INTRODUCERE

Viaţa ce ne înconjoară permanent ne arată, că efectuarea

„încercărilor” în sensul larg al cuvântului sunt utile. A încerca –
înseamnă a verifica anumite proprietăţi ale obiectului sau a evidenţia noi
calităţi ale acestuia. Cea mai simplă încercare este controlul exterior, iar
cea mai complicată – încercarea în situaţii critice. Dacă în procesul
încercărilor reglementate obiectul se distruge, atunci se spune că nu este
fiabil. De aceea încercările şi fiabilitatea sunt strâns legate între ele şi se
studiază într-un singur curs.
Fiabilitatea este indicele principal al calităţii. Calitatea şi
fiabilitatea maşinilor electrice au o mare importanţă în economia
naţională, deoarece maşina electrică este principala sursă de producere a
energiei electrice şi mai mult ca altele o consumă. Dacă în ME este
descoperit un defect, atunci ea nu mai este aptă pentru exploatare.
Determinarea utilităţii maşinii electrice pentru a fi pusă în exploatare
este una din funcţiile inginerului electromecanic.

3
 INDICII DE BAZĂ A FIABILITĂŢII
MAŞINILOR ELECTRICE

Indicii fiabilităţii pot fi divizaţi în 2 grupe care caracterizează:

a) piesele care nu se restabilesc (de exemplu: înfăşurările statorice şi
rotorice, periile, rulmenţii);
b) piesele care se restabilesc (de exemplu: ansamblul colector-perie,
ansamblul cu rulmenţi etc.).
Indicii cantitativi ai fiabilităţii pieselor care nu se restabilesc
sunt:
1. probabilitatea funcţionării fără refuz – P(t);
2. probabilitatea apariţiei refuzului – Q(t);
3. frecvenţa refuzurilor – F(t);
4. intensitatea refuzurilor – (t);
5. durata medie de funcţionare fără refuz – Tm.

Probabilitatea funcţionării fără refuz este probabilitatea că în

condiţii stabilite de funcţionare şi în intervalul de timp dat nu va avea
loc nici un refuz. PFFR este o funcţie descrescătoare.
PFFR conform datelor statistice poate fi determinată cu expresia
N  n t 
P*  t   ,
N
dacă t  0  P t   1 , t    P t   0 , deci 0  P  t   1
unde N – numărul de obiecte supuse încercărilor;
n(t) – numărul de obiecte care au refuzat în timpul încercărilor.

Probabilitatea apariţiei refuzului este probabilitatea că în

condiţiile stabilite de funcţionare şi în intervalul de timp dat va avea loc
cel puţin un refuz.
Probabilitatea apariţiei refuzului se determină astfel
N  n  t  n t 
Q t   1  P t   1  
N N
dacă t  0  Q t   0 , t    Q t   1 , deci 0  Q t   1

4
PFFR şi probabilitatea apariţiei refuzului sunt evenimente opuse şi
incompatibile.

P ( t) Q ( t)
P ,Q
1

0
t
Problema de bază a statisticii este culegerea datelor statistice
obiective despre ieşirea din funcţie a maşinilor electrice în diverse
condiţii de exploatare, după care pot fi construite curbele de distribuire a
refuzurilor de funcţionare în timp pentru diferite tipuri sau serii de
maşini. Dar seriile de maşini se modifică, iar datele statistice acumulate,
referitor la seriile precedente, nu întotdeauna ne satisfac. Însă
probabilitatea unui oarecare eveniment, obţinută dintr-un număr mic de
încercări, poate prezenta practic doar aprecierea probabilităţii.
Calculul fiabilităţii maşinilor electrice întotdeauna prezintă doar
un calcul probabil. Reieşind din aceste considerente se utilizează teoria
probabilităţii şi statistica matematică.

Durata medie de funcţionare fără refuz.

