Sunteți pe pagina 1din 24

Manipularea prin mass-media

2311929.doc

Sumar

introducere
informarea
informaţia

efectele comunicării în masă


tematici majore
caracteristicile efectelor comunicării de masa
tipologia efectelor
avantajele comunicării în masă
dezavantajele comunicării în masă

manipularea
definitie

formele si modurile generale de manipulare


persuasiunea
dezinformarea
definiţie
comanditarii
specialiştii
controlorii
agenţii de influenţă
dezinformatorul
ţintele
minciuna
zvonul
definitie
funcţiile zvonurilor
legile de circulaţie ale zvonurilor
condiţiile de circulaţie ale zvonurilor
bârfa

modurile de manipulare specifice televiziunii

2
2311929.doc

tipuri de manipulare
elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune
moderatorul
compozitia platoului
manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor
scenariul
manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare
forma si caracteristicile mobilierului din studio
modul de asezare a participantilor.

exemple de manipulare prin mass media in modernitate si în contemporaneitate

în loc de concluzii

bibliografie

resurse web

Introducere.
În ultimul timp, începand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei
extraordinare prevalente a practicilor de comunicare în toate domeniile societatii, precum si la
o dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.

Informaţia.
Ca prim pas, e bine să ne oprim asupra cuplului informare-informaţie, dezinformarea
putând fi percepută ca o “negare” a informării sau, mai bine spus, ca o asimilare de informaţii
false, o intoxicare informaţională. În opoziţie cu informarea, dezinformarea nu vizează
cunoaşterea şi poate fi nedeliberată, atunci când mesajele sunt transmise către public de către
neprofesionişti (amatorism jurnalistic etc.) sau deliberată, implicând o strategie care are ca
efect transmiterea unor mesaje parţial sau total neadevărate, îndreptate spre anumite ţinte
relevante. Sub aspect neintenţional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesionişti.
Valeitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea
senzaţională a conţinuturilor, cu intenţia de a stârni curiozitatea şi interesul unor segmente cât
mai largi de opinie. Bourdieu surprinde, într-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de
“coborâre” a senzaţionalului în cotidian.

3
2311929.doc

Gradul de pertinenţă cu care sunt prelucrate insuficient “ştirile”, diversitatea enunţurilor, prin
corelarea cu un spaţiu (canal de comunicare) limitat de inserare într-o situaţie informaţională,
deci inevitabilitatea unei selecţii a mesajelor, practica uzuală mass-media (distorsionare a
mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza în societatea comunicarii
generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei
serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica
de folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia. sumar

Informarea.
Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a conţinutului unui mesaj
dinspre un emiţător individual sau colectiv înspre un receptor individual sau colectiv prin care
se sporeşte nivelul acestuia de cunoaştere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acţiuni
sociale.1 După cum am văzut, scopul oricărui act comunicaţional este de a transmite
informaţie. Umberto Eco spune despre informaţie ca este cantitatea de noutate ce poate fi
transmisă prin comunicare, fie că e deţinută implicit de către o sursă, fie că e generată de un
sistem de decodificare şi reprezintă o variabilă direct cuantificabilă a acestui proces. Se pot
distinge cinci tipuri de informaţie (în funcţie de localizarea, în cadrul tripletelor semnal-semn-
mesaj2 sau emiţător-mesaj-receptor, a consistenţei informaţionale ) :
• informaţia deţinută de sursă – ceea ce emite sursa în plus faţă de ceea ce
cunoaşte receptorul.
• informaţia generată de sistemul de codificare – plusul de informaţie datorat
tratarii în cheia proprie emiţătorului a unor evenimente cunoscute atât de
receptor cât şi de emiţător.
• informaţia transmisă mecanic – prezenţa mesajului ca atare prin prezenţa
implicită a mesajului.
• informaţia datorată traducerii în semne a unui semnal (eveniment).
• informaţia nulă – redundantă
În acestă clasificare se pot regăsi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell şi, fără a
intra în detaliile legate de fiecare tip de analiză propus de autor, putem intui faptul ca primele
patru forme pot fi manipulate iar încărcătura informativă poate fi “gestionată”, în mod
premeditat, de către emiţător. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal,
simboluri concrete şi simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui
nivel metacomunicativ care poate să decontextualizeze mesajul în sensul dorit de sursa de

1
Jowett O’Donnell, Persuasion: An interactive dependency approach, New York, Random House, 1982, p. 19.
2
Cf. Saussoure, Tratat de semiotică, Paris.

