Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
ntr-un sens foarte larg, comunicarea desemneaz orice proces prin care o
informaie este transmis de la un element la altul, aceste elemente fiind de
natur:
- biologic (comunicaiile n sistemul nervos),
- tehnologic (procedeele de telecomunicaii)
- social.
Etimologia cuvntului vine din cuvntul latin communicare avnd sensul a
pune n comun.
Cea mai simpl schem a procesului de comunicare a fost propusa nc
din anul 1934 de Karl Buhler n lucrarea ,,Die Sprachtheorie .
Buna , ma numesc ANA. (se intinde mana spre persoana careiai te adresezi)
- Emitator- ANA
- Referent prezentare
- Mesaj- Buna , ma numesc Ana.
- Canal- fata in fata
- COD- Buna- formula de salut. A da mana cu o persoana
Componentele de baz ale comunicarii pot fi prezentate ca rspunsuri la o
serie de ntrebri:
Cine? (emitorul): cine este cu precizie emitorul mesajului (o persoan,
un grup, o structur organizaional).
Ce? (mesajul): ce dorete emitorul s comunice, coninutul mesajului, ce
informaii trebuie introduse pentru ca mesajul s fie clar, concis, amabil,
constructiv, corect i complect.
Cum? (codul i canalul): mesajul va fi comunicat verbal sau n scris, n
cuvinte sau imagini, prin ntrevedere sau convorbire telefonic proxemic sau
telematic.
Cui (receptorul).
Unde i cnd? va fi transmis mesajul astfel nct s fie receptat i utilizat.
De ce? Care este scopul urmrit n comunicare i ce efect dorete
emitorul s obin? (informare, influenare, convingere).
De notat c, oricare ar fi sensul dat mesajului de ctre emitor, receptorul
este cel care n ultim instan i atribuie acestuia semnificaia pe care o percepe.
Pentru a exista comunicare, se impun cteva condiii sine qua non: o
intenie, un interlocutor, o situaie (spaio temporal), un context (lingvistic), un
Natura mesajului
Alegerea
vocabularului
Destinatar
Identitatea
emitorului
- comunicarea de masa,
- comunicarea publica sau mediatica.
1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea n i ctre sine. Acest
comunicare este un real proces de comunicare, chiar dac emitorul i
receptorul este acelai, iar codificarea i decodificarea mesajelor nu este
absolut necesara.
2. Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de
comunicare i cel mai des folosita. Ea este baza existenei sociale a
omului, i nu poate fi evitat- Viata de familie, relaiile cu prietenii,
activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate.
Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata n fata.
Este un tip de comunicare important n relaiile inter-personale, n
stabilirea de relaii, legturi,etc.
3. Comunicarea de grup este tot un tip de comunicare, dar care se
deruleaz n colectiviti umane restrnse i permite schimburi de idei i
emoii, discuii, rezolvri de probleme, aplanari de conflicte, etc.
Valena n comunicare reprezinta numrul de persoane cu care un individ
poate comunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informaional,
grupurile sunt de doua tipuri: grup egalitar i grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia
se stabilete pe baza bilanului informaional al fiecrui individ, bilanul fiind
diferena dintre influentele pe care le primete individul i cele pe care le exercita
acesta. Cnd bilanul este egal pentru toi membrii grupului, grupul este egalitar, iar
daca bilantul este diferit, grupul este ierarhizat.
4. Comunicarea de masa presupune un productor instituionalizat de
mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaz unui
public variat i numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaz de un
feedback eficient. se face prin intermediul radioului, televiziunii,
filmelor, ziarelor, revistelor etc.; vorbitorul i auditorul sunt izolai i,
astfel, conexiunea invers este limitat.
5. Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a
comunicrii interumane care are rdcinile n retorica antica. Trstura
esenial a comunicrii publice este aceea de a aciona la nivelul
reprezentrilor sociale i de a permite o rapida modificare a
discursurilor publice; este parte integranta a comunicarii in masa
dar ea difer n mod esenial de alte tipuri de comunicare prin
finalitatea sa.
se refer la comunicarea cu grupuri mari. Este tipul de comunicare de
care oamenii se tem cel mai mult. Cnd comunicm n acest fel, ne 6
caracterizeaz urmtoarele aciuni: suntem angajai n relaia vorbitorauditor i, primim mai multe conexiuni inverse.
d) Comunicarea paraverbala
In cazul acestui tip de comunicare informatia este codificata si transmisa prin
elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general si care
au semnificatii comunicative aparte. In aceasta categorie se inscriu:
caracteristicile vocii (comunica date primare despre locutori: tanar - batran,
energic - epuizat, alintat - hotarat etc.), particularitatile de pronuntie (ofera date
despre mediul de provenienta: urban - rural, zona geografica, gradul de instructie
etc.), intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza etc.