În teoria fiabilităţii afară de coordonata curentă t se introduc
următorii parametri ce ţin de timp:
t = 0 – începutul funcţionării maşinii electrice;
t = T0 – timpul refuzului, este evident, că 0 < T0 < ;

5
 t = Tm – durata medie de funcţionare fără refuz, care
caracterizează funcţionarea nu a uneia, dar a câtorva maşini electrice de
aceeaşi putere şi construcţie

Tm   P t  dt (1)
0

şi prezintă aşteptarea matematică până la primul refuz (egal după

valoare cu suprafaţa de sub curba (Pt)).
Pe baza datelor statistice Tm se calculează cu expresia
N
1
Tm 
N
 ti
i 1
unde: ti – timpul funcţionării fără refuz a obiectului i;
N – numărul de obiecte cercetate.
Pentru ME, ca şi pentru oricare dispozitiv tehnic, sunt
caracteristice 3 perioade de funcţionare:
t = Tr – perioada de rodaj;
t = Tn – perioada de funcţionare normală;
t = Tu – perioada de uzură.

Frecvenţa (densitatea) refuzurilor.

Valoarea probabilităţii apariţiei refuzurilor Q(t) în diferite
momente de timp este diferită, de aceea în teoria fiabilităţii se foloseşte
noţiunea de densitate a refuzurilor sau frecvenţa refuzurilor, care se
determină ca derivata probabilităţii apariţiei refuzurilor în timp:
dQ  t 
f t  (2)
dt
dP  t 
deoarece Q t   1  P t  obţinem f t  
dt
(3)
Calculul frecvenţei refuzurilor conform datelor statistice se efectuează
cu expresia
n t 
f *t 
N  t
unde n t  - numărul de obiecte care au refuzat în intervalul de timp t.

6
 Integrând expresia (2) obţinem
t
Q t    f  t  dt (4)
0
adică, probabilitatea apariţiei refuzurilor în intervalul de timp t este
egală după valoare cu suprafaţa de sub curba f(t).
Probabilitatea funcţionării fără refuz de asemenea depinde de
frecvenţa refuzurilor
t
P  t   1   f  t  dt (5)
0
Raportul densităţii probabilităţii refuzurilor la probabilitatea
funcţionării fără refuz se numeşte intensitatea refuzurilor
f t
 t   (6)
P t 
Intensitatea refuzurilor după datele statistice se determină cu
expresia
n t 
*  t  
N m  t
unde N m  N  n t  – numărul mediu de maşini electrice care au
funcţionat normal în intervalul dat de timp.
Dacă înlocuim valoarea lui f(t) din (3) în expresia (6), expresia
pentru intensitatea refuzurilor poate fi scrisă şi altfel
dP  t  1 P  t 
t     (7)
dt P t  P t 
Integrând ambele părţi ale ecuaţiei obţinute, vom obţine expresia
t
    t  dt
(8)
P t   e 0

care se mai numeşte şi ecuaţia de bază a fiabilităţii. Pentru  = const.

P t   e  t (9)
Ecuaţia (9) este justă pentru toate maşinile electrice, care au
trecut perioada de rodaj şi nu au refuzat. Ea descrie perioada cea mai
îndelungată de funcţionare normală a maşinilor electrice. În această

7
perioadă de timp durata medie de funcţionare fără refuz, care se
determină cu expresia (1), va fi
 
1
 P  t  dt 
t
Tm  e dt 

0 0
1
de aici rezultă că  (10)
Tm
Atunci probabilitatea funcţionării fără refuz pentru această perioadă
t

