Sunteți pe pagina 1din 24

PROIECT

Tipuri de comunicare din punctual de vedere al mijloacelor de comunicare verbal oral

Cursant :

1. COMUNICAREA UMANA Interactiunea social reprezint procesul prin care actionm si reactionm la cei din jurul nostru. Cea mai uzual form interuman de interactiune social este comunicarea. Comunicarea se defineste ca procesul prin care se transmit informatii de la un emittor la un receptor, prin utilizarea unui sistem de semne si simboluri (Lemeni & Miclea, 2004, p. 71). Abilittile de comunicare sunt importante pentru a initia si a mentine relatiile cu ceilalti si ea poate fi direct sau mediat, dar indiferent de modalitatea n care se realizeaz, procesul comunicrii presupune dou etape: receptarea mesajului celuilalt si transmiterea propriului mesaj.A comunica eficient nseamn a transmite un mesaj clar si concis astfel nct s fie evitate confuziile. Pentru realizarea acestui scop sunt importante att modalittile de comunicare precum si atitudinea celor implicati n comunicare n orice act de comunicare exist un emittor, un receptor, un mesaj, un canal de comunicare si un efect asociat comunicrii (feedback-ul) (Abric, 2002, p. 14-15). n timp ce comunicare verbal uzeaz de facilittile limbajului, ca form de relationare specific uman, comunicare nonverbal se foloseste de miscri faciale, posturale, corporale mai mult sau mai putin constiente, comune relationrii n lumea uman si animal (Chelcea & Ivan, 2005, p. 30). 1.1.Retrospectiva asupra comunicarii Comunicarea a fost perceputa ca element esential al existentei umane nca din antichitate. Elementele concrete ale teoriei comunicarii apar, nsa, n secolul VI, .Hr., n lucrarea ,,Arta retoricii, a lui Corax din Siracuza. Platon si Aristotel au fost continuatorii aceste preocupari, astfel ca alaturi de matematica si filozofie, comunicarea a devenit obiect de studiu n Lyceum si n Academia Greaca. n Evul Mediu, cnd dezvoltarea bisericii ia amploare, comunicarea are noi dimensiuni, deoarece aceasta perioada coincide si cu formarea primelor formatiuni statale. Acest lucru se observa deoarece, n fiecare stat, existau persoane care se ocupau de consemnarea faptelor, de scrierea documentelor si de elaborarea legilor. Se cristalizeaza sisteme comune de scheme specifice anumitor zone ale lumii. `Epoca moderna a reprezentat perioada de explozie a dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele ei. Progresul tehnic si al stiintelor a favorizat aparitia mijloacelor de comunicare, care au avut ca impact intensificarea comunicarii ntre indivizi, grupuri si, mai ales, ntre diverse comunitati.

1.2.Comunicarea informationala- cibernetica Orice teorie a comunicarii presupune evidentierea, inventarierea diferitelor domenii n care conceptele sale vor putea fi aplicate. ntre acestea se afla limbajul verbal, limbajul nonverbal, massmedia, cultura, telecomunicatiile, informatica etc.. Evidentierea diversitatii si multitudinii domeniilor nu face dect sa mbogateasca si mai mult conceptul de comunicare. Ele pun n lumina ceea ce este comun, nemodificabil tuturor, dar si specificitatea. n ultimul timp, a fost dezvoltat un numar mare de mijloace noi de comunicare. Acestea s-au afirmat simultan comunicarii n masa, n scopul comunicarii bilaterale ntre doi indivizi sau ntre doua in desfiintnd distantele. Telecomunicatiile, informatica si mass-media tind, astazi, sa genereze mijloace noi de comunicari. Aceste noi mijloace combina n diverse modalitati trei elemente: - un element de transmisie: telefonul; - un instrument de calcul: ordinatorul; - un instrument de afisaj: televizorul. Din punct de vedere al aplicatiilor, noile mijloace se divid n: - mijloace care se adreseaza institutiilor ntreprinderilor administratiei; - mijloace destinate particularilor, indivizilor. Din punct de vedere al cailor, exista patru categorii: - teledistributia - videotransmisia - satelitii - teledifuziunea acestea sunt modalitati de prelungire a mijloacelor actuale precum radioul si televiziunea, nemodificnd raporturile cu publicul, pastrnd aceleasi relatii ntr-un mijloc central si un public larg printr-un canal comun de difuzare. Prin gama largita de programme ele aduc un public nou, dar dispun si de posibilitatea crearii unui stitutii suprimnd obstacolele si public special, care solicita un program anumit. Prin urmare, telecomunicatiile presupun tehnici noi, care le prelungesc pe cele clasice telefonul si telexul permitnd: - punerea n legatura a unui numar mare de persoane simultan; - stabilirea de contacte cu persoane aflate n miscare, chiar n mijloace de transport: radio-telefonul, sistemele de apel; - transmiterea de imagini: telecopiile, videofonul; Telematica videotextul, banca de date pune la dispozitia persoanelor si institutiilor resurse de informatii dintr-o retea de telecomunicatii.

