarea zvonului în
raport cu alte fenomene înrudite: ponegriri, bârfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe
care circula din gura-n gura pentru aidentifica posibilitatile reale de influentare
individuala si colectiva. Pentruaceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate
fi definit din sase puncte devedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc
de difuzare, obiect alcomunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba
provin din surseneoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare în lant,
la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se înalta
din toateaceste voci, si pe care-l putem urmari:Vorba se refera la un proces lipsit
de continuitate, ezitant, foarte limitat în spatiu:e normal sa nu se propage nimic,
din moment ce e doar o vorba vaga. „Nu edecât o vorba" înseamna ca sunetul abia
daca a fost perceput, deci mesajul nu are

tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita deînsemnatate.

La origine, cuvântul „ponegrire" se referea atât la sursa, cât si laefectul unei
comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer,Zvonurile, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar în prezent acest cuvânt serefera la
continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, lalimita
calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata
subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei.Cuvântul „bârfa" se refera la
obiectul zvonului sau al vorbei. Bârfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si
necazurile celor ce ne înconjoara, fie ei bogatisau saraci, persoane însemnate sau
neînsemnate. În general, bârfa nu erautacioasa si se practica în special de dragul de
a vorbi, de a avea un subiect deconversatie: interesul pe care îl prezinta e de scurta
durata, de aceea o bârfatrebuie repede înlocuita cu alta mai savuroasa.Cuvântul
„clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere alsursei. Ca si
ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discreditazvonul sau
vorba, reprosându-i provenienta dintr-o sursa total lipsita decredibilitate. Atunci
când avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura derespect, mesajul
primeste un titlu de noblete: este o „informatie". În cazul uneierori, nu este un zvon
ci o „informatie falsa".Întelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau
presupuneri ce pot fi înîntregime false sau continând unele elemente adevarate, dar
distorsionate înraport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau
colectivitateadeterminate.În lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza
pe unele caracteristiciale acestuia:- noutatea;- plasarea actiunii sub aspectul
consecintelor în viitor;- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile,
aspiratiile si temerileindivizilor sau colectivitatilor.În conditiile în care are loc
împletirea continutului informatiei cu interesele siaspiratiile celor ce receptioneaza,
zvonul poate determina stari de spirit curentede opinii, atitudini si comportamente
specifice mesajului transmis.Ca forma specifica de comunicare, îndeosebi
interpersonala, zvonul are la baza oserie de mecanisme psihologice ce exploateaza
unele caracteristici general-umane, cum ar fi:- curiozitatea;

- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind

informatiaoficiala;- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii
personale;- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari
psihice(nemultumire, anxietate) etc.;- capacitatea imaginativa si anticipativa,
nevoia de a integra necunoscutul într-ununivers cunoscut, de a transmite noutatea
imediat.Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor
[JeanDelumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986,
p.291.].Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si
gândireamagica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia
maimare decât este ea în realitate. Anxietatea patologica conduce la
reactiidezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase
inexistente.Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si
deimportanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin
intermediulacestuia. În lipsa adevarului sau corespunzând pe de-a-ntregul realitatii,
estesuficient ca informatia sa se transmita fara încetare din om în om pentru
cazvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, în care
distorsiuneainformatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si
actiona, pentru a se putea propaga.Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv
ce este un produs al comunicariiintragrupale si intergrupale, putem nuanta
întelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate
si asezare spatiala, de coeziunespirituala si comunitate de interese si importanta
temei, concordanta dintrecontinutul mesajului si motivatiile individuale si de grup.
Cu cât e mai mareinteresul mediu în cadrul colectivitatii cu atât cresc sansele de
raspândire azvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific
modificarisi distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu -
Psihiculsi realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].

Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului

 Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea întelegerii sirelatarii

ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, maiconcis, mai usor
de înteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte sidetalii. Reductia
nu merge, însa, pâna la disparitia totala a mesajului. Efectele eise produc dupa
urmatoarele reguli:- cu cât o povestire este mai scurta si mai concisa, cu atât are
sansa sa fiereprodusa mai fidel;

- cu cât subiectul are mai putine detalii între care sa aleaga riscul
distorsiuniiulterioare, scade;- relatarea devine atât de scurta încât este memorata
mecanic, lucru care conferasi rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu
care circula din om în om) .Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de
accentuare, în sensul ca suntretinute si produse selectiv un anumit numar limitat de
detalii. Accentuarea estecomplementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa
existe fara cealalta. Îninteriorul acestei tendinte se produc fenomene ca:- sunt
retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;- adoptarea unei forme
numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate în povestire;- plasarea desfasurarii
evenimentului la timpul prezent; în general într-un cadrudinamic, spatio-
temporal.Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si în functie de atitudinile,
aspiratiilesi motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face
parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor
emotionaleale celor care raspândesc zvonul, ale intereselor lor, ale
prejudecatilor individuale si de grup, asigurând, astfel, circulatia lui într-un mediu
determinat sinu în oricare altul.Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si
asimilarea actioneaza simultan sireflecta un proces de subiectivare, care are ca
rezultat deformatiile cecaracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care
netezesc lansareazvonurilor - „se spune", „am aflat", „cica", „am auzit" - contin
nemijlocitavertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de încercarile oamenilor de a-si

explicaevenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate
adicasunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele
despecialitate, în scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a
unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, în
cadrulconflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta în
toatetarile de a organiza si instrui înca din timp de pace forte si organe
specializate(cuprinzând politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa
„construiasca"zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de
credibilitate, înscopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati
umane sichiar populatii.

Aparitia presei, apoi a radioului si în sfârsit explozia audiovizualului nu a fostînsa

de natura sa potoleasca zvonurile. În ciuda mijloacelor de comunicare înmasa,
publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia„din gura-
n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile în doi,discutiile în grup,
confidentele, discursurile solemne.Obiectul zvonurilor, pornind de la
aceste particularitati ale retransmiterii permanente, îl poate constitui scaderea
eficientei, grupului caruia îi este destinaturmarind influentarea moralului si
coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sadevina eficace, prin efectele individuale
sau colective, este necesar a cunoasteanumite conditii ce realizeaza eficacitatea.
Retinem dintre acestea:- publicul este actor, informatia reprezentând o valoare,
„aur curat" aceastaîncearca astfel sa obtina cât mai multa informatie;- starea de
spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza saudiminueaza;- în
cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care încearca
sareconstituie puzzle-ul alcatuit din crâmpeie de informatii;- având uneori un
sâmbure de adevar, este privit în totalitate exprimând adevarul;- producând
dezorganizarea functionarii psihicului individual si alcomportamentului colectiv,
zvonul produce panica generatoare de catastrofe;- martorii unor evenimente
raspund mai mult în functie de gradul de probabilitate a lucrurilor în functie de
ceea ce observa. Unul dintre specialistiistudiului minciunii G. Durandin [G.
Durandin, Les rumeurs, multiplicat Leconsde psychologie sociale, Paris, l950.]
analizând rezultatele unor experienterezuma în felul urmator comportamentul:1.
martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corectefiind
în acelasi timp de buna credinta;2. numai în mod cu totul exceptional se poate
obtine o marturie în totalitateexacta;3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai
degraba automatismele gândiriinoastre de gândire, decât ceea ce au vazut cu
adevarat;4. în consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu înseamna
neaparatca sunt adevarate. Asta înseamna pur si simplu, faptul ca mai multe
persoaneîmpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepând
faptele înacelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, „Le rumeur”, Stanke, Ottawa,
1978.].- nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau
colectiveduce la interpretarea gresita a unui mesaj, neîntelegere ce se poate
accentua. Uncaz celebru ilustreaza felul în care procesul neîntelegerii se poate
repeta: înmasura în care de fiecare data noul mesaj ramâne ambiguu, acesta
permite o

interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. În cazul nostru, este
vorbade transformarile suferite de un articol de presa în momentul reluarii lui de
alteziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. În timpul primului razboi
mondial, unziar german „Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea
orasuluiAnvers. Titlul de pe prima pagina era: „La vestea caderii Anversului s-au
trasclopotele". Pentru ca ziarul era german, se întelegea de la sine ca în Germania
setrasesera clopotele în cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de
ziarulfrancez „Le Marin". Potrivit informatiilor din „Kolnische Zeitung", „preotii
dinAnvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea
din„Le Marin" e preluata de „Trimes" la Londra: „Potrivit ziarului „Le Marin",
viaKoln, „preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-
uluiau fost demisi din functie". A patra versiune se afla în „Corriere
della Sera":Potrivit ziarului „Trimes", citând informatii din Koln, via Paris,
„nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost
condamnatila munca silnica". Ziarul „Le Marin" reia aceasta ultima informatie:
Potrivit uneistiri din „Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca
„barbariicuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul
lor eroic de a trage clopotele, spânzurându-i în clopote cu capul în jos, ca
balantevii". Astfel, „Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane
laAnvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca
distantadintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la
alta nuare nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor
ambiguesau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus
câte unelement nou: dispunând de o informatie prea saraca, a încercat sa
reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste
elemente reflectastarea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape
un razboisfânt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalând rusinea
înfrângeriidin 1870 si eroismul era cu atât mai mare cu cât dusmanul era descris ca
un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti,
justificândtemerile latente ale populatiei;- prin interventia mediilor de informare,
publicul zvonurilor sporesteconsiderabil, nemaifiind strict local, ci international;-
raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evaluao
informatie;- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice
categoriilor socioprofesionale. În cadrul unei anchete întreprinse în U.R.S.S.[Bauer
R.A.,Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union,
PublicOpinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], în legatura cu credibilitatea
zvonurilor,95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au
declarat ca

zvonul e mai plauzibil decât informatia transmisa de mediile de informareoficiale.

taranii acorda cea mai mica încredere zvonurilor, dar sunt cei care lefolosesc cel
mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informareoficiale,
acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe
scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de unzvon pentru
compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decadereainteligenta a
informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a
dobândi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedica nu se
confunda cu publicul larg.În concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat
„fals", în schimb el esteneaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile
sunt de natura sociala:este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte
considera ca fiind adevarat.

Dezinformarea - definire, scop si obiective

În epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestuifenomen

i-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales în strainatate. Ziarele,revistele,
radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca aziconceptul este
folosit în acceptiuni diferite si ca este gresit calificata dreptdezinformare orice
lipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacelede informare în
masa.Întelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza
cunoscând perspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu.
Dezinformarea esteîntotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o
stare de spirit alecarei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de
necesitate,având în vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise,
relevândastfel slabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata
pentru aobtine succesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna
dreptate, cainfluentarea constiintelor este mai putin riscanta decât violenta
fizica.Dezinformarea poate deveni însa o obisnuinta fatala pentru o societate care
sevrea închisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu
realitatea.Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv
într-oconfruntare favorabila. Când se desfasoara permanent si sistematic ea devine
oredutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de
efectenebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice
schimbinteruman, deoarece este un act antisocial. Nu este deloc simplu de a defini
dezinformarea, termen nu întotdeauna folosit

corect si cu discernamânt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si

metodespecifice, însa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii
ideologicede „razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei
lanivelul întregii activitati sociale, atât militare cât si economice. Se pot da
omultitudine de exemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv
prinmijlocirea informatiilor, însa nu exista nici macar un singur conflict
politic,economic sau militar care sa nu fi facut apel la propaganda în mod deschis
sau pe ascuns, la intoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si
deciziilor adversarului prin înselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si în
acest cazsi în celalalt este, bineînteles, vorba de lupta.Dezinformarea este
considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putinexplicit, un fel de
comunicare de tip special între dezinformator si tinta sa. Poatelua forma unei
declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumiteatitudini. Pentru a se
numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata,intentia de manipulare sau
exercitare a influentei. Mesajul nu este decât unealtacu care se cauta ca un subiect
selectionat sa actioneze în sensul dorit. Sedezinformeaza mai putin pentru a
convinge, cât pentru a conduce câtre un telcare, de regula, este ascuns. Se
actioneaza pentru a forta alegerea unei anumitedirectii de catre o persoana sau
grup, fara însa sa li se permita libera apreciere.Putem considera ca dezinformarea
este forma psihologica a subversiunii. Eavizeaza destabilizarea unui grup, stat sau
societati, subminarea capacitatii sale derezistenta, fara a fi necesara punerea în
actiune a fortelor armate; cel mult pregatirea conditiilor pentru intrarea acestora în
actiune si aceasta numai dacaactiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara.
Caci cele doua forme delupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc
ceea ce permite oanumita variatie a nivelului de violenta în functie de conditiile
concrete.Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple
abordari, încare gasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul în sine este de
datarecenta, începându-si „cariera” în mediul sovietic înca din anii
1920.Dezinformarea desemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte
destinateinfluentarii guvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, în
specialemigranti, subminarii încrederii între aliatii ostili Uniunii Sovietice,
falsificariiaprecierilor adversarilor privind realitatea. Lenin da un nou impuls
noului procedeu. Dzerjinski, definea fara greutate un sistem de arme
destinatcompensarii inferioritatii fortelor armate sovietice. Înca din 1917 el scria:
„Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseasca la nevoie tot felul de
siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascunda adevarul. Cuvintele
mele erau