4
2311929.doc

emisie. De asemenea, codificarea polisemantică a unui mesaj, în sensul unei multitudini de


semnificaţii imanente a enunţului, poate genera o diversitate de opinii ce se va răsfrânge într-o
diversitate de atitudini care poate merge de la adeziune până la refractarism, ducând la o
tensionare a relaţiilor intrapersonală a celor care primesc mesajul. sumar

Efectele comunicării în masă.

Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei
convergente a tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele
telefonice si retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii
în informatie digitala, caruia autorul îi indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei
poate sa nu aiba nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata,
copiata, revanduta; informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite
dintr-o revista si acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si
nu raspunde principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale
aceluiasi ziar); informatia este partial substituibila. sumar

Tematici majore privind efectele comunicării în masă


• puterea de influenţare asupra anumitor tipuri de publicuri
• direcţiile de influenţare
• clasificarea variantelor de efecte
• mecanismele de funcţionare a efectelor
• condiţiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare sumar

Caracteristicile efectelor comunicării de masa


• efectele sunt identice cu consecinţele
• manifestarea efectelor se raportează la orizontul temporal : certitudini şi probabilităţi
• se produc la diferite niveluri ale realităţii sociale
• efectele acţionează asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup,
organizării instituţionale, societăţii sau culturii
• efectele au sens de acţiune în vederea modificării, prevenirii, facilitării sau întăririi
unei opinii sau convingeri
• efectele sunt complexe si relative sumar

5
2311929.doc

Tipologia efectelor
• după momentul manifestării
o certitudini – sesizabile
o probabilităţi - potenţiale
• după nivelul manifestării
o o prima grupare
• individuale – modificări la nivel personal
• de grup – modificarea sau alegerea reprezentărilor comune
• societale – resimţite la nivel general
• instituţionale – schimbare în existenţa sau funcţionarea unei instituţii
sociale
o a doua grupare
• microefecte
• mezoefecte – la nivelul grupurilor
• macroefecte – la nivelul societăţii

• după durata manifestării


o termen scurt - < 6 zile
o termen mediu – 6 – 30 zile
o termen lung - > o lună
• după modul de acţiune
o directe – expunere nemijlocită
o indirecte – prin intermediul terţilor (lideri, membrii grupului de apartenenţă
etc)
• după orientarea acţiunii
o efecte de activare a atitudinilor latente
o efecte de întărire – confirmare a atitudinilor existente
o convertire – schimbare de atitudine sau comportament
• după natura acţiunii
o de ordin cognitiv – schimbarea sistemului de cunoştinţe

6
2311929.doc

o de ordin comportamental – influenţare, alterarea percepţiilor, a conţinututrilor


valorice etc. sumar

Avantajele comunicării în masă


• Facilitează un schimb de ganduri sau idei
• Prin dimensiunea sa, facilitează împrăştierea informaţiei, creşte viteza cu care un
mesaj se propagă
• Este o modalitate de a lega părţi discontinue ale vieţii sociale
• Alimentează nevoia de reducere a certitudinii
• Diminuează stressul cotidian
• Compensează anumite frustrări
• Sprijină efortul de autoidentificare
• Are rol de supraveghere publică
• Denunţă şi sacţionează formele de devianţă socială
• Raspunde unor aşteptări specifice cu grade diferite de satisfacţie
• Mesaje complexe, cantitate mare de date
• Oferă alternative substanţiale
• Mediază raporturi dintre stat şi public şi dintre individ li mass-media
• Reperează, selectează, evaluează, prezintă evenimente etc. sumar

Dezavantajele comunicării în masă (din perspectiva destinatarului)


