COMUNICAREA UMANĂ

A realizat : st. gr. EE-141

Scripcari Albina
 Cuprins
1) Ce este comunicarea?

2) Notiunea de cominucare.

3) Nivelurile de comunicare umana.

4) Cele 7 Axiome ale comunicarii umane.

5) Fuctiile comunicarii umane.

6) Barierele in comunicare.

7) Concluzie
 Ce este comunicarea?

Este dificil de a da o definitie pentru un lucru atat de

simplu despre care toti "stim" atat de multe lucruri,
comunicarea umana. Sunt foarte multe definitii date de
expertii in domeniu, dar nici una nu este unanim
acceptata.
In toate timpurile si, cu atat mai mult in lumea de azi,
educatia si invatarea nu pot exista in afara comunicarii
umane.
A comunica inseamna a pune ceva in comun.
Intre oameni, a comunica inseamna a pune
in comun idei, fapte, opinii, emotii si sentimente.
Acestea circula de la un partener la altul,
sub forma de mesaje.
 Notiunea de cominucare.
Vom incerca sa descoperim elementele ce definesc comunicarea
umana. Totusi, iata cateva dintre diferitele definitii existente:

Comunicarea umana este un proces prin care un individ

(comunicatorul) transmite stimul cu scopul de a schimba
comportamentul altor indivizi (auditoriul).

Comunicarea umana inseamna totalitatea proceselor prin care o

minte poate sa o influenteze pe alta.

Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care

altereaza modelele probabile de comportament ale unui alt organism
sau ale altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau pentru
ambii participanti.
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun
transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi
simbolice, texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi.
 Nivelurile de comunicare umana

In principiu, pentru a sti in care aspecte ale vietii personale,

profesionale si sociale trebuie sa intervenim pentru a creste
eficacitatea mesajelor noastre, este necesar sa clarificam
nivelul(sau campul) de comunicare in care ne situam.

Practic, comunicarea umana se poate desfasura pe patru

niveluri distincte:

-comunicarea intrapersonala;

-comunicarea interpersonala;

-comunicarea in grup;

-comunicarea de masa.

-comunicarea publica
 Comunicarea intrapersonala este comunicarea
individului uman cu sine insusi, atunci cand
isi asculta "vocea interioara". Astfel, el cunoaste
si se judeca pe sine. Se intreaba si isi raspunde.
Gandeste, analizeaza si reflecteaza.
Evalueaza decizii sau repeta mesaje destinate altora.

Comunicarea interpersonala
- se realizeaza printr-un schimb de mesaje intre doua persoane;

- poate fi directa (face-to-face) sau indirecta (mediata);

- se realizeaza prin vorbire, gesturi, scriere etc.;

- feed-back-ul functioneaza imediat si continuu.

 Comunicarea in grup
- se deruleaza, in general, sub forma dezbaterii in
cadrul reuniunii unui grup;

- consta in impartasirea cunostintelor si

experientelor, rezolvarea problemelor si dezvoltarea
ideilor noi, fie ca este vorba de un consiliu de
administratie, fie de cercul de prieteni in care ne bem
cafeua;

- poate fi derulata intr-o maniera directa sau mediata

(in prezent, Internetul ofera modalitati alternative
fiabile pentru derularea acestor forme de comunicari).

Comunicarea de masa este aceea prin care

informam pe altii sau suntem informati. De cele mai
multe ori, la nivelul cunoasterii comune,
comunicarea de masa este identificata drept
mass-media.
 Comunicarea publica
poate fi orice gen de cuvantare, expunere sau prezentare
sustinuta de catre o persoana direct in prezenta unui
auditoriu, mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic
de 3 persoane. Aici intra conferinta, pledoaria avocatului,
prelegerile si cursurile, prezentarea vanzarilor, comunicarile
stiintifice, luarile de cuvant in sedinte, prezentarile de
rapoarte si dari de seama, expunerea in fata unei comisii de
examinare, alocutiunile la microfon in sali pline sau in piete
publice, prezentarea spectacolelor etc.
 Cele 7 Axiome ale comunicarii umane
Axiomele comunicării sunt axate pe aspectele pragmatice ale comunicării
interpersonale, școala de la Palo Alto afirmă că totul este comunicare. Când te
dai cu un parfum, comunici ceva celor din apropiere. Când semnalizezi din
maşină comunici ceva participanților la trafic. Chiar când eşti prins lecția
neînvățată tot comunici ceva profesorului şi colegilor. Cele şapte axiome ale
comunicării elaborate de Şcoala de la Palo Alto, demonstrează acest lucru.

