Se presupune ca la temelia formarii verbului latin communico, -are ar sta adjectivul munis,-e  ;al

carui inteles era” care isi face datoria serviabil”.

Romanii nu au retinut decat intelesul cultual ,ecleziastic al latinescului communicare, mostenit sub
forma cuminicare.

            In general, procesele de comunicare sunt alcatuite dintr-un ansamblu de operatii de

transmitere si primire a simbolurilor si mesajelor atasate lor.

Elementele esentiale caracteristice procesului de comunicare:

       cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabilesc anumite relatii;

       capacitatea partenerilor de a emite si de a receptiona semnale intr-un anumit cod, cunoscut

de ambii parteneri, fiecare fiind, pe rand, emitator si receptor;

       existenta unui mesaj;

       existenta unui mijloc de transmitere a mesajului;

       mesajul specific prin care emitatorul primeste de la receptor un anume raspuns cu privire la
mesajul comunicat initial (feed-back);

       existenta unor canale de comunicare, sau a unor 'drumuri' urmate de mesaje (canale formale
sau informale);

       prezenta unor bariere de comunicare, perturbatii ce pot interveni in procesul de comunicare

(zgomote, filtre).

            EMITATORUL  este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul

de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga masajul formulat. Emitatorul are
dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

            RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul, dar     ascultarea mesajului este la fel

de important ca si transmiterea ei

            MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee,
un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui
actiuni. Mesajul este unitatea de baza a comunicarii ce transmite o informatie, o idee care a fost
codificata intr-un simbol.

            MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj

dinspre emitator spre receptor.

            LIMBAJUL DE COMUNICARE -poate fi:

       -verbal –cu cuvinte,

        -non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintelor

       -paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire

            CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un birou
decat pe strada.Orice comunicare are contextul lui.

            Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifica si anume:

            Reprezentata in figura 1, schema Shannon-Weaver reprezinta avatarurile unui MESAJ

care, elaborat de un TRANSMITATOR sub forma unor SEMNALE , ce parcurg un CANAL , pe
traseul caruia se confrunta cu primejdia distorsionarii lor ca urmare a interventiei unei surse
de ZGOMOT, dupa care parvin la RECEPTORUL ce le decodifica , restituind mesajului forma
initiala si incredintandu-l astfel DESTINATARULUI , aceasta schema ne ajuta sa intelegem mai
bine esenta orcarei comunicari de la transmiterea ereditara a caracterelor biologice, pana la discursul
poetic,muzical sau cinematografic.

       Sursa produce mesajul, dar, in general ea nu dispune si de mijloacele necesare pentru a-l face sa
ajunga la destinatie.

            Termenul mesaj acopera o mare varietate de realitati,pe care le desenam in limbaj curent

prin cuvinte ca : ganduri, sentimente, trairi, idei, emotii, toate avand numitor comun inefabilitatea.

            Mai bine spus este ca: emitatorul tansforma mesajul  in semnale in scopul de a-l face
transmisibil; canalul- este mijlocul utilizat pentru transportarea semnalelor(canal suportul mesajului
prin care urmeaza sa fie difuzat Acest vehicul al comunicarii face legatura dintre emitator si receptor
si este denumit generic MEDIA),receptorul reconstruieste mesajul pornind de la
semnale; destinatia,.iar destinatia, persoana sau lucrul caruia i se transmite mesajul[1].

Codificarea se dovedeste o activitate indispensabila, iar transmitatorul care o efectueaza este un

participant de neinlaturat la procesul comunicarii.Transmitatorul la randul sau poate fi si el multiplu.
.[2]

comunicáre sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~cắri / E: comunica] 1-2 Informare orală sau prin scris

Și: comunicat1 (4-5). 3 Împărtășire. 4 Legătură. 5-6 (Iuz) Mijloc de a stabili legături (cu cineva sau cu
ceva). 7 Vorbire. 8 (Bis; înv) Cuminecare. 9 Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții
personale într-o problemă științifică. 10 (Îs) Mijloace de ~ în masă Totalitate a mijloacelor tehnice de
comunicare a informațiilor (poștă, telefon, telegraf, radio, televiziune, presă, publicitate).

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a c o m u n i c a  și rezultatul ei. 1. Înștiințare,

informație, știre, veste. Tinerii coconi ascultară, cu luare-aminte, comunicarea. SADOVEANU, Z. C.
94. 2. Contact, raport, relație, legătură. Limba este un mijloc de comunicare între
oameni. 3. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă
științifică. A făcut o comunicare la Academia Republicii Populare Romîne.

COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. T r a n z .  A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în

scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic
nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N.
113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările
 noastre. GHICA, A. 238. ♦ I n t r a n z .  (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în
legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu
ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN,
PROBL. LINGV. 20. 2. I n t r a n z .  (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera
comunică cu un turn părăsit.
Notiunea de comunicare provine din latinescul communis care inseamna "comun", iar procesul de comunicare poate fi
definit ca fiind un schimb de informatii de la un transmitator la un receptor, totul intr-o buna intelegere a mesajului
transmis.
Comunicarea este un proces de baza in viata individului aflat, de-a lungul vietii lui, in interactiuni permanente cu alti
parteneri sociali. Tocmai din acest motiv, in interiorul organizatiilor procesul de comunicare este considerat ca fiind
acea forta care mentine functionarea organizatiei si care leaga obiectivele acesteia cu cele ale angajatilor, comunicarea
aflandu-se, fara indoiala, in lista principalelor probleme cu care se confrunta orice manager.
O buna desfasurare a comunicarii trebuie sa respecte o serie de etape ale acestui proces:
 codificarea – sensul mesajului este transformat in sunete, gesturi, litere sau alte simboluri;
 transmiterea – mesajul codificat este transferat prin intermediul unui canal de comunicare de la emitator la
receptor;
 decodificarea – simbolurile primite sunt transformate in mesaje interpretate;
 filtrarea – modificarea in proportii diferite a sensului mesajului. Aceste deformari au loc din cauza unor limite
psihologice, fiziologice sau tehnologice;
 feed-back – raspunsul pe care receptorul il trimite transmitatorului ca urmare a procesarii mesajului primit de la
acesta din urma.
Pentru a fi cu adevarat eficienta, comunicarea trebuie sa se desfasoare ca un sistem circular care are capacitatea de
autoreglare. Elementul de baza care ofera posibilitatea acestei autoreglari este reprezentat de feed-back.
Existenta feed-back-ului aduce in discutie comunicarea bilaterala. In lipsa acestuia se poate vorbi doar de o comunicare
unidirectionala.
Pentru cresterea performantelor legate de comunicarea organizationala, una din abilitatile importante ale managerilor
este aceea de a primi un feed-back rapid si concret la mesajele transmise. Si asta pentru simplul motiv ca un feed-
back corect asigura intelegerea si receptarea in bune conditii a mesajului, adaptarea mesajului la caracteristicile
receptorilor, reglarea sociala prin flexibilitatea rolurilor si a functiilor indeplinite de receptori, precum si reducerea
aprehensiunii si marirea satisfactiei.
O comunicare eficienta se bazeaza pe identificarea acelor factori-cheie care asigura buna ei desfasurare:
 in primul rand, cel care transmite un mesaj ar trebui sa cunoasca in prealabil audienta careia i se adreseaza, dar
si tipul de raspuns pe care il asteapta;
 emitatorul trebuie sa cunoasca capacitatea si tipul de decodificare a receptorului atunci cand codifica mesajul;
 sa se asigure ca transmite mesajul cu vectorii optimi;
 sa asigure suportul pentru feed-back.
Din punct de vedere teoretic, sunt foarte multe opinii care sustin faptul ca exista comunicare si nu doar "transfer" atunci
cand receptorul transmite un feed-back catre emitator. Dar la nivelul comunicarii organizationale nu numai existenta feed-
back-ului este esentiala, ci mai degraba accentul este pus de rapiditatea, consistenta si corectitudinea cu care acestea
este oferit. In lipsa unui feed-back corect, procesul de comunicare este incomplet iar efectele acestui tip de perturbatie in
procesul comunicational se pot traduce prin scaderea eficientei actului de conducere.
Pentru a obtine o comunicare eficienta, cu un transfer corect al mesajului, managerii trebuie sa gaseasca si sa utilizeze
cele mai bune metode care sa le permita obtinerea feed-back-ului de la angajati.

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei.

Toate functiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicarii, ca un proces de intelegere intre oameni
cu ajutorul transferului de informatie.

De aici rezulta cele trei aspecte semnificative ale comunicarii:

* IDEE: adica ideea care trebuie transmisa receptorului. 32683hbb76osk2b

* EMITATOR- RECEPTOR: comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane fara de care nu are
sens.

* CUVANT-INTELEGERE: utilizare cuvintelor astfel incat sa fie inteles de catre participantii la procesul
comunicarii.
CARACTERISTICILE UNUI PROCES DE COMUNICARE

Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente: bs683h2376ossk

1. Emitatorul

2. Mesajul

3. Mijlocul de comunicare

4. Linbajul comunicarii

5. Receptorul

6. Contextul

1. EMITATORUL este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de
comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga masajul formulat. Emitatorul are
dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

2. MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee,
un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea,
obtinerea unui actiuni.

Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele doua persoane, emitatorul codifica
mesajul trimis iar receptorul decodifica mesajul primit. Mesajul este elementul care contine simbolurile
verbale si non-verbale are un “text” – care este vizibila si are “muzica” – care poate contine o amenintare
nedorita.

Exemplu: ”Te rog sa treci pe la mine cand te intorci!”

3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj

dinspre emitator spre receptor.

Poate fi formal –comunicare ce urmeaza structura ierarhica a organizatiei si informal – cand

comunicarea provine din interactiunile sociale si legaturile informate din cadrul organizatiei. Aceaste din
urma poate imbraca forme : idei, opinii, zvonuri.

Mijlocul de comunicare cuprinde discutia de la om la om corespondenta oficiala,sedinte,telefon

,fax,internet.

4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:

# verbal –cu cuvinte,

# non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintelor

# paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire

5. RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul ,dar ascultarea mesajului este la fel de important ca
si transmiterea ei.

6. CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-un birou decat pe
strada.Orice comunicare are contextul lui.