• Relaţionarea între sursă şi receptor este de obicei univocă. Publicul este aflat sub
controlul direct al comunicatorului
• Conţinuturile comunicării sunt generate de nevoile publicului, deci informaţia va fi
prelucrată cât să satisfacă aceste nevoi
• Profesionalizarea substanţială a specialiştilor din mass-media are şi efecte negative,
deoarece instituţiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficinţei
• Transformă cotidianul în senzaţional
• Deformează percepţia asupra lumii reale
• Crează (uneori involuntar) modele false, „proaste”, pentru publicul care se expune,
dar care nu are capacitatea de a selecta şi prelucra informaţia (copiii, bolnavii etc.)
• Mesajul, oricât de obiectiv se vrea, este distorsionat încă de la sursă (subiectivitatea
creatorului)

7
2311929.doc

• Crează efecte de dependenţă de natură cognitivă, afectivă şi comportamentală


• Poate induce uşor dezinformarea pentru anumite tipuri de public
• Produce modificări, facilitări sau întăriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi
greşite, periculoase social etc.
• Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualităţii unui
evenimet, ştire etc. sumar

Manipularea

Conform Dicţionarului de Sociologie, manipularea reprezintă acţiunea de a determina


un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod
compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca
persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi
decizie.
Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se
urmăreşte înţelegerea mai profundă a situaţiei, ci inculcarea unei înţelegeri convenabile,
recurgându-se la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul palierelor
emoţionale sau non-raţionale. În cazul manipulării, intenţiile reale ale celui care transmite
mesajul rămân insesizabile celui manipulat.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor
unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin
inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de
interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai
eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.
Herbert Marcurse (şcoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a
manipulării, considerată a fi un instrument esenţial al „societăţii industriale de masă”. El
evidenţiază formele particulare pe care manipularea le ia în diferite sfere ale vieţii sociale,
începând cu cea politică şi sfârşind cu cea economică.
Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :
• Manipulare mică – modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex:
România 1992, criza artificială de pâine – facilitarea importurilor – comisioane)
• Manipulare medie – modificări importante ale situaţiilor sociale, cu efecte uneori peste
ateptări (Ex: experimentul lui Milgram; Revoluţia din decembrie 1998 – disiparea
responsabilităţii prin fragmentarea actelor genocide – neputinţa detectării vinovaţilor)
8
2311929.doc

• Manipularea mare – influenţarii culturi în care trăieşte individul (Ex: învăţământul –


instrument de perpetuare si înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor
curente).
sumar

Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea


(prin minciună, zvon etc.) sumar

Persuasiunea.

Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa
facă sau sa aleagă un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee,
incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor
tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de „necesitatea”
sau „importanta” aparenta a acţiuni sau lucrului respectiv.
Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le
evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere
a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea
sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta
cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea
are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.
Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai
bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii
de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul
incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja
propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu
folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila.
Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un
favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de
a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin
mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.
Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu,
imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente
culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un
simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit:

9
2311929.doc

ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta
de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas".
Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face
aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut
anterior. Cand vor lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu
atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe
care individul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu
actiunile sale anterioare. Acest principiu este folosit de metoda "piciorului in prag". Pentru a
obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte
cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala.
Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un
anumit adevar despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri
de comportament. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este
specific unui om care are acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera
o persoana competenta si care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica
de om care lucreaza mult, si se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie
poate conduce la surprize!
Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu
se bazeaza pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii,
manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a
decide; iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre
toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel
mai mult timp pentru a fi realizata. sumar

Dezinformarea

Dezinformarea reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces
de comunicare, intervenţie ce modifică deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina
în receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni dorite de un anumit agent social3.
Uneori este considerată ca fiind echivalentă cu propaganda neagră deoarece
vehiculează informaţii false. Etimologia cuvântului vine şi susţine această legătură.
Desinformation (< rusă dezinformatsia “numele unei divizii KGB răspunzătoare cu
propaganda neagră”).