Spre deosebire de mijloacele audio-vizuale: cinema, radio, TV, care au determinat si continua sa produca o pasivitate utilizatorilor, fiindca acestia nu pot modifica nici ordinea, nici viteza de succesiune a secventelor, noile mijloace, precum videotecile, dau utilizatorilor un rol activ. Ele pot permite cercetarea sistematica a unei informatii ce corespunde unei anumite nevoi. De asemenea, ele sporesc rolul scrisului, reintroduc imaginea n secvente organizate si manevrabile cu posibilitatea derularii lente a imaginii si stop-cadru, care revalorizeaza, ntr-un anume fel, cultura clasica bazata pe scris si pe capacitatea intelectuala. Ele cer nsa utilizatorilor cunoasterea codurilor abstracte sau numerice si le impun eforturi de asimilare a structurilor logice riguroase. Aceste tehnici dau acces maselor la un numar considerabil de date, permitnd cercetarea selectiva n functie de nevoile concrete. 1.2.1. Comunicarea ca situatie tehnica n opinia lui Shannon, care a elaborat n 1952, un model al comunicarii, n cadrul teoriei informatiei, comunicarea poate fi definita ca transmitere a unui mesaj dintr-un loc n altul, acest proces, cuprinznd urmatoarele elemente: Emitator ( E) --codare ( C)--canal (C)--decodare (D)receptor( R), ntre emitator si receptor fiind o relatie de feedback, doar dupa ce informatia a parcurs tot traseul. Conform acestei scheme, procesul comunicarii se bazeaza pe stabilirea unei relatii ntre un emitator si un destinatar, adica receptorul. Emitatorul, care doreste sa ofere o informatie, va trebui sa o traduca ntr-un limbaj accesibil destinatarului si compatibil cu mijloacele de comunicare utilizate. Aceasta traducere n limbaj adecvat poarta denumirea de codare. Aceasta teorie a comunicarii, care a aparut n contextul ciberneticii a fost apreciata si de anumiti lingvisti, printre care si Jakobson ( 1963), nsa n viziunea lor aceasta teorie prezinta si cteva neajunsuri, printre care: teoria ignora total faptul ca n comunicare sunt implicati indivizi sau grupuri, care sunt supusi unor influente si din partea factorilor de natura psihologica, a unor constrngeri sociale, precum si a anumitor sisteme de norme si valori; teoria priveste comunicarea ca pe un proces linear, secventa de feedback nefiind posibila doar dupa ce informatia a parcurs ntregul traseu de la emitator la receptor;

1.3.Comunicarea psihosociala ,,Omul este, nainte de toate, limbaj Karl Propper Prin excelenta, omul este o fiinta sociala care nu poate trai izolat si care interactioneaza cu restul lumii. El relationeaza permanent cu semenii sai. n fapt, ntlnirea dintre doua (sau mai multe) persoane reprezinta o situatie n care se face schimb de semne, gesturi, sentimente, idei. Termenul de ,, comunicare provine din latinescul ,, comunis, adica ,, a-si face datoria n comun, a mpartasi, a spune mpreuna, a amesteca, a uni. A comunica nseamna ,, a face cunoscut, a da de stire, a informa, a nstiinta, a spune sau (despre oameni, comunitati sociale etc.) ,, a se pune n contact cu, dupa cum si ,, a fi n legatura cu, ,, a duce la (DEX, 179). Constantin Noica considera sensul termenului ,,cuminecare ca fiind mai apropiat procesului comunicarii umane. ,,Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificatii si ntelesuri; cuminecare e de subntelesuri (C. Noica, 1970). Comunicarea umana se efectueaza n sisteme si limbaje complexe, care trec usor de la limbaje verbale la cele neverbale, de la gest la simbolul matematic sau al culorilor, de la sunete la tonuri, de la ritmuri la taceri. Cu ajutorul acestor mijloace sunt puse n miscare semnificatii. Recunoasterea acestora este primul pas spre ,, mpartasirea ntru ceva, ceva care devine elementul comun, care uneste. ,,Comunicarea umana este esenta legaturilor interumane, exprimata prin capacitatea de a descifra, permanent, sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor si al semnificatiilor socialgeneralizate, n vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de comportament individual sau la nivel de grup (L. Soitu Psihologie Sociala, Tg.Mures 200 pag. 57). Fara comunicare oamenii nu ar putea sa devina oameni si nu ar putea sa cultive valorile proprii. Comunicarea umana este un act menit sa realizeze o legatura pentru a influenta mentinerea sau, n functie de interese, modificarea comportamentului celuilalt. Aceasta pentru ca nu se realizeaza niciodata fara intentia de a influenta calitativ, nu doar cantitativ. Privita ca proces n desfasurare, comunicarea consta n ,, transmiterea si schimbul de informatii (mesaje) ntre persoane, n circulatia de impresii si de comenzi, n mpartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare, care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul particular, interior al fiecarui individ. (Petre Anghel 2003). ,, Comunicarea nseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru ce doresti un anume lucru si care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ti atinge scopurile. n acest sens a comunica nseamna si a tacea, a astepta reactia, raspunsul celui caruia i te-ai adresat. Nu exista grup social daca nu exista comunicare.

