Impactul Noilor Tehnologii Asupra Artei Militare

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate
IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII

ASUPRA ARTEI MILITARE
Studiu de specialitate
EDITURA UNIVERSITĂȚII NAȚIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

BUCUREȘTI, 2021
Coordonator:
Lect. univ. dr. Florian CÎRCIUMARU
Autori:
Lect. univ. dr. Dan-Lucian PETRESCU
CS II dr. Cristian BĂHNĂREANU
CS III dr. Mihai ZODIAN
CS III dr. Crăișor-Constantin IONIȚĂ
Gabriel STOENESCU
CS III dr. Marius Titi POTÎRNICHE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Impactul noilor tehnologii asupra artei militare : studiu de specialitate /
coord. : lect. univ. dr. Florian Cîrciumaru. - București: Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2021
Conține bibliografie
ISBN 978-606-660-454-3
I. Cîrciumaru, Florian (coord.)

355
Coperta: Andreea GÎRTONEA
Copyright © 2021
Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”.
 Lucrarea face parte din Planul de cercetare științifică al Universității Naționale

de Apărare „Carol I” și este distribuită conform reglementărilor în vigoare.
 Lucrarea a fost avizată în şedinţa Consiliului Ştiinţific al CSSAS, prin Hotărârea
nr. 21 din 01.11.2021; responsabilitatea privind conţinutul revine în totalitate
autorilor.
ISBN 978-606-660-454-3 (tipărit)

ISBN 978-606-660-455-0 (on-line)
DOI 10.53477/978-606-660-454-3-22-01
2
CU PRINS
SYNOPSIS ........................................................................................... 5
ARGUMENT....................................................................................... 7
BIG DATA, PUTEREA ȘI ÎNTREBĂRILE

DOMENIULUI SECURITĂȚII ...................................................... 11
Mihai ZODIAN
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ .................................................... 31

Crăișor-Constantin IONIȚĂ
Gabriel STOENESCU
TEHNOLOGIA CUANTICĂ .......................................................... 55

Dan-Lucian PETRESCU
SISTEME DE VEHICULE FĂRĂ PILOT LA BORD ................ 75

Dan-Lucian PETRESCU
RACHETELE HIPERSONICE ...................................................... 92

Mihai ZODIAN
3
DEZVOLTAREA ȘI ACCESUL LA CAPABILITĂȚI
SPAȚIALE CU POTENȚIALĂ UTILIZARE MILITARĂ ...... 107
Cristian BĂHNĂREANU
Marius Titi POTÎRNICHE
INFLUENȚA BIOTEHNOLOGIILOR ÎN DOMENIUL

MILITAR ........................................................................................ 120
ÎMBUNĂTĂȚIREA PERFORMANȚELOR UMANE

(HPM/E) ........................................................................................... 134
4
THE IMPACT OF EMERGING TECHNOLOGIES
ON MILITARY ART
Argument ■ Big Data ■ Artificial Intelligence ■ Quantum

Technology ■ Unmanned Systems ■ Hypersonic Missiles ■ Space ■
Biotechnology ■ Human Augmentation
Abstract:
The world is constantly changing. War, as a social activity of major
importance, is no exception to this reality, and it permanently introduces a
range of possibilities regarding the causes of the confrontation, the plans
and fields of action, the nature of the actions carried out, the strategies used,
especially the means used to produce the necessary effects for winning. In
a direct causal relationship, the permanent adaptation of the means of
action has always led to changes in military art, sometimes profound,
representing real revolutions in the military affairs, and often leading to
ingenious and surprising ways of achieving the objectives that have made
the difference between the winner and the loser. Most of the time, the
changes have emerged from technological breakthroughs, those inventions
that have found their implementation in military systems and equipment.
The gunpowder, the internal combustion engine, the telegraph, the flight,
the nuclear rocket technology or microprocessors, each of these scientific
discoveries have greatly influenced the military art of their times and
beyond.
It is clear that technology development has been accelerating over
time, but, at present, the increased diversification and augmentation of the
technological advances seems to trigger fundamental paradigm changes in
the art of war, in general, and military art, in particular. The rise of new
emerging technologies has turned each of them into potential game
changers throughout the military domain, providing the possibility of
introducing significant adjustments to the principles, rules, methods and
processes for preparing and conducting military operations at all levels –
strategic, operational and tactical. Artificial intelligence, Big Data
management and analysis, quantum technology, unmanned vehicle
5
systems, biotechnology, along with the “older” technologies (including
nuclear and laser technologies, particle beams or nanotechnology),
undoubtedly have such potential.
In the present study we address eight of the main types of
technologies that are currently in the interest of scientists, but also of
practitioners, with the intention of highlighting how they might influence
the military art in the future, as they evolve. The results lead to the
somehow predictable general conclusion that each emerging technology
analyzed can be disruptive in the military field, being able to generate
major breakthrough by optimizing some weapon systems and equipment.
Quantum technology and Big Data may revolutionize computing systems,
communication and detection. Augmentation of human performances may
reshape the warrior of the future. No less important, hyperpersonic missiles
and unmanned vehicle systems may introduce new types of weapons,
much more lethal and unpredictable.
For an articulate approach, each part of the study is structured into
three sections. The first section provides a description of the analyzed
technology, presenting the current state of development and the main
characteristics, with a focus on those that could influence military art. The
following section approach the best ways to implement that particular
technology in military and civil equipment. In the third section authors
make some assessments of the future development for the analyzed
technology, on short, medium and long term. It is important to point out
that these trends are supported by scientific opinions/arguments, expressed
in prospective studies by specialists in the field.
Beyond the influence of each technology on the military art, the real
challenge lays in joining two or more emerging technologies. Although a
system that integrates Artificial Intelligence empowered by Big Data
informational support and quantum technology engine, aboard of
autonomous vectors, carrying unconventional warheads seems now to be a
mélange that tackles fiction, the pace of scientific development seriously
stirs the interest to consider this sort of achievement that could influence
the military art in the future.
6
ARGUMENT
Lumea este într-o continuă schimbare. Războiul, ca activitate

socială de importanță majoră, nu face excepție de la această realitate,
introducând permanent o pleiadă de posibilități privind cauzele
declanșării confruntărilor, planurile și domeniile de acțiune, caracterul
acțiunilor desfășurate, strategiile întrebuințate, în special mijloacele
întrebuințate pentru producerea efectelor necesare obținerii victoriei.
Într-o relație de cauzalitate directă, adaptarea permanentă a
mijloacelor de ducere a acțiunilor a determinat întotdeauna schimbări
în arta militară, uneori profunde, reprezentând adevărate revoluții în
domeniul militar și determinând, deseori, modalități de acțiune
surprinzătoare care au creat diferența între învingător și învins. De cele
mai multe ori, schimbarea a survenit în urma unor descoperiri
tehnologice, a unor invenții care și-au găsit implementarea în sistemele
de armament și tehnică de luptă. Praful de pușcă, motorul cu combustie
internă, telegraful, zborul, tehnologia nucleară, rachetele sau
microprocesoarele, fiecare dintre aceste cuceriri științifice au influențat
major arta militară în vremurile lor, dar și ulterior.
Este evident faptul că, de-a lungul timpului, dezvoltarea
tehnologiei a înregistrat o accelerare, însă, în prezent, diversificarea și
augmentarea exacerbată a avansului tehnologic pare a determina
schimbări de paradigmă fundamentale în ceea ce privește arta
războiului, în general, și arta militară, în particular.
Apariția unor tehnologii noi a determinat ca fiecare dintre acestea
să reprezinte un potențial game-changer în domeniul conducerii şi
executării acțiunii militare, cu posibilitatea de a introduce ajustări
7
semnificative în principiile, regulile, metodele și procedeele de
pregătire şi ducere a acțiunilor militare, la toate nivelurile – strategic,
operativ şi tactic. Inteligența artificială, gestionarea și analiza unor
volume mari de date (Big Data), tehnologia cuantică, sistemele de
vehicule fără pilot la bord, ori biotehnologia, fiecare dintre acestea (și
nu numai), la care se adaugă „mai vechile” tehnologii (dintre care le
amintim pe cea nucleară, a laserului, a fasciculelor de particule sau
nanotehnologia) au, în mod indiscutabil, un asemenea potențial. În
studiul de față, abordăm un număr de opt tipuri de tehnologii care se
află, în prezent, în atenția oamenilor de știință, dar și a practicienilor,
deopotrivă, cu intenția de a evidenția modul în care acestea, pe măsura
maturizării lor, pot influența arta militară a viitorului.
Așa cum rezultă din cele opt părți ale studiului, fiecare tehnologie
emergentă analizată poate avea un caracter disruptiv în domeniul militar
fiind în măsură să genereze fie optimizarea majoră a unor sisteme de
armament și tehnică de luptă, cum ar fi tehnologia cuantică și big data
în sistemele de calcul, de comunicații sau de detecție ori augmentarea
performanțelor ființei umane la nivelul luptătorului viitorului, fie
introducerea unor tipuri noi, cum ar fi rachetele hipersonice ori
sistemele de vehicule fără pilot la bord.
Pentru a avea o abordare articulată și relevantă, fiecare parte a
studiului este structurată pe trei secțiuni. În prima se realizează o
descriere a tehnologiei supusă analizei, cu prezentarea stadiului de
dezvoltare și a principalelor caracteristici, cu accent pe cele care ar
putea influența arta militară. Această secțiune este urmată de
prezentarea modalităților de implementare a tehnologiei în echipamente
militare și civile, pentru ca, în cea de-a treia secțiune, autorii să realizeze
câteva estimări privind dezvoltări viitoare ale tehnologiei analizate, pe
termen scurt, mediu și lung. Este important să evidențiem faptul că
aceste tendințe sunt susținute cu opinii/argumente științifice exprimate
în studii prospective realizate de specialiști în domeniu.
8
Dincolo de influența fiecărei tehnologii asupra artei militare,
adevărata provocare o reprezintă convergența a două sau mai multor
tehnologii de același rang. În ceea ce privește funcția de comandă-
control, inteligența artificială constituie un punct focal, în sensul în care
aceasta, odată maturizată, poate constitui nucleul care să coaguleze
avantajele oferite de multe dintre tehnologiile analizate, dar și de altele,
în momentul în care acestea vor putea fi operaționalizate. Big data, care
vizează gestionarea unor volume mari de date, poate facilita „învățarea”
rapidă și eficientă, care să-i permită sistemului să se adapteze rapid la
situații noi. Tehnologia cuantică, prin caracteristicile pe care le promite,
îi poate oferi o viteză de procesare a datelor net superioară, dată de
capacitatea enormă de calcul, transmiterea securizată a datelor în rețea,
precum și capacități de detecție ce excedează legile fizicii clasice.
Sistemele de vehicule fără pilot la bord adaugă sistemului de comandă-
control dotat cu inteligență artificială capacitatea de proiecție a forței
într-un mod nemaiîntâlnit, prin autonomizarea acestora, atât din punct
de vedere al deplasării cât și din punct de vedere al generării efectelor
la țintă (detecție-selecție-angajare; monitorizare-supraveghere; bruiaj
etc.). Rămânând în spectrul cinetic, tehnologia rachetelor supersonice îi
poate permite întregului ansamblu o viteză de proiecție fenomenală,
care îi poate asigura supraviețuirea în fața multor sisteme de
contracarare ale adversarului. Tehnologiile care exploatează spațiul
cosmic, cum ar fi rețeaua satelitară, în afară de faptul că reprezintă o
infrastructură informațională excepțională, îi poate oferi ansamblului
un mediu de acțiune dificil de accesat de către majoritatea actorilor din
mediul de operare. În ceea ce privește conjugarea întregului construct
cu tehnologiile deja existente sau în stadiu avansat de dezvoltare, ar fi
suficient să ne imaginăm ansamblul compus până aici, dotat cu o
componentă de luptă nucleară sau biologică (generată de biotehnologie)
ori cu sisteme de armament care să implementeze tehnologia laserelor
sau a fasciculelor de particule. Nu în ultimul rând, inteligența artificială
9
poate sprijini factorul uman în procesul de luare a deciziei prin oferirea
de analize și soluții viabile, profund fundamentate de „raționamente”
superioare.
Deși toată această construcție pare a se încadra în ficțiune, în
studiul de față vom analiza posibilitatea maturizării acestor tehnologii,
precum și aplicațiile din domeniul militar care ar putea să influențeze
arta militară, în viitor. Considerăm acest rezultat al demersului nostru
drept unul dintre punctele de plecare pentru analizele viitoare, care să
argumenteze plauzibilitatea constituirii unui sistem reprezentând
ansamblul de tehnologii ale viitorului, cu efecte neașteptate în mediul
de operare.
10
BIG DATA,
PUTEREA ȘI ÎNTREBĂRILE DOMENIULUI
SECURITĂȚII
Mihai ZODIAN
Capitolul conține o serie de probleme referitoare la