3
Cf. Cătălin Zamfir (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998, p. 167.

10
2311929.doc

O altă definiţie acceptată şi destul de influentă este cea dată de R. Shultz şi R. Godson
(1986, p. 41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) “conceptul descrie ansamblul informaţiilor
false, incomplete, eronate, care sunt îndreptate, alimentate, confirmate către o ţintă ce
reprezintă un individ, un grup sau o ţară.”
De regulă, acţiunea de dezinformare presupune existenţa unei structuri sistemice
alcătuită din : unul sau mai mulţi comanditari, specialişti (planificatori şi controlori),
intermediari (agenţii de influenţă) şi relee.
• Comanditarii – formează nivelul de decizie. Sunt cei care concep şi proiectează
conţinutul mesajului, stabilesc ţintele, atitudinile şi comportamentele dezirabile
care se caută a se obţine. Aceştia sunt factori de decizie (guverna, state majore
militare, partide politice, firme influente, organizaţii economice etc.) care pot
solicita acest gen de operaţiuni defensive (replică la atacurile adversarilor,
mascarea propriilor eşecuri etc.) sau ofensive (angajarea într-o dezinformare). În
cea mai mare parte cele două tipuri de operaţiuni se întrepătund şi se
autoalimentează reciproc într-o banală logică circulară.
• Specialiştii (experţii) – nivelul de elaborare strategică. Reprezintă planificarea
profesionistă a secvenţelor tactice ale dezinformării. În această categorie găsim
specialişti în comunicare, în tehnicile de influenţare socială, sociologi, psihologi
sociali, analişti politici etc.
• Controlorii – nivelul de legătură. Sunt aleşi dintre persoanele ce stabilesc o
relaţionare eficientă între comanditari şi agenţii de influenţă. Ei sunt
“binevoitorii” care sugerează cine şi în ce condiţii ar fi dispus să participe la
dezinformare. Au ca misiune racolarea subiecţilor interesanţi din perspectiva
derulării operaţiunilor de dezinformare şi de a comunica cu regularitate “efectele
dezinformării”
• Agenţii de influenţă – nivelul de propagare penetrantă, releele. Indivizi care se
bucură de prestigiu în grupul lor şi care, datorită statusului de prestigiu, vor
ajunge să propage mesajul cu eficienţă sporită. Aceştia sunt recrutaţi din rândul
liderilor de opinie, persoane cu prestigiu academic, ştiinţific, cultural. Tehnicile
uzuale în vederea racolării lor sunt : şantajul (“fiecare are ceva de ascuns”) sau
cumpărarea (“fiecare are preţul lui”) .
Dezinformatorul este cel care dezinformează receptorul (ţinta), dar acesta poate să fie
diferit de individul, structura, grupul, instituţia care doreşte dezinformarea. Tintele pot fi atât
grupuri sau segmente ale societăţii, cât şi indivizi, dar întotdeauna lideri, oameni ce pot
influenţa decizional grupul în care se află. Dezinformarea desfăşurată prin mass-media are

11
2311929.doc

cele mai eficiente rezultate la nivel social. Efectele dezinformării depind, pe de o parte, de
caracteristicile tintelor (atitudine critică, personalitate, nivel intelectual, aspiraţii etc.), iar pe
de altă parte, de posibilitatea sau imposibilitatea de verificare a informaţiilor vehiculate.
Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totuşi real în procesele
comunicaţionale contemporane de masă, poate fi surprinsă şi din perspectiva analizei tipurilor
de informaţie şi a mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectând nivelurile de abordare
propus de H. Lassewell : analiza sursei sau a emiţătorului (control analysis), analiza mesajului
(content analysis), analiza canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau
a destinatarului (audience analysis) şi analiza efectelor comunicării (effect analysis). Acest set
de modele va fi înbunătăţit de P. Lazarsfeld, L. Berelson şi H. Gaudet (1948) care aduc
amendamentul luării în considerare şi a contextului social (nuclee organizatoare de opinii –
teoria celor doi paşi în comunicare).
Plecând de la dimensiunile informaţiei (sintactică, semantică (intenţională sau
realizată) şi pragmatică), se pot intui alte căi de dezinformare : manipularea contextelor
receptorului prin modificarea, la nivel sintactic, a conţinutului mesajului; distorsionare
semantică, prin apelul la moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor
convenţii sociale acceptate; reglarea efectului conţinutului informativ asupra receptorului prin
dozarea, organizarea, modificarea mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul
de valabilitate a informaţiei4, adică verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) şi/sau
autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de către receptor), aspect ce ţine de componenta socială
a procesului comunicaţional.
Dezinformarea are deci un caracter deliberat (în comparaţie cu zvonul) şi presupune,
în general, circulaţia unor informaţii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un
grup de specialişti etc. Poate fi o componentă a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie
a dezinformării.
Dezinformarea este practicată de toate marile puteri şi reflectă o realitate a politicii
internaţionale pe parcursul istoriei schimbându-se doar mijloacele, mizele şi strategiei
acesteia. Structura sistemului social în societăţile moderne este puternic influenţată de
raportul dintre informare şi dezinformare aferent mesajelor care se vehiculează în spaţiul
social respectiv. Cercetările de teren au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente se
înregistrează în domeniul mass-mediei, unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de
opinie ale spaţiului social. sumar