Psihosociologii au subliniat ca n cadrul muncii n echipa comunicarea are un important rol de reglare si de sincronizare a eforturilor individuale. Dar este nevoie de intercomunicare si ntre grupurile sociale. Este vorba de comunicarea dintre specialisti si dintre discipline, o intercomunicare la nivelul profesiilor, ceea ce nseamna respect pentru tine, dar si pentru ceilalti, de a cunoaste si de a te face cunoscut, acceptarea premisei ca dincolo de convingerile si cunostintele proprii pot exista valori la fel de autentice, convingeri la fel de puternice si la alti indivizi, dar si la alte colectivitati de pe alte meridiane ale globului terestru. ,,Comunicarea nseamna a supravietui si a nvata si pe altii sa supravietuiasca (Petre Anghel 2003). Ea reprezinta expresia vietii. Omul ncepe vita anuntndu-si sosirea si o termina tot comunicnd. Totul este comunicare pentru ca ea se afla n inima vietii umane, sociale. (L. Soitu Ped. Comunicarii Editura Didactica si pedagogica R.A. Bucuresti 1977). Din punct de vedere psihosociologic, comunicarea reprezinta un ansamblu de procese prin care se efectueaza schimburi de informatii si de semnificatii ntre persoane care se afla ntr-o situatie sociala data. Orice comunicare este o interactiune, ea prezentndu-se ca un fenomen dinamic care implica o transformare, ea fiind subsumata unui proces de influenta reciproca ntre mai multi atori sociali. n acest tip de comunicare nu se poate vorbi cu strictete de un emitator si un receptor, ci de doi locutori aflati n interactiune, deci, doi interlocutori. ( Salavastru, C-tin) Comunicarea nu poate fi conceputa ca un simplu proces de transmitere, ea bazndu-se pe interactiune, constituind ntotdeauna o tranzactie ntre locutori: emiterea si receptarea sunt simultane, emitatorul fiind n acelasi timp receptor si receptorul fiind si emitator. Comunicarea reprezinta un act social, deliberat sau involuntar, constient sau nu. Watzlawick, care face parte din sustinatorii noii comunicari este de parere ca voit sau nu daca este interactiune atunci n mod sigur exista si comunicare deoarece orice comportament are valoarea unui mesaj. Comunicarea nu se bazeaza exclusiv pe exprimarea orala, ea fiind un sistem cu multiple canale. Gesturile, mimica, pozitia corporala si chiar tacerea sunt acte de comunicare care vehiculeaza o semnificatie. ntotdeauna comunicarea are mai multe obiective, iar pentru eficientizarea ei trebuie detectat obiectivul real al comunicarii , care de cele mai multe ori nu coincide cu cel care este declarat de catre interlocutori. Deci, n comunicare ne ntlnim att cu obiective declarate ( explicite) ct si cu obiective nedeclarate ( explicite).

1.4.De ce comunicam? Procesul de comunicare este determinat de anumite motivatii, care reprezinta mobilurile, motivele pentru care s-a adoptat un comportament sau altul. Gama motivatiilor conduitei umane poate fi descrisa ntr-o suita de notiuni: trebuinta, impuls sau propensiune, dorinta, intentie, scop, aspiratie, ideal (I. Radu coordonator, I. Drutu, M. Miclea, T. Podar, V. Preda 1991). Nevoia de comunicare este determinata de un spectru larg de motivatii. Ea poate lua diferite forme: a) nevoi fizice/biologice aceste motivatii au ca origine, pe lnga ntrebuintarea biologica, fundamentala, si pe aceea de sanatate corporala si a mintii. Absenta unei comunicari satisfacatoare duce la pericole ce ameninta viata nsasi. (L. Soitu Ped. Comunicarii Editura Didactica si pedagogica R.A. Bucuresti 1977 pag. 12). b) nevoia de identitate faciliteaza nsasi dorinta si vointa de supravietuire si afirmare. Comunicarea este aceea care ne demonstreaza ca suntem ceea ce suntem. (L. Soitu ,1997 c) nevoi sociale, de interrelationare n care intra: - nevoia de includere/cuprindere, ca parte ntr-un anume sistem relational; uneori aliante informationale (dupa exemplul elevilor si studentilor care studiaza mpreuna), sau relatii formale (comunitate religioasa, colectiv de lucru, casatorie etc.). - dorinta de autoritate, de a avea o anumita influenta asupra altora; - nevoia de afectiune adesea subscrisa nevoii de respect prin care se demonstreaza ca fiecare doreste sa conteze reprezinte ceva pentru celalalt A. Maslow distinge cinci mari categorii ale nevilor esential umane. Dintre acestea, cele de securitate, respectul de sine si de desavrsire a sinelui, sunt procese realizabile exclusiv n actul de comunicare cu lumea, nteleasa n ntregul ei social, natural si spiritual. 1.5.Pentru ce comunicam? Permanent oamenii comunica ntre ei avnd anumite scopuri. De cele mai multe ori comunicarea se face fara a constientiza importanta actiunii si fara a o analiza. Scopul si mijloacele comunicarii sunt exploatate nativ, sunt rezultatul unor experiente si doar uneori necesita programari speciale. Cei mai multi analisti considera ca omul comunica pentru: - a informa (despre ceva sau cineva, despre propriile nevoi etc.). n acest caz individul nsusi crede ca este n posesia unei informatii si simte nevoia sa o transmita si altora.