P t   e Tm (11)
Expresia (11) poate fi folosită pentru aprecierea cantitativă
aproximativă a fiabilităţii constructive date de uzină fără considerarea
uzării în exploatare a ME. Pentru aceasta este necesar de a cunoaşte
datele experimentale despre intensitatea refuzurilor , care sunt
introduse în tabele speciale si permanent se completează şi se
corectează. Fiabilitatea constructivă a maşinii electrice în general, fiind
un dispozitiv complicat, depinde de fiabilitatea funcţionării părţilor ei
componente, adică
n t
Pm.e.  t    Pi  t  , iar P  t   e  Ti
i 1 i
unde Ti – durata medie de funcţionare fără refuz a ansamblului i a
maşinii electrice.
Legea exponenţială (11) la funcţionarea maşinii în timpul
exploatării îndelungate într-o măsură mare se încalcă, de aceea
fiabilitatea în exploatare mai exact poate fi apreciată cu metodele
statisticii matematice. Aşa dar, pentru determinarea probabilităţii
funcţionării fără refuz este utilizată următoarea expresie:
t
t
N   ni  t 
Pe  t   i 1
N
unde N – numărul maşinilor la începutul exploatării (încercării);
ni(t) – numărul maşinilor care au ieşit din funcţie în timpul t.

8
 Lucrarea nr. 1

FIABILITATEA ANSAMBLULUI CU RULMENŢI

Scopul lucrării – a face cunoştinţă cu metoda de calcul a

probabilităţii funcţionării fără refuz a ansamblului cu rulmenţi a
maşinilor electrice la etapa de proiectare.

9
 Numărul de refuzuri a ME din cauza rulmenţilor ocupă locul 2
după numărul de refuzuri din cauza izolaţiei şi în unele tipuri de ME
constituie până la 35% din toate refuzurile. De aceea este important ca
la etapa de proiectare a maşinilor electrice să se efectueze analiza
durabilităţii rulmenţilor.
Factorii de bază care influenţează asupra durabilităţii rulmenţilor
la exploatarea ME este alegerea corectă a substanţei de ungere şi de
asemenea schimbarea regulată a acesteia. Eficacitatea substanţei se
determină cu indicele peliculei de ungere:
hmin
g
 12   2 2
unde: hmin – grosimea minimă a peliculei de ungere;
1, 2 – rugozităţile suprafeţelor de contact.
Dacă g > 4, atunci între suprafeţele de frecare nu există contact; dacă g
= 1  4 – avem puncte de contact; dacă g < 1, atunci avem contact
multipunct.
Ansamblurile cu rulmenţi se află permanent sub sarcină şi de
aceea asupra funcţionării lor acţionează diferite procese de natură fizică.

Cauzele principale de uzare a rulmenţilor:

1) deteriorări de oboseală – defecte în structura cristalină, se
manifestă prin măcinarea din metal a particulelor mici. Aceasta se
explică cu ajutorul teoriei dislocării. Dislocări – sunt defectele
liniare a reţelei cristaline a metalului, care aduce la formarea micro-
fisurilor. Aceste fisuri treptat se măresc şi aduc la distrugerea
rulmenţilor.
2) uzură abrazivă – roaderea intensivă a suprafeţelor din cauza
pătrunderii în corpul rulmenţilor a prafului abraziv.
3) uzură prin coroziune – are loc din cauza oxidării metalului
(acoperirea metalului cu rugină). Suprafeţele de frecare capătă o
rugozitate mai mare, ce contribuie la supraîncălzirea rulmenţilor,
scăderea rezistenţei la durabilitate şi mărirea numărului de particule
abrazive.

10
 4) brinelarea inelelor rulmenţilor de către corpurile de rulare. În
rezultatul necoaxilităţii arborilor cuplaţi a ME, dezechilibrului
rotorului, sarcinilor vibratorii ş.a. pe suprafeţele de rulare a
rulmenţilor se formează caneluri (adâncituri) cu pasul egal cu
distanţa dintre corpurile de rulare.
5) acţiunea curenţilor – apariţia cărora este condiţionată de aflarea
rulmenţilor în circuitul electric închis, în care sub acţiunea câmpului
magnetic se induce un curent considerabil. Pe inelele rulmenţilor
apar dungi şi puncte caracteristice, care sunt identice cu rezultatul
sudării prin contact. Ca rezultat rulmenţii pot să stopeze brusc.
6) vibraţia rulmenţilor – este legată de prezenţa abaterilor formelor şi
dimensiunilor geometrice de la limitele admisibile. Cele mai
esenţiale surse de vibraţii sunt:
 baterea radială a rulmenţilor;
 forma ovală a inelelor;
 forma ovală a corpurilor de rulare;
 dimensiuni diferite ale bilelor.
Este necesar de evidenţiat că scăderea vibraţiilor ansamblului cu
rulmenţi şi a ME se poate de atins cu instalarea rulmenţilor de rulare.

