Buluc Mihaela, CRP, |||

Noi si ceilalți

Oamenii trăiesc în grupuri, aparțin unor grupuri și își formează imagini despre grupurile la
care aparțin și despre grupurile la care nu aparțin. Prin socializare și influență socială, oamenii
exersează comparația socială- comparația cu altul, își formează imaginea despre sine și
atitudinea față de ceea ce este diferit.
In viața de zi cu zi ne raportam mereu la “noi”. Ne conjugam cu toate verbele posibile si ne
accentuam performanțele prin superlative. Ne însușim caracteristici pe care nu tot timpul le
meritam. Ne stingem ofurile in glume hidoase despre “noi” si ne reîncărcam bateriile evadând
într-o lume imaginara, unde suntem doar “noi”. “Noi” si iar “noi”! Însă uitam de cele mai
multe ori ca fără “ceilalți” am fi doar niște “noi” anonimi.
Fără “ceilalți” nu am avea termene de comparație, fără ceilalți concurența ar fi nula, fără
ceilalți am fi egoiști si lipsiți de orice sentiment de integrare. Dar cine suntem “noi”? Cine
sunt “ceilalți”? Cine ne da dreptul sa vorbim despre “noi” si “ceilalți”? Miliarde de oameni,
culturi diferite, tradiție, afinități si divergențe, grade de rudenie, prietenii, zâmbete, lacrimi,
strângeri de mana, respect, încredere, dezamăgiri si bucurii, pace si războaie, ura, invidie,
iubire, lacrimi, bogăție si sărăcie, inteligenta si snobism, bârfe si cuvinte de încredere,
evoluție, trecut, prezent si viitor. Asta înseamnă “noi” si “ceilalți”.
 Suntem cu toții diferiți, dar cum polii opuși se atrag in permanenta, iată ca “noi” si “ceilalți”
ne atragem sub aceeași umbrela a lumii, sub aceeași umbrela a continentelor, a țarilor,
orașelor si satelor. Însă uitam un aspect! “Noi” ne raportam la “ceilalți”, dar la acei “ceilalți”
situați pe aceeași treapta ierarhica cu “noi”.
Rasismul, prejudecățile și stereotipurile. Aceste concepte sunt adesea amestecate în viața
de zi cu zi. Stereotipurile creează o imagine unilaterală (pozitivă, negativă sau neutră) despre
un întreg grup. Prejudecățile sunt judecăți generate de idei părtinitoare, pozitive sau negative,
bazate pe stereotipuri, din cauza cărora ne grăbim să generalizăm și să tragem concluzii
incorecte față de unele grupuri și membrii lor, din care noi nu facem parte. Cu toții avem
prejudecăți, dar contează cât de mult, mediul din jurul nostru, permite extinderea acestora.
Opinia majorității poate influența într-o mare măsură gândirea individului, iar
responsabilitatea politicii de a nu lăsa prejudecățile să influențeze societatea este enormă.
Astăzi, există încă multe prejudecăți și rasism, astfel că multe persoane sunt afectate de
discriminare sau devin victime ale crimelor din ură din cauza locului din care provin, a culorii
pielii, religiei, diferenței de gen, orientării sexuale etc. Dacă oamenii care propagă aceste
prejudecăți și idei rasiste sunt susținuți de mediul politic și dacă cei care conduc țara se
folosesc de ura împotriva grupurilor minoritare, atunci discriminarea poate deveni literă de
lege chiar și astăzi. Este datoria tuturor cetățenilor responsabili și democrați de a lupta
împotriva acestor tendințe din societatea noastră. 
Discriminarea este una dintre cele mai mari probleme de actualitate care ne afectează stilul de
viață din toate punctele de vedere. Sunt de părere că, ar trebui să tratăm cu foarte mare
seriozitate această problemă și să conștientizăm că dacă nu luăm măsuri cât mai repede,
consecințele ne vor afecta colectiv, ca societate.

Termenul de discriminare are multe definiții, dar, în principiu, toate înseamnă același lucru:
tratamentul diferit aplicat asupra a două persoane care se află în aceeași situație.  
De exemplu, să presupunem că unul dintre noi, elevii, cu toate că a rezolvat exercițiile la fel
ca  restul colegilor săi, a primit o notă mai mică la test, deoarece provine dintr-o etnie diferită.
Totuși, să nu confundăm discriminarea cu altceva (o nedreptate, de exemplu). Pentru a
considera o situație ca fiind discriminatorie, trebuie să nu existe nicio justificare rațională
pentru diferența făcută. Dacă acel copil din exemplul de mai sus a primit o notă mai mică la
test pentru că nu a scris corect gramatical, atunci nu avem de-a face cu o acțiune de
discriminare, dar dacă ar primi o notă mai mică datorită culorii pielii sale, copilul ar fi
discriminat.
Criteriile de discriminare sunt acele caracteristici pe baza cărora se realizează actul
discriminării.
Criteriile sunt numeroase în ziua de astăzi, dar cele mai cunoscute sunt:
-Rasa                                
Naționalitatea
-Etnia
-Convingerile
-Sexul
-Orientarea sexuală
-Diferitele boli contagioase sau necontagioase
FORME ALE DISCRIMINĂRII
Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin
favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă.
De exemplu, la o activitate organizată de școală, elevii de etnie romă nu au voie să participe.