caracteristicile și importanța tehnologiilor de colectare, prelucrare și
interpretare a volumelor masive de informații electronice. Dezvoltate
intensiv în ultimul deceniu, tehnologiile Big Data au beneficiat și de
atenția decidenților din domeniul securității naționale și au inspirat
aplicații la nivel operațional și tactic, dintre care dronele și hărțile în
timp real sunt cele mai cunoscute. În același timp, s-au dovedit a fi
foarte controversate, trezind temeri legate de respectarea intimității, a
drepturilor fundamentale și de problema supravegherii din partea
organizațiilor private și a statelor.
Definire
Încrederea în ce socotim că știm joacă un rol important în decizii.
Una dintre premisele științelor sociale contemporane se referă la
incertitudinea definitorie a cunoștințelor despre societățile umane,
indiferent dacă sunt produse prin mijloace practice, speculație sau
cercetare. Sursele acestor semne de întrebare rezidă în complexitatea
relațiilor sociale și dificultatea de a distinge clar între subiect și obiect.
Consecințele sunt: imaginile despre social au un caracter limitat;
generalizările au un caracter restrictiv și probabilistic; deciziile sunt
costisitoare; expertiza poate deveni problematică; predicțiile detaliate
sunt improbabile dacă nu chiar imposibile1.
1
Cătălin Zamfir, Structurile gândirii sociologice, Editura Politică, 1987, pp. 199-207; Gary
King, Robert O. Keohane, Sydney Verba, Fundamentele cercetării sociale, Editura Polirom,
11
Pe măsură ce crește complexitatea, apar din ce în mai multe semne
de întrebare2. În relațiile internaționale și disciplinele înrudite,
mecanismul principal de generare a incertitudinii este dilema
securității, situația în care, în absența unei autorități centrale și a
cunoașterii complete despre intențiile și forțele celorlalți, fiecare actor
este motivat de teamă să adopte politici de protecție, interpretând
comportamentele altora ca fiind potențial ofensive, chiar dacă
respectivele acțiuni sunt defensive. Pentru realiști, ea atrage atenția
asupra valorii puterii și a câștigurilor relative sau a distribuției
capabilităților, însă, chiar și pentru interpreți mai moderați, ea poate
limita speranțele de cooperare internațională. Este o incertitudine care
poate fi redusă gradual, dar nu eliminată integral3.
Incertitudinea este strâns legată de conflicte și violență. James
Fearon a formalizat interacțiunea respectivă într-una dintre cele trei
surse ale războiului, într-un model contemporan destul de cunoscut,
alături de problema credibilității promisiunilor și cea a indivizibilității
mizelor; decidenții, mânați de idei greșite și secrete despre motivele sau
cantitatea, calitatea și raporturile de forțe, pot decide declanșarea
ostilităților, chiar dacă vorbim despre costuri foarte ridicate4. În război,
ca practică, incertitudinea a fost concepută ca o limită a teoriei
strategice, în lucrarea celebră a lui Carl von Clausewitz și dezvoltată de
urmașii săi intelectuali, concepția fundamentală fiind caracterul
interactiv al războiului, la fel ca și în relațiile internaționale sau științele
politice, în general5. Una dintre consecințe este sublinierea valorilor
Iași, 2000; Mihai Zodian, Perspective Epistemologice și predicții în relațiile internaționale,

Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”.
2
Ibidem.
3
N.A.: Ken Booth și Nicholas J. Wheeler consideră că totul pornește de la dificultatea de a
distinge între armamentele ofensive și defensive și de a înțelege motivațiile, perspectivele și
sensul acțiunii altor indivizi și grupuri. Autorii identifică două momente ale dilemei, unul de
recunoaștere a motivelor și situației și altul de decizie; vezi Ken Booth, Nicholas J. Wheeler,
”Uncertainty”, în Paul D. Williams, Security Studies. An Introduction, Routledge, 2008, pp.
133-138.
4
James D. Fearon, ”Rationalist Explanations for War”, International Organization, 49(3),
primăvara 1995, pp. 379-414.
5
Carl von Clausewitz, Despre război, Editura Antet, București, 2006 [1982].
12
morale din celebra triadă primordială, în care al doilea element aparține
șansei și probabilităților, element pus în paralel cu armatele moderne,
deși paralela a fost contestată6.
Indiferent de interpretări, incertitudinea este importantă la mai
multe niveluri. Răspunsul clasic la această problemă l-a reprezentat
combinația dintre teoria matematică a probabilităților, care calculează
șansele, în general, și tehnicile de cercetare statistice, care se ocupă de
aspectele empirice. Determinismul a fost fie reformulat ca intersecție
de serii cauzale care produc efecte, care pot fi considerate întâmplătoare
din cauza informațiilor insuficiente deținute de observatori, fie a fost
abandonat. Mai mult, pentru unii autori, legile cu un caracter
probabilistic din punct de vedere logic și corelațiile au căpătat o
importanță sporită, ajungând să fie asimilate cu natura socialului7.
Tehnologia a oferit un al doilea impuls. Dezvoltarea
calculatoarelor după cel de-al Doilea Război Mondial a oferit o ocazie
importantă extinderii utilizării și îmbunătățirii metodelor statistice în
cercetarea și practica socială. De la început, ele sprijiniseră diverse
demersuri administrative sau reformiste, însă tehnologiile informatice
au oferit putere de calcul, automatizare și capacitate de stocare.
Programele statistice au permis creșterea eficienței, înlocuind calculele
manuale sau cartelele perforate, mutând accentul pe problematizare și
interpretarea datelor8.
În acest context, explozia internetului a condus la dezvoltarea Big
Data. Consumatorii au produs o cantitate imensă de informații care
puteau fi prelucrate și monetizate; de exemplu obiceiuri culinare, de
cumpărături, filme preferate etc. la care companiile au avut acces.
Tendințele din domeniul cercetărilor universitare menționate mai sus s-au
combinat cu transformări din mediul de afaceri, promovate de firme ca
6
Ibidem, Capitolul I, p. 19.
7
De exemplu, în Gary King, Robert O. Keohane, Sydney Verba, op. cit.
8
Vezi Dawn E. Holmes, Big Data: A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2018.
13
Netflix sau Google9. Firmele respective au integrat datele în modelul de
afaceri, dincolo de modalitățile tradiționale de colectare a informațiilor,
profitând de avansuri ca tehnologia cloud servers, programe mai
performante și experimente cu machine learning și alte forme de
inteligență artificială10.
Impulsul principal vine dinspre mediul de afaceri. Tehnologiile
Big Data au fost dezvoltate, în general, de companii, ca modalități de
monetizare a activităților consumatorilor, prin profilare și livrare de
servicii individualizate, cum ar fi recomandările de filme sau reclame 11.
Ele sunt corelate cu alte tipuri de instrumente, ca Inteligența Artificială
(IA), internet, senzori avansați etc.12. Aplicațiile din domeniul militar
sunt adaptări și implementări, unele cu caracter general, altele,
specifice; chiar dacă, inițial, acum câteva sute de ani, statistica a
beneficiat și de un impuls statal, acum principalele descoperiri vin din
industrie sau din mediul academic13.
Inițiate în anii 2000, tendințele respective continuă și se amplifică.
La începutul secolului XXI, speranțe mari se leagă de automatizare sub
diferite forme și se discută mult despre tehnologii disruptive și
emergente, dar ultima dintre acestea, smartphone, are deja 14 ani și alta
încă nu a apărut14. Inteligența Artificială este mult discutată, inclusiv ca
obiect al competiției dintre marile puteri, dar, momentan, este încă
rudimentară și deja cercetările au mai trezit în trecut speranțe false. Cu
toate acestea, progresele graduale ale instrumentelor existente continuă
9
Rachel Schutt, Cathy O’Neil, Doing Data Science, O`Reily Media, 2013; Viktor Mayer-
Schoenberger, Kenneth Cukier, Big Data: A Revolution That Will Transform How We Live,
Work, and Think, Houghton Mifflin Harcourt, 2013; Dawn E. Holmes, op. cit.
10
N.A.: Uneori este realizată o distincție între date și informații. În abordarea din acest capitol,
deosebirea nu este relevantă. Vezi și Damien Van Puyvelde, Stephen Coulthart, M. Shahriar
Hossain, ”Beyong the buzzword: Big Data and national-security decision-making”,
International Affairs, 93: 6, 2017, pp. 1397-1416.
11
Daron Acemoglu, “The revolution need not to be automated”, World Economic Forum,
aprilie 2019, URL: https://www.weforum.org/agenda/2019/04/the-revolution-need-not-be-
automated/, accesat la 2 februarie 2020; Andrew D. James, Emerging Technologies and
Military Capability, RSIS, 2019, pp. 4, 10.
12
Andrew D. James, op. cit., p. 10.
13
Michel Foucault, Nașterea biopoliticii, Idea Design&Print, Cluj Napoca, 2007.
14
Andrew D. James, op. cit., p. 10.
14
și pot avea efecte de amploare, chiar în absența unor inovații
revoluționare, iar aici putem vorbi și despre Big Data15.
Termenul este dificil de definit, din cauza originii. În general,
datele sunt caracteristici ale unor evenimente sau observații, iar în
aranjarea statistică sunt împărțite în variabile nominale, ordinale, de
interval și de raport, în funcție de abilitatea de cuantificare a obiectelor
la care se referă; în cazul nostru, majoritatea sunt nestructurate sau
semistructurate și trebuie prelucrate prin programe speciale, o situație
cauzată de diversitatea originii (texte variate, video, audio etc.)16. Chiar
dacă parametrii sunt în mișcare, din cauza schimbărilor, ca regulă
pragmatică, când sărim de ordinul de mărime al zecilor de mii de
rânduri oferit de Excel, la milioane, intrăm în domeniul Big Data, fiind
depășită capacitatea de prelucrare a sistemelor obișnuite17. Ca
infrastructură, inițial au fost folosite servere de mare putere, legate în
rețea pentru calcule (clouding) și internetul pentru colectare, de
exemplu, prin scripturi de data mining, iar algoritmii statistici sau de
machine learning s-au ocupat de interpretarea datelor, predicție etc18.
Un avantaj important al utilizării acestora este identificarea de
tendințe. Esența statisticii a fost interpretarea proceselor, a diferitelor
medii, distribuții și a corelațiilor dintre fenomene. Big Data aduce o mai
mare anvergură; informațiile se pot referi la populații, dar și la indivizi;
și capacitatea de a reacționa la schimbări în timp scurt, atâta vreme cât
sunt implicați actori conectați la internet, iar infrastructura rămâne
globalizată. Pentru aceasta, se folosesc mai multe tehnici , transformate
în algoritmi, inclusiv Inteligență Artificială, dar există riscul de a vedea
15
N.A.: Ca și alte capitole, aici se anticipează o distribuție internațională bipolară sau multipolar
flexibilă, în jurul lui 2040, sau poate chiar mai devreme, în funcție de reacțiile la pandemie; o
combinație între rivalități politice și cooperare economică; dezvoltare tehnologică; iar
descurajarea nucleară limitează tensiunile. Vezi Charles Doran, op. cit.; Yan Xuetong, op. cit.
16
Rachel Schutt, Cathy O’Neil, op. cit.; Dawn E. Holmes, op. cit.
17
Damien Van Puyvelde, Stephen Coulthart, M. Shahriar Hossain, p. 1401.
18
Rachel Schutt, Cathy O’Neil, op. cit. N.A.: Majoritatea autorilor alătură volumului de date,
viteza și diversitatea, urmându-l pe Dough Laney, adăugând contribuții personale ca veracitatea
sau credibilitatea, complexitatea etc.; vezi Dawn E. Holmes, op. cit.
15
modele unde acestea nu există, din cauza încălcării unora dintre
normele statistice uzuale referitoare la eșantionare și inferențe19.
O altă schimbare o reprezintă predicția automatizată. Datele sunt
împărțite în două mulțimi, una pentru a antrena un algoritm, prin
intermediul unei imensități de simulări rulate, în timp ce a doua testează
lecțiile învățate; algoritmul nu este programat în sens determinist20.
Pentru ca această practică să funcționeze sunt necesare foarte multe
date, reale sau cel puțin generate de calculator, de exemplu, serii de
numere. Aplicațiile s-au dovedit a fi printre cele mai răspândite, dar și
mai controversate produse ale intersecției dintre tehnologii21.
Sectorul civil joacă un rol fundamental aici. Big Data a sprijinit
extinderea economiei online în ultimele două decenii, în paralel cu
dezvoltarea algoritmilor de căutare, sortare sau machine learning și AI.
De exemplu, compania Netflix deține o arhivă imensă în care sunt
stocate preferințele utilizatorilor pentru seriale și filme, ceea ce permite,
prin intermediul unor programe specializate, realizarea de recomandări
de producții de urmărit și chiar planificarea de noi producții
audiovizuale22. Comerțul online și publicitatea electronică se bazează
pe principii similare23.
În general, Big Data nu reprezintă o tehnologie autonomă.
Deseori, vine împreună cu alte inovații, de obicei algoritmi mai
sofisticați, hardware mai puternic, creșterea generală a internetului etc.
De exemplu, potrivit specialiștilor, în cazul Google, a ajutat compania
19
Rachel Schutt, Cathy O’Neil, op. cit.; Dawn E. Holmes, op. cit.; Viktor Mayer-Schoenberger,
Kenneth Cukier, op. cit.
20
N.A.: Un algoritm este conceput drept „o mulțime limitată de reguli care prescriu o secvență
de operații pentru a rezolva un tip specific de problemă, cu cinci caracteristici importante:
finitudinea...; definirea precisă…; inputul…; outputul…; efectivitatea”, Donald E. Knuth, The
Art of Computer Programming, vol. I, Editura Addison-Wesley, 2013 [1997], pp. 4-6.
Algoritmii sunt traduși în limbaje de programare pe care calculatoarele le pot înțelege și
executa, de obicei, cu mai multe niveluri; vezi Kenneth H. Rosen, Discrete Mathematics and
its Applications, McGraw Hill, 2012, pp. 192-194.
21
Dawn E. Holmes, op. cit.; Viktor Mayer-Schoenberger, Kenneth Cukier, op. cit.; Damien
Van Puyvelde, Stephen Coulthart, M. Shahriar Hossain, op. cit.
22
Amy N. Langville, Carl D. Meyer, Who`s #1? The Science of Rating and Ranking, Princeton
University Press, f. l., 2012.
23
Ibidem.
16
să dezvolte programe mai avansate, care au completat calculele
matriceale cu interpretări semantice ale termenilor din motoarele de
căutare24. Alături de Facebook, firma respectivă a ajuns să domine
publicitatea online, principala sursă de finanțare a website-urilor și altor
forme de prezență pe internet, deci vorbim despre contribuții
importante.
Și medicina a jucat un rol fundamental în dezvoltarea Big Data.
Istoria statisticii și genetica sunt legate, iar descifrarea genomului uman
s-a bazat pe tehnologiile avansate de colectare, stocare și prelucrare ale
informațiilor, principala școală americană, Universitatea John Hopkins
fiind considerată un lider în domeniu25. Pandemia de Covid-19 a
stimulat necesitatea dezvoltării bazelor de date și a capacității de reacție
în timp real, iar decidenții din Coreea de Sud sau Taiwan au integrat
sistemele informatice, pe cele de evidență a populației și practicile de
testare extensivă pentru a reuși un control rapid al răspândirii noii boli26.
Cazul politicilor din China s-a dovedit a fi mai controversat, dar și acolo
s-au utilizat masiv sisteme avansate; în SUA, prima platformă cu date
disponibile în timp real a fost construită de specialiștii de la John
Hopkins, folosind surse din social media și metode sofisticate de
verificare27.
24
Rehan Ijaz, ”Google Big Data Algorithms Shift Emphasis to Onsite Content”, SmartData
Collective, URL: https://www.smartdatacollective.com/google-big-data-algorithms-shift-
emphasis-onsite-content/, accesat la 1 iulie 2021.
25
N.A.: Pe lângă medicină, astronomia sau fizica particulelor sunt deseori citate în lucrările
despre Big Data.
26
Ramon Pacheco Pardo, Mauricio Avendano Pabon, Xuechen Chen, Bo-jiun Jing, Jeong-ho
Lee, Joshua Ting, Takuya Matsuda, Kaho Yu, ”Preventing the next pandemic: lessons from
East Asia”, Faculty of Social Science and Public Policy, King's College, London, mai 2020.
27
Derek Grossman, Christian Curriden, Logan Ma, Lindsey Polley, J.D. Williams, Cortez A.
Copper III, Chinese Views of Big Data Analytics, RAND, 2020, pp. 22-24; Jun Wu, Jian Wang,
Stephen Nicholas, Elizabeth Maitland, Qiuyan Fan, ”Application of Big Data Technology for
COVID-19 Prevention and Control in China: Lessons and Recoomendations”, Journal of
Medical Internet Research, 22(10), octombrie 2020, URL: https://www.jmir.org/
2020/10/e21980, accesat la 13 iulie 2021; Jessica Kent, ”John Hopkins Develops Real-Time
Data Dashboard to Track Coronavirus”, Health IT Analytics, 11 martie 2020, URL:
https://healthitanalytics.com/news/johns-hopkins-develops-real-time-data-dashboard-to-track-
coronavirus, accesat la 13 iulie 2021.
17
Figura nr 1: Harta Covid-19, 13 iulie 2021, potrivit datelor sintetizate
de Universitatea John Hopkins28
Sunt posibile și aplicații mai generale. Pe lângă interacțiunile cu