Exerciţiu: determinaţi probabilitatea funcţionării fără refuz a

ansamblului cu rulmenţi a motorului electric folosind datele tabelului 1
cu condiţia, că asupra arborelui maşinii electrice acţionează forţele
prezentate în fig.1 (A – rulment cu bile, B – rulment cu role).

tabelul1
Variantele 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Dimensiunile rotorului, m a 1,4 1,3 1,2 1,1 1,0 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
b 0,6 0,5 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2
c 0,7 0,6 0,6 0,5 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2
Forţa de greutate a rotorului, GR, N · 103 5 4,5 4,5 4 4 3,5 3,5 3 3 2,5
Forţa de atracţie magnetică unilaterală, Tu,

11
N · 103 6 5,5 5,5 5 5 4,5 4,5 4 3 2,5
Forţa acţionării electrice, Fa.e., N · 103 4,5 4 3,5 3 2,5 4,5 4 3,5 3 2,5
Coeficientul de sarcină, ks 1 1,1 1,2 1,3 2 1,4 1,5 1,7 1,9 2
Frecvenţa de rotaţie a rotorului, n, min-1 · 103 3 1,5 1 0,5 3 1,5 1 3 1,5 1
Durata de exploatare a rulmenţilor, t, h · 103 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5 6

RB
c b a
A
B
Fa.e. GR + T u RA

Fig. 1. Schiţa arborelui motorului electric

Succesiunea de calcul

1. Forţele radiale care acţionează asupra rulmenţilor

c b
R A  Fa.e.   G R  Tu 
ab ab
abc a
R B  Fa.e.   G R  Tu 
ab ab
2. Forţele dinamice echivalente
QA  ks  RA
QB  k s  RB

3. Determinarea factorului dinamic

Q Q
C A'  A  t  n  0,3 ; C B'  B  t  n  3
1
18,5 25,6
4. Alegerea rulmenţilor conform STAS 8328 – 75 cu condiţia, că
C A  C A' ; C B  C B'

12
5. Resursa nominală de 90% în mln. turaţii, pe parcursul căruia
90% din rulmenţi îşi păstrează capacitatea de funcţionare, în
corespundere cu standardul internaţional ISO 281/1-1977

C 
L A   A 
 QA 

C 
LB   B 
 QB 
unde  = 3 pentru rulmenţi cu bile,  = 10/3 pentru rulmenţi cu role.
6. Resursa nominală de 90% în ore (h)
L
LhA  10 6 A
60  n
L
LhB  10 6 B
60  n
7. Probabilitatea funcţionării fără refuz a rulmentului A
1, 5
 t 
 

PA  t    4, 48 LhA 
e
8. Probabilitatea funcţionării fără refuz a rulmentului B
1, 5
 t 
 

PB  t    4, 48 LhB 
e
9. Probabilitatea funcţionării fără refuz a ansamblului cu rulmenţi
P t   PA  t   PB  t 
10. Construiţi dependenţele PA(t), PB(t), P(t), dacă t(0,t).

Lucrarea nr. 2

FIABILITATEA INFĂŞURĂRILOR MOI

Scopul lucrării – a face cunoştinţă cu metoda de calcul a

fiabilităţii izolaţiei de spiră a motoarelor asincrone cu înfăşurări moi.