- a convinge convingerile noastre ne motiveaza faptele, atitudinile, deciziile, iar acestea au urmari grave legate de viata noastra si de a altora. Putine actiuni pot fi declansate si finalizate daca esti sau te simti singur. Pentru a cere sprijinul cuiva este nevoie sa argumentezi, sa explici, sa vorbesti. Toate acestea nu se pot produce n afara comunicarii. - a impresiona cnd argumentele logice nu ajung sau nu se suprapun peste modul de gndire al interlocutorului, aducem argumente sentimentale, povestim ceva care sa-l impresioneze, facem apel la ntmplari care l-au marcat, sau la situatiile n care, desi era logic ce a facut sau ce a zis, ceva anume sa ntmplat n ciuda faptului ca initial altele pareau a fi rezultatele si, daca este nevoie, plngem, rdem, cntam, dansam etc, facem totul pentru a-i strni interesul. - a provoca o reactie, a provoca o actiune vorbim, convingem, tocmai pentru a strni o reactie din partea interlocutorului. l ajutam sa faca ceva, sa se simta motivat n actiune, sa se simta n putere si dupa plecarea noastra. - a amuza simtim nevoia sa ne amuzam si sa amuzam si pe altii. Glumele, umorul, jocul n general presupun de fiecare data o recentrare sau o schimbare de plan fata de mesajele obisnuite. Depinde de gradul de educatie si de civilizatie felul n care comunicam amuzamentul nostru sau vrem sa trezim o stare de amuzament semenilor nostri. - a ne face ntelesi; - a ne exprima puncte de vedere sa spunem ce credem si ce simtim noi, sa ne definim pe noi, sa vorbim, sa privim realitatea prin ochii nostri, prin mintea si inima noastra. Capacitatea de a exprima o parere personala, un punct de vedere original n legatura cu o situatie data este semnul adevaratei personalitati. - a obtine o schimbare de comportament sau de atitudine de obicei se doreste schimbarea n bine a comportamentului cuiva.. pornirile native spre dezordine si neascultare societatea le opune comunicarea cu scopuri benefice, transformatoare. Ceea ce urmaresc educatorii (parintii, profesori, nvatatori) este ca beneficiarii comunicarii sa devina oameni stapni pe vointa lor, iar atunci cnd ramn singuri sa se comporte ca niste fiinte formate, cu un caracter integru. Este important de stiut nsa ca binele trebuie oferit cu profesionalism, atunci cnd este nevoie de el. - a fi acceptati suntem neacceptati, de obicei, fiindca nu reusim sa ne facem cunoscuti, nu am trimis mesajele corespunzatoare sau mesajele nu au fost receptionate corect. Comunicarea are tocmai scopul de a ne pune n legatura unii cu altii, de a ne cunoaste si de a ne face cunoscuti. n caz contrar, apar sentimente de frustrare, care pot genera actiuni sau comportamente deviante.

- a nu tacea uneori si tacerea este un mijloc de comunicare. - a ne refula vorbim pentru ca nimeni nu asculta ( Anghel. P. , 2003) Schema comunicarii Emitatorul reprezinta sursa mesajului. El este initiatorul comunicarii, elaboreaza mesajul, alege mijloacele de comunicare, receptor. Mesajul reprezinta forma fizica verbala, scrisa sau gesturi n care Emitatorul codifica informatii. Are doua dimensiuni: continutul si relatia si are ca obiective informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unei reactii. Mesajul poate fi o idee, un ordin sau orice altceva care, supus procesului de codificare si decodificare, urmeaza sa influenteze receptorul. Codificarea presupune ,,traducerea mesajului de catre Emitator n simboluri care pot fi ntelese de catre Receptor. Decodificarea este actiunea prin care Receptorul traduce mesajul ntr-unul propriu si realizeaza apoi feed-back-ul (retroactiunea, raspunsul). Limbajul (simbolurile specifice folosite pentru codificare) poate mbraca diferite forme si din aceste forme rezulta anumite tipuri de comunicare: limbaj verbal (scris sau oral), limbaj nonverbal (al corpului, al spatiului, al timpului, al lucrurilor), limbaj paraverbal (tonalitatea, inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, pauzele dintre cuvinte, modul de accentuare a cuvintelor, ticurile verbale). Limbajul paraverbal se bazeaza pe simboluri care pot fi interpretate diferit chiar de persoane care vorbesc aceeasi limba. Exista si limbajul interior, suportul propriei noastre gndiri. Canalele comunicarii sunt caile pe care circula mesajul (inclusiv instrumentele de comunicare)si feed-back-urile. Ele pot fi formale sau informale. Cele formale sunt definite prin structura organizationala si sunt destinate circulatiei informationale necesara realizarii sarcinilor specifice. Cele informale sunt destinate comunicarii ntre indivizi si/sau grupuri n interiorul sau n afara sarcinilor de serviciu. Canalele informale sunt mai rapide si mai eficiente dect cele formale. Mijloacele de comunicare pot fi discutia de la om la om, care mbraca diferite forme: interviu, prezentare, utilizarea telefonului, fax-ului, postei etc. Receptorul este primitorul de mesaj care trebuie sa se pregateasca pentru a primi mesajul. Ascultarea mesajului este cel putin tot att de importanta ct transmiterea lui. Contextul (mediul) reprezinta totalitatea conditiilor exterioare comunicarii. Poate influenta efectele comunicarii prin situatiile prezente, conditii de loc, de timp. mesajul, receptorul, formuleaza mesajul pentru a fi nteles de catre Vorbim ca sa ne descarcam.

