RELATII PUBLICE ON-LINE

1. Internetul- mediul de desfasurare a relatiilor publice on-line

Din punct de vedere fizic, Internet este un termen folosit pentru a descrie interconectarea
mai multor reţele de calculatoare într-un mod ce permite calculatoarelor să comunice şi să
transfere
fişiere direct şi transparent dintr-o parte a lumii în cealaltă. Accesul la resursele existente în
Internet se poate face prin modem, cablu, satelit sau dispozitive mobile.
Din punct de vedere tehnic, comunicarea prin Internet este uşurată de folosirea
protocolului cunoscut ca TCP/IP. Toate computerele conectate la Internet folosesc acest
protocol
pentru a comunica unele cu celelalte şi pentru a transmite mesajele (informaţiile). Avantajul
TCP/IP este că acesta este într-adevăr o platformă independentă care permite computerelor şi
altor
reţele de diferite forme, mărimi şi structuri să schimbe informaţiile între ele (sau cu altele).
Astfel,
nu mai contează tipul calculatorului sau al conexiunii la Internet; protocolul TCP/IP permite
folosirea facilităţilor Internetului într-un mod transparent.
Internet poate fi asemănat cu o autostradă pe care circulă date şi, conceptual, funcţiile
sale pot fi asemănate cu funcţiile unei autostrăzi. Cu toate că termenul popular de autostradă
informaţională, sub care mai este cunoscut Internetul, este exagerat totuşi, această metaforă
este
foarte folositoare atunci când încercăm să explicăm cum funcţionează reţeaua reţelelor
(Reţeaua,
pe scurt).
Dacă ar fi să enumerăm câteva dintre cele mai populare facilităţi oferite de Internet astăzi,
am putea vorbi despre poşta electronică, paginile Web, ziarele electronice, transferul de
fişiere,
transmiterea în timp real a programelor radio şi TV, transferuri de bani, cumpărături în timp
real şi
lista ar putea continua. Astăzi îl regăsim în cele mai multe din domeniile vieţii economico-
sociale şi stă la baza unor străpungeri tehnologice nevisate cu doar câţiva ani în urmă.

2. Politica de comunicarea
Cuvântul comunicare provine din latinescul „communis”, care înseamnă a pune de acord, a fi
în legatură cu, a fi în relaţie cu. Comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legătură unii
cu alţii.
      Indiferent de forma pe care o are, orice proces de comunicare constă în transmiterea unui
mesaj (informaţii codificate cu ajutorul unui cod) de către un emiţător prin intermediul unui
canal de comunicare, într-un anumit context, către un receptor care decodifică mesajul, acesta
la rândul lui transmite în sens invers, într-un fel sau altul, un răspuns (feed-back) emiţătorului.
Exista doua tipuri majore de comunicare:
· Comunicare de tip non-intenţional – în acest caz mesajul este transmis fară un scop clar de
influenţare a receptorului
· Comunicare de tip formal –în acest caz avem deaface un proces organizat prin care mesajul
transmis urmăreşte să influenţeze receptorul.
Procesul de comunicare are următoarele elemente structurale caracteristice:
· emiţător – cel care transmite mesajul
· receptor – cel care primeşte mesajul
· canal de transmitere a mesajului – calea urmată de mesaj (canale formale sau informale)
· mesaj – informaţia codificată pe care o transmite emiţătorul
· cod – cunoscut de ambii parteneri (emitatorul codifică informaţia pe care vrea s-o transmită
iar receptorul decodifică mesajul)
· răspunsul – pe care receptorul îl transmite emiţătorului
· zgomot – orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienţa transmiterii mesajului, perturbaţiile
ce pot interveni în procesul comunicării – bariere de limbaj, de mediu, de concepţie.

