Puterea maritima Analiza si comparatie Statele Unite ale Americii si Marea Britanie

Prin lucrarea de fata, analizand puterea maritima conform definitiei si caracteristicilor, precum si pe baza predictiilor care se pot face in legatura cu aceasta, vom analiza si compara doua mari puteri maritime, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii. Vom incepe cu definitia puterii maritime din mai multe perspective, carcteristicile acesteia, vom discuta pe rand despre cele doua state ce reprezinta studiul de caz in lucrarea aceasta, incercand sa stabilim conditiile in care acestea au devenit mari puteri maritime, modul in care au reusit sa isi pastreze superioritatea in acest domeniu, si, dupa caz, daca si de ce mai sunt inca puteri maritime. La sfarsit vom concluziona printr-o comparatie intre cele doua si o scurta analiza a situatiei fiecarui stat din punct de vedere al puterii martimie in zilele noastre. Astfel, prin aceasta lucrare ne propunem sa identificam folosindu-ne de doua cazuri diferite, dar asemanatoare in acelasi timp, conditiile si cerintele ce ii sunt necesare unui stat sa devina o putere maritima, dar si sa isi pastreze aceasta putere o perioada semnificativa de timp. Ipoteza de la care pornim si pe care o vom relua la sfarsitul lucrarii este ca un stat are nevoie , pe langa conditiile de baza pentru a deveni o putere maritima (acces la mare, ocean, flota puternica, control asupra marilor sau occeanelor din vecinatate) de conditii specifice unei puteri continentale (suprafata continentala, mobilitate, baza puternica si capacitatea de mobilizare), dar si de o dezvoltare tehnologica superioara, care il vor ajuta in acelasi timp in mentinerea suprematiei maritime De subliniat faptul ca pentru a deveni o puterea maritima un stat este obligat sa indeplineasca conditiile de baza pentru aceasta. Asadar, pentru a deveni o putere maritima si pentru a pastra aceasta putere suficient timp un stat are nevoie sa indeplineasca mai multe conditii ce nu au legatura neaparat cu puterea maritime, desi acestea stau la baza ei si nu pot fi nicidecum ignorate
1

Puterea maritima. Definitie.Caracteristici. Controlul maritim a reprezentat mult timp un simplu factor istoric care nu a fost apreciat si dezvoltat sistematic. Conceptul de putere maritima apartine istoricului Alfred Thayer Mahan, concept care era, din pacate, vag definit. Prin analizarea lucrarilor lui Mahan, exista insa doua abordari principale, interdependente ale sintagmei sus mentionate. Prima se refera la controlul maritim prin superioritate navala si ce-a de-a doua vizeaza ecuatia comert maritim posesiuni peste mari acces privilegiat la piete externe care produc bogatie si marire1. Martin Wight considera ca stapanirea marii, capacitatea de a-si purta propriul comert si propriile trupe pe apa si posibilitatea de a opri oponentii de a proceda astfel au dat posibilitatea de a fac presiuni in orice tara cu litoral, pe timp de pace sau de razboi 2. Deasemnea, cel ce stapaneste marea este in mare libertate si poate lua parte la razboi ata de mult sau de putin dupa cum doreste.3 Astfel, statul cu putere maritima detine avantaje mari datorita posibilitatii de mobilitate, libertate pe care i-o ofera marea dar si posibilitatea de a fi in contact cu majoritatea globului, intrucat 71% din suprafata pamantului este acoperita de apa, deci confera o libertate de miscare mai mare. Cu toate acestea, o putere maritima necesita si prezenta unei baze solide, continentale, productive si care sa sustina puterea maritima. Baza productiva este necesara pentru intretinerea oamenilor nu numai din echipajul corabiilor, ci si din toate serviciile de pe uscat ce sunt in conexiune cu navigatia.4 Mahan a definit, totodata, puterea maritima ca un organism complex, inzestrat cu viata proprie, care primeste si raspandeste nenumarate impulsuri, deplasandu-se in mii de curenti 5(451) Generatiile urmatoare critica teza lui Mahan cu privire la puterea maritime, care desi este valida, greseste prin omisiune. De exemplu, teoria generala a teoreticianului nu se aplica in cazul dezvoltarii unor imperii non-maritime cum cr fi Rusia, Turcia otomana, Austro-Unagria,
1