n toate elementele componente ale comunicarii poate exista zgomot (bruiaj). Poate perturba comunicarea. Toate aceste elemente alcatuiesc procesul comunicarii. Obiectivele comunicarii sunt vizate de catre treptele de efectivitate a comunicarii. Acestea se refera la: receptarea comunicarii, acceptarea intentiilor Emitatorului si schimbarea produsa la Receptor prin cunoastere, atitudine, comportament . 2. TIPURI DE COMUNICARE Comunicarea este un element al vietii sociale. Ea nu este ns un dat, ci un produs al vietii sociale. Ne confruntm cu un fenomen foarte complex n tipologia comunicrii umane dac avem n vedere varietatea codurilor, canalelor, situatiilor si modalittilor n care se produce. Astfel avem diverse tipologii, diferentiate n functie de criteriul asumat. n functie de numrul participantilor si tipul de relatie dintre acestia, sunt delimitate urmtoarele tipuri de comunicare (Slvstru, 2004, p. 182): Tipuri de comunicare: Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine. Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni. Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii. Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un numar mare de oameni. Scopul comunicrii: sa atenionam pe alii. sa informam pe alii. sa explicam ceva. sa distram. sa descriem. sa convingem, etc. Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni: a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele sunt facute pe foaia de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele. c. Media Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un grup propriu. Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel care comunica si cel care recepteaza. Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint unealta comunicrii. n prima categorie intr limbajul. Limbajul reprezint codul comunicrii,este liantul ntre cel ce transmite informaia ,emintor, i cel ce primete informaia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: Limbaj scris. Limbaj verbal. Limbaj nonverbal. Dup contextul spatio-temporal al mesajelor avem comunicare direct (fat n fat) si comunicare indirect (mediat). n functie de intentionalitatea comunicrii avem: intentionat si neintentionat. Referindu-ne la obiectivele comunicrii avem: comunicare incidental (fr scop bine stabilit) si comunicare concumatorie (consecint a strilor emotionale), iar dac vorbim de comunicarea n organizatie si ne referim la pozitia ierarhic a acesteia, avem: comunicare ascendent (cu superiorii), comunicare descendent (cu subalternii) si comunicare pe orizontal (cnd emittorul si receptorul au pozitii egale). O tipologie care circul si este acceptat explicit de majoritatea celor care studiaz comunicarea, are drept criteriu instrumentul cu ajutorul cruia se codific informatia si natura canalului de transmisie a mesajului rezultat. Astfel, vom putea distinge urmtoarele tipuri de comunicare

(Slvstru, 2004, p. 184): a. comunicarea verbal b. comunicarea paraverbal c. comunicarea nonverbal. 2.1. Comunicarea interpersonal si atitudinile Revenind la aseriunile anterioare, vom privilegia comunicarea interpersonal ca principal tip de comunicare n consiliere. Ca urmare, interesul pentru acest tip de comunicare este justificat. Studiile de specialitate privind comunicarea interpersonal sunt interesate, dincolo de mecanismele ei funcionale (tehnologia comunicrii), de condiiile de eficien a acesteia, din perspective variate. Samuel C. Certo analizeaz eficiena comunicrii interpersonale din perspectiv managerial, Umberto Eco din perspectiv semiotic, Ferdinand de Saussure din perspectiv lingvistic, iar Jean Claude Abric din perspectiv psihologic. ntrebndu-se cum poate fi facilitat comunicarea ntre dou persoane aflate n interaciune?, J.C. Abric reformuleaz aceast ntrebare, pornind de la presupoziia c a comunica n interaciune nseamn a te exprima si a fi neles. Ajunge, astfel, la ntrebarea: ce condiii i-ar permite individului s se exprime n situaia interindividual n modul cel mai autentic cu putin? Autorul ajunge la concluzia c eficiena comunicrii este dependent de tipul de relaie ce se stabileste ntre parteneri, iar acest tip de relaie depinde, la rndul su, de atitudinile dezvoltate de fiecare dintre actorii comunicrii. (J. Abric, 2002, p. 35) 2.2.1. Rolul atitudinilor n comunicarea interpersonal - sunt un aspect determinant al climatului relaional; - influeneaz decisiv calitatea relaiei dintre actori; - influeneaz n mod decisiv natura relaiei sociale, definind statutul fiecruia, calitatea si natura elementelor de coninut al comunicrii. 2.2.2. Tipologia atitudinilor interpersonale J.C. Abric prezint o tipologie inspirat din lucrrile lui Porter. Pentru fiecare tip de atitudine, autorul formuleaz o definiie, un tip de relaie determinat, precum si consecinele posibile asupra comunicrii. 2.2.2.1. Atitudinea de interpretare Definiie: a formula, a verbaliza pentru cellalt raiuni ascunse care se afl la originea spuselor sau faptelor sale (verbal: de fapt, stiu eu ce te determin s susii ceea ce susii n.n.) Tipul de relaie creat: . Se creaz o relaie de dependen a interpretatului fa de interpretant. Interpretantul se prezint ca deintorul unei presupuse cunoasteri despre interpretat

Consecine posibile: - contradependena: refuzul de a accepta aceast situaie, care poate fi concretizat ntr-o atitudine agresiv; - blocarea exprimrii interpretatului, fie c interpretarea este corect, fie c este gresit; cnd este corect, comunicarea se blocheaz, deoarece obiectivul comunicrii este epuizat; cnd este gresit, comunicarea se blocheaz datorit nenelegerii celuilalt. Cazul interpretrii corecte este unul particular, ntruct el produce blocajul maxim. Descoperit n inteniile sale ascunse, partenerul declanseaz mecanisme de aprare cu att mai puternice, cu ct interpretarea este mai pertinent. - canalizarea discursului celuilalt: dac discursul continu, partenerul ncearc s evite continuarea interpretrii, ascunznd acele informaii care-l demasc. Se produce fenomenul de manipulare. Concluzii: - n principiu, noninterpretarea; - n particular, ndeosebi n consiliere, interpretarea, ca atitudine a consilierului, este o practic util, cu condiia stpnirii ei si aplicrii n momentul potrivit, ca mijloc de provocare, n constiina pacientului a unei autointerpretri corecte. 2.2.2.2. Atitudinea de evaluare Definiie: formularea unei judeci pozitive sau negative n legtur cu ceea ce spune cellalt Tipul de relaie creat: . Se creaz o relaie de dependen a evaluatului fa de evaluator. Evaluatorul se prezint ca judector al evaluatului n legtur cu spusele sale Consecine posibile: - blocarea comunicrii sau agresivitatea, ca urmare a evalurii negative; - orientarea comunicrii (manipularea), n cazul evalurii pozitive Concluzii: - regula general: nonevaluarea - n particular, evalurile trebuie pstrate n intimitatea evaluatorului, ca premis a unor atitudini pertinente n consiliere. 2.2.2.3. Atitudinea de ajutor (consiliere) Definiie: a propune celuilalt soluii pentru rezolvarea problemelor pe care le prezint Tipul de relaie creat: . Se creaz o relaie de dependen a consiliatului fa de consilier. Consilierul se prezint ca deintorul unei presupuse soluii la problemele expuse de consiliat. Consecine posibile:

