Cap.2.

COMUNICAREA –
definire, tipologie
Adriana Manolescu
I. Natura şi scopul
comunicării

A)Diversitatea conceptuală a
comunicării
comunicarea - definire
schimbul de mesaje între
două sau mai multe persoane
din cadrul unei organizaţii, în
scopul realizării obiectivelor
individuale.
(modificarea
comportamentului unuia sau
mai multor receptori)
Condiţiile comunicării
optime :
Consistenţa de Expresivitatea și
conţinut Inteligibilitatea
mesajului comunicării
• depinde de
• cantitatea de
informaţie organizarea
principală, informaţiilor,
cuprinsă în • de nivelul de
acces la acestea
mesaj şi
a interlocutorilor,
semnificativă
• de
pentru ambii compatibilitatea
interlocutori comunicaţională
a partenerilor.
Comunicarea ca sistem
cibernetic - condiţii:
 Formularea concisă şi exactă a mesajului, care
trebuie să asigure înţelegerea integrală şi uşoară a
acestuia, de către toţi salariaţii cărora le-a fost
adresat;
 Transmiterea rapidă şi nedeformată a mesajului;
 Asigurarea fluenţei şi reversibilităţii comunicărilor;
 Utilizarea unui limbaj comun;
 Simplificarea şi descongestionarea liniilor de
comunicare, prin descentralizarea adoptării
deciziilor la treptele inferioare ale ierarhiei;
 Asigurarea flexibilităţii şi adaptabilităţii sistemului
de comunicare pentru folosirea lui în orice situaţie
nouă.
 B) Tipologia comunicărilor
 1.După modul de organizare al structurilor
sau reţelelor de comunicare:
1. Reţeaua primară (comunicări
echipotenţiale pentru fiecare partener, fără
nici o organizare a fluxului informaţional);
2. Reţeaua circulară;
3. Reţeaua în lanţ (transmisie unidirecţională);
4. Reţeaua tip Y, sau furcă (un grup comunică
cu o singură persoană);
5. Reţeaua tip roată;
6. Reţeaua complet conectată.
Tipologia comunicărilor

 În funcţie de direcţie:

 Ascendente

 Descendente

 Orizontale


Tipologia comunicărilor

În funcţie de modul de

transmitere, comunicările sunt:

Verbale

Scrise
Tipologia comunicărilor

După gradul de oficializare:


comunicare formală;

comunicare informală.
 C) Comunicarea formală şi
informală
COMUNICARE COMUNICARE
FORMALĂ INFORMALĂ
• este organizată de • se realizează prin
către manager , mijloace empirice,
cu scopul de a-şi din nevoia de a
informa membrii transmite
organizaţiei pe sentimente, idei
care o conduce,
de a le cunoaşte şi
de a le influenţa
opiniile în sensul
dorit
propaganda
Folosirea persuasivă a
comunicării umane în
scopul convingerii grupurilor
şi a obţinerii schimbării
comportamentului lor în
direcţia dorită
II. Teorii ale comunicării

 teorii generale ale comunicării;

 teorii tematice;

 teorii specifice ale comunicării.

Teorii generale
 teoria generală a sistemelor;

 teoria cibernetică;

 teoria interacţionismului simbolic;

 teoria rolurilor (Henry Mintzberg).


Teorii tematice
 teoria limbajului;

 teoria înţelegerii ;

 teoria informaţiei ;

 teoria convingerii .

Teorii tematice
 teoria relaţiilor interpersonale ;
 teoria grupurilor ;

 teoria
comportamentului
organizaţional ;

 teoria comunicaţiilor în masă .

B) Teoria regulilor

pentru ca să existe
comunicarea, indivizii ce
interacţionează trebuie să
aibă reguli de utilizare a
simbolurilor
regulile
1. considerate a fi mecanismul prin
care acţiunea socială este
organizată afectează opţiunea
disponibilă într-o situaţie dată.
2. afectează opţiunea disponibilă într-
o situaţie dată.

 Structura interacţiunii poate fi

înţeleasă în termenii regulilor ce o
guvernează
regulile
o prescripţie de urmat, care indică
ce comportament trebuie adoptat,
preferat, sau interzis într-un anumit
context

 1. regulile trebuie urmate

 2. regulile sunt prescriptive, normative
 3.regulile sunt contextuale
C) Teoria limbajului
 Caracteristicile limbajului:

organizare particulară şi
dinamism;
integrarea în personalitatea
agenţilor comunicării;
realizarea procesuală.
D) Comunicarea nonverbală

Body language - 90% din

constituirea primei impresii

Mesajele (Albert Mehrabian):

verbale - 7%,
vocale - 38%
nonverbale - 55% .
Cuvinte-gesturi
 există o legătură directă între statutul social şi
gradul de instruire ale unei persoane şi
bogăţia vocabularului său.
 cu cât mai sus se află o persoană pe scara
socială, sau în ierarhia managerială, cu atât
mai bine reuşeşte să comunice prin cuvinte şi
fraze
 un individ mai puţin educat sau necalificat se
va sprijini, pentru transmiterea intenţiilor sale,
mai mult pe gesturi decât pe cuvinte
Comunicarea nonverbală
 esteun proces complex, care
include omul, mesajul, starea lui
sufletească şi mişcările trupului

