Analiza geostrategică a rutei de comunicații fluviale pentru echilibrul

balanței de putere în regiune

Cpt. MAFTEI Lucian-Valentin

 Grigore Antipa constata în anul 1921 în lucrarea „Dunărea şi problemele ei ştiinţifice,
economice şi politice” că „[…] cine vrea să priceapă chestiunea Dunărei trebuie să priceapă mai
întâi fluviul şi viaţa sa; căci, înainte de a fi o chestiune politică, ea este o chestiune de geografie
fizică, economică şi comercială. De aceea, nu numai din studiul documentelor, tratatelor, notelor
diplomatice etc., ci, mai cu seamă, prin examinarea situaţiei reale şi prin urmărirea intereselor
noastre concrete, vom găsi căile pentru rezolvarea acestei chestiuni”1. Acest aspect rămâne
valabil până la momentul redactării acestei lucrări, chiar pot afirma că este piatra de rezistență
pentru analiza pe care urmează să o realizez.

Scopul acestei lucrări este realizarea unei analize geostrategice a rutei de comunicații
fluviale din punctul de vedere al exercitării influenței acesteia asupra echilibrului balanței de
putere în regiunea României. Am structurat această lucrare în funcție de patru idei principale,
dorind să încep cu definirea puterii și determinarea elementelor componente considerate pentru
realizarea analizei, urmând să definesc echilibrul balanței de putere și posibilități de realizare a
acestuia, pentru ca mai apoi să analizez influența geostrategică a rutei de comunicații fluviale
asupra componentelor puterii luate în considerare în regiunea României și să închei cu un set de
concluzii rezultate în urma acestei analize.
Într-un sistem internațional în care statele sunt actorii principali, iar interacțiunile
acestora sunt fenomene structurale, definiția dată termenului de „putere” de către școala clasică
sau „realistă” este „capacitatea unui actor de a-și impune voința asupra altora”. Întrucât
exercitarea puterii implică relații și interacțiuni între actori și nu doar elemente cuantificabile
brute, conceptul de putere pare astfel a fi unul relativ, asfel că nicio încercare de definire a puterii
nu poate fi considerată total eronată și orice încercare de definire poate fi supusă redefinirii sau
îmbunătățirii în funcție de actorul care o emite.
În anul 1939, în lucrarea sa „The Twenty Years’ Crisis”, gânditorul britanic Edward
Hallet Carr, unul dintre fondatorii concepției abordării realiste a relațiilor internaționale, a descris
puterea în politica internațională ca având trei ramuri: ,,puterea militară, puterea economică și
puterea asupra opinieiˮ2. În ceea ce privește această lucrare, cred că aceste componente nu sunt
suficiente și este nevoie de o abordare mult mai amplă pentru realizarea analizei propuse.
Din perioada Războiului Rece până de curând, Statele Unite ale Americii împreună cu
forțele sale armate au folosit o schemă extinsă a elementelor definite de Carr, cunoscută sub
acronimul de DIME, care cuprinde patru elemente componente ale puterii unei națiuni, adică
diplomatic, informațional, militar și economic. Această schemă contribuie la explicarea puterii
naționale prin organizarea și desfășurarea de activități și obținerea de rezultate și efecte în urma
acestora în cele patru domenii DIME. Însă nici doar aceste patru dimensiuni ale puterii unui stat
nu consider că acoperă amplitudinea influenței căilor de comunicații fluviale asupra echilibrului
de putere în regiunea României.
În cadrul strategiei șefilor de State Majore Întrunite ale Statelor Unite ale Americii, este
menționat un nou acronim MIDFIELD (militar, informațional, diplomatic, financiar, intelligence,
economic, legal și dezvoltare)3. Termenul de MIDFIELD, care este o extensie a termenului
DIME, a reieșit din nevoia Statelor Unite ale Americii de a folosi mai multe elemente ale puterii
naționale în lupta pentru combaterea terorismului. Elementele puterii ce se extrag din acest

1
Grigore Antipa, Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1921, p. 6.
2
Edward H. Carr, Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, Editura HarperCollins, 1964, p. 98.
3
[Joint Chiefs of Staff], Joint Doctrine Note 1-18, Strategy, USA, 2018, p. II-8.