13
 Fiabilitatea motoarelor asincrone de uz industrial se determină,
în deosebi, prin fiabilitatea înfăşurării statorice. Probabilitatea
funcţionării fără refuz a înfăşurării se determină cu ajutorul expresiei
Pinf  Ps  Pc  P f
unde Ps – probabilitatea funcţionării fără refuz a izolaţiei de spiră;
Pc – probabilitatea funcţionării fără refuz a izolaţiei de corp;
Pf – probabilitatea funcţionării fără refuz a izolaţiei între faze.
Numărul mare de date experimentale şi de calcul ne arată, că
probabilităţile funcţionării fără refuz a izolaţiei de corp şi a izolaţiei
între faze este cu mult mai mare decât probabilitatea funcţionării fără
refuz a izolaţiei de spiră. Astfel pentru   10000 h Pc · Pf = 0,999,
pentru   20000 h – Pc · Pf = 0,995, iar pentru   30000 h – Pc · Pf =
0,99 ( – durata medie de funcţionare fără refuz).
Pentru a calcula fiabilitatea izolaţiei de spiră se iau în
consideraţie următoarele proprietăţi ale ei:
 străpungerea izolaţiei întotdeauna are loc spontan, de
aceea nu poate fi prevăzut refuzul;
 străpungerea are loc în locurile deteriorate, care au
tensiunea de străpungere micşorată;
 suprafaţa sectoarelor unde poate avea loc străpungerea
izolaţiei este foarte mică în comparaţie cu suprafaţa
izolaţiei nedeteriorate;
 de obicei tensiunea de funcţionare nu aduce la
străpungere, chiar şi în sectoarele deteriorate, de aceea
străpungerea izolaţiei are loc în rezultatul
supratensiunilor, care depăşesc tensiunea de funcţionare
de 10-12 ori;
 străpungerea izolaţiei maşinii, de regulă, are loc în
rezultatul străpungerii pe suprafaţă a izolaţiei între
sectoarele deteriorate;
 în procesul de exploatare a maşinii numărul defectelor
(fisurilor, tăieturilor etc.) pe lungimea dată de conductor
cresc cu o viteză anumită;

14
  probabilitatea străpungerii izolaţiei dintre spire depinde
de coeficientul de umplere a crestăturii, de numărul de
conductori efectivi în crestătură şi de orientarea
conductorilor unul faţă de altul.

Exerciţiu: să se determine probabilitatea funcţionării fără refuz a

înfăşurării statorice a motorului asincron conform datelor din tabelul 2.

Succesiunea de calcul

1. Intensitatea defectelor izolaţiei de spiră până la începutul

exploatării motorului
 ln 1  q1 
0   k imp , mm-1
l sab
unde lsab = 100 mm – lungimea conductorului şablon;
kimp = 0,4 – coeficient, ce i-a în consideraţie calitatea impregnării
izolaţiei de spiră.
2. Probabilitatea atingerii conductorilor vecini
g  0,93 k u
unde ku = 0,72 – coeficientul de umplere a crestăturii.
3. Numărul de conductori, care se află în stratul exterior al
secţiei
g
S ext 
d iz
4. Numărul de conductori, care se află în straturile interioare ale
secţiei
S int  S  S ext
5. Numărul de perechi de spire elementare vecine, care aparţin
unui conductor efectiv, ce se află în atingere

15
   n  1  
3
S 
Pp  1  1  el   
  S   2 S  nel 
6. Lungimea generală a perechilor de spire vecine în înfăşurare
L  1  Pp  S ext  1,5  S int  1,5  k str  l w1  Z1 , mm
7. Numărul de secţii în fază unite consecutiv
Z1  k str
nc 
2mf a
unde mf = 3 – numărul de faze;
a =1 – numărul de perechi de căi de curent.
8. Valoarea medie şi abaterea medie pătratică a mărimilor
supratensiunilor de comutare pe o secţie
Uf U f
Uc  ;  Uc 
nc nc
unde Uf = 1,2 kV – acceptată (în cazul lipsei datelor) valoarea medie a
mărimii supratensiunilor de comutare;
 U f  0,3 kV – abaterea medie pătratică a mărimilor
supratensiunilor de comutare de fază.
9. Tensiunea de fază nominală, care revine unei secţii
2  U 1  10 3
Uc 
nc
unde U1 = 220 V – tensiunea de fază acceptată.
10. Probabilitatea refuzului izolaţiei de spiră la acţiunea unui
impuls a supratensiunii cu condiţia, că spirele ce se ating au aceleaşi
defecte
3 0,007  U c  0,000154  U c 
qz  J