clienții și mediul exterior, Big Data este utilă și pentru tentativele de
optimizare a proceselor de decizie, gestionare a personalului și a
resurselor sau a producției, în general din companii. Aici sunt
combinate elaborarea de indicatori mai stricți de performanță, cu
capacitatea de stocare și prelucrare și folosirea unor programe speciale
de Business Intelligence. Ca și alte forme de management rațional și
aceasta este supusă criticilor care subliniază importanța limitelor
rațiunii și a incertitudinii, sau riscul abuzurilor, iar decidenții sunt destul
de sceptici față de aceste metode29.
28
Center for Systems Science and Engineering, ”COVID-19 Dashboard”, URL:
https://www.arcgis.com/apps/dashboards/bda7594740fd40299423467b48e9ecf6, accesat la
13 iulie 2021.
29
Tom Davenport, Jim Guszcza, Tim Smith, Ben Stiller, ”Analytics and AI-driven enterprises
thrive in the Age of With”, Deloitte Insights, 25 iulie 2019, URL:
https://www2.deloitte.com/us/en/insights/topics/analytics/insight-driven-organization.html,
accesat la 1 iulie 2021.
18
Influența Big Data în domeniul securității și artei militare
Ca și în afaceri sau medicină, principalele sale utilizări se referă
la colectarea și interpretarea faptelor, iar problemele sunt deseori
asemănătoare: diversitatea surselor (sateliți, drone, internet, telefonie,
social media, informatori etc.), problema organizării lor, volumul
acestora30. Sistemul de poziționare globală (GPS) și cele de informații
geografice (GIS) au antedatat și au contribuit la actuala expansiune a
datelor. Una dintre primele aplicații se referă la sortarea și organizarea
datelor înregistrate prin multitudinea de surse menționată anterior, care
necesită o prelucrare informatizată, din cauza volumului31.
O noutate este disponibilitatea și capacitatea de acțiune în timp
real. Big Data are un rol operațional în cadrul misiunilor de
supraveghere și interpretare a informațiilor pentru construirea unui
tablou al acțiunilor militare, integrând sisteme multiple, sau pentru ținte
individuale32. În aceste cazuri, dronele joacă deseori un rol important în
monitorizare și colectare, fiind capabile să ofere servicii de durată, în
timp real, inclusiv de lovire, cu riscuri minimale pentru utilizatori, fiind
utilizate în combinație cu alte categorii de senzori și surse de informații,
de la sateliți, la cele clasice33. Statele Unite a utilizat mecanismele
respective în timpul misiunilor din Orientul Mijlociu și din Afganistan,
spre exemplu, iar pentru prelucrarea informațiilor, Pentagonul a recurs
inclusiv la consiliere din partea mediului privat, care dezvoltase
algoritmi de căutare video destul de avansați34.
Monitorizarea și interpretarea în timp real nu epuizează
potențialul, totuși. Tehnologii înrudite sunt folosite în procesele de
30
Vezi M. Haridas, ”Redifining Military Intelligence Using Big Data Analytics”, Shadow
Warrior, toamna 2015, URL: https://archive.claws.in/journal/journal-scholar-warrior/
index.html, accesat la 1 iulie 2021.
31
Dawn E. Holmes, op. cit.; Daniel Roman, „Riposta antiaeriană în operațiile forțelor terestre,
în contextual tehnologizării GIS a spațiului de luptă modern”, Buletinul Universității Naționale
de Apărare „Carol I”, decembrie 2019.
32
Shane P. Hamilton, Michael P. Kreuser, ”The Big Data Imperative. Air Force Intelligence
for the Information Age”, Air and Space Power Journal, primăvara 2018.
33
Mark Bowden, ”How to Think About Drones”, Atlantic, septembrie 2013, în Mark Bowden,
The Three Battles of Wanat: And Other True Stories, Atlantic Monthly Pres, 2016.
34
Ibidem.
19
proiectare și planificare a cercetării, dezvoltării și achizițiilor, de
exemplu, de către Departamentul American al Apărării. Potrivit unui
studiu RAND, majoritatea sistemelor sunt arhive despre bugete și
contracte, dar unele programe includ modelări, simulări, iar în
organizațiile specializate, există și aplicații de Big Data35. Există și
programe centralizate, datele sunt deseori standardizate, iar, în unele
cazuri, se pune accentul pe dezvoltarea de sisteme multifuncționale; de
pildă, forțele aeriene utilizează unul, intitulat LIMS-EV, cu opțiuni
variind de la logistică, la cele operaționale36.
La fel ca și în cazul mediului de afaceri, există o distanță între
modelele raționaliste ale organizațiilor și rezultatele deciziilor, o parte
a ecartului provenind și din atitudinea față de metodele computerizate
de interpretare a datelor și proiectare, în special, din cauza
formalismului și limitelor organizaționale37. De exemplu, în cazul unor
proiecte, printre care Global Hawk, Future Combat Systems sau F-35,
concluziile puteau fi subestimate, obiectivele puteau fi prea optimiste
etc.38. De altfel, unele dintre programe sunt chiar de Business
Intelligence, adaptate de Pentagon, ceea ce rezonează și cu formele de
educație, dar practicile nu se pot adapta foarte ușor, din cauza
complexității organizaționale39. Chiar dacă adaptarea noilor tehnologii
nu este optimală, într-un sens modernist, Departamentul Apărării se
înscrie în tendința principală a organizațiilor americane, potrivit
estimărilor analiștilor RAND40.
Tehnologiile respective pot oferi avantaje pentru modelări și
simulări. Xiao Song și colaboratorii au arătat că, în ambele cazuri, se
întâlnesc probleme similare, în special cea a gestionării unui volum
35
Tom Davenport, Jim Guszcza, Tim Smith, Ben Stiller, ”Analytics and AI-driven enterprises
thrive in the Age of With”, op. cit.
36
Philip S. Anton et al, op. cit., pp. xvii-xix, 35-36, 41-42.
37
Ibidem, p. 44.
38
Ibidem, pp. 27-34
39
Ibidem, pp. 37, 64.
40
Ibidem, pp. 44-45.
20
imens de date, chiar dacă acestea pot fi generate de calculatoare 41.
Organizarea și interpretarea acestora a stimulat adoptarea de soluții
similare, de exemplu stocare distribuită, unele practici de data mining
pentru analiza datelor și noi platforme42. Este de așteptat ca tendințele
de convergență să continue.
Big Data duce la o problemă a costurilor. De pildă, acestea
necesită investiții în infrastructură pentru colectare, stocare și colectare,
aproape prin definiție, iar aceste demersuri se pot dovedi a fi dificil de
implementat. Departamentul de Stat american a încercat să unifice
serviciile de clouding, în cadrul proiectului Joint Enterprise Defense
Infrastructure (JEDI) căutând un contractor privat și a oferit contractul
companiei Microsoft, în ideea că astfel se va ameliora calitatea și
eficiența transferului de informații pe teren43. Inițiativa a fost afectată
de suspiciuni referitoare la conflicte de interese și ambiguități ale
administrației Trump și ar urma un nou program, cu mai mulți
contractori44.
Tendințe
Este greu de spus dacă Big Data reprezintă o tehnologie
disruptivă, în jargonul de piață fiind vorba despre o inovație care
creează o piață și o tendință nouă în economie, similară ideii de
revoluție tehnologică, dar utilizată într-un mod mai lax și mai publicitar.
Susținătorii săi vorbesc despre o ruptură radicală și este adevărat că
firme precum Google sau Amazon au realizat beneficii imense, dar
practic au urmat tendințele consacrate de telefoanele inteligente, care
41
Xiao Song, Yulin Wu, Yaofei Ma, Yonh Cui, Guanghong Gong, ”Military Simulation Big
Data: Background, State of the Art, and Challenges”, Mathematical Problems in Engineering,
2015, URL: https://doi.org/10.1155/2015/298356, accesat la 14 iulie 2021.
42
Ibidem.
43
Andrew Eversden, ”So what problems does JEDI solve, really?”, Federal Times, 30
octombrie 2019, URL: https://www.federaltimes.com/govcon/contracting/2019/10/30/so-
what-problems-does-jedi-solve-really/, accesat la 14 iulie 2021.
44
Vikram Mittal, ”The Next JEDI: The Joint Warfighter Could Capability”, Forbes, 10 iulie
2021, URL: https://www.forbes.com/sites/vikrammittal/2021/07/10/the-next-jedi-the-joint-
warfighter-cloud-capability/?sh=f2f8f8c8550b, accesat la 14 iulie 2021.
21
au împins înainte dezvoltarea Internetului. Pe termen lung, îndeosebi în
societățile occidentale, sunt implicate procese, de secole, prin care a
crescut capacitatea de control a statelor și a actorilor economici asupra
indivizilor, populațiilor și piețelor, trezind reacții diferite și luând forme
culturale sau politice multiple45.
Volumul de date probabil că va spori în continuare, în paralel cu
dezvoltarea capacității de colectare și de prelucrare, o tendință relativ
ușor de prevăzut. Potrivit publicației Forbes, indicatorul a crescut deja
de la 1.2 miliarde GB la 60 miliarde GB în ultimii 10 ani, iar estimările
sugerează că acesta va spori într-un ritm accelerat46. Există însă o serie
de rezerve și critici, iar mediul internațional de securitate în care se
dezvoltă rețelele a devenit mai tensionat în ultimii ani, factori ce pot
complica predicțiile.
În științele umane și politicile publice există speranța ca, în
anumite limite, îndeosebi în ceea ce privește problemele sau aspectele
ușor cuantificabile, să se poată crea sau ameliora sisteme capabile să
prezică și eventual să asiste procesele de decizie la nivel politic sau
inferior47. După cum am observat anterior, există rezerve, atât în
mediile de stat, cât și în cele de afaceri față de folosirea Big Data, în
acest sens, existând și motive serioase care le pot susține, anume,
complexitatea factorilor care trebuie luați în calcul și ambiguitățile
cunoașterii48. Sistemele pot fi concurate de sisteme echivalente,
informațiile pot fi trucate sau accesul poate fi limitat, după cum se poate
observa în cazul ”peer competitors” care acționează pentru a reduce
avansul vestic în domeniu, luând în calcul mai multe domenii.
Tehnologiile despre care discutăm sunt folosite pentru colectarea
de cantități imense de informații, a căror prelucrare neconvențională
poate indica tendințe și corelații noi și poate oferi posibilități
suplimentare, printre care supravegherea în timp real, capacitatea de
45
Andrew D. James, Emerging Technologies and Military Capability, RSIS, 2019, p. 4.
46
Christo Petrov, ”Big Data Statistics 2020”, 22 martie 2019, URL: https://techjury.net/stats-
about/big-data-statistics/#gref, accesat la 15 iulie 2021.
47
IISS, The Military Balance 2018.
48
Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, Editura All, 1996.
22
acțiune rapidă și diverse modalități de influențare. În domeniul militar,
acest lucru poate însemna, așa cum am subliniat anterior, capabilități
ISR pentru operații contrateroriste și alte acțiuni militare, inclusiv
lovituri aeriene cu drone în regiunea Orientului Mijlociu 49. Alte
aplicații se referă la reconstituirea situațiilor tactice sau de teatru,
monitorizare etc.50.
Am văzut că Big Data sprijină dezvoltarea altor tehnologii, cum
ar fi cele ale Inteligenței Artificiale, îndeosebi algoritmii predictivi, de
machine learning, rețelele neurale, care necesită acces la cantități
imense de informații pentru a se îmbunătăți51. Similar pentru vehicule
autonome, descoperiri și aplicații în biologie, sănătate, astronomie etc.
practic având de-a face cu serii de invenții și instrumente care se
influențează reciproc52. La rândul lor, alte tehnologii pot compensa
unele probleme create de volumul mare de date, cum ar fi cele legate de
stocare sau prelucrare.
Big Data pot conduce la controverse în domeniul securității. O
problemă pentru adaptarea acestor tehnologii este practica de sharing,
accesul liber și uneori chiar agresiv la informații (prin mining, spre
exemplu) și caracterul deschis și relativ cooperativ al tehnologiilor
respective și al culturii specialiștilor din domeniu, care intră în tensiune
cu necesitatea protecției informațiilor clasificate53. Din acest motiv, vor
exista, probabil, tot timpul dificultăți de adaptare, iar avansul
sectoarelor civile va fi menținut, dar sunt posibile o serie de
implementări, în special în cazul sistemelor ale căror avantaje sunt
probate. O a doua dispută se referă la tensiunea tipică dintre securitatea
națională și libertatea individuală, ilustrată de problema spațiului
personal și de temerile legate de protecția drepturilor individuale, din
49
Bowden, op. cit.
50
Ibidem.
51
Dawn E. Holmes, op. cit.
52
Ibidem.
53
Philip S. Anton et al, Assessing the Use of Data Analytics in the Department of Defense
Acquisition and Enabling Data Management to Improve Acquisition Outcomes, RAND, 2019,
pp. 49, 79, 108.
23
ultimii douăzeci de ani, o reflecție a unor îngrijorări mai profunde legate
de impactul informatizării și al automatizării54.
De exemplu, unele sisteme sunt folosite pentru monitorizarea
amenințărilor teroriste și au trezit critici legate de riscurile pe care le
prezintă pentru drepturile individuale, în special după atentatele din 11
septembrie 2011 și înăsprirea legislației în democrațiile occidentale.
Cazurile Total Informational Awareness, ECHELON și scandalurile
legate de dezvăluirile lui Edward Snowden implicau tehnologii de
colectare și prelucrare Big Data55. În cadrul autocrațiilor, China a ieșit
în evidență printr-un sistem de anvergură de supraveghere și control al
populației, numit al „creditului social”, care integrează principalele
activități individuale și conține medii multiple, sistem la dezvoltarea
căruia au colaborat și companii occidentale56.
Problema clasică a datelor este combinația dintre insuficiență și
abundență. Mecanismele de generare sunt aleatorii, depind de
interacțiunile sociale, iar majoritatea lor sunt nestructurate, ceea ce
înseamnă că necesită un efort special de prelucrare, de obicei tot prin
intermediul unor algoritmi specializați57. Deseori, date necesare pur și
simplu nu există, în timp ce multe informații sunt inutile, nu sunt
înregistrate sau sunt dificil de înțeles și apreciat la timp, probleme ce se
pot complica odată cu creșterea în continuare a volumului de date.
Unul dintre punctele slabe subestimate de adepții Big Data este
dependența de gândirea corelativă care poate sugera legături
inexistente, confirma prejudecăți și încuraja perpetuarea unor erori, cu
condiția să fie suficient de populare58. Cum domeniul securității are de-a
face cu cazuri, nu cu generalități, iar acestea pot implica mize mari,
eșecurile pot fi destul de periculoase, dacă sistemele nu sunt privite cu
54
Vezi Barry Buzan, Popoarele, statele și teama, Èditura Cartier, Chișinău, 2000.
55
Dawn E. Holmes, op. cit; Viktor Mayer-Schoenberger, Kenneth Cukier, op. cit.
56
Derek Grossman, Christian Curriden, Logan Ma, Lindsey Polley, J.D. Williams, Cortez A.
Copper III, op. cit., pp. 19-22; Ryan Gallagher, ”How U.S Tech Giants Are Helping to Build China`s
Surveillance State”, The Intercept, 11 iulie 2019, URL: https://theintercept.com/2019/07/11/china-
surveillance-google-ibm-semptian/, accesat la 15 iulie 2021.
57
Schutt, O’Neil, op. cit.
58
Dawn E. Holmes, op. cit.; Viktor Mayer-Schoenberger, Kenneth Cukier, op. cit.
24
o anume rezervă. Rămân și clasicele dileme ale interpretărilor sociale
și culturale59.
Sistemele actuale presupun expansiunea globală continuă a
economiei de piață și a capitalismului, dar tensiunile dintre SUA și
China și posibilitățile de fragmentare sau de regionalizare a rețelelor vor
constrânge și configura dezvoltarea acestora în viitor. Beijingul și-a
construit propria sa versiunea de conectivitate, în spatele unui „Mare
Firewall” și, după cum am văzut, a investit masiv în tehnologii Big Data
pentru supravegherea populației, dar și în domeniul securității,
devenind un potențial competitor al occidentalilor în domeniu 60. În
rivalități simetrice, după cum sugerează logica clausewitziană,
obținerea unor date de calitate și accesul s-ar putea dovedi
problematice, după cum au subliniat experții, acesta fiind unul dintre
motivele pentru care sunt explorate alte instrumente61.
Conflictele neregulate continuă să rămână o problemă, chiar și în
condițiile în care dezvoltarea Big Data a oferit forțelor convenționale
noi capabilități de acțiune. Desfășurate în regiuni și în societăți sărace,
în care tehnologia superioară oferă mai puține beneficii sau poate fi
contracarată, acestea vor implica și în viitor evitarea înfruntărilor
directe și recursul la comportamente ușor de prevăzut sau de
supravegheat. De asemenea, s-ar putea recurge la camuflare și la
menținerea unei amprente digitale reduse62.
59
Robert J. Caroll, Brenton Kenkel, ”Prediction, Proxies and Power”, The American Political
Science Review, 2019, vol. 63 (3), pp. 577-593.
60
Manuel Castells, Comunicare și putere, Editura comunicare@ro, 2013, pp. 90-91.
61
Mark Bowden, op. cit. De exemplu, experții chinezi definesc Big Data în domeniul militar
ca „supercomplexe, supersecrete, desfășurabile/flexibile, sigure, implicând un grad puternic de
confruntare și disponibile în timp real”, accentuând că „implică o competiție care se desfășoară
într-un mediu concooperativ”; vezi He You, Zhu Yanhgyong, Zhao Peng, Chai Yong, Liao
Zhicheng, Zhou Wei, Zhou Xiangdong, Wang Haipeng, Wang Wei, Xiong Yun, Xu Zhoujun,
Peng Xuang, Meng Hui, Wang Shengjin, ”Panorama of National Defense Big Data”, Systems
Engineering and electronics, 6, 2016, apud. Derek Grossman, Christian Curriden, Logan Ma,
Lindsey Polley, J.D. Williams, Cortez A. Copper III, op. cit., p. 28; David Hambling, ”Drone
Swarms are Getting Too fast for Humans to Fight, U.S. General Warns”, Forbes, 27 ianuarie
2021, URL: https://www.forbes.com/sites/davidhambling/2021/01/27/ drone-swarms-are-
getting-too-fast-for-humans-too-fight-us-general-warns/?sh=5e790800372c, accesat la 15 iulie
2021.
62
Mark Bowden, op. cit.
25
Concluzii
Aparent, Big Data nu reprezintă tehnologii emergente, nici
disruptive. Aceste instrumente au o vechime de peste un deceniu, iar
companiile care le-au promovat, ca Netflix, Amazon sau Facebook sunt
de multă vreme organizații recunoscute. Este vorba mai curând despre
un sprijin, un însoțitor al unor schimbări de anvergură din societățile
contemporane, în special cele legate de internet, telefonie mobilă și
rețele sociale. Cu toate acestea, Big Data au fost promovate și au
reprezentat o componentă importantă a expansiunii tehnologice din
ultimii ani.
Acestea nici nu elimină surse de incertitudini fundamentale ca
dilema securității. Divergențele referitoare la scopurile pe termen lung
urmărite de China, sau la încrederea în conducerea de la Beijing,
ilustrează aceste problematici, în timp ce conflictele din Orientul
Mijlociu și Asia de Sud sugerează că adversarii pot găsi mijloace de
contracarare sau chiar adapta instrumentele respective. Corelația nu este
cauzalitate, iar tendințele pot fi oricând supuse interpretărilor, mai ales
în ceea ce privește intențiile sau instrumentele celeilalte părți.
Tehnologiile respective au devenit deja parte a competiției strategice
sau rivalității în curs de amplificare dintre SUA și China.
Big Data amplifică tendințele de automatizare și digitalizare ale
politicii, socialului, inclusiv în ceea ce privește comportamentele
războinice. Este util de a le privi împreună cu alte instrumente, pentru
a avea o imagine mai amplă asupra importanței și consecinței adoptării
acestora. Creșterea transparenței la nivel tactic și operațional a avut deja
efecte importante în ceea ce privește desfășurarea ostilităților la aceste
niveluri. Noi progrese ar putea implica generarea și interpretarea unei
cantități și mai mari de fapte, într-un timp și mai scurt, pentru un public
din ce în ce mai mare.
26
Bibliografie:
1. ***, ”COVID-19 Dashboard”, Center For Systems Science And