 înţelegând acest limbaj, se pot afla

gândurile oamenilor, pentru a-i
putea dirija-influenţa cu succes în
procesul managerial
E) Teoria învăţării
Învăţarea, înţeleasă ca fiind
acumularea de cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini necesare în
practică.
procesul nu se poate realiza
fără a fi însoţit, într-o măsură
oarecare, de înţelegere.
strategie de învăţare-educare:
 identificarea precisă a comportamentelor care
conduc la îmbunătăţirea performanţelor;
 selectarea modelelor corespunzătoare şi a mediilor
de modelare (de exemplu: demonstraţii pe viu, filme
instructive etc.);
 asigurarea că angajatul este capabil să
îndeplinească cerinţele tehnice cerute de sarcina
respectivă;
 realizarea unui mediu pozitiv, favorabil pentru
creşterea probabilităţii atenţiei şi reproducerii şi
accentuarea motivaţiei pentru învăţare;
 modelarea comportamentelor şi organizarea unor
studii de caz;
 consolidarea comportamentului pozitiv atât în timpul
instruirii cât şi la locul de muncă;
 menţinerea şi întărirea comportamentelor, printr-o
dinamică judicioasă, trecând de la o frecvenţă mare
a întâlnirilor, până la şedinţe intermitente.
F) Teoria dinamicii grupurilor
grupuri formale sau informale
pentru a exercita o influenţă
formativă asupra membrilor, în
vederea atingerii obiectivelor
stabilite.
cerinţele esenţiale în organizarea
grupurilor sunt:
scop comun;
 interacţiunea psihică;
interdependenţa funcţională.
coeziunea
 atribut al grupului
 acolo unde coeziunea este ridicată se
întâlneşte o identificarea mutuală puternică
între membri şi aceasta este calitatea care îi
menţine împreună
 In absența ei grupul se dizolvă
 Cu cât coeziunea unui grup este mai
puternică, cu atât este mai mare forţa
exercitată de grup asupra membrilor săi.
Fiecare individ din interior este constrâns de
către grup să se supună codului acestuia.
Probleme - grup
Orice sarcină a grupului este
confruntată cu două tipuri de
probleme:
obstacolele proprii îndeplinirii
sarcinii (propriu-zise)
şi obstacolele interpersonale
Performanţa unui grup
 depinde în primul rând de capacitatea sa de
integrare şi organizare a talentului şi resurselor
membrilor componenţi.
 Când această integrare este realizată
efectiv, apare un efect de ansamblu, datorită
căruia soluţia sau produsul grupului este
superior activităţii individuale, chiar a celui
mai bun membru al grupului.
 În sens cibernetic aceasta este proprietatea
sinergetică a sistemului.
III. Comunicarea - sistem
cibernetic
Se interpretează în termeni de
acţiune şi influenţare a
emiţătorului asupra
receptorului.
Lasswell : cine comunică ? – ce
se comunică ? – cui ? – prin ce
mijloace? – cu ce rezultate ? –
feedback.
Canalele de comunicare
canalele prin intermediul
cărora circulă informaţiile,
reţelele, structurile de
comunicare pentru care grupul
optează la un moment dat.
acestea pot facilita sau
dimpotrivă, dezorganiza
procesul comunicării.
canalele de comunicare
 Ansamblul canalelor de acces
formează canalele de comunicare,
care se împart în trei categorii:
 canale formale, reglate de proceduri
rigide,
 canale spontane, bazate pe
confidenţă, simpatie, preţuire
 şi canale clandestine, care apar între
şi în cadrul grupurilor cu o conducere
autoritară
comunicarea optimă
Identificarea momentului
psihologic de maximă
receptivitate al receptorului
Numai corelarea acestor
două elemente (cum și când)
poate asigura succesul
comunicării.

Reţelele de comunicare
 ansamblul canalelor împreună cu mediul în
care acesta se desfăşoară, raportate la grup
 se individualizează prin:
 forma lor geometrică,
 prin gradul de flexibilitate,
 prin suma vecinilor (persoanele cu care un
membru al grupului intră în relaţii directe),
 suma distanţelor dintre participanţi,
 indicele de centralitate (gradul de
centralitate al unui individ în cadrul reţelei)
 şi indicele de periferie.
Structura comunicării
 Ansamblul reţelelor utilizate la un
moment dat constituie structura
comunicării, ceea ce indică
situaţia, stadiul actual şi real al
comunicării din cadrul grupului în
diferitele sale secvenţe
funcţionale, dar şi în sensul în
care circulă mesajele în reţea
fenomene perturbatoare
care intervin în procesul
comunicării

blocajul,
bruiajul
filtrajul
şi distorsiunile.
Comunicarea
O adevarata filozofie a managementului

 Instrument de armonie în managementul

resurselor umane
 Instrument de baza în realizarea
obiectivelor organizatiei și în indeplinirea
functiilor sale