8. Comunicarea umană. Noţiuni generale.

8.1. Ce este comunicarea?

8.2. Principiile comunicarii
8.3. Nivelurile comunicarii umane
8.4. Functiile comunicarii

8.1. Ce este comunicarea?

Comunicarea reprezintă schimbul de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite (exprimă) o
informaţie şi cealaltă o recepţionează (înţelege). Comunicarea este importanta deoarece este ceea ce leaga o
persoana de alta.
Comunicarea poate fi înteleasa ca proces ce are la baza patru componente fundamentale:
 Emitatorul
 Canalul
 Informatia
 Receptorul
Esenta procesului consta din transferul sau trimiterea informatiei de la receptor la emitator. Comunicarea nu
se încheie niciodata cu simpla preluare sau receptare a informatiei.

În primul rînd nu trebuie omisa circulatia informatiei si în sens invers (feed-back), deoarece comunicarea
nu se realizeaza decît în vederea obtinerii unui raspuns.
În al doilea rînd, comunicarea este un proces intentional: emitatorul transmite receptorului o informatie
prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului.
În al treilea rînd, este foarte important sa se acordeacorde atentie atît codajului cît si decodajului
mesajului transmis.
În al patrulea rînd, nu trebuie ignorata nici posibilitatea aparitiilor unor erori de codare sau decodare.

Comunicarea poate fi înteleasa drept “ansamblul proceselor fizice si psihologice prin care se efectueaza
operatia punerii în relatie cu una sau mai multe persoane în vederea obtinerii unor anumite obiectiv”.

8.1. Principiile comunicarii

Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost formulate de reprezentantii Scolii de la Palo
Alto, care au tinut sa le confere niste axiome ale comunicarii:
· Comunicarea este inevitabila.
· Comunicarea se dezvolta în planul continutului si cel al relatiei.
· Comunicarea este un proces continuu .
· Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii.
· Comunicarea este un proces ireversibil.
· Comunicarea presupune raporturi de putere între participanti.
· Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii comportamentelor.

Mesajul este unitatea de baza a comunicarii, el poate fi alcatuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini
vizuale, muzica, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc.
Suportul fizic al mesajului este oferit de canal, care îndeplineste şi functia de cale de transport sau
distributie a mesajului.
Efectele comunicarii pot fi de natura:
 cognitiva,
 afectiva
 comportamentala
si nu trebuie confundate cu raspunsurile receptorului mesajului.
Raspunsul este un mesaj returnat de receptor ca reactie la stimulul expediat de emitator. Continutul şi
maniera în care se comunica se afla sub influenta contextului comunicării.
Putem distinge doua tipuri de comunicare:
· comunicarea bipolara
· comunicare multipolara (un emitator si mai multi receptori; un receptor si mai multi emitatori).
Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare. Sensul si continutul
comunicarii se modifica în timp, dar cerinta de a comunica ramine aceeasi.

8.3. Nivelurile comunicarii umane

Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte:
1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea în si catre sine. Fiecare fiinta umana se cunoaste si se
judeca pe sine, îsi pune întrebari si îsi raspunde.
2. Comunicarea interpersonala este comunicarea între oameni. Obiectivele acestei comunicari sînt extrem
de multiple si complexe: cunoasterea celor de lînga noi, crearea si întretinerea legaturilor umane,
recunoasterea valorii personale, etc.
3. Comunicarea de grup se deruleaza în colectivitati umane restrînse, de maximum 11 persoane - echipe,
familii, cercuri de prieteni, colegii de redactii etc. La acest nivel se asigura schimburi de idei si emotii, se
împartasesc experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau decizii si se aplaneaza
conflicte.
4. Comunicarea publica îsi are radacinile în retorica antica. Discursul public nu viza doar transmiterea de
informatii, ci pe schimbarea opiniilor si actiunilor publicului, influentarea sentimentelor acestora.
(exemplu: conferinta, pledoaria, prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvînt, prezentarea unui
raport sau a unei dari de seama, expunerea în fata unei comisii de examinare etc.)

8.4. Functiile comunicarii

Scopurile concrete pentru care comunica managerul rezulta din rolurile pe care acesta le are in organizatie.
Pentru indeplinirea rolurilor sale, managerul se bazeaza pe urmatoarele functiuni ale comunicarii:
 de informare – pentru ca organizatiile presupun ca au nevoie de interactiuni cu mediul
exterior si interior intre partile lor componente si intre oameni
 de comanda si instruire – prin care se asigura ca oamenii si compartimentele sa actioneze
in mod continuu in directia realizarii obiectivelor organizatiei
 de influentare si convingere
 de indrumare si sfatuire – prin care se realizeaza feluri specifice de control asupra
informatiei
 de integrare si mentinere.
Comunicarea este calea prin care subordonatii pot fi motivati si li se poate influenta comportamentul si
atitudinea.