I. Este imposibil să nu comunici

(chiar și când nu spunem nimic, de fapt spunem ceva; comunicăm prin
haine, prin mașini, prin locuințe).

II. Orice comunicare se desfășoară simultan în două planuri: conținutul și

relația (ideile, cuvintele noastre formează conținutul, iar ceea ce le
însoțesc: ton, mimică, accent, postură, formează relația; interesant este că
în situații conflictuale oamenii nu sunt atenți la CE se spune, ci la CUM se
spune, punând accentul pe relație, nu pe conținut).
III. Comunicarea este un proces continuu care nu poate fi abordat în
termeni de stimul-răspuns sau cauză-efect (comunicarea poate fi
descompusă în segmente bine definite, fiecare fiind şi cauză şi
efect; emițătorul consideră un segment de comunicare cauză, iar
receptorul îl consideră efect, ceea ce constituie o problemă
majoră).

Exemplu : Sensul axiomei e lămurit prin câteva exemple. Un soț

se închide în sine pe motiv că îl cicăleşte soția; aceasta afirmă că
procedează astfel pentru a-l scoate din pasivitate. Un patron îşi
supraveghează excesiv salariații, motivând că altfel greşesc;
aceştia afirmă că greşesc pe motiv că sunt prea strict
supravegheați. Aici comunicarea pare segmentată în acte
punctuale, interpretate drept cauze şi efecte. Dar ceea ce apare
pentru unii drept cauze constituie pentru alții efect şi invers
IV. Oamenii utilizează două modalitați de comunicare: digitală și
analogică (cele două denumiri provin din informatică; așadar
cuvintele sunt semnale digitale în vreme ce elementele non-verbale
sunt analoge).

Exemplu: Urcarea pe munte poate fi descrisă printr-o imagine

fotografică (digital), printr-un desen (analogic), printr-o descriere
verbală (analogic). Dar poate fi si mai completă dacă fotografia este
însoțită de descriere verbală.

V. Comunicarea este ireversibila (nu ne putem lua cuvintele înapoi tot

așa cum nu putem transforma la loc vinul în struguri).

VI. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dupa cum
se bazează pe egalitate sau diferență (în comunicare oamenii pornesc
de pe poziții de egalitate sau diferență, au roluri diferite, care sunt
date de statusul social sau de nivelul de pregătire: elev-elev, profesor-
elev → procesul de comunicare poate fi astfel simetric sau
complementar).
VII. Comunicare implică procese de acomodare și adaptare (fiecare dintre
noi are propria viziune asupra lucrurilor, suntem frumoși pentru că
suntem diferiți; în comunicare, datorită modului unic în care atribuim
semnificații, apar blocaje rezolvate prin acomodarea cu modul în care
celălalt se folosește de sensuri și adaptarea la genul lui de discurs).

Exemplu: Copilului mic i se vorbeşte nu numai utilizând cuvinte pe

care el le cunoaşte ci şi cu o intonație aparte, asemănătoare celei pe
care el o foloseşte.
 Fuctiile comunicarii umane
1. Emotivă (expresivă) a comunicării constă în evidențierea
stărilor afective sau reacțiilor sufleteşti ale emițătorului la
contactul cu o anumită realitate. Mărcile lingvistice sunt:
interjecțiile, unele forme verbale, expresii, adjective cu valoare de
epitet, mijloace stilistice. Este centrată asupra emițătorului, are
ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului față de conținutul
enunțului.

Exemplu : Vai, ce tare plouă!

2. Conativă (numită şi persuasivă sau retorică) se referă la efectul de

convingere pe care mesajul trebuie să-l aibă asupra destinatarului,
de la care se intenționează să se obțină un anumit tip de răspuns
(verbal, comportamental). Modul imperativ este specific funcției
conative.

Exemplu : Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?

 3. Referențială(numită şi denotativă, informativă) este axată pe:
- referentul mesajului (obiectul comunicării: despre ce element al
realității se vorbeşte)
- contextul (situația) în care are loc transmiterea mesajului

Exemplu : Pisica este un animal domestic.

4. Metalingvistică se manifestă când apare necesitatea de a se atrage

atenția asupra codului utilizat în cadrul comunicării. Utilizarea
explicațiilor a gesturilor sau a tonului indică receptorului sensul
în care trebuie decodificat mesajul.

Exemplu : Nu se spune „ei este, ei face", ci „ei sunt, ei fac"; „Şuț"

înseamnă „hoț”; Săgeată înainte înseamnă „sens unic".
5. Fatică are în vedere stabilirea şi menținerea contactului între
emițător şi receptor, controlul bunei funcționări a canalului.