Philip A. Crowl, Alfred Thayer Mahan, pag.451 Martin Wight, Politica de putere, pag.77 Martin Wight, Politica de putere, pag.77 Martin Wight, Politica de putere, pag.80, Democratic Ideals and Reality, pag. 139 Philip A. Crowl, Alfred Thayer Mahan, pag.451

Germania. Teza sa principala consta in faptul ca razboaiele sunt castigate prin strangularea economica a inamicului dinspre mare ceea ce inseamna ca nu este necesar sa cunosti teritoriul inamic ci doar sa detii controlul asupra cailor de acces dar si controlul stramtorilor. Totodata, o putere maritima are la baza atat o flota militara cat si una comerciala. In acest sens avem exemplul Marii Britanii care alaturi de operatiunile navale a desfasurat si operatiuni terestre. Puterea maritima se refera in special la puterea navala, iar mai apoi la contributia dintre teritoriu si puterea aeriana. Insa dezvoltarea mijloacelor de transport mecani pe uscat ar putea submina superiotitatea puterilor maritime acestea avand nevoie de o baza teritoriala sigura, bogata si productiva. Cu toate acestea, puterea maritima reprezinta mai mult de atat, intrucat se refera si la geografie, geopolitica, geostrategie, geoeconomie si geocultura. Puterea maritima include nu numai toate elementele non-militare pe mare, dar si o gama larga de categorii ce se afla in stransa legatura cu economia, cultura si sistemul politic al unei natiuni. Puterea maritima se refera la capacitatea unui stat de a determina sau de a influenta evenimente atat pe mare cat si in teritoriu. Dupa cum spunea Sir Julian Corbett, adevarata putere maritima nu se refera atat de mult la ce se intampla pe mare, cat se refera la cum influenteaza ce se intampla pe mare cursul evenimentelor pe uscat.6 Din punct de vedere istoric, puterea maritima a fost asociata de cele mai multe ori cu un stat puternic, cu concepte de securitate competitive si exercitarea intereselor nationale.7 Exista sase conditii de care depinde puterea maritima: pozitia geografica, conturul fizic, marimea teritoriului, numarul populatiei, caracterul national dar si caracterul si politica guvernelor. Despre acestea vom discuta concret bazandu-ne pe cele doua exemple ale analizei noastre. In ceea ce priveste strategia navala, Mahan considera comunicatiile ca fiind baza acestei strategii. Un stat trebuie sa aiba la baza sa puterea de a-si asigura propriile linii de comunicatii si, totodata, sa aiba posibilitatea sa le intrerupa pe cele ale adversarului. Din nou, Mahan se pare ca ignora in toata aceasta strategie utilizarea submarinelor, inderdependenta dintre
6

Ilias Iliopoulos, Strategy and Geopolitics of Sea Power throughout History, Baltic Security & Defence Review, Volume 11, Issue 2, 2009, 5-7.
7

Michael Pugh (ed.), Maritime Security and Peacekeeping: A Framework for United Nations Operations (Manchester: Manchester University Press, 1994), 237