- induce superficialitate n discursul celuilalt; - substituirea subiectului n rezolvarea propriilor probleme; - orientarea comunicrii spre soluiile date de consilier (manipulare); - inducerea unei atitudini linistitoare, care neglijeaz experiena trit de cellalt, ceea ce duce la agresivitate sau la blocaj; Concluzie: - regula general: non-consilierea; - n domeniul consilierii psihologice si educaionale, consilierea n comunicare este practicat, cu respectarea unor exigene specifice specialitii. Punctul de vedere al lui J.C. Abric este o profesiune de credin , echivalent cu un catehism al consilierii: 2.2.2.4. Atitudinea de chestionare (anchet) Definiie: a pune celuilalt ntrebri pentru a-i usura exprimarea Tipul de relaie creat: . Se creaz o relaie de dependen a celui chestionat fa de cel care pune ntrebri. Anchetatorul se prezint ca stpnul absolut al situaiei de comunicare: Aici eu pun ntrebri sau: Limiteaz-te la rspunsuri sau Nu asta te-am ntrebat etc. Consecine posibile: - induce superficialitate n discursul celuilalt, care se limiteaz la a rspunde la ntrebri; - manipularea celui chestionat: prin selectarea ntrebrilor(deliberat sau inconstient); prin modul de formularea ntrebrilor (afirmativ sau negativ, expresia tare sau atenuat etc); prin ordinea ntrebrilor (respondentul este nclinat s-si orienteze rspunsul la o ntrebare dup rspunsul dat la ntrebarea anterioar). Concluzie: - regula general: non-chestionarea sistematic; - n particular: chestionarea selectiv, prin ntrebri deschise, puse n momentele de rcire a comunicrii sau de abatere involuntar a interlocutorului de la subiectul comunicrii. 2.2.2.5. Atitudinea de comprehensiune Definiie: a arta celuilalt c te intereseaz si asculi ceea ce spune cellalt. Se realizeaz prin reformulare (transmiterea, ctre cellalt de semnale care indic interesul si nelegerea) Tipul de relaie creat: . Se creaz o relaie de dependen a celui care reformuleaz fa de cel care expune. Cel care expune este privilegiat. Consecine posibile: - climat favorabil comunicrii;

- determin aprofundarea exprimrii; - exist riscul de interpretare, dac se ncarc formularea unor opinii subiective care nu se bazeaz pe comprehensiune. Concluzii: comprehensiunea este o condiie a unei situaii optime de comunicare, deci trebuie ncurajat si promovat. Pe baza celor expuse se pot formula cele cinci condiii ale unei situaii optime de comunicare, n concepia teoriilor nondirective (C. Rogers): 1. Non-evaluarea 2. Non-interpretarea 3. non-consilierea 4. Non-chestionarea sistematic. ntrebri deschise 5. Comprehensiunea. Reformularea. Potrivit lui C. Rogers, n comunicarea interpersonal specific consilierii psihologice si educaionale, climatul optim se bazeaz pe patru componente: 1. Acceptarea necondiionat a celuilalt 2. Neutralitatea binevoitoare 3. Autenticitatea 4. Empatia. 2.2.Comunicarea n cadrul grupului Comunicare reprezint ntiinare, tire, veste, raport, relaie, legatur. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Dei pare simplu nelesul comunicarii este mult mai complex i plin de substrat. Comunicarea are o mulime de nelesuri, o mulime de scopuri i cam tot attea metode de exprimare i manifestare. Nu exist o definiie concret a comunicrii ns se poate spune cel puin c, comunicarea nseamn transmiterea intenionat a datelor, a informaiei. Ce se nelege prin comunicare: o provocare constant pentru psihologia social; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legtura ntre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerine. Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii. Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane i o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilali iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaiune atrage concomitent comunicare. Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate i integrarea n aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faa de grup, echipa, societate, etc.

Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul nseamna reguli, reputaie, el, munca n echip, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exist i un randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai ru. Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze" Membrii unui grup au o anumit structur , funcioneaz dup unele reguli prestabilite, au interese comune i urmresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.Metodele de investigatie a grupului sunt puine, iar acestea care exista sunt, cele mai multe dintre ele, adaptari ale metodelor folosite n studierea personalitatii individului. Psihologia de grup este diferit de suma psihologiilor fiecarui individ ce i apartine, de aceea se simte nevoia unor modaliti noi, specializate, proprii cunoasterii grupurilor. Pedagogia este o munc ce necesit o activitate de grup. n acest caz grupul are o dimensiune restrans (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), i este cunoscut in literatura de specialitate ca fiind un grup mic. ntr-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate i prietenie. Pentru ca un grup colar sa ajung la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul i conducatorul acestuia s aib informaii despre caracteristicile grupului, s cunoasc deci psihologia sa. Intelectul nu realizeaz nimic prin sine nsui, spunea Aristotel, iar psihologia modern n-a fcut dect s confirme aceast lege. Inteligena este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligeni au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salveaz viei nu sunt ntotdeauna inteligeni i unii oameni autiti pot citi , aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligen nalt. Realiznd c sunt multe tipuri distincte de inteligen putem inelege inteligena mult mai bine. Caracterizarea omului ca reprezentnd fiina inteligent este valabil n aceast form general, ct i n oricare din concretizrile sale, tocmai n virtutea existenei mai multor tipuri de inteligen.