1 din 6
acronim se pliază excelent pe modelul de analiză ce va fi efectuată în această lucrare, având în
vedere faptul că acesta poate fi corelat cu modelul de analiză a mediului operațional PMESII
(politic, militar, economic, social, infrastructură și informații).
Prin urmare, în urma analizării diferitelor moduri de categorisire a elementelor puterii,
voi merge mai departe în această lucrare cu modelul MIDFIELD, pentru a vedea cum este
influențat de către căile de comunicații fluviale echilibrul de putere în domeniile militar,
informațional, diplomatic, financiar, intelligence, economic, legal și dezvoltare.
Echilibrul balanței de putere este un concept care constitue un principiu cârmuitor al
relațiilor internaționale și care de multe ori clarifică aspecte importante din comportamentul
actorilor din sistemul internațional.
Termenul de balanță de putere, conform lui Martin Wight, poate fi identificat prin nouă
sensuri diferite:
 distribuție egală a puterii;
 principiul conform căruia puterea trebuie să fie distribuită în mod egal;
 distribuția existentă a puterii;
 principiul creșterii egale a marilor puteri pe seama celor slabe
 principiul conform căruia una dintre părți trebuie să aibă o anumită limită a puterii pentru
a evita pericolul ca puterea să fie distribuită inegal;
 un rol special în menținerea unei distribuții egale a puterii (atunci când este folosit
împreună cu verbul „a deține”);
 un avantaj special în distribuția existentă a puterii (atunci când este folosit cu verbul „a
deține”);
 predominanță;
 tendință inerentă a politicii internaționale de a produce o distribuție egală a puterii.4
Având considerație pentru această largă varietate de sensuri, este necesară realizarea unei
distincții între balanța de putere ca politică a unui stat și balanța de putere ca sistem de politică
internațională, în care este reflectată tendința de a limita sau a modifica dorința de hegemonie a
unor posibili actori pentru păstrarea echilibrului general al sistemului.
„Reprezentanţii realismului clasic, precum Hans J. Morgenthau, HenryKissinger sau
Martin Wight, vorbesc despre echilibrul de putere, având rolul de a conduce şi reglementa
relaţiile dintre state, a căror principală caracteristică este suveranitatea” 5, de aici rezultând că
echilibrul balanței de putere se referă la distribuția puterii în sistemul internațional astfel încât
suveranitatea și relațiile dintre actori să nu fie afectate, fapt care însă nu asigură distribuția
uniformă a puterii în acest sistem.
Ținând cont de toate aceste paradigme ale echilibrului balanței de putere, consider că
influența căilor de comunicații fluviale asupra diferitelor elemente constituente ale puterii statale
poate prezenta atât avantaje, cât și dezvantaje asupra actorilor din regiunea României atât timp
cât nu apare pericolul ca această putere să fie distribuită în mod inegal.
Pentru a realiza o analiză geostrategică a influenței rutei de comunicații fluviale asupra
echilibrului balanței de putere în regiunea României, trebuie să înțelegem importanța acestei rute
de comunicații la nivel european. Bazinul de recepție al Dunării ocupă aproximativ 10% 6 din
suprafața Europei, gasindu-se amplasat pe teritoriul a nouăsprezece țări. În bazinul de captare al
4
H. Butterfield și M. Wight, „Diplomatic Investigations”, Ed. Oxford, 2019, p. 151.
5
Dr. Teodor Frunzeti, Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol
I”, București 2011, p. 12.
6
https://www.geopolitic.ro/2019/02/problematica-amenajarii-cursului-inferior-al-dunarii/