puterea continentala si maritima in razboi dar si importanta capacitatii de proiectie a fortelor navale dinspre mare catre uscat. In concluzie, puterea martima este una complexa, include elemente de tip militar dar si elemente de tip non-militar, necesita o baza solida si productiva pe uscat si confera celui care o detine mobilitate, libertate si avantajul de a putea influenta alte state ce nu detin putere maritima. Statele Unite ale Americii Locatia unui stat poate fi descrisa dintr-un punct de vedere global, prin referire la continente sau oceane, sau poate fi descrisa din punct de vedere regional prin referire la teritoriile altor state sau imprejurarile cele mai apropiate. Factori care influenteaza capacitatea unei tari de a juca un rol semnificativ pe scena mondiala sunt populatia, economia, tehnologia, puterea militara si caracterul guvernrii. Spre deosenire ns de geografie, acesti factori sunt supusi schimbarii. Mediul geografic este, prin definitie un factor constant. Locatia geografica a unui stat este un factor fundamental in politica externa a statului respectiv. Exista locatie globala si locatie regionala. Aceasta poate influenta alti factori deoarece locatia globala defineste zona climaterica si in consecinta economia, iar locatia regionala defineste potentialii dusmani si in consecinta defineste probleme de securitate teritoriala si potentiali aliati si chiar limita unui stat in sistemul de securitate colectiva.8 Cel mai avantajat stat din lumea din puctul de vedere al locatiei este SUA, intrucat are iesire la doua oceane, Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific si are acces direct la doua dintre cele mai importante zone de comert din lume. Primul dintre cele mai importante cinci ape din lume este Oceanul Atlantic datorita distributiei lanturilor muntoase si raurilor ce il fac cel mai favorabil in raportul suprafata ocean- suprafata pamant. Zona Atlanticului include cele mai multe mari puteri si principalele baze navale ale puterilor maritime, intre care si SUA.9

Nicholas J. Spykman, The American Political Science Review, Vol. 32, No. 1 (Feb., 1938), 40 Nicholas J. Spykman, The American Political Science Review, Vol. 32, No. 1 (Feb., 1938),41-44

Statele Unite ale Americii este un stat cu o traditie de a fi putere maritima10, iar aceasta abilitatea este in relatie directa cu intelegerea oceanelor, a puterii pe care o ofera acesta si dezvoltarea fortei maritime. Traditie puterii maritime isi are originea in scrierile lui Alfred Thayer Mahan. Acesta a influentat dezvoltarea si evolutia strategiei maritime a Statelor Unite ale Americii. Dup rzboiul de independen, SUA au ncercat s elimine influena european de pe continentul american i s se extind ctre vest (doctrina Monroe). La finele secolului al XIX-lea au cutat s se extind n Oceanul Pacific i estul Asiei (politica uilor deschise). n secolul al XX-lea SUA au cutat s previn dominarea Europei i a estului Asiei de ctre o putere ostil sau o alian de puteri. Iar n secolul al XXI-lea, ele urmresc s-i prezerve i s-i consolideze preeminena pe plan mondial, dobndit la sfritul Rzboiului Rece.11 Dupa Razboiul Rece, strategia maritima a SUA a fost revizuita in mod continuu insa nu a fost niciodata separata de teoria lui Mahan asupra puterii maritime. Pentru a adapta schimbarile in securitatea maritima si pentru a a folosi intr-un mod mai eficient puterea maritima, in 1991, SUA a stabilit un grup de cercetare navala strategica. Dupa 9/11, strategia maritima a SUA s-a schimbat conform evenimentelor, dand prioritate construirii unei forte navale ce poseda superioritate informationala. Introducerea acestei noi strategii maritime este de departe cel mai bun lucru ce a avut loc in acest domeniu in ultimii 20 de ani. Aceasta ofera un mod nou de a gandi puterea maritima militara pentru a indeplini obiective de securitate nationala. Caracteristica cea mai importanta a noi strategii maritime este de a preveni si castiga razboiul in egala masura.12 Factorii care asigura securitatea SUA in special in vreme de razboi, dar nu numai sunt: separarea geografic prin oceane; timpul ctigat pentru convertirea industriei de pace n
10

Wang Baofu, The U.S militarys maritime strategy and further transformation Adrian Pop, Geopolitica, Bucuresti, 2003 Wang Baofu, The U.S militarys maritime strategy and further transformation