Intoxicarea.

4
Cf. Haineş Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.

12
2311929.doc

Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu


informatie falsa, in blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste
fie pentru a pregati opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un
mesaj corect asteptat. Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele
tendentioase. Intoxicarea este operatia de "anesteziere" a publicului in scopul acceptarii unei
diversiuni majore sau pentru a-l face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi
comunicat.
Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie
ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si
care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il
reprezinta modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si
razboaiele din fosta Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill
Clinton, Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste
care scria Criminali de Razboi. La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi,
ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in lagarele
de concentrare de la Auschwitz.) sumar

Minciuna
O specie mai puţin tratată, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un
concept cu puternice amprente morale şi culturale, subiectul nu a interesat, până acum câţiva
ani, decât pe filosofi, teologi, antropologi şi pe psihologi (s-au făcut studii cu precădere pe
copii). Este ciudat deşi putem spune că întâlnim minciuni pretutindeni, atât în public, cât şi în
viaţa privată, la orice nivel social şi în toate socităţile trecute sau prezente.Un ziarist britanic
spunea că anii ’80 reprezintă decada minciunilor (Lott, 1990). În 1991, Bradlee afirma “am
impresia că în ultimii ani minciunile au luat proporţiile unei epidemii faţă de care am devenit
cu toţii imuni”5. A minţi este pentru oameni un obicei care durează de milenii şi nu o
lamentabilă inovaţie de ultimă oră, iar după cum consideră Ruskin (1905, p. 351-352)
inducerea în eroare nu a fost considerată întotdeauna şi oriunde un act condamnabil. La grecii
antici sentimentul de admiraţie pentru cei care reuşeau să păcălească un străin era uzual.
sumar

Zvonul
Zvonul reprezintă o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i
se verifice corectitudinea.

5
apud. J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, p.101.

13
2311929.doc

Zvonurile care sunt lansate în circulaţie au o funcţie dublă :