unde  = 0,1 mm – grosimea izolaţiei conductorului pe ambele părţi
acceptată nominală;
1  
 k U c  U z 
J   F   k  k  1 dk
2
2 2 2
0  k   Uc   z 
 

16
integrala, care se determină prin metode de calcul, iar în cazul dat se
determină din tabelul 3 pentru valorile calculate U c şi  U c ; k –
divizibilitatea supratensiunilor de comutare; U z   0,4  1,4  – valoarea
medie a tensiunii de străpungere; z = (0,2 – 0,3) – abaterea medie
pătratică a tensiunii de străpungere.
11. Viteza de creştere a intensităţii defectelor izolaţiei de spiră
V  c   e

0,0014 f p  a  0 0,5a  2 
unde c = 0,15 · 10-6 1/mm2;
a = 0,06 1/ºC;
fp = 2 – numărul de porniri a motorului;
  130 ºC – valoarea medie a temperaturii înfăşurării;
 0  155 ºC – temperatura clasei de izolaţie;
   5 ºC – abaterea medie pătratică a temperaturii înfăşurării.
12. Probabilitatea apariţiei scurtcircuitului izolaţiei de spiră, pe
lungimea spirelor ce se ating, în timpul .
 1 
P1  2  l el2  g  q z  f p  20    0  V   2  V2   3 
 3 
unde lel = 0,11 mm – lungimea sectorului elementar.
13. Probabilitatea refuzului izolaţiei de spiră în timpul 
L
Qs  1  1  P1  lel
L L
dacă P1 este foarte mic, atunci 1  P1  lel  1   P1
l el
14. Probabilitatea funcţionării fără refuz a izolaţiei de spiră în
timpul 
Ps  1  Qs
15. Probabilitatea funcţionării fără refuz a înfăşurării statorice
Pinf  Ps  Pc  P f
16. De construit graficul dependenţei Pinf ().

17
 Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Probabilitatea existenţei măcar a unui
defect a izolaţiei conductorului cu
0,4 0,42 0,44 0,46 0,48 0,5 0,52 0,54 0,56 0,58
lungimea 100 mm după montarea
înfăşurării, q1
Diametrul nominal a conductorului izolat,
0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1 1,1 1,2 1,3 1,4
diz, mm
Perimetrul suprafeţei libere a stratului
20 25 30 35 40 45 50 55 60 65
înfăşurării, , mm
Numărul conductorilor elementari în
80 94 102 106 110 40 44 51 60 70
secţie, S
Numărul conductorilor elementari în unul
1 1 1 2 2 2 3 3 4 4
efectiv, nel
Numărul de straturi a înfăşurării, kstr 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2
Numărul de crestături statorice, Z1 12 18 24 30 36 42 46 54 60 72
Lungimea medie a spirei înfăşurării, lw1,
2 3 3 4 4 5 5 6 6 7
mm·102
Durata medie de funcţionare fără refuz, ,
5 7 10 12 14 15 17 20 25 30
mii ore
tabelul 2

18
 tabelul 3
Uc  Uc J · 10-5
0,042 0,01 1,784
0,0525 0,0125 1,86
0,07 0,0167 2,096
0,081 0,02 2,281
0,084 0,0225 2,312
0,105 0,025 2,687
0,1083 0,03 2,782
0,13 0,0333 3,279
0,14 0,036 3,488
0,1625 0,045 4,231
0,2167 0,06 6,578
0,325 0,09 16,31
0,6 0,15 24,15

19
 Lucrarea nr. 3

UZAREA ŞI FIABILITATEA MAŞINILOR ELECTRICE

Scopul lucrării – a lua cunoştinţă cu legea de distribuţie în timp a

densităţii probabilităţii refuzurilor maşinilor electrice de utilizare
industrială.
Pentru maşinile electrice sunt caracteristice trei perioade de
funcţionare, care diferă prin indicii fiabilităţii.