11

12

industrie de rzboi; o important baz industrial, capabil de a susine o impresionant for militar. In concluzie, SUA reprezinta o putere maritima, indeplinind toate cerintele specifice acesteia, insa aceasta dispune si de o baza continentala puternic de securitate maritima si continentala si o strategie eficienta in aceasta privinta. Marea Britanie Dupa portughezi care au folosit corabiile ca purtatoare de artilerie si tunurile pentru scufundarea corabiilor adversare, au urmat englezii reusind sa dezvolte utilizarea politica a puterii maritime. Continentul Britanic este separat de Europa continentala prin Marea Nordului. In ceea ce priveste marimea sa, ramane o chestiune de preferinta ideologica fiind insa mai des identificata ca o dimensiune teritoriala mica in termeni de teren si populatie. Nicaieri in Marea Britanie nu sunt mai mult de saptezeci de mile de la mare, iar acest lucru a fost un avantaj vital13. Marea a permis britanicilor sa se bucure de o mobilitate pura si omniprezenta, iar in caz de razboi O flota britanica...este cel mai bun negociator din Europa 14. Aceasta suprematie pe mare i-a permis Marii Britanii sa debarce si sa mentina forte militare unde a dorit pe teritoriul inamic asa cum s-a intamplat cu armata lui Wellington, sau cum impreuna cu Statele Unite si-a mentinut armatele in Africa de Nord si Normandia. Asa cum afirma Martin Wight in lucrarea Puteri maritime si puteri continentale, in primul razboi mondial a existat mai degraba un triumf iluzoriu al puterii maritime, moment in care puterea dominanta nu a fost doborata de puterea continentala alaturi de cea maritima. Mackinder a sustinut teoria puterii continentale, existand tot mai multe strategii in acest sens, insa acesta a ignorat exemplele unor mari puteri navale, in cazul nostru Marea Britanie, care a ajung ulterior dependenta de Statele Unite. Astfel, Primul Razboi Mondial a verificat teoria puterii continentale si a dat nastere la puterea aerian. Englezii nu mai erau imuni in fata fortelor aeriene si si-au construit in 1917 o forta aeriana independenta. Dand dovada de o forta economica si umana deosebite, Marea Britanie a dezvoltat in perioada interbelica utilizarea acestui tip de putere in Orientul Mijlociu si in
13

Of Navies and Navels: Britain as a Mental Island, Alex Law, pag.269 Martin Wight, puteri maritime si puteri continentale, pag77

14

nord-vestul frontierei Indiei pentru a mentine ordinea in granitele imperiului. Aceasta noua teorie a fortei aeriene ar fi decisiva intr-un viitor razboi deoarece ea poate lovi cu efect zdrobitor orasele, viata industriala si economica a tuturor tarilor.15 Din punct de vedere strategic, Marea Britanie a adoptat o pozitie diplomata, avand in aceasta perioada o influenta politica minima. Cel de-al doilea razboi mondial a intarit utilizarea puterii aeriene. Aceasta are ca avantaj, atat pe timp de razboi cat si pe timp de pace, viteza si raza de actiune insa atunci cand vine vorba de capacitatea limitata de transport dar si nevoia de realimentare cu o frecventa proportionala cu viteza ei devine usor dezavantajoasa spre deosebire de costurile necesare unei puteri navale. Aceasta din urma nu s-a diminuat, controlul asupra marii dar si asupra terenurilor de baza raman strans legate. Numai anihilarea spatiului marin de catre puterea aeriana a amenintat sa perturbe mentalitatea insulara linistita 16 Relatiile anglo-americane Intrucat atat SUA cat si Marea Britanie sunt doua puteri maritime ce isi exercita influenta in sfere comune (Oceanul Atlantic, Europa) este necesar sa vorbim si despre relatiile dintre cele doua in contextul maritim. Astfel, in articolul Anglo-American Relations and Sea Power, John W.Davis vorbeste despre relatiile anglo-americane in contextul izbucnirii unui posibil razboi intre cele doua tari: Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.Consecintele posibile ale izbucnirii unui razboi intre cele doua tari, militar, economic, politic, social ar fi atat de ingrozitoare incat nici un om nu poate lua in calcul aceasta posibilitate.17. Acesta discuta despre faptul ca ca SUA vrea libertate pe mare freedom of the seas , fie ca este vorba de libertate pentru tranzit pe mare in timp de razboi, libertate pentru toate tipurile de comert, excluderea contrabandei cu munitii sau altor forme de contrabanda, iar Marea Britanie nu ar trebui sa le incalce atunci cand se afla in razboi.