3. Formele comunicării
Comunicarea poate îmbrăca mai multe forme, chiar concomitent, iar clasificarea
acestora se poate face după mai multe criterii astfel:
a) după numărului persoanelor implicate:
· comunicare în masă (transmiterea de mesaje publicului larg, de către institutii
specializate şi prin mijloace specifice);
· comunicare de grup (realizata intre indivizi in cadrul grupului – inclusive
comunicarea organizationala; comunicarea dintre un individ si un grup – discursul
public);
· comunicare interpersonală (transmiterea mesajelor de la o persoană la alta, în
cadrul unei relaţii primare);
· comunicarea intrapersonală (deliberarea interioară).
b) după modalitatea de transmitere a mesajului:
· comunicarea directă (mesajul este transmis nemediat utilizând mijloace primare – cuvânt,
gest, mimică, tonul vocii)
· comunicarea indirectă (mesajul este transmis utilizând tehnici secundare – scriere,
tiparitură, sisteme grafice, semnale transmise prin fir sau radio, etc.)
c) după modul de realizare a procesului de comunicare:
· comunicarea ascendentă (realizată de la nivelele inferioare ale unei organizaţii către cele
superioare)
· comunicarea descendentă (mesajul este transmis de către nivelele superioare ale
organizaţiei către nivelele inferioare)
· comunicarea orizontală (comunicarea între indivizi cu poziţii ierarhice similare, între
compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare)
d) după dimensiunea comunicării:
· comunicarea exteriorizată (mesajele verbale şi nonverbale observabile direct de către
interlocutor) · metacomunicarea (ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte, gesturi)
· intracomunicarea (comunicarea realizată de fiecare individ în forul său interior)
e) după instrumentul cu care se codifica informaţia şi se transmite mesajul:
· comunicarea verbală(sau “lingvistica”) se realizează prin intermediul cuvintelor. Limbajul
verbal reprezintă o acţiune instituţionalizată, care implică: forme recunoscute (discursul,
coversaţia, etc), ocazii corespunzătoare formelor, distribuţia rolurilor în comunicare (în
funcţie de importanţa status-ulu), situaţii tematice. Prin intermediul limbajului verbal,
persoana atrage atenţia asupra sa, se impune, influentează şi primeşte influenţe, în diferite
grade:
* comunicarea verbală simplă: transmiterea anumitor informaţii în vederea coordonarii
conduitei unui individ (sau grup) cu conduita altor indivizi (grupuri). Comunicarea simpla nu
are ca finalitate o influenta importanta asupra psihicului si conduitei partenerului, cum ar fi
modificarea orientarilor, perceptiilor.
 * convingerea: o forma care implica influentarea psihicului: mesajul transmis determina
aparitia sau schimbarea principiilor si orientarilor receptorului.
Convingerea se formeaza pe doua cai:
- calea demonstratiei logice, care presupune atitudinea constienta a receptorului;
- calea exemplificarii, care poate fi abstracta (implica atitudine constienta) sau concreta (semi-
intuitiva).
* sugestia: o forma care presupune influente asupra psihicului, dar se bazeaza pe receptarea
necritica a mesajului si implica incapacitatea receptorului de a controla constient fluxul
informatiei primite.
· comunicarea non-verbală– percepţia devine comunicare prin folosirea unor instrumente
precum aparenţa fizică, mimica sau gestul, care nuanţează mesajul, ajută emiţătorul să se
exprime:
- aparenţa fizică (îmbracăminte, aspect fizic etc.) – transmite mesaje mai mult sau mai puţin
precise asupra statutului emiţătorului
- gestul indică natura psihofiziologică, socială şi culturală a persoanei–emiţător – indică
intenţia emiţătorului
- mimica explicitează intenţia şi nuanţează mesajul verbal
- culoarea
- limbajul spaţiului şi limbajul timpului
· Comunicarea paraverbală (sau “paralingvistică) – cuvintele devin mediul de transmitere al
mesajelor prin folosirea intonaţiei, volumului şi intensităţii vocii, ritmului vorbirii, tonalităţii,
timbrului vocii, dicţiei.