2 din 6
Dunării se regăsesc părți importante din Slovenia, Bosnia-Herțegovina, Cehia și Muntenegru,
precum și zone mai puțin intinse din alte cinci țări. Importanța rutei de comunicații pe Dunăre pe
un traseu deosebit de lung, parcurgând majoritatea statelor europene, este amplificată prin
amenajarea în perioada 1964-1981 a canalului Rhin-Main-Dunăre, realizând astfel cea mai scurtă
legătură între Marea Nordului și Marea Neagră, pe un traseu navigabil de circa 3500 Km.
Prin sintagma „regiunea României”, în analiza ce urmează vom considera următorii șase
actori statali riverani ai fluviului Dunărea: România, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Moldova,
Ucraina și Federația Rusă datorită statului de membru al Comisiei Dunării.
Pe teritoriul României, cursul inferior al Dunării se desfășoară pe o distanță de 1075 km
între localitățile Baziaș și Sulina, făcând graniță cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km),
Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km)7. Ungaria și Federația Rusă vor fi considerați
actori în regiune datorită proximității fața de România și influențelor puterii lor statale în
regiune.
Având în vedere legăturile foarte strânse dintre unele componente ale puterii reieșite din
acronimul MIDFIELD, vom grupa aceste componente pe 3 domenii:
I. D, F și E – dezvoltare, economic și financiar;
II. D și L – diplomatic și legal;
III. M, I și I – militar, informațional și intelligence;
În analizarea acestor domenii vom ține cont de faptul că atunci când vorbim despre un
echilibru al balanței de putere trebuie să avem în vedere că trei dintre cei sapte actori considerați
(România, Ungaria și Bulgaria) fac parte atât dintr-o uniune economică și politică, Uniunea
Europeană, cât și dintr-o alianță politico-militară, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
Totodată trebuie luat în considerare faptul că începând cu anul 2014, Serbia negociază aderarea
la Uniunea Europeană, cu perspectiva aderării în anul 2025 și faptul că începând cu anul 2007
Serbia a aderat formal la politica de neutralitate militară.
Dacă analizăm modul în care ruta de comunicații fluvială influențează puterea de
dezvoltare, puterea economică și puterea financiară a statelor din regiune trebuie să avem în
vedere că aceste state fac parte din Comisia Dunării, înființată în urma semnării convenției cu
privire la regimul navigației pe Dunăre la Belgrad în anul 1948 și care momentan are sediul la
Budapesta începând cu anul 1954. Principalele obiective stabilite pentru activitatea comisiei
Dunării sunt asigurarea și dezvoltarea navigației gratuite pe Dunăre pentru navele comerciale
care arborează pavilionul tuturor statelor în conformitate cu interesele și drepturile suverane ale
statelor membre ale convenției de la Belgrad, precum și consolidarea și dezvoltarea relațiilor
economice și culturale ale statelor menționate, atât între ele cât și cu celelalte țări.8
Începând cu anul 2007, după aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană,
obiectivele principale ale comisiei Dunării au devenit însă și direcții de dezvoltare ale Uniunii,
astfel că începând cu anul 2011 au fost concepute și finanțate în mod continuu de către membrii
comisiilor Uniunii strategii de dezvoltare pentru regiunea Dunării. În ultima strategie aprobată,
„Danube Region Programme 2021-2027”, Comisia Europeană a aprobat un buget de 266
milioane euro pentru realizarea unei creșteri inteligente, sustenabile și incluzive din punct de
vedere economic, social și a coeziunii teritoriale pentru regiunea Dunării. 9 Exclusă din aceste
programe ale Uniunii Europene este, Federația Rusă, stat care chiar dacă este stat membru al
7
https://www.info-delta.ro/intrebari-si-raspunsuri-despre-fluviul-dunarea/
8
Cpt. cdor Alexandru Cucinschi, C2_GMlt_Bazinul fluviului Dunarea.ppt, slide 6.
9

https://www.interreg-danube.eu/uploads/media/default/0001/42/6ff7e04c2fe26221ef9c572f844e50e3061d5628.
pdf

3 din 6
comisiei Dunării, nu este considerată a fi un actor relevant, cel mai probabil datorită faptului că
nu este un stat riveran.
În concluzie, pot afirma că ruta de comunicații fluviale nu afectează echilibrul balanței de
putere pentru componentele de dezvoltare, economică și financiară, ci dimpotrivă acționează ca
un liant pentru potențarea creșterii comune și echilibrate a puterii naționale, pe aceste
componente, a statelor din regiune.
Pentru al doilea domeniu analizat, cel al puterii diplomatice și puterii legislative, putem
afirma că aceste componente s-au manifestat ultima dată în anul 1998, la semnarea protocolului
adițional la Convenția din 1948 privind regimul navigației pe Dunăre și nu a fost observat vreun
dezechilibru în balanța de putere, toți actorii din regiune fiind de acord cu acest protocol din
calitatea de membru deplin.
O altă modalitate de a măsura puterea diplomatică în special a statelor din regiune este
analizarea numărului de proiecte aprobate spre finanțare de către comisiile Uniunii Europene în
programele de dezvoltare a regiunii Dunării pentru fiecare actor regional în parte. Analizând
perioada 2014-2020, observăm că pe primul loc se situează Ungaria cu 11 proiecte aprobate din
100 propuse, pe locul al doilea se situează România cu 5 din 92, pe locul al treilea Bulgaria cu 1
din 60, pe locul al patrulea Serbia cu 0 din 66, iar pe ultimele locuri Ucraina și Moldova cu
niciun proiect propus.10 Se poate observa din acest clasament că Ungaria, având statut de stat
membru al UE cu 3 ani înaintea României și Bulgariei se bucură de o influență diplomatică mai
mare pentru atragerea de fonduri din partea programelor Uniunii Europene pentru dezvoltarea
rutei de comunicații fluviale în zona în care aceasta este riverană.
Analizând însă toate aceste aspecte, pot afirma că în general, ruta de comunicații fluviale
nu afectează în general echilibrul balanței de putere pentru componentele de putere diplomatică
și legislativă a statelor din regiune luate în considerare, dar pot exista cazuri particulare în care să
se manifeste influența ei asupra acestui echilibru.
În cadrul celui de-al treilea domeniu pe care îl voi analiza, cu privire la puterea militară,
informațională și de intelligence, datorită situației geopolitice actuale din regiune, am ales să
consider următoarele două tabere ca fiind cele care realizează momentan echilibrul balanței de
putere: NATO prin intermediul României, Ungariei și Bulgariei și Federația Rusă. Ceilalți actori
fie sunt declarați neutri (Serbia), fie nu dispun momentan de capabilitățile necesare pentru a își
exprima puterea statală în aceste domenii (Moldova și Ucraina).
În acest sens, cu privire la puterea informațională și de intelligence, consider că ruta de
comunicații fluviale conferă un mare avantaj actorilor parte a NATO prin faptul că Federația
Rusă nu este un stat riveran, astfel culegerea de informații și operațiile de counter-intelligence
de-a lungul acestei rute se poate dovedi a fi un obstacol dificil de depășit. Toate astea mai ales în
contextul actual când conform sondajelor11 putem constata că populațiile țărilor NATO din
regiune consideră Federația Rusă ca fiind cea mai mare amenințare la perturbarea echilibrului
balanței de putere.
Influența rutei de comunicații fluviale asupra echilibrului balanței de putere în regiune cu
privire la domeniul militar este probabil cea mai mare în considerație cu celelalte componente ale
puterii considerate. Considerând cele două tabere menționate anterior, Dunărea blochează
direcțiile strategice atât pentru acțiuni dinspre SUD cât și dinspre EST. Pe lângă faptul că
10
https://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/20125/284264/Marius%20Niculae-Danube%20Transnational
%20Programme%20Chisinau.pdf/e10b64ae-0581-ff2c-a7b7-c31c0ea56a30?version=1.1&t=1619526075184 , slide
3.
11
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sondaj-inscop-71-2-dintre-romani-considera-rusia-vinovata-pentru-
razboiul-din-ucraina.html