15

Martin Wight, Puteri maritime si puteri continentale, pag.86 Of Navies and Navels: Britain as a Mental Island, Alex Law, pag 271 John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power, pag. 346

16

17

Puterea navala a acestor tari precum si regulile lor sunt eficiente in timpul unui razboi datorita protectiei Imperiului Britanic a carui securitate se identifica cu pacea in lume.18 In cazul in care SUA ar fi in razboi cu un vecin din sud, Cuba sau Mexic, deplasarea navelor de razboi ar trebui sa se faca prin Canalul Panama iar munitiile si materiale ar fi date din Halifax la Havana sa Vera Cruz. Probabilitatea unui asemenea eveniment este foarte indepartata iar SUA ar trebui sa faca o regula generala in cazul in care acest eveniment s-ar intampla.19 Pe baza unei intelegeri informale nu ar fi rezonabil ca Marea Britanie sa intre intr-un razboi in care ea nu ar fi agresorul si nu ar incerca sa se interfereze intre libertatea de tranzit pe mare a tuturor natiunilor care nu sunt angajate in razboi. Politica adoptata de Marea Britanie si SUA va obliga marina lor sa lucreze impreuna si in armonie in timpul unui razboi. SUA ar trebui sa ia masuri de prevenire a unui razboi, cu alte cuvinte, ar trebui sa accepte trataul de renuntare la razboi si trebuie sa previna reprimarea sau incalcarea acestuia. 20 SUA ar trebui sa accepte implicatii si responsabilitatile pe care le are iar controversele navale intre SUA si Marea Britanie ar reduce probabilitatea unei coliziuni intre ele ca si forte navale si ar trebui sa elimine toate propunerile pe care le are pentru sprijinul naval care ar asigura comertul pe mare din fiecare tara.21 Concluzii Era comunicatiilor rapide a facut ca cele trei puteri discutate pe parcursul lucrarii, puterea maritima, continentala si aeriana, sa devina interdependente. Avand in vedere cazurile studiate mai sus, putem afirma ca puterea maritima se afla in stransa legatura cu puterea continentala si cea aeriana fiind intarita de catre o dezvoltarea tehnologica a unui stat.

18

John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power, pag 349 John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power, pag.351 John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power, pag. 353 John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power, pag 355

19

20

21

Pentru a deveni o putere maritima pe plan mondial si pentru a-si pastra aceasta putere un stat are nevoie de mai multe elemente care, combinate sa ii asigure suprematia. Acestea sunt, accesul la o masa de apa care sa ii asigure accesul rapid oriunde pe glob, o locatie buna, o flota mare, dezvoltata din punct de vedere tehnologic, comunicare buna intre flota si oamenii de pe teritoriul statului in cauza, o baza continentala puternica, o strategie de securitate atat maritima cat si continentala, industrie dezvoltata, comunicare rapida in interiorul teritoriului si o tehnologie dezvoltata. Atat SUA cat si Marea Britanie indeplinesc conditiile necesare unei puteri maritime, SUA fiind astazi emblema statului-putere maritima reusind sa isi impuna suprematia pe toate planurile si in fata altor state. In concluzie, ipoteza noastra conform careia o putere maritima are nevoie si de carateristicile unei puteri continentale si de o dezvoltare tehnologica superioara pentru a-si pastra pozitia in plan international este valida.

Bibliografie

Philip A. Crowl, Alfred Thayer Mahan Martin Wight, Politica de putere Ilias Iliopoulos, Strategy and Geopolitics of Sea Power throughout History, Baltic Security & Defence Review, Volume 11, Issue 2, 2009

Michael Pugh (ed.), Maritime Security and Peacekeeping: A Framework for United Nations Operations (Manchester: Manchester University Press, 1994

Nicholas J. Spykman, The American Political Science Review, Vol. 32, No. 1 (Feb., 1938)

Wang Baofu, The U.S militarys maritime strategy and further transformation Adrian Pop, Geopolitica, Bucuresti, 2003 Of Navies and Navels: Britain as a Mental Island, Alex Law John W. Davis, Anglo-American Relations and Sea Power

10