1. Perioada de rodaj. Pentru această perioadă sunt

caracteristice aşa numitele refuzuri de rodaj, care apar din cauza
defectelor de control (încercărilor de primire – predare). În această
perioadă densitatea probabilităţii refuzurilor se distribuie în timp, în
majoritatea cazurilor, în corespundere cu legea lui Weibull:
m tm
 t 
m m1  Tr

f t 

; t e
P t  
T
e  r 
Tr
unde m = 1 – 2 – constantă;
Tr – durata medie de funcţionare fără refuz, adică aşteptarea
matematică până la primul refuz.

2. Perioada de funcţionare normală. În acest caz cauzele

refuzurilor sunt aliatoare: suprasarcini inadmisibile, lovitura fulgerului
etc. Distribuţia densităţii probabilităţii refuzurilor pe acest sector are
loc, de obicei, conform legii exponenţiale:
t

t
1  Tn
P t   e Tn ; f t  e
Tn
unde Tn – durata medie de funcţionare fără refuz, adică aşteptarea
matematică până la primul refuz.

3. Perioada de uzură. În această perioadă refuzurile apar

din cauza „îmbătrânirii” diferitor elemente ale maşini electrice şi de
asemenea din cauza uzării acestora. În această perioadă densitatea
20
probabilităţii refuzurilor se distribuie în timp în corespundere cu legea
lui Gauss (legea normală de distribuţie):

 t Tu  2
1
f t  e 2 2
 2
unde Tu – aşteptarea matematică până la primul refuz;
 – abaterea medie pătratică a mărimii aliatoare distribuită normal.

Fiabilitatea înaltă a maşinilor electrice pe o perioadă îndelungată

poate fi obţinută în cazul unui control riguros şi introducerea în această
programă a încercărilor de rodaj şi de asemenea cu ajutorul lucrărilor de
profilaxie, care înlătură refuzurile de uzură a unor părţi ale maşinii
electrice.

Exerciţiu: să se determine numărul de refuzuri, care pot să apară

în diferite perioade de exploatare a N = 1000 maşini electrice selectate
pentru intervale de timp egale t conform datelor tabelului 4.

Succesiunea de calcul

1. Pentru fiecare din cele trei perioade de funcţionare a

maşinilor electrice se construiesc curbele densităţii probabilităţii
refuzurilor conform punctelor caracteristice.
2. Probabilitatea refuzurilor este egală cu aria figurii
limitată de curba f(t) şi după intervalele de timp t alese sau date, adică
se determină valoarea numerică a integralei
t  t
Q t    f  t  dt
t
3. Numărul de refuzuri căutat se determină cu formula
n  N  Q t 
4. Se recomandă a alege următoarele intervale de timp
caracteristice pentru fiecare din aceste trei perioade de funcţionare:
21
 perioada intervalul de timp
rodaj 0 – (0 + t)
funcţionare normală Tn/2 – (Tn/2 + t)
uzură Tu – (Tu - t)
5. Se recomandă de asemenea să se determine numărul
de refuzuri cu condiţia, că până la începutul exploatării maşinilor
electrice s-au efectuat încercările de rodaj, luând în consideraţie doar
caracterul exponenţial de distribuire a densităţii probabilităţii apariţiei
refuzurilor în prima perioadă de exploatare.
6. Pentru rezolvare este necesar de a se orienta la curba
generalizată de distribuire a densităţii probabilităţii apariţiei refuzurilor
în maşinile electrice, dată în figura 2. Suprafeţele figurilor haşurate
trebuiesc determinate ca suprafeţe triunghiulare sau trapezoidale.