Engineering, URL: https://www.arcgis.com/apps/dashboards/bda
7594740fd40 299423467b48e9ecf6
2. ACEMOGLU, Daron, ”The revolution need not to be automated”,
World Economic Forum, aprilie 2019, https://www.weforum.org/
agenda/2019/04/the-revolution-need-not-be-automated/
3. ANTON, Ken; PHILIP, S. et al, Assessing the Use of Data
Analytics in the Department of Defense Acquisition and Enabling
Data Management to Improve Acquisition Outcomes, RAND,
2019.
4. BOOTH, Ken; WHEELER, Nicholas J., ”Uncertainty”, în
WILLIAMS, Paul D., Security Studies. An Introduction,
Routledge, 2008.
5. BOWDEN, Mark, ”The Killing Machines. How to Think About
Drones”, Atlantic, septembrie 2013, în BOWDEN, Mark, The
Three Battles of Wanat: And Other True Stories, Atlantic Monthly
Press, 2016.
6. BUZAN, Barry, Popoarele, statele și teama, Editura Cartier,
Chișinău, 2000.
7. CAROLL, Robert J.; KENKEL, Brenton, ”Prediction, Proxies and
Power”, The American Political Science Review, 2019, vol. 63 (3),
pp. 577-593.
8. CASTELLS, Manuel, Comunicare și putere, Editura
comunicare@ro, 2013.
9. CLAUSEWITZ, Carl von, Despre război, Editura Antet,
București, 2006 [1982].
10. DAVENPORT, Tom; GUSZCZA, Jim; SMITH, Tim; STILLER,
Ben, ”Analytics and AI-driven enterprises thrive in the Age of
With”, Deloitte Insights, 25 iulie 2019,
https://www2.deloitte.com/us/en/ insights/topics/analytics/insight-
driven-organization.html
27
11. EVERSDEN, Andrew, ”So what problems does JEDI solve,
really?”, Federal Times, 30 octombrie 2019,
https://www.federaltimes.com/govcon/contracting/2019/10/30/so-
what-problems-does-jedi-solve-really/
12. FEARON, James D., ”Rationalist Explanations for War”,
International Organization, 49(3), primăvara 1995, pp. 379-414.
13. FOUCAULT, Michel, Nașterea biopoliticii, Idea Design&Print,
Cluj Napoca, 2007.
14. GALLAGHER, Ryan, ”How U.S Tech Giants Are Helping to
Build China`s Surveillance State”, The Intercept, 11 iulie 2019,
https://theintercept.com/2019/07/11/china-surveillance-google-
ibm-semptian/
15. HAMBLING, David, ”Drone Swarms are Getting Too fast for
Humans to Fight, U.S. General Warns”, Forbes, 27 ianuarie 2021,
https://www.forbes.com/sites/davidhambling/2021/01/27/drone-
swarms-are-getting-too-fast-for-humans-too-fight-us-general-
warns/?sh=5e790800372c
16. HAMILTON, Shane P.; KREUSER, Michael P., ”The Big Data
Imperative. Air Force Intelligence for the Information Age”, Air
and Space Power Journal, primăvara 2018.
17. HARIDAS, M., ”Redifining Military Intelligence Using Big Data
Analytics”, Shadow Warrior, toamna 2015, https://archive.claws.
in/journal/journal-scholarwarrior/index.html
18. HOLMES, Dawn E., Big Data: A Very Short Introduction, Oxford
University Press, 2018.
19. IISS, The Military Balance 2018.
20. JAMES, Andrew D., Emerging Technologies and Military
Capability, RSIS, 2019.
21. KENT, Jessica, ”John Hopkins Develops Real-Time Data
Dashboard to Track Coronavirus”, Health IT Analytics, 11 martie
2020, https://healthitanalytics.com/news/johns-hopkins-develops-
real-time-data-dashboard-to-track-coronavirus
28
22. KING, Gary; KEOHANE, Robert O.; VERBA, Sydney,
Fundamentele cercetării sociale, Editura Polirom, Iași, 2000.
23. KNUTH, Donald E., The Art of Computer Programming, vol. I,
Editura Addison-Wesley, 2013 [1997].
24. LANGVILLE, Amy N.; MEYER, Carl D., Who`s #1? The Science
of Rating and Ranking, Princeton University Press, f.l., 2012.
25. MAYER-SCHOENBERGER, Viktor; CUKIER, Kenneth, Big
Data: A Revolution That Will Transform How We Live, Work, and
Think, Houghton Mifflin Harcourt, 2013
26. MITTAL, Vikram, ”The Next JEDI: The Joint Warfighter Could
Capability”, Forbes, 10 iulie 2021, URL: https://www.
forbes.com/sites/ vikrammittal/2021/07/10/the-next-jedi-the-joint-
warfighter-cloud-capability/?sh=f2f8f8c8550b
27. PARDO, Ramon Pacheco; PABON, Mauricio Avendano; CHEN,
Xuechen; JING, Bo-jiun; et al. ”Preventing the next pandemic:
lessons from East Asia”, Faculty of Social Science and Public
Policy, King's College, London, mai 2020.
28. PETROV, Christo, ”Big Data Statistics 2020”, 22 martie 2019,
https://techjury.net/stats-about/big-data-statistics/#gref
29. POPPER, Karl R., Mizeria istoricismului, Editura All, 1996.
30. Rehan Ijaz, ”Google Big Data Algorithms Shift Emphasis to Onsite
Content”, SmartData Collective, https://www.smartdatacollective.
com/google-big-data-algorithms-shift-emphasis-onsite-content/
31. ROMAN, Daniel „Riposta antiaeriană în operațiile forțelor
terestre, în contextul tehnologizării GIS a spațiului de luptă
modern”, Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
decembrie 2019.
32. ROSEN, Kenneth H., Discrete Mathematics and its Applications,
McGraw Hill, 2012.
33. SCHUTT, Rachel; O’NEIL, Cathy, Doing Data Science, O`Reily
Media, 2013.
29
34. SONG, Xiao; WU, Yulin; MA, Yaofei; CUI, Yonh; GONG,
Guanghong, ”Military Simulation Big Data: Background, State of
the Art, and Challenges”, Mathematical Problems in Engineering,
2015.
35. VAN PUYVELDE, Damien; COULTHART, Stephen;
SHAHRIAR, Hossain M., ”Beyong the buzzword: Big Data and
national-security decision-making”, International Affairs, 93: 6,
2017.
36. WU, Jun; WANG, Jian; NICHOLAS, Stephen; MAITLAND,
Elizabeth; FAN, Qiuyan, ”Application of Big Data Technology for
COVID-19 Prevention and Control in China: Lessons and
Recommendations”, Journal of Medical Internet Research, 22(10),
octombrie 2020, https://www.jmir.org/2020/10/e21980
37. ZAMFIR, Cătălin, Structurile gândirii sociologice, Editura
Politică, 1987.
38. ZODIAN, Mihai, Perspective Epistemologice și predicții în
relațiile internaționale, Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, 2015.
30
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ
Gabriel STOENESCU
Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni care