  2.  Discriminarea indirectă se întâmplă atunci când o prevedere, un criteriu, o practică

aparent neutră dezavantajează anumite persoane pe baza diferitelor criterii menționate mai
sus. Atunci când într-un anunț pentru participarea la un proiect organizat de școală sunt
prezentate cerințe precum înălțimea sau alte caracteristici fizice care nu sunt necesare.

   3.  Hărțuirea este crearea unui mediu ostil, inconfortabil, ofensator pentru persoanele care
aparțin unei anumite categorii sociale. Hărțuirea poate fi mascată sub forma unor glume sau a
unor acțiuni aparent inofensive.
Atunci când un coleg face glume rasiste, misogine sau homofobe este un exemplu clar de
hărțuire.

Este unanim acceptat că discriminarea nu are niciun efect pozitiv. Poate avea doar efecte
negative asupra persoanei în cauză, care o vor afecta pe lungă durată.
Eu nu am fost niciodată o victimă a discriminării, dar am cunoscut câțiva oameni care au
trebuit să treacă prin asta și efectele negative produse se pot observa foarte ușor.
Un efect devastator al discriminării este diminuarea nivelului stimei personale și încrederii în
sine. De asemenea, discriminarea are un impact negativ asupra stării sociale și a sănătății
mintale a victimelor. În plus, victima se poate confrunta cu performanțe scăzute, lipsa
motivației, neimplicare și chiar cu un sentiment constant de vinovăție.
Aceste efecte enumerate mai sus nu vor fi vizibile imediat. Ele vor apărea în timp și vor
contribui la formarea viitorului adult.
Grupurile supuse cel mai adesea discriminării si asupra cărora s-au centrat cele mai multe
studii sunt: minoritățile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranți.
Minoritățile etnice
Romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, cu aproximativ șase milioane de
locuitori în UE. „Ca in multe alte părți din lume, si rromii din Romania suporta consecințele
prejudecaților, ale discriminărilor si, in ciuda recunoașterii drepturilor lor individuale si
colective, se afla de multe ori într-o situație de inegalitate de șanse cu celelalte comunități.
Minoritatea romă din România este cea mai numeroasă și ocupă tot mai mult spațiu în rândul
societății, datorită natalității crescute. Vorba și portul, obiceiurile și culoarea pielii sunt și
acum, în România lui 2023, etichete, ale discriminării.

Dificultățile frecvente cu care se confruntă sunt accesul limitat la educație de calitate și

dificultățile de integrare pe piața muncii, ceea ce duce la perpetuarea sărăciei și excluziunii
sociale, lipsa unei asistențe medicale de calitate și condiții de viață precare.
Pentru mulți romi, excluderea și discriminarea încep de la o vârstă fragedă. 
Mare parte din populația romă trăiește marginalizată în condiții socio-economice sărace și se
confruntă cu discriminarea, excluziunea socială și segregarea. 
Situația copiilor rromi este una critica, majoritatea aparținând unor familii extrem de sărace.
Mulți dintre ei abandonează școala datorita lipsurilor materiale, iar cei care continua sunt
deseori discriminați fata de colegii lor: puși in ultimele bănci ale clasei, tratați cu indiferenta,
sau, mai rău câteodată, agresați verbal de către copii sau profesori. Educarea adulților
(cadrelor didactice) si a copiilor in spiritul tolerantei si nediscriminări constituie o prioritate
daca dorim schimbarea mentalităților.
Suferința cauzată de discriminare pe bază de etnie a atras atenția multor organizații care au
decis să ia atitudine pentru astfel de probleme. De exemplu, Unicef România a lansat o
campanie numită „Discriminarea rănește” având ca scop apărarea drepturilor persoanelor de
etnie romă. Printre activități se enumeră realizarea unor scurtmetraje care expun diferite
situații de discriminare.
Pentru a înțelege cât mai bine ce înseamnă termenul de discriminare am ales să analizez un
scurtmetraj realizat de Marius Olteanu, numit: Discriminarea rănește –Grădinița
O fetiță de etnie romă pe nume Rebeca, împreună cu bunica ei sunt chemate la școală de către
directoare. În curtea școlii, copiii se joaca, iar una dintre colegele Rebecai o îmbrățișează.
Fetita are o dizabilitate minoră și este dată afară de la grădiniță. Directoarea spune ca Rebeca
nu s-a integrat, deși fetița are prieteni, nu comunica si ca vine îmbrăcată cu aceleași haine.
Bunica fetiței nu este lăsată să vorbească. Directoarea îi spune bunici să o ducă pe Rebeca la o
alta grădiniță cu copii la fel ca ea, deși fetița spune ca ea vrea la această școală.
Acest filmuleț ilustrează ideea de „noi și ceilalți” ne învață că trebuie să ne acceptăm, sa fim
egali
Mobilizarea acestor comunități ar trebui să contribuie la consolidarea înțelegerii și încrederii
între școli și familii, având ca rezultat final creșterea ratei de frecventare a școli de către copiii
romi.
!n concluzie , discriminarea trebuie evitata atât din punct de vedere social cât și din punct de
vedere moral deoarece aceasta are numai efecte negative, iar cei ce realizează orice forma de
discriminare nu sunt mai presus de persoanele afectate, ci chiar mai prejos.

Bibliografie
Identitate si alteritate în discurs-note de curs
Richard Y., Bourhis, Jacques-Fhilippe, Leyens, Stereotipuri, discriminare si relatii
intergrupuri, Ed. Polirom, Iasi, 1997, 
https://YouTube.com/watch?v=eHvicwhvQnc&feature=share