NOTIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL

DE COMUNICARE SI ROLUL COMUNICARII IN

RELATIILE INTERUMANE

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane

inca din antichitate.In fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru;
cuvintul comunicare provine din limba latina; communis inseamna a pune
de acord, a fi in legatura cu sau a fi n relatie, desi termenul circula n
vocabularul anticilor cu sensul de a transmite si celorlali, a impartasi ceva
celorlalti.
Desi termenul este de origine latina, primele preocupari, cu deosebire
practice pentru comunicare, le-au avut grecii.Pentru acestia, arta cuvintului,
maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima in agora era o conditie
indispensabila statutului de cetatean(trebuie insa sa avem in vedere faptul ca
accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar
prin tragere la sori.Mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul
cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui
Platon, Apararea lui Socrate, fiind un exemplu in acest sens.
Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea
lui Corax din Siracuza, Arta retoricii, in secolul VI i.Hr.Platon si Aristotel vor
continua aceste preocupari, instituionalizind comunicarea ca disciplina de
studio, alaturi de filosofie sau matematica.
Romanii vor prelua de la greci aceste preocupari, dezvoltindu-le si
elaborind in jurul anului 100 i.Hr. primul model al sistemului de comunicare.
Particularitati ale comunicarii:

-comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni n legatura unii cu ceilalti, in

mediul in care evolueaza;
-in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea
anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;
-orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:comunicarea exteriorizata
(actiunile

verbale

si

nonverbale

observabile

de

catre

interlocutori),

metacomunicarea(ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea

(comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior , la nivelul sinelui);
-orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un
anume spatiu psihologic , social, cultural, fizic sau temporal, cu cere se afla ntro strinsa interdependenta;
-procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice
comunicare, o data initiata , are o anumita evolutie, se schimba si schimba
persoanele implicate in proces;
-procesul de comunicare are un caracter ireversibil , in sensul ca o data transmis
un mesaj, el nu mai poate fi oprit in drumul lui catre destinatar.
La cele enumerate mai sus se pot adauga:
-in situatii de criza, procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai
mare de cuprindere;
-semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atit intre partenerii actului de
comunicare, cit si ntre receptorii aceluiasi mesaj;
-orice masaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din urma
fiind mai semnificativ.

Tipuri de comunicare
-comunicare directa (cind mesajul este transmis utilizindu-se mijloace primarecuvint, gest, mimica-;

-comunicare indirecta (cind se folosesc tehnici secundare-scriere, tiparitura,

semnale transmise prin unde hertziene, cabluri, sisteme grafice.
In cadrul comunicarii indirecte distingem:
-comunicarea imprimata(presa, revista, carte, afis);
-comunicare inregistrata (film, disc, banda magnetica);
-comunicare prin fir(telefon, telegraf, comunicare prin cablu, fibra optica);
-comunicarea radiofonica (radio, TV avnd ca suport unde hertziene).
In functie de modul in care individul sau indivizii participa la procesul de
comunicare, se identifica urmatoarele tipuri de comunicare:
-comunicare intrapersonala (sau comunicarea cu sinele, realizata de fiecare
individ in forul su interior);
-comunicare interpersonala (sau comunicare de grup, realizata intre indivizi in
cadrul grupului sau organizatiei din care fac parte; in aceasta categorie intra si
comunicarea desfasurata in cadrul organizatiei);
-comunicarea de masa( este comunicarea realizata pentru publicul larg, de ctre
institutii specializate si cu mijloace specifice).
Un alt criteriu il reprezinta modul de realizare a procesului de comunicare
in functie de relatia existenta intre indivizii din cadrul unei organizatii. Putem
astfel identifica:
-comunicare ascendenta (realizata de la nivelele inferioare ale unei organizatii
catre cele superioare);
-comunicare descendenta (atunci cind fluxurile informationale se realizeaza de
la nivelele superioare catre cele inferioare);
-comunicare orizontala (realizata intre indivizi aflati pe pozitii ierarhice similare
sau intre compartimentele unei organizatii n cadrul relatiilor de colaborare ce se
stabilesc intre acestea).
Indiferent de forma pe care o imbracata, orice proces de comunicare are
citeva elemente structurale caracteristice:

-existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o
anumit relatie;
-capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod,
cunoscut de ambii parteneri( de mentionat faptul ca, in general, in orice proces
de comunicare partenerii joaca pe rnd rolul de emitator si receptor);
-existenta unui canal de transmitere a mesajului.
Procesul de comunicare ia, astfel, nastere ca urmare a relatiei de
interdependenta intre elementele structurale enumerate mai sus.
In cadrul grupului de munca , comunicarea are urmatoarele obiective:
-informarea corecta si la timp a membrilor grupului;
-formarea de opinii in legatura cu diferite evenimente, discutarea acestora si
transmiterea catre cei interesati;
-vehicularea directa, imediata si nealterata a ideilor , propunerilor si
nemultumirilor intre membrii grupului;
-luarea deciziilor si transmiterea acestora;
-evaluarea performantelor obtinute.
Comunicarea in cadrul grupului de munca este de mai multe tipuri:
-verbala, scrisa, nonverbala;
-formala sau informala;
-interpersonala;
-de grup (intragrup si intergrup).
Comunicarile din cadrul grupului sint influentate de:
-calitatea mesajului;
-viteza si ritmul de comunicare;
-sensul comunicarii(ascendent , descendent, orizontal sau oblic);
-marimea grupului (in grupurile mai mari se realizeaza mai greu;
-poziia spatiala a membrilor grupului in procesul comunicarii(ex. asezarea fata
in fata).

In cadrul grupului de munca au loc comunicari verticale, orizontale si

oblice.
Tipuri de comunicare si caracteristicile acestora:
a)verticale descendente:
-transmit decizii, indrumari, instructiuni sub forma verbala sau scrisa;
-sint cele mai raspindite;
-au loc continuu;
-anumite comunicari se fac direct manager-subordonat, altele prin intermediari.
b)verticale ascendente:
-transmit informatii, opinii de la subordonat la manager;
-permit cunoasterea felului in care se realizeaz sarcinile;
-asigura feed-back-ul.
c)orizontale:
-asigura comunicarea intre membrii grupului de munca situati pe acelasi nivel
ierarhic;
-se realizeaza prin dialog sau sedinte de lucru.
d)oblice:
-permit pentru un timp scurt sa se evite calea ierarhica;
-conduc la conflicte de competenta;
-sint folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente;
-uneori au caracter informal.