sunt interconectați. Iar informațiile sunt transmise între acești neuroni
sub formă de impulsuri electrice. Acest lucru ne permite să învățăm, să
tragem concluzii și să gândim abstract. În ceea ce privește așa-numita
inteligență artificială (Artificial Inteligence/AI), se utilizează „neuroni”
care sunt simulați artificial și instruiți prin intermediul algoritmilor
(vezi figura nr. 2).
Figura nr. 2: Stimularea artificială a „neuronilor”

inteligenței artificiale63
Cu toate acestea, scopul nu este reproducerea inteligenței umane.

În schimb, ramura de bază a acesteia, denumită învățarea mecanică
(Machine Learning/ML), permite sistemelor să învețe recunoașterea
tiparelor pe baza unei cantități mari de date.
63
Sursa: https://www.soloplan.com/
31
Definire
Apărută încă din anul 1956, inteligența artificială este un domeniu
al informaticii (roboticii sau științei datelor) care are ca obiect de studiu
realizarea unui sistem computerizat care să poată imita inteligența
umană. Este alcătuit din două cuvinte, „inteligență” și „artificial”,
însemnând „o putere de gândire creată de om”. Prin urmare, îl putem
considera o tehnologie prin care se pot realiza sisteme inteligente ce pot
simula inteligența umană.
Sistemul de inteligență artificială nu trebuie să fie preprogramat,
el folosind algoritmi care pot funcționa cu propria lor inteligență.
Acesta implică algoritmi de învățare automată, cum ar fi algoritmul de
învățare a armării și rețelele neuronale de învățare profundă (Deep
Learning/DL) – vezi Figura nr. 364.
Figura nr. 3: O reprezentare vizuală a legăturii dintre

știința datelor și inteligența artificială65
64
***, „Diferența dintre inteligența artificială și învățarea automată”, 20 aprilie 2018,
Javatpoint, URL: https://www.javatpoint.com/difference-between-artificial-intelligence-and-
machine-learning, accesat la 17.06.2021.
65
Sursa: https://www.mygreatlearning.com/blog/difference-data-science-machine-learning-ai/
32
Totodată, AI reprezintă capacitatea mașinilor informatizate sau a
computerelor de a îndeplini atribuții și sarcini asociate în mod obișnuit cu
inteligența umană. Deși nu există, încă, o definiție agreată la nivel
internațional nici de către academicieni, nici de către cercetători, definiția
cea mai des acceptată a AI este cea dată în 1955 de omul de știință John
McCarthy, care afirma că: „Este vorba despre inteligență artificială atunci
când o mașină se comportă într-un mod care ar putea fi considerat
inteligent, dacă ar fi vorba de un om”66.
O altă definiție este dată de profesorul Andrew Moore, fostul decan
al Școlii de Informatică de la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din
Pitssburg, care afirma că „Inteligența artificială este știința și ingineria de
a face computerele să se comporte în moduri care, până de curând,
credeam că necesită inteligență umană” 67 (vezi Figura nr. 4).
Figura nr. 4: Construirea unui sistem AI,

explicată de profesorul Andrew Moore68
66
***, „Inteligenţa Artificială: definiție, tipuri de AI, cum învață și ce aplicații are”,
Gotech.World, URL: https://gotech.world/inteligenta-artificiala-definitie-tipuri-de-ai-cum-
invata-si-ce-aplicatii-are/, accesat la 15.05.2021; ***, ”What is Artificial Intelligence?”, Oracle
România la 22.05.2019, pe site-ul https://www.oracle.com/ro/artificial-intelligence/what-is-
artificial-intelligence.html, accesat la 17.06.2021.
67
Robert Iriondo, ”Differences between AI and Machine Learning and Why it Matters”, un
articol publicat la data de 16.10.2018, pe site-ul https://pub.towardsai.net/differences-between-
ai-and-machine-learning-and-why-it-matters-1255b182fc6, accesat la 23.06.2021.
68
Sursa: YouTube
33
Profesor asistent și cercetător la CMU, Zachary Lipton, a adus mai
multe clarificări termenului AI, descriindu-l drept „aspirațional, o țintă
în mișcare bazată pe acele capacități pe care oamenii le posedă, dar pe
care mașinile nu le posedă”69. AI include, de asemenea, o măsură
considerabilă a progreselor tehnologice pe care le cunoaștem, precum
învățarea automată (ML). Tehnologiile anterioare ale AI au folosit
diferite tehnici, cum ar fi Deep Blue-AI care l-a învins pe campionul
mondial la șah în 1997, folosind o metodă numită „algoritmi de căutare
a mișcărilor” pentru a evalua milioane de mișcări la fiecare moment al
jocului.
O altă definiție a fost dată de Kaplan și Haenlein, care au
considerat că inteligența artificială reprezintă „capacitatea unui sistem
de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de
a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice
printr-o adaptare flexibilă70”.
Principalele abilități inteligente umane pe care trebuie să le
dovedească un sistem AI (un computer sau un robot coordonat de un
computer) sunt: capacitatea de a raționa; abilitatea de a descoperi sensul
într-o situație dată; abilitatea de a generaliza, plecând de la un caz
particular: capacitatea de a învăța din experiențe anterioare71.
Cum funcționează inteligența artificială

În cel mai larg sens, inteligența artificială este orice tehnologie
proiectată să imite, într-un fel sau altul, modul în care funcționează
gândirea umană72. Tehnologia AI disponibilă astăzi nu poate să copieze
mintea umană și să o transforme într-un cip de computer. În schimb,
69
Ibidem, p. 3.
70
***, „Inteligența Artificială (AI) – Cum funcționează?”, URL: https://enterprise-
concept.ro/2019/08/26/inteligenta-artificiala-ai-cum-functioneaza/, accesat la 15.05.2021.
71
***, „Inteligenţa Artificială: definiție, tipuri de AI, cum învață și ce aplicații are”, Gotech.World,
op. cit.; ***, „Inteligență artificială”, Wikipedia, URL: https://ro.wikipedia.org/wiki/
Inteligen%C8%9B%C4%83_artificial%C4%83, accesat la 15.05.2021.
72
Gotech.World, URL: https://gotech.world/inteligenta-artificiala-definitie-tipuri-de-ai-cum-
invata-si-ce-aplicatii-are/, accesat la 15.05.2021.
34
partea așa-zis „umană” se referă la experiența pe care o percepe
utilizatorul: aceasta trebuie să fie cât mai asemănătoare cu interacțiunea
dintre doi oameni73.
În acest sens, sistemele de inteligență artificială trebuie să
funcționeze, în mare parte, așa cum funcționează și inteligența unui om,
care trebuie să învețe, să se adapteze la condițiile din jur. Aceasta se
face la fel ca în cazul oamenilor, prin asimilarea de informații,
procesarea lor și păstrarea lor pentru a fi folosite în alte situații
similare74.
Tipuri de inteligență artificială