- funcţie explicativă
- funcţie de atenuare a anumitor tensiuni emoţionale.
Circulaţia lor este dependentă de contextele societale, de trăsăturile de personalitate
ale indivizilor şi de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunităţilor.
Lucrările lui Allport şi Postman (1965) au pus în evidenţă trei legi de transmisie a zvonurilor:
- legea sărăciei (a nivelării) – pe măsură ce zvonul circulă, el tinde să fie tot mai
scurt, mai uşor de înţeles şi de relatat.
- legea accentuării – anumite detalii se vor întări, dobândind loc central în
semnificaţia acestuia
- legea asimilării – informaţia se conservă şi se reorganizează în jurul unor
motive centrale. Asimilarea se poate face la tema centrală, prin condensare,
anticipare sau prin stereotipuri verbale.
Zvonurile tind să se ajusteze intereselor individului, apartenenţei sociale sau rasiale,
prejudecăţilor personale ale celui care le transmite. Individul care propagă zvonul se loveşte
de dificultatea de a sesiza şi de a reţine în obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare.
Pentru a putea să le utilizeze, ei trebuie să le adapteze şi să le structureze conform modelului
lor de înţelegere şi în funcţie de interesele personale.
Kapferer (1987) a arătat că circulaţia zvonurilor se bazează pe trei condiţii esenţiale :
- credibilitatea zvonului (poate şi a sursei etc.)
- aparenţa de adevăr (ca un zvon să circule mai mult trebuie să aibă totuşi un
miez important de adevăr)
- dezirabilitatea conţinutului informaţional (dacă zvonul este indezirabil, există
posibilitatea blocării lui)
Pentru public, zvonul evocă ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboară,
serpuiesc, mocnesc, circulă. Circulaţia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii şi a
incertitudinilor în faţa unei situaţii ambigue. Ea este corelată cu forma, cantitatea, calitatea şi
credibilitatea informaţiei oficiale sau formale. Cu cât cea din urmă este mai săracă,
incompletă sau puţin credibilă, cu atât se intensifică propagarea zvonului. Din acest motiv în
societăţile totalitare zvonurile au o mare răspândire (informaţia oficială este gestionată strict).
Circulaţia zvonurilor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a
adevărului unei informaţii. „Zvonul nu este neapărat fals, în schimb este mereu neoficial.
Paralel sau uneori în opoziţie cu informaţia oficială, zvonul o contestă, propunând alte
realităţi. Aşa se explică faptul că mediile de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiinţat” 6.

6
Jean – Noel Kapferer, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p.284.

14
2311929.doc

El va reprezenta un mijloc de comunicare complementar, dar şi o informaţie paralelă, aşadar


necontrolată.
Pentru profesioniştii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei
defecţiuni a fiabilităţii informaţiei, defecţiune ce trebuie eliminată. Pentru cetaţean şi pentru
omul politic, lipsa controlului denotă lipsa cenzurii şi accesul la o realitate obscură sau
ascunsă.
Autorul amintit determină 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latură sursa
zvonului – un eveniment, un detaliu sau imaginaţia pură-, iar pe cealaltă latură modul de
apariţie a zvonului – spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne interesează
tipurile de zvonuri provocate cu un anumit scop, a căror apariţie este premeditată. În aceste
cazuri nu se poate neglija implicarea unor actori care urmăresc sa profite de pe urma unui
eveniment. Astfel se pot obţine efecte care se întind pe o gamă larga (panică, furie, frustrare,
modificari nefavorabile de imagine pentru persoanele publice etc.).
În spaţiul cultural românesc trebuie amintită, ca aproape identificându-se cu zvonul,
bârfa. Aceasta are aceleaşi motivaţii psihologice (emoţionale, afective, cognitive), putând fi
percepută ca un laborator de producţie a zvonurilor. sumar

Modurile de manipulare specifice televiziunii. sumar


Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe
credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este
considerat a fi veridic).
Tipuri de manipulare televizată
• Manipularea prin imagine
• Manipularea prin filmare
• Manipularea prin montaj
• Manipularea prin comentariul din off
• Manipularea prin paginatie
• Manipularea prin omisiune
• Manipularea prin zvonuri mediatice
• Manipularea prin cenzura
• Manipularea prin procedeul "a ascunde aratind"
• Manipularea prin charisma
• Manipularea prin jurnalisti

15
2311929.doc

• Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare

Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune sumar


Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta in
scopul partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului in
majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea
interventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive
si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse etc.
Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul
diverselor productii de televiziune:
a)Moderatorul
b)Compozitia platoului
c)Scenariul (discutiei/emisiunii)

Moderatorul
Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile
acestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune
subiectul/tematica de discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta
diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton
respectuos, dispretuitor, politicos, agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul
ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune
intrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate
nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este in
multe cazuri discutabil.
O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei
de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai
cand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii.
Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut
social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri,
numarul de relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin
cunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. sumar

Compozitia platoului
Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune
- compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista

16
2311929.doc

indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul
in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al
telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii
avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor. sumar

Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor


Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic
intre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza
Dreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul
emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se
produce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu
de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. sumar

Scenariul
Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreaza
partile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei
poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa,
lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in
linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si
improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze
intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume
mentinerea limbajului in limitele politetii sumar

Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare


Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea
sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta
comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele
publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete
de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si
negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele.
Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale
deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente
esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:
-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)
-volumul (care poate varia de la mic la mare)

17
2311929.doc

-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).

Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei


dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact
mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului
de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel
mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de
control.
Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva
adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt",
presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii
manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al
cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu
atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat sumar

Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si


caracteristicile mobilierului din studio.

Jocul de putere cu scaune dintre moderator-invitati

Caracteristica Semnificatia
1. Inaltimea
-este proportionala cu rangul si puterea ocupantului
spatarului
2. Mobilitatea -in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare
intr-un scaun rotitor
-in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu
cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale
intervievatului
3. Inaltimea -este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic
scaunului deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un scaun mai jos decat cel
al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de
a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul sau
4. Asezarea -creaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor neobisnuiti
-in pozitia sa dea interviuri la televiziune)
competitiva fata in -diminueaza mult prestigiul interlocutorului

18
2311929.doc

fata
-mai departe de
masa de dezbateri

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei sumar

Forma Caracteristici Ce sugereaza si scopul Observatii


folosirii ei
patrata -mijloceste relatii de -convorbiri scurte, bazate -partea dreapta este mai
competitivitate si defensive pe dovezi (fapte, cooperanta decat stanga
intre indivizi cu acelasi exemple) -opusul este partea
statut social -scoate in evidenta relatia rezistenta
superior-subordonat
rotunda -determina o atmosfera -folosita pentru -persoana de reng mai mare
relaxanta, fara ceremonii convingerea polarizeaza puterea (dreapta
-invitatii sunt persoane de interlocutorilor are mai multa putere decat
acelasi rang -atmosfera de discutie stanga)
destinsa
dreptun- -ordoneaza clar influenta -folosita pentru -in general, in centrul
ghiulara influentarea cu maxima atenteie sunt moderatorul si
eficienta a interlocutorilor invitatul amplasat in pozitie
-tinta reala este invitatul opusa acestuia
amplasat exact de cealalta
parte a moderatorului

modul de asezare a participantilor.

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor sumar

Pozitia Tipul de dialog Caracteristici Intentiile


sugerat moderatorului
"de colt" -conversatie -coltul biroului este -realizarea unui dialog
(interlocutorul este amplasat prieteneasca, o bariera potentiala amical
in coltul mesei) spontana -grad bun de
colaborare
-impartirea

19
2311929.doc

teritoriala inutila
"de cooperare" (invitatul sta -similitudini in -atat moderatorul cat -realizarea unui dialog ca
langa moderator) orientare si in si invitatul sunt de de la egal la egal
gandire aceeasi parte a -uneori poate fi o violare
barierei mascata a teritoriului
-grad ridicat de invitatului
colaborare
"de atragere a unei a treia -similitudini in -strategia de "a tine -moderatorul pune
persoane" (moderatorul sta orientare si partea adversarului intrebari persoanei
langa alte persoane in timp ce gandire ", in care adversarul amplasate diferit de
unul dintre interlocutori sta este invitat ceilalti in interesul unuia
exact de cealalta parte a dintre invitati
mesei
"competitiv-defensiva" -competitie -masa este o bariera -competitie de orice
-defensiva solida intre oameni natura
-autoritate -punctele de vedere -conflict deschis de idei
manifestata non- ar putea ramane -admonestare
verbal neclintite -relationare superioara
fata de invitat
"independenta" -in care nu se -indiferenta -nu se doreste nici un fel
doreste stabilirea -posibil ostilitate de dialog real
nici unui tip de -granitele nu sunt -nu se doresc discutii
raport incalcate sincere

Exemple de manipulare prin mass media în modernitate şi în contemporaneitate sumar


• Remodelarea gândirii în sistemele totalitare (Revoluţia Franceză, regimurile
comuniste, regimul nazist) – căi de a controla minţile oamenilor:
o Controlul comunicaţiilor umane – atât a informaţiilor primite din exterior, cât
si a intracomunicării (situaţii disonante cognitiv)
o Manipularea mistică – crearea unei aure mistice în jurul grupului conducător,
cultul personalităţii
o Cerinţa de puritate – delimitarea strictă între pur şi impur, între bine şi rău
o Cultul confesiunii – confesiunea purifică sufletul