alese în asa fel încât sa provoace ura si confuzia, nu pentru a convinge adversarulci
pentru a-l disloca nu pentru a-i îndrepta greselile ci pentru a-l distruge,maturându-i
structurile de pe suprafata pamântului"[Barron John, K.G.B.,Elsevier - Sequoia,
1975.]. Acelasi autor în lucrarea „Ancheta asupra KGB"defineste dezinformarea ca
fiind „propagarea constienta si deliberata a faptelor siopiniilor eronate". G. Veraldi
în prefata lucrarii lui Pietre Nord îi indica scopul printr-o exprimare deosebit de
semnificativa: „Crearea unei realitati false atât deconvingatoare încât adversarul sa
o considere justa"[Nord Pierre, L'intoxication,Livre de poche, 1971.].L. Batman,
specialist ceh în dezinformare, arata ca aceasta constituie una dinaspectele
masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false; propaganda
neagra (aceea care îsi ascunde originea), desfasurate pentru slabireainamicului din
interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate însacu predilectie pe
ascundere, disimulare si actiune din interior. AcademiaFranceza propune
urmatoarea definitie: „Actiune intermitenta sau continua - prinfolosirea oricarui
mijloc ce consta în eroarea unui adversar sau în favorizareasubversiunii în
rândurile acestuia în scopul de a-l slabi".În concluzie, dezinformarea poate fi
definita ca ansamblul formelor, metodelor, procedeelor prin care se urmareste
schimbarea dirijata a comportamentuluiindividual si grupal în scopul controlarii si
directionarii acestuia, prin inducereaunei realitati false, pentru a diminua si slabi
capacitatea obiectiva de raportare larealitate.Scopul dezinformarii îl constituie
finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizareaunor proiecte de natura politica,
militara, culturala, religioasa, diplomaticahotarâte de organul investit cu putere în
conducerea domeniului respectiv, caredetermina în special repartizarea diferitelor
mijloace avute la dispozitie:- contacte prin negociatori;- campanii de presa;-
demonstratii de forta militara;- presiuni economice,-
manipularea constiintelor.Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis în cadrul
general al actiunii si printr-o preocupare foarte atenta acordata unei coordonari
perfecte a actiunilor complementare întreprinse. În cadrul ansamblului,
dezinformarea are o structura proprie permanenta sau temporara, cu
responsabilitati, mijloace si misiuni