9. Canalele comunicarii
9.1. Factori ai procesului de comunicare
9.2. Etapele procesului de comunicar si mecanismele interne ale acestuia
9.3. Elementele esentiale caracteristice procesului de comunicare.

9.1. Factori ai procesului de comunicare

Pentru înţelegerea fenomenului comunicării, este necesar de ştiut că procesul comunicaţional reprezintă un
demers complex care presupune existenţa mai multor factori implicaţi în actul comunicaţional care este
format din:
 Emiţătorul
Reprezintă o persoană, un grup sau o organizaţie, indiferent de dimensiunea, domeniul de activitate,
poziţionare geografică sau politicile promovate, al cărei rol este de a comunica un mesaj receptorului
prin intermediul canalelor de comunicare.
 Receptorul (publicul)
Reprezintă orice grup uman caracterizat prin atitudini şi opinii comune, ca şi prin continuitatea
ideilor şi valorilor sociale, constituind ţinta mesajului transmis de emiţător.
  Mesajul (semnal)
Este constituit din una sau mai multe informaţii pe care emiţătorul le transmite, prin canalele de
comunicare, publicului-receptor.
 Canal de comunicare
Este mijlocul prin intermediul căruia un mesaj ajunge de la emiţător la receptor şi/sau invers (poşta
electronică, televiziunea, radioul etc.)
 Procesul de codare - decodare
Se referă la modalitatea de emitere a unui mesaj către receptor şi modul în care informaţia
conţinută în mesaj este percepută de către public.
 Factorii perturbatori
Se referă la acele elemente din mediul înconjurător (lumină, zgomot, umiditate, poluare etc) care
pot determina decodarea mesajului.
 Feedback
Este reacţia receptorului faţă de mesajul primit de la emiţător.
Problema de baza cu care se confronta organizatia in acest domeniu este cea a oportunitatii si eficientei
investitiilor, stiut fiind ca tehnologiile comunicarii sunt dintre cele mai marcate de ritmul alert al
schimbarilor.

9.1. Factori ai procesului de comunicare

Etapele procesului de comunicare si mecanismele interne ale acestuia sunt:
 Codificarea intelesului – consta in selectarea anumitor simboluri, capabile sa exprime semnificatia
unui mesaj(cuvintele, imaginile, expresiile fetei, sau ale corpului etc).
 Transmiterea mesajului – consta in deplasarea mesajului codificat de la emitent la receptor prin
canalul vizual, auditiv, tactil sau electronic de comunicare.
 Decodificarea si interpretarea – se refera la descifrarea simbolurilor transmise si, respectiv,
explicarea sensului lor, prin intermediul lor se constata daca s-a produs sau nu comunicarea, daca
emitentul si receptorul au inteles in acelasi mod mesajul.
 Filtrarea – consta in deformarea sensului unui mesaj datorat unor limite fiziologice sau psihologice.
Filtrele fiziologice determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scaderea acuitatii
vazului, auzului, mirosului etc.)
Filtrele psihologice se instaleaza ca urmare a unor experiente trecute ori, a unor sensibilitati,
predispozitii.
 Feed–back-ul - incheie procesul de comunicare.
Feed–back–ul indirect, propagat si intârziat prin declinul rezultatelor, calitatea slaba a activitatilor,
conflicte de munca etc., poate indica dificultati vechi si profunde ale comunicarii.

In functie de traseul parcurs si de completitudinea etapelor, procesul de comunicare poate imbraca

urmatoarele forme:
 Proces de comunicare unilaterala. Se desfasoara intr-un singur sens, de la emitent la receptor. Printre
caracteristicile comunicarii unilaterale se numara:
• plasarea sub controlul exclusiv al emitentului;
• desfasurarea rapida;
• bazarea pe presupunerea concordantei mesajelor transmise si a acelor receptate.
 Proces de comunicare bilaterala. Se desfasoara in doua sensuri: emitent–receptor si receptor–
emitent.
Aceasta forma a comunicarii, prezinta urmatoarele caracteristici:
• iese de sub controlul exclusiv al emitentului prin intervenetia receptorului;
• pare mai dezorganizat, deorece receptorii au posibilitatea interventiilor prin intrebari, sugestii,
comentarii;
• cere mai mult timp intrucât transmiterea si primirea se pot transforma in discutii;
• semnificatia mesajului poate fi verificata si la nevoie, clarificata si redefinita.
9.4. Elementele esentiale caracteristice procesului de comunicare.

 cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabilesc anumite relatii;
 capacitatea partenerilor de a emite si de a receptiona semnale intr-un anumit cod,
cunoscut de ambii parteneri
 existenta unui mesaj;
 existenta unui mijloc de transmitere a mesajului;
 mesajul specific prin care emitatorul primeste de la receptor un anume raspuns cu privire
la mesajul comunicat initial (feed-back);
 existenta unor canale de comunicare, sau a unor „drumuri“ urmate de mesaje (canale
formale sau informale);
 prezenta unor bariere de comunicare, perturbatii ce pot interveni in procesul de
comunicare (zgomote, filtre).

Câteva dintre particularitatile comunicarii:

 comunicarea are rolul de a pune in legatura oamenii, in mediul in care acestia evolueaza;
 orice proces de comunicare este contextualizat, el având loc intr-un anumit spatiu psihologic,
fizic, temporal, social si cultural;
 in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea scopurilor
 procesul de comunicare are un caracter dinamic,
 procesul de comunicare are o dimensiune multipla:
- comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si non-verbale ce pot fi observate de catre
interlocutori),
- metacomunicarea (ceea ce se poate intelege dincolo de cuvinte),
- intracomunicarea (realizata la nivelul sinelui);
 semnificatia data unui mesaj poate fi diferita atât intre partenerii actului de comunicare, cât si
intre receptorii aceluiasi mesaj;
 in situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o sfera mai mare de
cuprindere.

Dupa modul de transmitere există:

 Comunicarea scrisa - este utilizata, in proportie ridicata in organizatie pentru solicitarea sau
transmiterea de note interne( rapoarte, decizii, planuri)
Dincolo de situatiile in care comunicarea scrisa este absolut necesara, in practica se inregistreaza asa-
numitul „mit al hârtiei". Studii efectuate in acest sens arata ca aproximativ 75% din documentele care
circula sunt adresate unei singure persoane, 10% vizeaza doua persoane, iar restul unui numar mai mare
de persoane.
 Comunicarea verbala - este cea mai frecvent utilizata in cadrul organizatiei. Acest tip de comunicare
se desfasoara prin intermediul limbajului, influentata, insa, de parerile personale, valorile, reperele la
care se raporteaza indivizii atunci când transmit si recepteaza mesaje.
Comunicarea verbala solicita din partea cadrului de conducere nu numai capacitatea de a emite semnale
ci si pe aceea de a asculta.
Specialistii au identificat ca numai 28% din adulti asculta ceea ce li se spune.
In ceea ce-i priveste pe conducatori, se considera ca, daca acestia si-ar mari capacitatea de ascultare,
pentru executarea aceleasi sarcini, cu aceleasi rezultate, consumul de timp ar putea sa scada cu pâna la
30%.
 Comunicarea nonverbala - este un instrument eficient care, mânuit cu abilitate, faciliteaza emiterea
si descifrarea mesajelor.
Caracteristica acestui tip de comunicare consta in concurenta ei cu comunicarea verbala, ceea ce,
permite transmiterea unor mesaje chiar in timp ce partenerii discuta. Aproape 90% dintr-un mesaj se
transmite pe cale nonverbala (gesturile, mimica, pozitia capului).
 8. Eticheta ca element principal al comunicarii
8.1. Cultura vorbirii
8.2. Stiluri de vorbire
8.3. Norme de comunicare
8.4. Scrierea unui CV, scrisoare de motivatie