tabelul 4
Varianta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Intervalul de timp, t, h 60 80 120 160 200 220 240 180 140 100
Constanta m 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 1,9 2
Perioada de rodaj,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tr · 102, h
Perioada de funcţionare normală, Tn
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
· 103, h
Perioada de uzură,
1,1 2,2 3,25 4,3 5,35 6,4 7,45 8,5 9,6 11
Tu · 103, h
Abaterea medie pătratică,  12 16 24 32 40 48 44 36 28 20

22
f( t)
P e rio a d a d e ro d a j P e r io a d a d e fu n c tio n a re n o rm a la P e rio a d a d e u z u ra

Q (t)

Q ( t)
0
t t t t
T r

T n/2
T n

T u

Fig. 2. Graficul distribuirii densităţii refuzurilor f(t)

pentru maşinile electrice

23
 BIBLIOGRAFIE

1. Jerve G.C. Promîşlennîe ispîtaniea ălectriceschih maşin. L.,

Ănergoatomizdat, 1984.
2. Vaneev B.N. Nadejnosti sinhronnîh ălectrodvigatelei. Chiev,
Tehnica, 1983.
3. Golidberg O.D. Nadejnosti ălectriceschih maşin
obşepromîşlenogo i bîtovogo naznaceniea. M., Znanie, 1976.
4. Ermolin N.P., Jerihin I.P. Nadejnosti ălectriceschih maşin. L.,
Ănerghiea, 1976.
5. Ermolin N.P. Voprosî nadejnosti i dolgovecinosti ălectriceschih
maşin. Ucebnoe posobie. L., LĂI im. V.I. Ulianova (Lenina), 1966.
6. Osnovî teorii nadejnosti ălectriceschih maşin: Metodiceschie
ucazaniea i controlinîe rabotî dlea studentov speţialinosti -
Ălectriceschie maşinî./ Pod redacţiei Golidberga O.D. M., RIO
VZPI, 1980.
7. Proectirovanie ălectriceschih maşin./ Pod redacţiei Copîlova
I.P. M., Ănerghiea 1980.
8. Ventţeli E.S. Teoria veroeatnostei. M., Nauca, 1969.
9. GOST 27.001-81. Sistema standartov „Nadejnosti v tehniche”.
Osnovnîe polojeniea. Izdatelistvo standartov, 1981.

24
 CUPRINS

Introducere 3
Indicii de bază a fiabilităţii maşinilor electrice 4
Lucrarea nr. 1. Fiabilitatea ansamblului cu rulmenţi 10
Lucrarea nr. 2. Fiabilitatea înfăşurărilor moi 14
Lucrarea nr. 3. Uzarea şi fiabilitatea maşinilor electrice 20
Bibliografie 24

25
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra Electromecanica

INDICAŢII METODICE PENTRU CURSUL

„FIABILITATEA MAŞINILOR ELECTRICE”

Chişinău 2003

26
 Indicaţiile metodice conţin informaţii de bază, condiţii şi
succesiunea de calcul a anumitor probleme referitoare la teoria
fiabilităţii la etapa proiectării, fabricării şi exploatării maşinilor electrice
de utilizare industrială.
Sunt destinate studenţilor specialităţii „Maşinii electrice” şi
corespund programei disciplinei „Fiabilitatea maşinilor electrice”.

Au elaborat: V.G. Şevcic, S.A. Parsadanean

A redactat: prof. V.I. Zagreadţchii
Recenzenţi: V.V. Ermuratschii, A.V. Rîbalco

Traducere: drd. Marcel BURDUNIUC

A redactat: prof. univ., dr. Tudor AMBROS

Universitatea Tehnică a Moldovei, 2003

27
28