 proprii însa întotdeauna subordonate scopului fixat.Conducerea

operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile,atitudinile sau
comportamentele pe care ea este însarcinata sa le determine latintele destinate
atacului. În cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedeeavând si obiective
intermediare, conceptia si conducerea actiunilor dedezinformare trebuie sa ramâna
centralizate. Nu poate fi lasat la îndemânaoricarui executant dreptul de a decide în
domeniul sau, deoarece acest fapt poateantrena efecte contrare celor urmarite.
Dezinformarea ca arma îsi ascunde cugrija originea si îsi camufleaza intentia de
transformare a tintei într-un obiectmanipulat, refuzându-i dreptul la trasaturi si
comportamente specifice. Esterelevanta pentru întelegerea particularitatilor
dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare:Ascunderea unei
actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin carese urmareste
continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea în cele maimici amanunte
o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii,„deceptiongame" cum îl
numesc anglo-saxonii, se înrudeste cu camuflajul sidiversiunea prin punerea în joc
a unei diversitati de mijloace cuprinzând obiectefalse, deplasari false, trafic
radio fals, informatii false. Exista o multitudine deexemple de acest fel de actiuni,
mai ales în timp de razboi. Una este foarte binecunoscuta: actiunea aparuta sub
numele de „Omul care nu a existat niciodata".Scopul acestei actiuni a fost de a
ascunde zona prevazuta pentru debarcareaaliatilor în Europa, dupa recucerirea
Africii de Nord, în iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentiei germanilor de
la Sicilia, furnizându-le, prinmijlocirea unui canal credibil, informatii eronate care
sa-i faca sa traga concluziaca viitoarea debarcare se va efectua în Sardinia sau în
Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat în largul coastelor spaniole
cadavrul unui fals ofiter destat-major care avea prinsa cu un lant de încheietura
mâinii o mapa continânddocumente false, sau mai bine zis fanteziste, întocmite
însa în mod autentic deînalte personalitati militare, care acceptasera complicitatea
la mistificare.Actiunea a înregistrat un succes deplin. Au favorizat aceasta
operatiuneminutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica în cadrul careia s-a
desfasurat si o profunda remaniere desfasurata în acea perioada în cadrul
conduceriiAbwehrului ceea ce a împiedicat de buna seama o analiza critica a
documentelor falsificate.Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei
persoane, a uneiorganizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea în
considerare a uneimaxime populare întelepte care afirma ca „de unde nu e foc nu
iese fum",

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or
interruptions!

Start Free Trial

Cancel Anytime.

folosindu-se în acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de

denigrare,folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un
exempluedificator îl constituie „afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau
mai multiactori si care se desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai
afacerii,Salin, Heydrich si Skobalin au actionat în aceasta afacere determinati atât
demotive personale cât si de obiective politice. Se construieste un scenariu pe
bazade informatii si zvonuri, prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter
tarist,comandant cu o mare influenta în rândurile Armatei Rosii, este prezentat ca
fiindun vechi agent al serviciilor secrete ale Reichswehrului si ca se pregateste
un pretins complot al generalilor rusi si germani, toate cuprinse într-un
voluminosdosar. Este greu de apreciat pâna la ce punct Salin a fost înselat. Totusi,
acestdosar a constituit punctul de plecare a marii epurari din cadrul Armatei
Rosii(1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% din generali, 80% din colonei
siaproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sau tehnica superioara.Crearea
neîntelegerilor dintre natiuni. Uneori prin dezinformare se împiedica oapropiere, se
dizolva o alianta, se urmareste sa se anihileze influenta pe care omare putere o
exercita într-un stat oarecare, obtinerea unei rupturi ireversibile.Este cunoscuta
operatia afacerea Palmer din Indonezia (1964), care a constituitun remarcabil
succes pe plan tehnic însa cu consecinte finale catastrofale.Terenul de desfasurare
a fost foarte bine ales, Indonezia era condusa de presedintele Sukarno, ce se voia
unul dintre cei mai înflacarati purtatori decuvânt ai lumii a treia împotriva
capitalismului si neocolonialismului, si care segasea în conflict cu statul vecin
Malaysia. Actiunea este declansata de cehi siurmarea perturbarea relatiilor
americano-indoneziene. Prin intrarea pe rând înactiune a unei modalitati
specifice dezinformarii, se insinueaza ca W. Palmer,care asigura de 20 de ani
importul de filme americane în Indonezia este o înaltaoficialitate CIA. Pentru
aceasta se folosesc drept canale de informatii:ambasadorul indonezian în Olanda,
care lucra pentru cehi, articole împotriva luiPalmer aparute în Ceylon si Singapore
si atacuri ale studentilor împotrivainstitutiilor culturale americane. Agitatia
antioccidentala întarita si prin programele unor posturi de radio est-europene (din
URSS si Cehoslovacia),împinge partidul comunist la insurectia din 1965 la
sugestia comunistilor chinezi. Reprimarea a fost dramatica: peste 500.000 de
comunisti si simpatizantisunt masacrati. Abia peste 20 de ani partidul comunist
indonezian îsi va regasi omica parte din influenta sa de alta data.Captarea
încrederii unui factor de decizie. Exista cel putin doua modalitati de aactiona
asupra unei personalitati sau asupra unui grup mic decizional prin intermediul
liderului sau. Se poate încerca, adesea dupa o pregatire care dureazaani, infiltrarea
unui agent în anturajul unui factor de decizie sau instalarea luiîntr-un post ce
incumba o mare responsabilitate pentru ca apoi influenta acestuiasa serveasca la
reorientarea deciziilor. Se cunosc numeroase exemple reliefândaceasta modalitate
care îi întrebuinteaza pe agentii acoperiti ai serviciilor deinformatii. Semnificativa
pentru aceasta modalitate a dezinformarii afacereaGuillaume. Serviciile secrete ale
R.D. Germania au reusit sa infiltreze pe unuldintre agentii lor în rândurile celor
mai apropiati colaboratori ai cancelarului R.F.Germania. În momentul în care a
fost demascat, cancelarul Brandy a fost nevoitsa demisioneze si a fost ales noul
cancelar H. Kohl.Protectia împotriva zvonurilor si dezinformarii ca forme dintre
cele mai periculoase ale agresiunii psihologice este o problema a tuturor sau mai
bine zis,a fiecaruia dintre noi. Protejarea împotriva minciunii este, înainte de toate,
o problema de vointa individuala. Este nevoie ca institutiile si organizatiile care
auresponsabilitati în domeniul asigurarii psihologice si a securitatii nationale
îngeneral, sa actioneze într-o asemenea maniera încât sa promoveze
valorilenationale si militare, sa le asigure stabilitatea la orice încercari ce
urmarescdiminuarea semnificatiei sau chiar schimbarea acestora. 

