Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bordeiu Rodica
Fisa de documentare
Elementele procesului de comunicare
Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente structurale
caracteristice:
• existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie;
• capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri
(de mentionat faptul ca, in general, in orice proces de comunicare partenerii „joaca” pe rand rolul de
emitator si receptor);
Emițătorul (transmițătorul) sau sursa (persoana care inițiază comunicarea, transmite mesajul).
Receptorul sau destinația (persoana care primește mesajul).
Mesajul se află între cele două puncte ale comunicării respectiv: transmițător și receptor. De
asemenea, mesajul reprezintă miezul procesului de comunicare şi se poate defini ca o referire la ceva din
realitatea înconjurătoare (referent) ce face ca participanţii la actul comunicaţional să se orienteze spre
acesta. Referirea se poate face sub mai multe forme:
• fapte - sunt elemente obiective pe care le credem deoarece pot fi verificate cu uşurinţă (ex.:
"Vânzările au crescut cu 5%") sau pentru că le ştim din experienţa şi cunoştinţele noastre ("Pământul este
rotund');
• opinii - sunt judecăţile comunicatorului şi au prin urmare caracter subiectiv; enunţul "Creşterea
vânzărilor este totuşi prea mică faţă de posibilităţi" este o opinie care a rezultat din raţionamente efectuate
pe baza unor fapte, a cunoştinţelor şi experienţei emiţătorului.
• sentimente - reprezintă reacţiile emoţionale ale comunicatorului cu privire la fapte şi opinii (ex.:
"Directorul de marketing este slab").
• valori, considerate opinii de nivel înalt, credinţe, judecăţi generalizatoare care îl ghidează în viaţă pe
individ (ex.: "Oportunităţile de piaţă nu trebuie pierdute").
An 3 - Tehnologii Prof. Bordeiu Rodica
Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului verbal (cu ajutorul cuvintelor), al limbajul
nonverbal (cu ajutorul limbajului corpului, al spațiului, al timpului, al lucrurilor) și al limbajului
paraverbal, care este o formă vocală de limbaj nonverbal (de exemplu tonalitatea și inflexiunile vocii,
ritmul de vorbire, modul de accentuare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc).
Limbajul (codul) cuprinde simbolurile şi regulile de utilizare a lor. Exemplul cel mai notabil este
limbajul natural, care utilizează ca simboluri cuvintele, cu ajutorul cărora se fac referiri la lucrurile din
realitatea înconjurătoare.
În afara limbajului natural, se poate comunica cu ajutorul limbajului nonverbal (gesturi, mimică etc.).
Alte exemple de limbaje sunt: indicatoarele rutiere, codurile utilizate la semnalizarea cu steguleţe în
transporturi, desenele, imaginile sau ambianţa dintr-un magazin.
Pentru ca mesajul să fie înţeles de toţi participanţii, aceştia trebuie să cunoască codul folosit.
Canalul de comunicare reprezintă mijlocul fizic de transmitere a mesajului, numit și “drumul”
ipotetic sau “calea” urmată de mesaj.
Principalele canale de comunicare, pe care le vom prezenta în continuare sunt următoarele:
• Canale tehnologice: telefoane inteligente (smartphone-uri), computere, etc.
• Canale scrise: scrisori, rapoarte, aviziere, memo-uri, formulare, cărți, reviste, ziare;
• Canale față în față: conversații, interviuri, întâlniri, prezentări, cursuri, lecturi.
Exista doua tipuri de canale de comunicare:
1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organizatie;
2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal.
Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni in
sprijinul procesului de comunicare (mijloace de comunicare): telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-
video.
Mediul comunicarii este influentat de mijloacele de comunicare; exista mediu oral sau mediu scris,
mediu vizual.
Procesul de comunicare ia astfel nastere ca urmare a relatiei de interdependenta ce exista intre
elementele structurale enumerate mai sus. Aceasta relatie de interdependenta face ca orice proces de
comunicare sa se desfasoare astfel: exista cineva care initiaza comunicarea, emitatorul, si altcineva caruia ii
este destinat mesajul, destinatarul. Acest mesaj este o componenta complexa a procesului de comunicare,
datorita faptului ca presupune etape precum codificarea si decodificarea, presupune existenta unor canale
de transmitere, este influentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de deprinderile de
comunicare ale emitatorului si destinatarului, de contextul fizic si psihosocial in care are loc comunicarea.
Codificarea. Etapa următoare constă în codificarea ideii de către emiţător într-un mesaj care să poată
fi înţeles de receptor. În acest scop, el îşi transpune gândurile şi sentimentele în cuvinte sau în alte
simboluri (ex.: semnale non-verbale), decide ce cuvinte sau gesturi să folosească, lungimea mesajului,
organizarea informaţiilor, tonul şi stilul. Toate acestea depind de caracteristicile situaţiei, de receptor, de
realitatea internă a emiţătorului (stil de comunicare sau stare sufletească).
An 3 - Tehnologii Prof. Bordeiu Rodica
Fișe de lucru
Monica primește un SMS pe telefonul mobil:”Buna,sunt Irina miercuri avem instruire practica și
trebuie sa ne prezentam la ora 12 in fata la Mega Image Pantelimon”.
Ionuţ a găsit în cutia poştală un pliant de la firma Eurocor, care organizează învăţământ la
distantă. Îndemnul reţinut de Ionuţ este: „Studiaţi prin corespondenţă cu Eurocor”.