În funcție de modul în care acționează sau reacționează la factori
externi, AI se împarte în trei tipuri principale. Primele două sunt deja
implementate în tehnologia care ne înconjoară, în timp ce al treilea tip
de AI este structurat doar teoretic, dar reprezintă viitorul în domeniu și
se spune că va fi mai inteligent decât oamenii75.
1. Inteligență artificială îngustă (narrow) sau slabă (weak)
Este acea AI care există deja în viața noastră: computere
inteligente care au fost învățate sau au învățat cum să ducă la îndeplinire
anumite sarcini fără să fie programate în mod specific. Asistenții
virtuali cum ar fi Siri de la Apple sau Alexa de la Amazon intră în
această categorie, la fel și sistemele automate de conducere a
vehiculelor sau programele care fac recomandări de produse în funcție
de căutările online sau de ultimele achiziții făcute. Toate aceste sisteme
pot să învețe cum să ducă la îndeplinire doar anumite sarcini – este
motivul pentru care acest tip de AI este considerat „îngust” 76.
Pentru a înțelege mai ușor cum funcționează acest tip de
inteligență artificială, iată câteva dintre modurile în care este folosită:
să analizeze şi să interpreteze imagini video (de exemplu, cele filmate
73
Ibidem.
74
Ibidem.
75
Ibidem.
76
Ibidem.
35
de drone); să organizeze și să păstreze la zi agenda de lucru; să răspundă
la întrebări de bază ale potențialilor clienți; să facă rezervări online; să
descopere și să marcheze conținut explicit în mediul online (fotografii,
video sau text). Lista este mai lungă, însă un lucru este comun în toate
cazurile: activitățile pe care trebuie să le îndeplinească acest sistem de
AI au o rază restrânsă de acțiune77.
2. Inteligență artificială generală
Este un tip de AI mult mai flexibil decât cel „îngust” dar tot
întrebuințat actual, caracterizat prin adaptabilitate și abilitatea de a
învăța din experiență cum să ducă la îndeplinire o paletă mult mai vastă
de sarcini, unele fără nicio legătură între ele. Pe scurt, este vorba despre
un intelect flexibil general care este caracteristic oamenilor78.
3. Inteligență artificială puternică (strong)
În funcție de modul în care se raportează la stimulii exteriori și la
lumea din jur, inteligența artificială de mare putere este de patru
tipuri79.
Tipul 1: Mașini reactive
Acesta este modelul de bază al inteligenței artificiale. Sistemul AI
reacționează la stimuli externi și nu are nici abilitatea de a memora
lucruri, nici posibilitatea de a se folosi de experiențe anterioare pentru
a rezolva probleme actuale sau pentru a lua decizii noi80.
Tipul 2: Memoria limitată
În această categorie de AI intră sistemele care pot să arunce o
privire în trecut, sisteme care pot să aibă o memorie pe termen scurt. Un
exemplu în acest caz sunt mașinile autonome. Sistemul AI cu care sunt
dotate poate să urmărească alte autoturisme în trafic și să țină cont de
viteza și de direcția lor. Acest lucru se poate face de-a lungul timpului,
nu doar la un anumit moment dat81.
77
Ibidem; ***, ”What is Artificial Intelligence?”, op. cit., p. 2.
78
***, „Inteligenţa Artificială: definiție, tipuri de AI, cum învață și ce aplicații are”, op. cit.
79
Cosmin Buleu, Proiect de atestat – Inteligența artificială, Colegiul Național Petru Rareș,
Suceava, 2021, URL: https://cbuleu18.wixsite.com/my-site, accesat la 15.05.2021.
80
Ibidem.
81
Ibidem.
36
Tipul 3: Teoria minții
În psihologie, teoria minții se referă la capacitatea oamenilor de a
deduce gândurile, intențiile și dorințele altor oameni și la abilitatea de
a folosi aceste informații pentru a interpreta și a înțelege
comportamentul lor. În cazul AI, acest tip ar trebui să facă același lucru:
nu doar creează modele ale lumii înconjurătoare, ci analizează şi
determină comportamentul entităților care o populează, în cazul nostru,
oamenii82.
Tipul 4: Conștiința de sine
Este și ultimul pe scara evolutivă, cel puțin până în acest moment.
Spre deosebire de Inteligența Artificială aflată în stadiul 3, sistemele de
tip 4 vor putea să-și formeze o imagine despre ele însele, nu doar despre
lumea înconjurătoare sau despre oameni. Cuvântul-cheie este conștiința
de sine: abilitatea sistemului AI de a se recunoaște ca individualitate,
separat de lume și de celelalte entități care fac parte din ea83.
Cum învață un sistem AI

Pe lângă inteligența artificială programată, există în acest moment
alte trei metode prin care un sistem AI poate să învețe lucruri noi84.
1. Învățarea mecanică (Machine Learning)
Învățarea mecanică este o parte importantă a Inteligenței
Artificiale. Este un tip de învățare prin care computerele primesc o
cantitate uriașă de date pe care le analizează, din care învață și în baza
cărora (re)acționează, fără să aibă nevoie de o programare specifică. Un
exemplu în acest sens sunt asistenții virtuali care pot înțelege comenzile
vocale85.
2. Învățarea profundă (Deep Learning)
Învățarea profundă este o metodă de învățare mecanică
aprofundată, prin intermediul căreia computerele învață să facă lucruri
82
Ibidem; ***, „Inteligenţa Artificială: definiție, tipuri de AI, cum învață și ce aplicații are”,
op. cit.
83
84
Ibidem.
85
Ibidem.
37
într-un fel foarte apropiat de cel uman: să învețe din experiență.
Învățarea profundă este tehnologia-cheie din spatele autoturismelor
autonome și ceea ce le permite să identifice un semn de STOP sau să
facă diferența dintre un pieton şi un stâlp de iluminat. Pe scurt, învățarea
profundă permite unui computer să învețe direct din sunet, text și
imagine86.
3. Rețelele neurale
Rețelele neurale sunt nucleul Inteligenței Artificiale și sunt
esențiale pentru învățarea mecanică. Acestea sunt rețele interconectate
de algoritmi, inspirate de rețelele neurale biologice, existente în creierul
uman. Aceste rețele fac schimb de date și pot fi programate pentru a
îndeplini anumite sarcini într-un mod complex care încearcă să imite
gândirea umană. Ele învață să îndeplinească obiective și procese
analizând exemplele pe care le primesc din afară, de obicei fără să fie
programate să ducă la bun sfârșit o sarcină anume. Ideea de Inteligență
Artificială este legată de rețelele neuronale, pentru că dezvoltarea
acestora este singura metodă actuală prin care se poate dezvolta AI-ul87.
Metode de învățare mecanică

Învățarea mecanică este un element-cheie al inteligenței artificiale
și este, în mod obișnuit, împărțită în două mari categorii: învățare
mecanică asistată și învățare mecanică neasistată88.
Învățarea mecanică asistată este o metodă comună de „educare” a
unui sistem AI prin antrenarea lui cu ajutorul unei cantități uriașe de
date etichetate în prealabil. Aceste date sunt introduse în sistem, iar
inteligența artificială se folosește de ele pentru a analiza date noi. Pe de
altă parte, tehnologia este în continuă evoluție și, pe termen lung,
accesul la baze uriașe de date s-ar putea dovedi mai puțin eficient ca
accesul la surse masive de putere de calcul. Spre deosebire de învățarea
mecanică asistată, cea neasistată folosește o abordare diferită: sistemul
86
Ibidem.
87
Ibidem.
88
Ibidem.
38
încearcă să identifice anumite tipare sau șabloane în informațiile pe care
le primește și abia apoi încearcă să le categorisească, folosind anumite
similarități89.
Învățarea automată (Machine Learning/ML)

Învățarea automată (Machine Learning/ML) este ramura cea mai
cunoscută a inteligenței artificiale și este de multe ori confundată cu
aceasta, chiar de către utilizatorii/creatorii ei. „AI este un concept mai
mare pentru a crea mașini inteligente care pot simula capacitatea și
comportamentul gândirii umane, în timp ce învățarea automată este o
aplicație sau un subset de AI care permite mașinilor să învețe din date
fără a fi programate în mod explicit”90. Ca urmare, putem defini
învățarea automată drept „un subdomeniu al inteligenței artificiale, care
permite mașinilor să învețe din datele sau experiențele din trecut fără a
fi programate în mod explicit” 91.
O altă definiție este prezentată de informaticianul și pionierul
învățării automate, Tom M. Mitchell, care precizează că „Învățarea
automată este studiul algoritmilor de calcul care permit programelor
computerizate să se îmbunătățească automat prin experiența acumulată.
ML este unul dintre modurile în care ne așteptăm să realizăm AI.
Învățarea automată se bazează pe lucrul cu seturi de date mici sau mari,
examinând și comparând datele pentru a găsi modele comune și a
explora nuanțe”92.
Învățarea automată permite unui sistem computerizat să facă
predicții sau să ia unele decizii folosind date istorice fără a fi programat
în mod explicit. Învățarea automată utilizează o cantitate masivă de date
structurate și semistructurate, astfel încât un model de învățare
automată să poată genera rezultate precise sau să ofere predicții pe baza
acestor date.
89
Ibidem.
90
***, „Diferența dintre inteligența artificială și învățarea automata”, op. cit.
91
***, „Diferența dintre inteligența artificială și învățarea automata”, op. cit., p. 1.
92
Robert Iriondo, op. cit., p. 2.
39
Învățarea automată funcționează pe baza unui algoritm care învață
prin propriile date, folosind date istorice și funcționează numai pentru
domenii specifice. Învățarea automată este utilizată în diferite locuri,
cum ar fi sistemul de recomandare online, algoritmii de căutare Google,
filtrul de e-mail spam, sugestia de etichetare a prietenilor Facebook
Auto etc. Acest tip de învățare poate fi împărțit în trei tipuri:
 învățare supravegheată, în care algoritmii de învățare
supravegheată încearcă să modeleze relația și dependențele dintre
ieșirea de predicție țintă și caracteristicile de intrare, astfel încât să
putem prezice valorile de ieșire pentru noile date pe baza acelor relații,
pe care le-a învățat din seturile de date anterior alimentate;
 învățare nesupravegheată este familia algoritmilor de învățare
automată, care au utilizări principale în detectarea tiparelor și
modelarea descriptivă; acești algoritmi nu au categorii de ieșire sau
etichete pe date (modelul se antrenează cu date neetichetate);
 învățarea forțată își propune să utilizeze observațiile colectate
din interacțiunea cu mediul său pentru a întreprinde acțiuni care să
maximizeze recompensa sau să minimizeze riscul; în acest caz,
algoritmul de învățare a întăririi (numit agent) învață continuu din
mediul său folosind iterația.
Pentru o mai ușoară înțelegere a celor două definiții, tabelul de
mai jos prezintă principalele diferențe între Inteligența Artificială (AI)
și învățarea automată (ML):
Tabelul nr. 1: Diferențele cheie între AI și ML93
Inteligență artificială (AI) Învățarea automată (ML)
Inteligența Artificială este o Învățarea automată este o ramură a AI

tehnologie care permite unei mașini care permite unei mașini să învețe
să simuleze comportamentul uman. automat din datele anterioare fără să
programeze în mod explicit.
93
Sursa: https://www.javatpoint.com/difference-between-artificial-intelligence-and-machine-
learning
40
Inteligență artificială (AI) Învățarea automată (ML)
Scopul AI este de a crea un sistem Scopul ML este de a permite mașinilor

computerizat inteligent ca oamenii să învețe din date, astfel încât să poată
pentru a rezolva probleme complexe. oferi rezultate exacte.
În AI, creăm sisteme inteligente În ML, învățăm mașinile cu date să

pentru a îndeplini orice sarcină ca un efectueze o anumită sarcină și să dea un
om. rezultat precis.
Învățarea automată și învățarea Învățarea profundă este un subset

profundă sunt cele două ramuri principal al învățării automate.
principale ale AI.
AI are o gamă foarte largă de Învățarea automată are un domeniu

domenii. limitat.
AI lucrează pentru a crea un sistem Învățarea automată funcționează

inteligent care poate îndeplini pentru a crea mașini care pot îndeplini
diverse sarcini complexe. numai acele sarcini specifice pentru
care au primit instruire.
Sistemul AI este preocupat de Învățarea automată este preocupată în

maximizarea șanselor de succes. principal de acuratețe și tipare.
Principalele aplicații ale AI sunt Siri, Principalele aplicații ale învățării

asistența pentru clienți folosind automate sunt sistemul de recomandare
catboats, Expert System, joc online, online, algoritmi de căutare Google,
robot umanoid inteligent etc. sugestii de etichetare a prietenilor
Facebook etc.
Pe baza capacităților, AI poate fi Învățarea automată poate fi, de