8.1. Cultura vorbirii

Orice activitate umană, oricât de simplă ar fi, presupune respectarea anumitor reguli, numite norme, fără de
care nu se poate atinge scopul spontat. Comunicarea în general se desfăşoară în cadrul unor norme, a căror
respectare asigură buna înţelegere.
Normele elementare ce trebuie respectate în actul comunicării ţin de etică. Pe de o parte, ele ar putea fi
considerate elementare, pentru că sunt însuşite, în cadrul procesului educaţional
Pe de altă parte, viaţa demonstrează, prin nenumărate exemple, că nu este prea simplu ca aceste norme să fie
respectate. Norma etică elementară a comunicării orale prevede ascultarea până la capăt a interlocutorului.
Factorii nocivi ai acestui sfârşit de secol, este graba. În cazul în care intervenţia ar putea fi formulată în felul
următor: Mă iertaţi de intervenţie. Dacă îmi permiteţi, aş avea de completat ceva.
Intervenţiile se fac în următoarele scopuri:
- a întreba sau a clarifica un aspect din mesaj;
- a completa mesajul audiat cu unele detalii suplimentare;
- a expune punctul de vedere, indiferent dacă el este compatibil sau nu cu opiniile formulate în mesajul
audiat.
Orice intervenţie, indiferent de caracterul ei, trebuie făcută în limitele bunei cuviinţe. Chiar şi atunci când
suntem în situaţia de a pune la îndoială unele teze din comunicare, unele argumente sau chiar mesajul întreg,
trebuie s-o facem delicat si politicos. Nu este recomandabil, decât în cazuri cu totul excepţionale, a folosi
calificative care ofensează de tipul: teză proastă, rătăcire, afirmaţie îndoielnică, greşeală strigătoare la cer
etc.
8.2. Stiluri de vorbire
Prezenţa interlocutorilor la desfăşurarea dialogului impune comunicării două caracteristici importante, poate
chiar definitorii:
- spontaneitatea
- afectivitatea.
De regulă, mesajul comunicării orale se generează în procesul comunicării, in a fi programat şi organizat din
timp în structuri logice.
O altă trăsătură, este expresivitatea, care se obţine în mare măsură prin selectarea acelui material de limbă
care prin "haina" lui sonoră contribuie la exprimarea mai accentuată şi mai afectivă a mesajului.
Stilul comunicării orale se mai caracterizează prin utilizarea preponderentă a structurilor analitice, în
defavoarea celor sintetice (de exemplu, nu dau la nimeni în loc de nu dau nimănui).
O trăsătură caracteristică a sintaxei şi stilisticii comunicării orale este prescurtarea frazelor si mai ales a
cuvintelor. Prescurtările de acest tip sunt atât de frecvente încât au devenit acceptate de normele literare.
Totuşi, într-o comunicare oficială sau ştiinţifică de înaltă ţinută ele trebuie evitate, preferându-se formele
neprescurtate: nu am ştiut, nu este adevărat, şi am văzut, şi voi merge etc.
Din cele expuse vom trage o concluzie esenţială: în comunicarea orală trebuie respectate în toate cazurile
normele limbii literare, cu atât mai mult în comunicările oficiale sau ştiinţifice.
8.3. Norme de comunicare
In Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. In schimb ,
englezilor le-a intrat in singe acest subiect pe care-l abordeaza ori de cite ori se intilnesc.
Este extrem de usor de intretinut , e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni. O multime de alte
subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati , uneori a intregii asistente : arta , literatura ,
sportul - cu predilectie fotbalul , situatia politica interna sau internationala si repercursiunile sale
asupra destinelor individuale ; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina , calatoriile si
proiectele de vacanta. Cum se intretine o conversatie ? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe
interlocutorul nostru cu o tema de care este strain.
8.4. Scrierea unui CV, scrisoare de motivatie
Un curriculum vitae (CV) este o schita biografica întocmita de un candidat care solicita un post sau o pozitie.
Informatia continuta de un CV trebuie atent selectata, ordonata si inclusa în sectiuni bine cîntarite si anuntate
de titluri si subtitluri adecvate. Un CV trebuie sa fie o oglinda a spiritului în competitie.
Principalul factor de care trebuie sa tineti seama este obiectivul profesional si postul vizat. Conteaza în mare
masura si modul general de prezentare a documentului (încadrarea în pagina, forma grafica, hîrtia etc.).
Pentru aceasta va trebui sa:
· cunoasteti cît mai bine conditiile cerute de respectivul post; conditiile pot merge de la vîrsta, stagiu militar,
personalitate etc., pîna la pregatirea de specialitate, experienta în domeniu, diferite abilitati;
· alcatuiti o lista cu punctele dumneavoastra forte din care sa nu lipseasca pregatirea scolara sau
universitara, calificarile detinute, calitatile si abilitatile care v-ar putea individualiza fata de alti candidati si
care va recomanda pentru postul dorit;
· nu exagerati în prezentarea biografiei
si încercati sa va limitati la doua pagini A4; nu uitati ca CV-ul trebuie oricum însotit de o scrisoare de
intentie unde veti avea prilejul sa creati legaturile de fond care sa va puna si mai bine în lumina pregatirea si
personalitatea;
· nu folositi foarte multe tipuri de caractere si nu abuzati de cele îngrosate, pe care ar fi bine sa le folositi
doar pentru anuntarea unei sectiuni informative;
· utilizati hîrtie normala si evitati hîrtia colorata si de proasta calitate;
· redactati CV-ul la un calculator pentru a putea sa-l structurati mai bine, sa-l modificati ori de cîte ori
considerati necesar si pentru a fi mai usor de citit;
În conceperea unui CV trebuie sa porniti de la ideea ca el nu este un simplu document, ci un produs
promotional care trebuie sa convinga. Acesta trebuie sa aiba o claritate grafica si structurala deosebita pentru
a fi scanat si parcurs cu rapiditate.
Paduraru Adrian
Adresa permanenta
Strada Lalelelor Nr. 25, 5800 Suceava
Telefon: 030 214314
e-mail: paduraru.a@eed.usv.ro
Adresa curenta
Complexul Studentesc “Titu Maiorescu” Camin 3, camera 25, 6600 Iasi
Referenti
Profesor Dr. ing Vasile Dragan Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Catedra de Masurari
6600 Iasi, telefon 032 222333
email: v.dragan@uta.ro
Profesor Dr. ing Valentin Bradulescu Universitatea “Stefan cel Mare” Facultatea de Inginerie Electrica,
Catedra de Calculatoare, 5800 Suceava
email: v.bradulescu@eed.usv.ro