4. Raportarea consumatorilor fata de tehnologie

Tehnofilii sau entuziaştii - In general sunt persoane care văd în Internet ocazia de a-şi înmulţi
profiturile, convinşi fiind că, prin natura ei, tehnica este purtătoare de progres şi că omenirii îi
va merge cu atât mai bine, cu cât va avea mai multă încredere în noile tehnologii informatice.
Consumatorii din această categorie sunt clienţi agresivi, nerăbdători, avizi după tot ce este
nou, care îmbrăţişează tehnologia şi dispun de mijloacele de a o achiziţiona.
Tehnofobii, negativiştii, scepticii, ostilii faţă de orice tehnică - Ei critică tehnologiile, se opun
satului global şi economiei digitale, spunând că destabilizează cadrele practice ale identităţii
umane. „La lipsa de cultură, foarte răspândită până în inima celor mai bogate societăţi s-ar
mai adăuga şi lipsa de cultură electronică, sursă de frustrări, de respingere şi de ostilitate"
spune autorul francez. Persoanele care fac parte din această categorie se află încă în aşteptarea
unui motiv solid pentru a folosi Internetul pentru cumpărături, îl privesc cu destulă reţinere şi
nu sunt deschişi experimentării.
Moderaţii, adepţii folosirii rationale - Cred că o folosire realist-raţională a tehnicilor poate, în
anumite condiţii, să fie factor de progres. Dezaprobă atât entuziasmul cât şi pesimismul prea
mare. Moderaţii sunt clienţi constanţi ai shoppingului online, care folosesc Internetul şi pentru
diverse alte activităţi.

5. Modalitati de actiune pentru relatii publice on-line

Practica acestui domeniu de acţiune a consacrat deja o serie de tehnici specifice, care pot fi
grupate în trei categorii distincte: de primire, utilizate în relaţiile cu mass-media şi legate de
evocarea unui eveniment special. în mediul online, în funcţie de publicul vizat, o organizaţie
are la dispoziţie o gamă largă de metode şi tehnici care permit eficientizarea activităţilor de
RP. Tehnicile specifice relaţiei cu consumatorul şi poziţionării produselor apelează la buletine
informative electronice, broşuri electronice, demonstraţii practice, webinarii (manifestări de
tipul seminariilor sau conferinţelor online), fan cluburi, acordarea de premii de notorietate,
oferirea de mostre digitale, tipărirea de cărţi electronice, etc.
A.      e-mail PR
E-mail-ul are reputaţia celei mai îndrăgite aplicaţii în contextul Internetului, marketingul prin
e-mail fiind recunoscut drept cel mai productiv mijloc de reclamă pe web. Publicitatea prin e-
mail îmbracă de obicei trei forme: inserţiile în newslettere, email-ul direct (direct e-mailing) şi
e-mail-ul gratuit.
B.      Inserţiile în newsletter-e
C.      Revistele electronice, cunoscute mai ales sub denumirea de e-zine sau web-zine.
Termenul este construit plecând de la cuvintele „electronic" şi „fanzine" (revistă de benzi
desenate). E-zine-urile sunt similare versiunii tipărite ale unor publicaţii care îşi îndreaptă
atenţia spre un subiect special sau de mare interes oferind posibilitatea de a ţine legătura cu
clienţii fideli sau potenţialii clienţi prin informarea lor cu privire la ultimele produse şi noutăţi
din domeniu, prezentări de evenimente sau puncte de vedere.
D.      Buletinele informative electronice. Cunoscut mai ales sub denumirea englezească de
newsletter, un buletin informativ electronic reprezintă o publicaţie, de obicei periodică
(săptămânal, lunar), ce cuprinde diverse informaţii dintr-un anumit domeniu, fiind distribuit
pe bază de abonament. Broşurile electronice reprezintă unul dintre cele mai eficiente
instrumente de relaţii publice online.