împărțit în trei tipuri: AI slab, AI asemenea, împărțită în principal în trei
general și AI puternic. tipuri: învățarea supravegheată,
învățarea nesupravegheată și
învățarea prin întărire.
Include învățarea, raționamentul și Include învățarea și autocorecția atunci

autocorecția. când sunt introduse date noi.
AI se ocupă complet de date Învățarea automată se ocupă de date

structurate, semistructurate și structurate și semistructurate.
nestructurate.
41
Aplicații pentru inteligența artificială
Inteligența Artificială a intrat, sub mai multe forme, în viața
cotidiană. Aceasta există în magazinele online și este folosită ca să facă
recomandări pentru noi cumpărături în funcție de achizițiile anterioare, de
asemenea, este unul dintre motoarele inteligente din spatele unor
platforme precum Siri și Alexa. AI analizează și recunoaște cine sau ce
apare într-o fotografie, detectează spamul sau fraudele cu carduri bancare.
Pe lângă toate aceste utilizări, cele mai importante domenii de
implementare a inteligenței artificiale, unele dintre ele fiind deja comune
în tehnologia de astăzi, sunt: medicina, industria militară, finanțele,
educația, recunoașterea facială şi vocală, procesarea foto și video,
creativitatea artificială (scriere, compoziție muzicală etc.), procesarea
limbajului natural, recunoașterea scrisului de mână și realitatea virtuală94.
După cum o știm astăzi, AI este reflectată în gadgeturi de
interacțiune om-mașină precum cele de la Google Home, Siri și Alexa,
sau în sistemele de predicție video alimentate prin învățare automată care
alimentează Netflix, Amazon și YouTube. Aceste progrese tehnologice
devin din ce în ce mai esențiale în viața noastră de zi cu zi. AI sunt asistenți
inteligenți care ne îmbunătățesc abilitățile deținute ca oameni și
profesioniști – făcându-ne mai productivi.
AI este în continuă redefinire, definiția sa modificându-se pe măsură
ce progresele tehnologice conexe se dovedesc a fi dezvoltate în
continuare. Posibil, în câteva decenii, progresele inovatoare actuale ale AI
ar putea să fie considerate la fel de plictisitoare precum sunt acum pentru
noi telefoanele cu clapetă (flip phones).
Tendințe de dezvoltare
Perspectiva generală asupra AI este că mașinile inteligente și
conștiente sunt pe cale să devină o realitate. Sistemele AI existente
94
Pavel Manolache, Catălin Ciobanu, Stefan Cebotaru, Maxim Șchiopu, „Impactul inteligenței
artificiale în viața cotidiană”, Universitatea Tehnică a Moldovei, URL: http://repository.
utm.md/bitstream/handle/5014/2932/Conf_UTM_2019_I_pg211-212.pdf?sequence=1&is
Allowed=y, accesat la 15.05.2021.
42
înțeleg comenzi verbale, pot distinge imagini sau conduc autoturismele,
așa că e o chestiune de timp până când vom putea avea o discuție aprinsă
cu un robot95.
Deși neacceptată cu ușurință de mulți cercetători, principala
tendință a AI este aceea de a egala factorul uman, devenind conștientă
și luând decizii proprii. În articolul intitulat „Cele mai recente dezvoltări
tehnologice în cadrul războiului de tip «mozaic»”, publicat în revista
Impact Strategic nr. 1/ 2021, am prezentat una din premierele mondiale
ale acestor evoluții high-tech, exprimată de profesorul american, David
Chalmers, de la Universitatea din New York, privind conștientizarea
Inteligenței Artificiale, prin realizarea sistemului Generative Pre-
trained Transformer 3 (GPT-3) ce excelează în domeniul limbajului.
Acest sistem (vezi figura nr. 5) realizat de laboratorul american de
cercetare OpenAI al lui Elon Musk, în iunie 2020, „generează text cu o
minimă intervenție umană, într-un ritm extrem de rapid. Poate
recunoaște și reda modele de cuvinte, chiar înainte de a estima ce va
urma, grație puterii sale incredibile obținute cu ajutorul celor 175 de
miliarde de parametri lingvistici”96.
Figura nr. 5: Sistemul de inteligență artificială GPT-397
95
96
Anca Grădinaru, „Revoluția AI. Un om de știință susține că inteligența artificială a devenit
conștientă”, Digi 24, 1 ianuarie 2021, URL: https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/revolutia-ai-
un-om-de-stiinta-sustine-ca-inteligenta-artificiala-a-devenit-constienta-1424650, accesat la
04.02.2021.
97
Sursa: Fuliver/GettyImages
43
Astfel, acest sistem de învățare automată este considerat primul
precursor al unei inteligențe artificiale de tip general care a atras
admirația întregii lumi pentru abilitatea sa remarcabilă de a genera text
cu o minimă intervenție umană, putând procesa, conform publicației
Financial Times, de 45 de miliarde de ori mai multe cuvinte decât cele
percepute de un om în întreaga sa viață. În plus, sistemul de AI a învățat
să posteze comentarii pe rețeaua de Internet Reddit, să conceapă un
poem satiric despre Musk, să compună un articol întreg pentru The
Guardian, să traducă și să rezolve probleme de matematică, iar recent,
a scris un scenariu de film de 3 minute și jumătate98.
În prezent, inteligența artificială se dezvoltă rapid în lume, fiind
folosită din ce în ce mai mult atât în domeniul militar, cât și în afara
acestuia. Una din tendințele actuale, o reprezintă folosirea sa în
tehnologia deepfake, prin exploatarea unui conținut falsificat cu
ajutorul inteligenței artificiale, dar care poate fi atât de realistă încât nici
computerele să nu o poată depista. O altă utilizare o reprezintă domeniul
artistic al designului, unde deja compania rusească multidisciplinară
Art.Lebedev Studio a realizat un designer computerizat, denumit
„Nikolai Ironov” pe care l-au inclus în peste 20 de proiecte diferite ce
presupuneau construirea de logo-uri de brand și fabricarea unei
identității de marcă99. Aceeași abordare o are și compania Mailchimp,
care se folosește de AI ca să le permită companiilor să inventeze
campanii de marketing fără contribuţie umană, iar Adobe a lansat pe
piaţa produsul „Sensei”, un asistent AI pentru design100. Alte domenii
de întrebuințare ale diferitelor aplicații AI sunt: asistenţă vocală,
98
Anca Grădinaru, „Revoluția AI. Un om de știință susține că inteligența artificială a devenit
conștientă”, Digi 24, op. cit., accesat la 04.02.2021; N.A.: Studenții care au făcut filmul în
cadrul testărilor de laborator, s-au folosit de o unealtă derivată din GPT-3, intitulată ”Shortly
Read”. Ei au scris primele replici, apoi au lăsat inteligența artificială să se dezlănțuie. Tot ce
urmează se bazează pe 175 de miliarde de parametri – adică asociațiile pe care algoritmul le
trasează între cuvinte și fraze, în funcție de datele cu care a fost antrenat.
99
Ibidem.
100
Ibidem.
44
sisteme de recunoaştere a vocii şi facială, roboţi, automobile
autonome101.
Ca măsură de protecție în urma discuțiilor ce au urmat acestei
premiere științifice, în care s-a constatat că sistemele de AI întrec
performanțele confraților umani în mai multe aspecte – nu dorm, nu se
îmbolnăvesc, nu au blocaje creative şi pot completa o sarcină în câteva
secunde –, UE a reacționat cerând statelor membre să-și consolideze
legislația pentru protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor în
contextul unei creșteri a utilizării aplicațiilor de tip AI, care ar putea
deveni sursa unor erori și discriminări102.
Faptul că pandemia de coronavirus a accelerat adoptarea AI la
nivel european (42% dintre companiile europene recurg la folosirea
aplicațiilor care au încorporate AI: Cehia 61%, Bulgaria și Lituania
54%, fiind cele mai avansate) și că aceasta a început să fie utilizată şi
de forţele de ordine, precum şi de sectorul medical, sectorul privat şi de
agenţiile de informaţii, au ridicat problema riscului adoptării fără limite
a noilor tehnologii, fără a evalua impactul social al utilizării lor și a
posibilității încălcării vieții private a oamenilor și a crea discriminări la
angajare dacă anumite criterii exclud categoriile de populaţie pe baza
numelui de familie sau a adresei103.
Tot în premieră, la nivel militar, Forțele Aeriene americane au
testat, la 15 decembrie 2020, posibilitatea copilotării unui avion de
spionaj de tip „U-2 Dragon Lady” de către un sistem de inteligență
artificială. Algoritmul de inteligență artificială, cu numele de
101
Ibidem.
102
***, „Realitatea internatională pe scurt (15 decembrie 2020)”, URL: https://moldova-
suverana.md/article/realitatea-internationala-pe-scurt-15-decembrie-2020_35601, accesat la
04.02.2021.
103
Ibidem; Adrian Dumitru, „Uniunea Europeană vrea să își apere cetățenii de inteligența
artificială. Care este motivul”, Digi 24, 14 decembrie 2020, URL:
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/uniunea-europeana-vrea-sa-isi-apere-cetatenii-de-
inteligenta-artificiala-care-este-motivul-1417574; Constantinescu Gabriel, „Cum amenință
Inteligența Artificială drepturile cetățenilor. Semnalul de alarmă tras de o agenție a Uniunii
Europene”, Lumea Politică, URL: https://lumeapolitica.ro/actualitate/cum-ameninta-
inteligenta-artificiala-drepturile-cetatenilor-semnalul-de-alarma-tras-de-o-agentie-a-uniunii-
europene/, accesate la 04.02.2021.
45
„ARTUµ”, a fost dezvoltat de cercetătorii de la un laborator federal
american, pentru a executa comenzi și sarcini specifice pe care, în mod
obișnuit, le-ar fi executat un copilot104. Apreciind că ne aflăm deja într-o
cursă a înarmării cu AI, secretarul-adjunct pentru achiziții, tehnologie și
logistică al Forțelor Aeriene americane, dr. Will Roper, a declarat că
„este primul astfel de zbor, un imens salt înainte în ce privește
securitatea națională în era digitală. Folosirea inteligenței artificiale în
siguranță în timpul unui zbor de acest tip reprezintă trecerea într-o nouă
eră a relației dintre oameni și roboți. Dacă nu am fi realizat pe deplin
potențialul inteligenței artificiale, acest lucru ar fi însemnat cedarea
unui avantaj important adversarilor noștri”105. Declarația vine în
contextul în care, un raport recent al Pentagonului a prezentat faptul că,
în ultimii cinci ani, China a reușit folosirea unor nave de suprafață fără
echipaj uman, pilotate în totalitate de AI pentru a-și face cunoscute
revendicările în Marea Chinei de Sud și că au testat tancuri fără echipaj
uman, ca parte a eforturilor de cercetare pentru integrarea AI în
echipamentele Forțelor Terestre chineze106. Rolul pe care îl vor avea în
viitor sistemele AI și aplicațiile în care vor fi utilizate nu poate decât să
evolueze de la un an la altul, iar deschizătorii de drumuri – marile
companii mondiale care se specializează în această direcție, cum ar fi
Google, Amazon, Apple – arată că interesul în AI nu este deloc unul
efemer107.
Aceste sisteme au ajutat domeniile în care erau implicate volume
mari de cunoștințe (cum ar fi determinarea diagnosticului unei boli), sau
104
Adrian Dumitru, „Un avion militar de spionaj a fost copilotat pentru prima oară de un
algoritm de inteligență artificială. Cum s-a desfășurat zborul”, DigiTv, 18 decembrie 2020,
URL: https://www.digi24.ro/stiri/externe/un-avion-militar-de-spionaj-a-fost-co-pilotat-pentru-
prima-oara-de-un-algoritm-de-inteligenta-artificiala-cum-s-a-desfasurat-zborul-1420102,
accesat la 03.02.2021.
105
Ibidem, apud. Oriana Pawlyk, ”Air Force U-2 Surveillance Plane Flies First Mission with
AI Copilot”, Military.com, 16 December 2020, URL: https://www.military.com/daily-
news/2020/12/16/air-force-u-2-surveillance-plane-flies-first-mission-ai-copilot.html, accesat
la 03.02.2021.
106
Ibidem.
107
Gotech.World, op. cit.
46
au venit în ajutorul dispozitivelor cu mai multe caracteristici complexe
(cum ar fi airbagurile), permițând nonexperților să ajungă la o concluzie
„la nivel de expert”108. În prezent, sistemele care întrebuințează
metodele de machine learning sunt din ce în ce mai sofisticate, fiind
integrate, de exemplu, într-o serie de aplicații medicale complexe, cum
ar fi diagnosticarea depresiei pe baza unor modele de vorbire, sau
identificarea persoanelor cu tendințe de sinucidere109.
În ceea ce privește știința datelor (Big data science), aproximativ
50% din sarcinile realizate de oameni sunt înlocuite de roboți, în
prezent; totuși, va mai dura ceva timp până când acest domeniu va fi
automatizat complet. Pe același principiu, oamenii de știință au realizat
un top al joburilor care sunt amenințate de dezvoltarea inteligenței
artificiale, însă trebuie să reținem că eroziunea va fi lentă și va necesita
mult timp până să se materializeze110.
În domeniul educațional, unele discipline, precum matematica și
informatica pot fi predate cu ușurință de către roboți. În prezent roboții
au înlocuit profesorii în câteva situații, cum se întâmplă în cazul
zborurilor cu avionul, unde instruirea se realizează pe un simulator cu
AI. Practic, avioanele pot zbura fără pilot, dar studiile au arătat ca
pasagerii ar fi foarte speriați să urce într-un avion fără pilot111.
În domeniul editorial, software-urile care au în spate inteligență
artificială vor putea genera texte mult mai corecte și cu o viteză mult mai
mare, spre deosebire de un scriitor. Mai mult decât atât, identificarea
greșelilor dintr-un text nu mai necesită atenția umană, ci totul se
realizează folosind AI112.
Și în domeniul medical există deja roboți care realizează
intervenții chirurgicale cerebrale cu o eficiență mai mare decât a unui
chirurg. Dar un robot care să prescrie pe loc un medicament
108
***, „Inteligența Artificială (AI) – Cum funcționează?”, op. cit.
109
Ibidem.
110
Ibidem.
111
Ibidem.
112
Ibidem.
47
personalizat, specific nevoilor pacientului, pentru o eficiență cât mai
crescută?113 Posibil, în curând.
Influențe asupra artei militare