 *** 

BIBLIOGRAFIE

1. Barron John, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.2. Bauer R.A., Gleicher D.B.,

Word of mouth communication in The SovietUnion, Public Opinion Quarterly 28,
1964.3. Col. Remus Macovei, cpt. Marius Gheorghescu, sapte reguli de combatere
a

zvonurilor, SMM, nr. 4/2001.4. Colectiv - Istoria militara a poporului român, vol.
I, Ed. Militara, Bucuresti,1984.5. Colectiv, Psihicul si realitatea câmpului de lupta,
Ed. Militara, Bucuresti,1979.6. Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea
câmpului de lupta, Ed. Militara,Bucuresti, 1979.7. Cosma, M., Protectia
psihologica în actiunile militare, Note de curs, Ed.Academiei Fortelor Terestre,
Sibiu, 2000.8. D.A. Volkogonov, Psihologhiceskaia voina, Moskva, Voennoe
izdatelstvoMinisterstva Oboroni S.S.S.R., 1983.9. G. Durandin, Les rumeurs,
multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris,l950.10. I.Gritti-Elle, „Le
rumeur”, Stanke, Ottawa, 1978.11. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau
Theodosie, Ed. Minerva,Bucuresti, 1970.12. J.N. Kopferer, Op. cit..13. Jean
Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986.14. Jean-Noel
Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993.15. Lt. col. Constantin
Hariuc, Protectia împotriva agresiunii psihologice, Ed.Militara, Bucuresti, 199416.
Maurice Megret, La guerre psichologique, Press Universitaires, PressUniversitaires
de Frances, Paris, 1960.17. Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel
Kapferer, Zvonurile, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993.18. Nicollo Machiavelli,
Principele, Ed. stiintifica, Bucuresti, l980.19. Nord Pierre, L'intoxication, Livre de
poche, 1971.20. P. Watzlawik si colab. Un logique de la communication, Editions
du seuil,Paris 1972.21. Sextus Iulius Frontius, Stratagemata, Apud Actiuni
psihologice înconfruntarile militare contemporane, Ed. Stiintifica, Bucuresti,
1980.22. Studii social-politice asupra fenomenului militar contemporan, vol.3,
Ed.Militara, Bucuresti, 1974.23. Sun-Tzu, Arta razboiului, Ed. Militara, Bucuresti,
1976.24. Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor,
TheBobb-Merril Company, Inc., New York, 1966.25. Xenofon, Viata lui Cyrus cel
Batrân, întemeietorul statului persan, Ed.stiintifica, Bucuresti, 1967