Profesionalizarea indivizilor n diferite domenii de activitate duce la formarea i dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligen, care reprezint fie aplicarea i amplificarea inteligenei generale, fie valorificarea inteligenei fluide, fie rezultatul nvrii i educaiei ntr-un domeniu determinat de activitate. Putem meniona, din acest punct de vedere, inteligena matematic , inteligena general , inteligena tehnic. Dintr-un punct de vedere asemntor, care evideniaz dimensiunile multiple ale inteligenei, unii autori vorbesc despre inteligena multipl. Astfel, Howard Gardner stabilete, n acest cadru conceptual, mai multe tipuri de inteligen despre care el a spus c pot fi difereniate dup un numr de observaii. De exemplu, dac cineva a suferit o ran pe creier, dar abilitatea sa a rmas intact, atunci aceasta inseamn ca acea abilitate este o form de inteligen. O alt observaie apare atunci cnd o persoan este extrem de talentat ntr-un domeniu dar este oarecum medie n toate celelalte. Cele iniial apte tipuri de inteligen sunt : lingvistic, logico-matematic, spaial, muzical, kinestezic, intrapersonal i interpersonal, carora le-a mai adugat inteligena naturalist. Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi nvatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce nvatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de ntelesuri. Aceste ntelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" ntelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si ntelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se ntmpla cnd comunicam. Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea. Reflectii si maxime: "E n zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte." M. Eminescu

"Cuvntul este sunet si culoare, e mesagerul gndului uman." T. Vianu "Ct de puternice sunt cuvintele drepte. " Biblia "Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire." Rudyard Kipling "Pana de scris este mai puternica de ct sabia" Shakespeare "Ca sa pregatesti o buna cuvntare spontana ti trebuie mai mult de trei saptamni. " Mark Twain "Scrierea la persoana a treia deseori ne permite sa ne ascundem n spatele organizatiei. " H. Schwartz "Precizarea ntelesului termenilor este cea dinti precautie care se ia n orice discutie." P. P. Negulescu "O cuvntare fara scop specificat este ca o calatorie fara destinatie." Ralph C. Emedley 2.3.Comunicarea in relatia cu publicul nc de la natere, un lucru surprinde n ceea ce privete Omul . El plnge. Pentru unii filosofi, Omul plnge datorit rutii sale, manifestndu-i astfel egoismul. El cere s fie bgat n seam. S fie considerat un membru al grupului. Grard Leleu consider c bebeluul plnge la natere ntruct sufer o traum: Comunicarea in relatia cu publicul - n pntecele matern, copilul triete ntr-un adevrat paradis marin, la cldur, n miezul unui ntuneric blnd, plutind fr greutate n lichidul amniotic, legnat de valurile provocatede respiraia mamei, mngiat de pereii molateci care abia de las s treac, vtuite, vagi zgomote. i, ntr-o zi, survine pur i simplu un cataclism: marea se dezlnuie i mpinge copilul printr-o strmtoare a suferinelor i angoaselor pentru a-l arunca ntr-o lume

ngrozitoare. O lumin crud l orbete, un aer de ghea l nfoar, zgomote fantastice l asurzesc, povara de plumb a gravitaiei l d gata. Pe piele i se imprim urmele unor contacte dure, n timp ce corpul i este supus unor deplasri fulgertoare. Acest eveniment att de penibil este numit de Otto Rank traumatismul primitiv, iar de Frdric Leboyer masacrul inocentului. Iat ce se poate spune despre ct de mult i lipsete micuului paradisul matern. ns imediat dup aceast prim traum, copilul e dus n braele mamei, i o parte din linitea tiut se restaureaz. Mirosul snilor ce i vor potoli foamea, glasul optit, uviele de pr care cad pe obrajii copilului, toate acestea vor alimenta dorina pruncului de a fi protejat. Paradisul e din nou regsit. Este prima manifestare a Dragostei. i n curnd, noul-nscut va nva c aceasta e ceea ce l va menine fericit. De fapt, de-a lungul ntregii viei Omul astfel creat va resimi nevoia de asociere, tandree i de afeciune. n el acioneaz principiul cretin att de bine cunoscut dac dragoste nu e, nimic nu e. Dragostea a intrigat deceniile, a trecut dincolo de timpul i spaiul cunoscut, legnd trecutul de prezentul i viitorul filosofic devenind teoretico-metodologic un generator" de idei, accepii, confruntri, soluii pentru convieuire. Astfel, filosofi, sociologi, psihologi i muli ali experi au dat definiii, teorii, explicaii mai mult sau mai puin viabile. Religiile i-au adus contribuii importante. Iar toate acestea au un punct comun, comunicarea. S fie comunicarea cauz sau efect al dragostei? De la ea pleac acest sentiment complex, sau la ea se ajunge? Cert e c oamenii sunt fiine sociale, care inter-relaioneaz. Prin interaciune cu alii, omul ajunge s se cunoasc mai bine, s neleag atitudinile i comportamentele celorlali, s nvee roluri de partener, interlocutor, coechipier. n Introducere la Psihologia colectiv i analiza Eului, Sigmund Freud afirma: Altul joac ntotdeauna n viaa individului rolul de model, de obiect, de asociat sau adversar, iar psihologia individual se prezint chiar de la nceput ca fiind n acelai timp i o psihologie social, n sensul larg, dar pe deplin justificat, al cuvntului. (citat din Neculau, 2005) nc de mic copil, Omul e integrat ntr-un sistem social, fapt care l ajut s se autoperceap, s acioneze i s reflecte asupra propriilor aciuni, s fie cunosctor i cunoscut totodat, s-i construiasc imaginea de sine.