Comunicarea paraverbala nu poate fiinta ca forma, decat concomitent
cu comunicarea verbala. Dar din perspectiva continutului ele se pot separa. De
exemplu un da' rostit ca nu'. Deci acelasi mesaj, identic codificat verbal isi poate
modifica sensul in functie de interventia paraverbalului si sa devina altceva. Acest
fenomen se numeste supracodificare.
Limbajul paraverbal manuit cu abilitate, mareste eficienta de influenta
si control a celor din jurul nostru, a partenerilor de comunicare. Ceea ce
transpare dincolo de cuvinte, in spatele lor, in subtext si in toate manifestarile
vocale, posturale si gestuale legate intim de pronuntarea sau scrierea cuvintelor,
reprezinta limbajul paraverbal.
Formele de comunicare paralingvistice includ acele forme comportamentale
utilizate pentru transmiterea mesajelor si semnificatiei lor, fara a folosi cuvintele
sau sistemele lingvistice de semne. In acest sens, cei mai utilizati termeni sunt cei
de paralimbaj.
Manuit de abilitate, mesajul paraverbal devine un instrument eficace in
influentarea si controlul persoanelor din jurul nostru, in procesul de comunicare
organizationala. Mesajul paraverbal obtine cu usurinta respectul si poate smulge
aprobarea, intimideaza sau mentine presiunea.
Nu poate fi neglijata nici comunicarea sonora nonverbala despre care se
afirma ca 38% din mesajele transmise in interactiunea persoanelor sunt sonore, dar
nu verbale. Acestea tin de bogatia parametrilor muzicali ai limbajului - intonatia,
timbrul, ritmul, tonul, inaltimea etc. - cat si de sunetele nearticulate emise de om in
diverse imprejurari - oftat, tuse semnificativa.
Puterea limbajului paraverbal este dependenta de calitatile vocale si de
stapanirea mecanismelor vorbirii'.
trist, furios, infricosat, prietenos, umil sau dictatorial. Vocea indulceste sau aspreste
mesajul verbal. Transforma afirmatiile in intrebari si invers, iar uneori transforma
chiar sensul cuvintelor.
Ritmul vorbirii
Vorbirea poate fi calma, repezita, lenta, rapida, teatrala, afectata sau
precipitata. Daca ritmul vorbirii este ridicat, ascultatorul primeste mesajul verbal
ca pe o urgenta. Un bun vorbitor schimba viteza pronuntarii cuvintelor in
concordanta cu importanta mesajului, in sensul ca ceea ce este nesemnificativ sau
comun este rostit repede, iar ceea ce este nou sau important este rostit rar si apasat.
5.FORMAREA PROFESIONALA
5.1 Definitie :
- Proces
- Asigura cresterea si diversificarea competentelor profesionale
- Programme de Initiere, calificare, recalificare, perectionate si
specializare entru persoanlee alfate in cautarea unui loc de munca
- Mobilizarea si (re)integrarea acestora pe piata muncii
Formarea profesionala este procedura prin care se asigura cresterea si
diversificarea competentelor profesionale, prin initerea, calificarea,
recalificarea, perfectionarea si specializarea persoanelor in cautarea unui loc
de munca, in vederea realizarii mobilitatii si (re)integrarii acestora pe piata
fortei de munca.
Cum stim care sunt furnizorii autorizati?
Lista furnizorilor autorizati o puteti accesa din link-ul Registrul National al
Furnizorilor de Formare Profesionala Autorizati, prin selectarea judetului care
va intereseaza sau a tipului de program cautat. Aici puteti efectua, ca solicitant de
a.
Certificatul de calificare
Certificatele de calificare eliberate de catre Autoritatea Nationala pentru Calificari
al Asociatiei de Sprijin a Somerilor Dambovita sunt recunoscute la nivel national si
in statele membre ale Uniunii Europene, conform prevederilor O.G. 129/2000, cu
modificarile si completarile ulterioare. Aceste certificate sunt emise de catre
Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei si se elibereaza persoanelor care au
finalizat programe de formare profesionale din urmatoarele categorii:
Programe de calificare nivel 1;
Programe de calificare nivel 2;
Programe de calificare nivel 3.
Certificatul de absolvire
Certificatele de absolvire eliberate de catre Autoritatea Nationala pentru Calificari