Exemplu: Alo, înțelegi, mă auzi, salutul, gesturile, mișcări ale

capului etc)

6. Poetică (numită şi estetică sau literară) este centrată asupra

formei mesajului şi nu asupra conținutului comunicării. Spre
deosebire de limbajul ştiințific, pentru care contează cu
precădere conținutul mesajului, limbajul poetic pune accentul
pe expresie.

Exemplu : Ei fac ce fac si tot ce fac se vede,

Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
 Barierele in comunicare
Multi manageri se intreaba care este cauza reala pentru care organizatia pe care
ei o gestioneaza nu functioneaza la cotele asteptate. De cele mai multe ori,
raspunsul la aceasta nelamurire este simpu: comunicare organizationala
defectuoasa. Atunci cand informatiile nu mai circula normal pe caile
prestabilite, cand ideile sau conceptele nu mai ajung in formatul original la
destinatar, cand sarcinile sunt interpretate gresit, activitatea individuala dar si
cea departamentala (ori de grup) este grav perturbata.
Atunci cand va sesiza aparitia unor probleme de comunicare organizationala,
managerul poate aborda aceasta disfunctie in trei directii care ii pot asigura
succesul interventiei: comunicarea interna, comunicarea externa cu partenerii
de afaceri si comunicarea externa cu potentialii clienti.
Multe dintre problemele care apar intr-o organizatie reprezinta rezultatul
direct al erorilor de comunicare. Aceste deteriorari ale comunicarii anticipeaza
confuzia, neintelegerea sau, si mai grav, esec in indeplinirea sarcinilor.
 Barierele de comunicare reprezinta toate acele perturbatii care pot
intervenii de-a lungul procesului de comunicare si care reduc fidelitatea
sau eficienta mesajului transmis. Important este insa impactul pe care
aceste bariere le au asupra mesajului transmis care, in unele situatii, poate
fi perturbat atat de puternic incat informatia ajunsa la destinatar sa fie cu
totul diferita fata de cea transmisa de emitent.
In studiile de specialitate sunt semnalate patru mari categorii de bariere
ale comunicarii:

Bariere de limbaj - apar dificultati de exprimare care duc la expresii sau

cuvinte confuze ori cu sensuri diferite pentru persoanele implicate in
actul de comunicare. Nivelul de pregatire al celor care comunica poate fi
un impediment in intelegerea mesajului de specialitate emis de unul
dintre ei si imposibil de decodificat de celalat. De asemenea, si starea
emotionala a receptorului poate influenta negativ comunicarea,
continutul mesajului transmis fiind deformat. O alta cauza este produsa
de folosirea unor cuvinte ori expresii confuze sau idei preconcepute.
Bariere de mediu - cele mai des intalnite sunt cele care tin de climatul de
munca necorespunzator, caracterizat prin poluare fonica ridicata. De
asemenea, suportii informationali necorespunzatori pot cauza perturbari
ale mesajelor transmise.

Bariere determinate de pozitia emitatorului si receptorului - de cele mai

multe ori acestea intervin atunci cand imaginea pe care emitatorul sau
receptorul o are despre sine sau interlocutor este una falsa, insotita de
idei preconcepute sau sentimente mult prea puternice. Perceptia eronata
cu privire la subiectul sau situatia in care are loc comunicare poate
produce, de asemenea, confuzii.

Bariere de conceptie - presupunerile, banuielile, concluziile pripite dar si

rutina in procesul de comunicare, exprimarea gresita a mesajului, lipsa
de interes a receptorului fata de mesaj pot produce disfuncii in procesul
de comunicare eficienta.
 Cum aceste bariere nu sunt de neevitat, specialistii propun un set de
metode de indepartare a acestora pornind de la cateva aspecte esentiale:

• in primul rand comunicarea trebuie planificata;

• determinarea precisa a scopului este foarte necesara;

• momentul in care trebuie desfasurata comunicarea trebuie atent ales;

• ideile ce urmeaza a fi comunicate trebuie mai intai clarificate;

• limbajul folosit trebuie sa fie unul adecvat situatiei dar si partenerului

de comunicare.
 Concluzie

Din punctul meu de vedere, comunicarea umana este un

proces esential existentei fiintei umane. Astfel, eforturile de
a reuni toate elementele ce caracterizeaza acest proces
intr-o singura fraza nu mi se par atat de importante.
Comunicarea umană este o necesitate de a fi , de a colabora
efecient sau de a ferici pe oamenii dragi.
Prin cele trei metode ale ei: verbală, nonverbală și
paraverbală, comunicarea ne permite să cunostem noi
oameni, noi personalitați și chiar în unele situații de a te
descoperi pe tine însuși.
În concluzie aș zice:”Comunic deci exist !”