4 din 6
reprezintă un aliniament important de apărare strategică, apărarea organizându-se pornind de la
Dunăre, fluviul reprezintă și un puternic obstacol natural datorită sistemului de hidroameliorații
existent de-a lungul său dublat de sistemul de canale colectoare care, prin caracteristicile sale,
pune deosebite probleme pentru trecere.12
De asemenea, având în vedere faptul că Dunărea face legătura între 8 state membre
NATO riverane, și între Marea Nordului și Marea Neagră, ruta de comunicații fluviale poate fi
considerată o importantă cale de a transporta resurse de natură logistică sau de luptă în cazul unui
potențial conflict între cele două tabere, considerând spațiul aerian ca fiind compromis din punct
de vedere al realizării transporturilor de această natură.
În consecință, consider că cea mai mare influență a rutei de comunicații fluviale, ca
instrument geostrategic, asupra echilibrului balanței de putere în regiunea României se manifestă
în domeniile militar, informațional și de intelligence.
Având în vedere rezultatele analizării influenței rutei de comuncații fluviale asupra
echilibrului balanței de putere pe componentele MIDFIELD se constată că, chiar dacă cea mai
mare influență se manifestă în componentele militară, informațională și de intelligence, această
influență poate fi exploatată la o intensitate ridicată, pentru a menține echilibrulul râvnit de către
toți actorii regionali, doar dacă pentru celalalte componente de „soft power” se realizează o
creștere semnificativă, sustenabilă și incluzivă la nivelul țărilor aliate și partenere.

12
Cpt. cdor Alexandru Cucinschi, C2_GMlt_Bazinul fluviului Dunarea.ppt, slide 7.

5 din 6
Bibliografie:

1. Antipa, Grigore, Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, Editura Cartea

Românească, Bucureşti, 1921.
2. Edward H. Carr, Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, Editura HarperCollins, 1964.
3. [Joint Chiefs of Staff], Joint Doctrine Note 1-18, Strategy, USA, 2018.
4. H. Butterfield și M. Wight, „Diplomatic Investigations”, Ed. Oxford, 2019.
5. Dr. Teodor Frunzeti, Echilibrul de putere și mediul de securitate, Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București 2011.
6. Cpt. cdor Alexandru Cucinschi, C2_GMlt_Bazinul fluviului Dunarea.ppt
7. https://www.geopolitic.ro/2019/02/problematica-amenajarii-cursului-inferior-al-
dunarii/
8. https://www.info-delta.ro/intrebari-si-raspunsuri-despre-fluviul-dunarea/
9. https://www.interreg-danube.eu/uploads/media/default/
0001/42/6ff7e04c2fe26221ef9c572f844e50e3061d5628.pdf
10.https://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/20125/284264/Marius%20Niculae-
Danube%20Transnational%20Programme%20Chisinau.pdf/e10b64ae-0581-ff2c-a7b7-
c31c0ea56a30?version=1.1&t=1619526075184
11.https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/sondaj-inscop-71-2-dintre-romani-considera-
rusia-vinovata-pentru-razboiul-din-ucraina.html

6 din 6