Comunicarea verbala Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al secmentului de negociere pe care il ocupa cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire. Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul. Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Filozoful KARL POPPER a identificat trei categorii de limbaje, dupa criteriul functiei: 1.Limbaje inferioare (folosite si in lumea animala), avand functia de semnalizare, de autoexpresie ; 2.Limbaje superioare, exclusiv umane, capabile de descriere si argumentare. 3.Limbaje mixte. Ca activitate sociala comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate de corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includertea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale. Elementele limbajului comunicarii in domeniul comertului difera de cel al limbajului general sau obisnuit datorita specificului activitatii. Acestei eleente ale limbajului comunicarii in domeniul comertului sunt: 1.Vocabularul a. Totalitatea termenilor existenti intr-o limba; b. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare 2.Repertoriu de termeni folositi intr-un anumit domeniu a. Expresiile si formele de exprimare b. Forma si structura gramaticala

Stilul poate fi determinat ca: 1.La nivel individual: mode de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret) 2. La nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic). Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumne din cadrul unei organizatii. Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur. PRINCIPII PENTRU CRESTERE EFICINTEI COMUNICARII VERBALE 1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de receptor, adica emitatorul are in vedere: 27341mlc37pil8f * pregetirea atenta a mesajului * folosirea unei tonalitati adecvate a vocii practicarea uniu debit adecvat de 5 6 silabe / secunda , cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie * verificarea intelegerii mesajului li341m7237piil Pregetirea receptorului consta in faptul: * sa cunoasca ce doreste emitatorul de la el * sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina * sa cunoasca credibilitetea emitatorului 2. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea asculta activ ceea ce inseamna : * crearea inei stari de spirit favorabila ascultarii * participarea la discutie * concentrarea atentiei asupra esentialului * ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei timbrului vocii, gesturilor 3. Purtarea prietenoasa De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care provoaca o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu ei. Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat discutia se desfasoara de la sine. Retete unei cumunicari eficinte poate fi zimbet, ton prietenesc, ascultare atenta, privit in ochii interlocutorului

Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult spune un proverb chinezesc. Managerii din varful piramidei au de obicei o figura serioasa. COMUNICAREA DE LA OM LA OM Dialogul este o discutie planificata si controlata intre doua sau mai multe persoane, care are un anumti scop: transmiterea unor informatii, rezolvarea unor probleme, obtinerea de noi informatii. Regulile unei comunicari eficiente sunt: * orientare pozitiva a comunicarii (pe fapte placute, stimulative) * comunicarea trebuie sa fie bilaterala(permite schimbul de mesaje, punere de intrebari) * comunicarea sa fie securizata (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unui asupra celorlalti) * concordanta comunicarii verbale cu cea mimico-gesturala * evitarea ambiguitatilor (subintelegerilor, incertitudinilor) * evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia pesate cuvantul celuilalt) * constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale) FORME ALE COMUNICARII VERBALE Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme: * Alocutiunea: scurta cuvantare ocazionala cu o incarcarura afectiva mare avand o structura simpla importanta evenimentului, impresii, sentimente, urari, felicitari. * Toastul: foarte scurta cuvantare ocazionala in forma spontana si cu incarcare afectiva foarte mare. EX: Pentru o seara deosebita si pentru tine in mod deosebit.

Conferinta Dezbaterea Dizertatia Discursul: cele de mai sus sustin o tema, o idee si presupune o abordare multidisciplinara avand o structura complexa axata pe introducere, tratare, inchidere.

BIBLIOGRAFIE

Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicarii, Polirom, 2002 Aebli, H., Didactica psihologica, Bucuresti, 1973, p. 58, 77, 81, 119,178. Anghel, P., Stiluri si metode de comunicare, Ed. Aramis, Buc., 2003 Asolfi, J.P., Develay, M., La didactique des scientes, PUF, 1991. Atkinson Rita si Richard, Edward Smith, Daryl J. Bem, Introducere n psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002 Ausubel, P.D., Robinson, G. F., nvatarea scolara, E.D.P., Bucuresti, 1981, Baylon, Ch., Mignot, Xavier, Comunicarea, Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2000 Bougnoux, D., Introducere n stiintele comunicarii, Polirom, Iasi, 2000 Bruner, J.R.S., The act of discoverey, 1974, n: Probleme de pedagogie contemporana, vol. 5, Bucuresti, 1974. Caune, J.: Cultura si comunicarea, Ed. Cartea romneasca, Buc, 2000. Caliman, T., nvatamnt, inteligenta, problematizare, E.D.P., Bucuresti, 1975 Cerghit, I., Metode de nvatamnt, E.D.P., Bucuresti, 1980, p. 101, 117, 130; Ibid., editia 1983, p. 4-19, 133. Ibid., editia 1993, p. 112,133. Cerghit, I., Perfectionarea lectiei n scoala, E.D.P., Bucuresti, 1972. Cosmovici A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996 Craia, S, Teoria comunicarii, Ed. Fundatiei Romnia de mine, Buc, 2000. Cucos, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996,; ibid., ( coord.) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Iasi,