Redactarea unei scrisori de intentie/motivatie

Scrisoarea de intentie sau de motivatie (cunoscuta si sub denumirile de scrisoare de prezentare sau
însotire a unui CV) este un instrument de comunicare scrisa pe care orice aspirant la un loc de munca trebuie
sa învete sa-l foloseasca. Acest tip de scrisoare oficiala va ofera posibilitatea de a va prezenta în scris, de a
va face cunoscute "punctele forte" ale personalitatii dumneavostra care va pot transforma într-un candidat
favorit pentru pozitia sau postul solicitat.

Model
Str.Rezervorului, nr.15
5800 Suceava
Domnului Matei ZAGAN
Resurse umane
MICS-Software
 Strada Straduintei, nr. 122
5800 Suceava
Stimate Domnule Matei Zagan,
Va solicit atentia în urma anuntului referitor la postul de programator, anunt publicat de
firma dumneavoastra în nr. 25/2000 al revistei “Electronica Aplicata”.
În calitate de student în anul al IV-lea al Facultatii de Inginerie Electrica, Suceava, am fost
deosebit de atras de perspectivele de dezvoltare si politica de angajare promovata
de firma MICS-Software. Prezentarile realizate de coordonatorii dumneavoastra de departamente
în cadrul întîlnirilor trimestriale organizate de facultate cu reprezentatii firmelor si institutiilor de
profil din Suceava si din tara m-au determinat sa-mi reevaluez cunostintele teoretice si practice,
sa aprofundez anumite aspecte si sa-mi doresc o colaborare de viitor în spiritul
profesionalismului si dialogului deschis.
În anul 1999 am fost angajat cu jumatate de norma la firma Mefitex, cumulînd atributii de
administrator de retea si programator în FoxPro. Pe parcursul acestei colaborari am reusit sa
realizez un program de contabilitate, sa îmi perfectionez abilitatile de lucru în echipa si sa îmi
verific capacitatea de adaptare la situatii neprevazute.
Cu cîteva luni înainte de absolvirea mea în iulie 2000, am participat la concursul anual ACM
International Collegiate Programming Contest organizat de Microsoft la Bucuresti, unde,
împreuna cu alti doi colegi suceveni, am obtinut locul al IV-lea din 12 echipaje.
Proiectul meu de absolvire a vizat realizarea unui sistem de supraveghere video, avînd drept
suport reteaua Intranet. Acest sistem este operational si este utilizat în cadrul sistemului de
securitate al Facultatii de Inginerie Electrica, permitînd oricarui client conectat la retea sa
vizualizeze imaginile transmise.
Mi-ar placea sa pot completa aceasta succinta descriere în cadrul unei întrevederi, cînd as
putea adînci unele aspecte mentionate în CV-ul meu si as putea raspunde pe larg întrebarilor
dumneavoastra.
Pentru un eventual interviu ma puteti contacta prin telefon la numarul 092 977405 sau prin
e-mail, la adresa: mihai.georgescu@hotmail.com.
Cu multumiri si consideratie, Mihai Georgescu.