20
2311929.doc

o Ştiinţa sacră – aură de sacralitate în jurul dogmelor de bază ale ideologiei


totalitariste
o Remodelarea limbajului – condensarea întregii complexităţi a problematicii
umane într-un nr redus de categorii, strict delimitate, curăţate de nuanţe –
limba de lemn
o Doctrina mai presus de oameni – ideologia ca adevăr absolut
o Delimitarea socială – împărţirea indivizilor in două categorii distincte : cei al
căror drept de a exista este recunoscut şi cei care nu au nici un drept
• Remodelarea individului se realizează prin:
o Remodelarea comportamentului
o Restructurarea gândirii
o Redefinirea structurii emoţionale
• Spălarea creierului
o Dezgheţarea – distrugerea totală a vechiului element de identitate – prin
hipnoză, confuzie etc.
o Schimbarea – inocularea nouii identităţi – ritualizare, dorinţe de a fi
asemănător etc.
o Reîngheţarea – fixarea noii personalităţi
• Programarea neuro-lingvistică – prin mesaje subliminale, manipulări subtile
• Strategii de influenţă cu grad mare de sofisticare ale mass-mediei

Exemple actuale de manipulare prin mass media în România


• Greva profesorilor din noiembrie 2005 – unele posturi TV şi o anumită parte a
presei
• Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul RO

În loc de concluzii
Un amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte:
• doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt
credibile;

21
2311929.doc

• 79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este "cu adevarat profesionista" si ca se
preocupa sa-si faca cat mai bine treaba.
Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari in
perceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza:
• doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod
obiectiv;
• 44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;
• peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze
intotdeauna una dintre partile implicate intr-un conflict;
• doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea
este influentata de persoanele sau grupurile politice puternice;
• 77% blamau mass-media ca le invadeaza intimitatea. sumar

22
2311929.doc

Bibliografie

1. Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.), Istoria vieţii private, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1997.
2. Barnes, J.A., Sociologia minciunii, Editura Institutului European, Iaşi, 1998.
3. Bourdieu, Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1998.
4. Bruner, Roland, Psihanaliză şi societate postmodernă, Ed. Amarcord, Timişoara,
2000.
5. Buzărnescu, Ştefan, Sociologia Opiniei Publice, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2000.
6. Ferreol, Gilles (coord.), Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
7. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.
8. Haineş, Rosemarie, Comunicarea televizuală, Editura Eficient, Bucureşti, 2000.
9. Joule, K.V. & Beauvois, J.L.,Mic tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1997.
10. Kapferer, Jean – Noel, Zvonurile, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
11. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, ED. Humanitas,
Bucureşti, 1996.
12. Miège, Bernard, Societatea cucerita de comunicare, Ed. Polirom, Iasi, 2004
13. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau maşina de fabricat zei, Ed. Polirom, Iaşi,
1997.
14. Muchelli, Alex, Tehnici de manipulare, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
15. O’Donnell, Jowett, Persuasion: An interactive dependency approach, New York,
Random House, 1982..
16. Peretti, Andre de (coord.), Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
17. Roth, Andrei, Modernitate şi modernizare socială, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.
18. Zamfir, Cătălin (coord.), Dicţionar de Sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1998.

Resurse web

1. http://www.leadercommunications.com/modules.php?name=Content&pa=showpage&
pid=33 – legile manipularii

2. http://www.stopcalomnia.ro/product.php/Formele_si_modurile_de_manipulare_prin_t
eleviziune_-_partea_5/14/

23
2311929.doc

3. http://www.aber.ac.uk/media/index.php - The media and Communications Studies Site

4. Joshua Meyrowitz (1986) : No Sense of Place : The Impact of Electronic Media on


Social Behavior. Oxford: Oxford University Press

5. http://www.aber.ac.uk/media/sections/go.php?url=http://www.aber.ac.uk/media/Studen
ts/rtf0401.doc&f=1 - Fowler, Rhys (2004) 'Electronic Media: Changing Social
Behaviour?'

sumar

24