În viitorul apropiat, vom observa progrese semnificative în
dezvoltarea sistemelor autonome și de învățare automată, inclusiv
privind apariția roboților care lucrează împreună în grupuri (roiuri).
Sisteme robotice noi și puternice vor fi utilizate pentru a efectua acțiuni
complexe, pentru a lua decizii autonome, pentru a executa lovituri
letale, pentru a furniza informații și a desfășura misiuni de supraveghere
și recunoaștere, cu acoperire pe zone largi ale globului. Organizațiile
militare trebuie să planifice încă de pe acum această nouă eră a
războiului. Guvernele trebuie să fie pregătite pe toate domeniile acestei
schimbări în caracterul războiului: politic, strategic și etic.
Principalele descoperiri tehnologice care ar putea apărea în
robotică, precum și în informații, științe cognitive și materiale, sunt,
prin ele însele, cu adevărat revoluționare. Aplicațiile militare ale
inteligenței artificiale au potențialul de a schimba însăși natura
războiului. La nivel strategic, acest lucru ar putea afecta modul în care
sunt organizate forțele armate, cum luptă și ce tipuri de sisteme de arme
vor avea nevoie. La nivelurile operativ și tactic, capacitățile AI ale
inamicului ar putea dicta proiectarea specifică a sistemelor de arme,
dezvoltarea de noi tipuri de unități care să combată capacitățile sale de
AI și modul în care se desfășoară acțiuni tactice de către unitățile de la
nivel brigadă la nivel grupă (echipaj).
Astăzi tehnologia reformulează modul în care sunt duse
războaiele. Viitorul războiului va fi modelat de rolul dronelor de mici
dimensiuni și al roboților de pe câmpul de luptă, al capacităților
cibernetice ofensive, capacităților extraordinare de supraveghere atât pe
câmpul de luptă, cât și al unor persoane particulare, de o mai mare
113
Ibidem.
48
dependență de forțele de operații speciale care acționează în conflicte
neconvenționale, precum și de militarizarea spațiului.
Există opinii potrivit cărora AI ar avea potențialul de a schimba
natura războiului în sine, în măsura în care războaiele vor fi purtate de
sisteme robotice, nu de oameni. De asemenea, AI are potențialul care îi
permite angajarea în planificarea și luarea deciziilor, atribuții care au
fost anterior responsabilități umane114.
Caracterul războiului se schimbă în funcție de instrumentele care
devin disponibile și de influența acestora asupra modului în care
militarii se organizează pentru a duce războaiele. Sistemele AI au
potențialul de a crește viteza de ducere a luptei. Chiar dacă oamenii
continuă să ia decizii finale cu privire la utilizarea forței letale, ducerea
luptei cu viteza mașinilor poate crește semnificativ ritmul operațiilor.
Implementarea cu succes a inteligenței artificiale ar putea genera
noi concepte de acțiune militară, care să influențeze structura forței și
forța angajării sau modul în care militarii se organizează și planifică
operațiile. O posibilitate este utilizarea unui număr mare de platforme
mai mici, cunoscute sub numele de „roiuri”, pentru operații militare.
Algoritmi și sisteme de control concepute pentru a dirija „roiul” există
deja în sectorul privat și în mediul academic. Platformele costisitoare și
de înaltă calitate ar putea deveni vulnerabile la roiuri de senzori și
platforme de arme cu costuri mai mici, care sunt conectate în mod
eficient în rețea115.
O altă aplicație potențială pentru AI, care ar putea contura
caracterul războiului, este coordonarea prin structuri de algoritmi care
lucrează împreună la coordonarea acțiunilor complexe. Inteligența
Artificială ar putea accelera tendințele care solicită funcționarea
îndelungată a structurii de forțe, precum și nevoia de a combate
114
Joint Force Development, Joint Operating Environment JOE 2035: The Joint Force in a
Contested and Disordered World, Suffolk, VA: Joint Chiefs of Staff, 2019.
115
Kareem Ayoub, Kenneth Payne, ”Strategy in the Age of Artificial Intelligence”, Journal of
Strategic Studies, Volume 39, No. 5-6, 2016, pp. 793-819.
49
adversarii cu sisteme A2/AD (Anti Access/Area Denial), cu costuri
rezonabile.
Din punct de vedere cultural, este nevoie de timp și de un efort
semnificativ pentru ca forțele armate să adapteze abordările tradiționale
de comandă și control pentru a absorbi șocul generat de introducerea AI
și a sistemelor autonome, deși superioritatea tehnologică nu garantează
succesul militar. AI este probabil să se numere printre cele mai mari
provocări privind integrarea mijloacelor și acțiunilor militare din cauza
complexității suplimentare pe care o creează pentru arhitecturile de tip
rețea.
Tehnologia a început să schimbe o mulțime de elemente
fundamentale ale războiului. Letalitatea armelor moderne a „golit”
câmpul de luptă. Ceea ce poate fi „văzut” de senzori de diferite tipuri
poate fi neutralizat cu lovituri directe și indirecte tot mai precise. AI are
potențialul de a îmbunătăți rapid apărarea, continuând să „golească”
câmpul de luptă și să-l transforme într-o zonă a nimănui în care
sistemele automate și dispozitivele semiautonome duc acțiuni de luptă.
Conflictul ruso-ucrainean din Donbass sugerează că, în războaiele
viitoare desfășurate între forțele armate ale statelor, unitățile tactice vor
trebui să rămână nevăzute pentru a supraviețui și că acum vor „ocupa”
spațiul de luptă în principal prin puterea de foc cu rază lungă de acțiune.
Dacă ambele părți au mașini inteligente, războiul poate deveni pur și
simplu o situație în care mașinile sunt violente cu alte mașini.
Folosirea războiului informațional de către concurenții strategici
sugerează noi tehnici informatice pe care AI le poate îmbunătăți. În loc
să distrugă capacitățile și infrastructurile naționale ale altora, acestea ar
putea fi exploatate și folosite ca purtători pentru a răspândi confuzia și
spiritul de disidență în rândul populației. În acest secol, înfometarea
poate să nu fie necesară pentru a prăbuși o națiune; AI poate oferi
metode mai eficiente. Războiul poate să nu mai fie violent și ucigător,
cu menținerea rolului său tradițional de „instrument politic” 116.
116
Carl von Clausewitz, On War, Princeton University Press, 1989.
50
Dar dacă tehnologia se dezvoltă așa cum este de așteptat,
scoaterea omului din ciclul decizional asociat luptei ar putea permite
dezlănțuirea completă a războiului mașinilor. Rămâne întrebarea dacă
AI poate schimba atât de radical războiul, încât să nu mai semene cu
ceea ce a fost în întreaga istorie a umanității.
În stadiul actual de dezvoltare, tehnologiile AI sunt la început de
drum. Aeronavele moderne fără echipaj pot funcționa în mod autonom,
dar încă nu pot executa misiunile complexe pe care le pot îndeplini
aeronavele cu echipaj. Roboții tereștri au dificultăți pe teren neregulat.
Sistemele autonome actuale nu au realizat progrese semnificative în
luarea deciziilor în mod autonom117.
Evoluțiile actuale ale tehnologiei AI în domeniul militar nu au
atins încă nivelul la care se poate spune că ar schimba major caracterul
războiului. De fapt, se află într-un stadiu de dezvoltare incipient. Cu
toate acestea, situația se schimbă rapid. În ciuda tuturor eforturilor,
niciun stat sau nicio națiune nu poate fi vreodată pregătit(ă) pe deplin
pentru caracterul următorului război. Ca atare, potențialele aplicații
militare ale tehnologiilor emergente nu trebuie privite ca un panaceu
pentru situația de haos și conflictualitatea care vor continua să
definească războiul în viitor. Indiferent de posibilitățile oferite de
progresele tehnologice, succesul în următorul conflict se va baza pe
geniul uman.
În același timp, așa cum am precizat în articolul publicat anterior,
ne confruntăm și cu aspecte morale și etice privind libertatea pe care o
asigurăm acestor sisteme robotizate și autonome de a înlocui factorul
uman în mediul de operare multidimensional modern sau de a lua
propriile decizii pe timpul desfășurării unei operații militare 118. Nu
numai că pot fi încălcate unele drepturi fundamentale ale omului, ci se
neagă însăși posibilitatea existenței unei erori umane care ar putea fi
117
P.K. Mallick, ”Artificial Intelligence in Armed Forces – An Analysis”, CLAWS Journal,
Winter 2018, pp. 63-79.
118
Dr. Crăișor-Constantin Ioniță, „Cele mai recente dezvoltări tehnologice în cadrul războiului
tip «mozaic»”, Impact Strategic, nr. 1/2021, Editura UNAp „Carol I”, București, 2021, p. 63.
51
depistată și înlăturată înainte ca o decizie să fie pusă în practică de un
astfel de sistem. Deci este nevoie de legi naționale bine conturate și
susținute de valorile umane pentru stabilirea gradului de independență
al sistemelor robotizate și autonome.
Concluzii
Înainte de a putea programa o mașină să gândească precum mintea
umană este absolut necesar să înțelegem cum funcționează ea de fapt,
să îi descoperim misterul și abia apoi să putem măcar să o învățăm să
imite mintea umană, în întreaga ei complexitate119.
Oamenii trebuie să utilizeze Inteligența Artificială, trebuie să se
adapteze la noile tehnologii bazate pe aceasta, plecând de la ideea că
roboții nu sunt o amenințare pentru omenire, dar că vor reprezenta o
schimbare socială masivă prin înlocuirea forței de muncă a oamenilor
din multe industrii. Mai mult, trecerea la tehnologii bazate pe
inteligența artificială trebuie accelerată. Creativitatea este cheia de a
lucra cu noile tehnologii cât mai bine și eficient.
Tehnologia actuală este doar un început al unui drum în care
roboții și calculatoarele vor avea inteligență proprie. Trebuie adăugat
faptul că noile tehnologii nu sunt distructive și nu pun omenirea în
pericol, având exemplul tuturor tehnologiilor apărute în trecut, care în
momentul în care au devenit periculoase au fost programate tot de
oameni în acest sens. Ca exemplu, evoluțiile din domeniul medical arată
că se pot diagnostica și monitoriza pacienții mult mai rapid decât o fac
cei mai experimentați doctori, deși aceste sisteme sunt programate și
controlate tot de oameni120.
Cu toate acestea, în domeniul militar, așa cum am precizat în
articolul „Adaptarea capabilităților specific războiului de tip «mozaic»
la dezvoltările tehnologice nou apărute”, publicat în revista Impact
Strategic nr. 3/2020, se are în vedere realizarea unui sistem automatizat
de luare a deciziei care să includă sisteme autonome organizate într-un
119
https://www.orange.ro/help/articole/ce-este-inteligenta-artificiala-si-cum-functioneaza
120
https://evz.ro/oamenii-utilizeze-inteligenta-artificiala-roboti.html
52
sistem-de-sisteme (SoS), având capacitatea de a coordona acțiunea în
rețea a tuturor capabilităților puse la dispoziție și de a asigura schimbul
de informații, colaborarea unitară și lucrul în comun al tuturor
elementelor om-mașină integrate. Se realizează, astfel, o structură care
combină comanda realizată de factorul uman cu controlul asigurat de
mașinăriile AI – binomul „om-mașină”. Omul va asigura flexibilitate și
va aplica ideile sale creative în procesul decizional, în timp ce AI va
aduce viteză și proporționalitate în asigurarea abilității forțelor de a
provoca dileme multiple adversarilor. Pe scurt, comandanții vor
examina și evalua recomandările făcute de sistemele AI de control
înainte de a transmite ordinele lor, ceea ce le va permite să ajusteze și
revadă planurile de operații.
Dar consecințele morale și legale privind asigurarea posibilităților
AI de a transmite decizii proprii platformelor de lovire, fără a avea
aportul unei analize și aprobări ale factorilor decidenți umani, atunci
când se pierde sau întrerupe legătura de comunicații, rămân la fel de
sensibile. Se dorește, astfel, tranzitarea comenzii prin misiune către AI
și sistemele automatizate.
Bibliografie:
1. AYOUB, Kareem; PAYNE, Kenneth, ”Strategy in the Age of

Artificial Intelligence”, Journal of Strategic Studies, volumul 39,
nr. 5-6, 2016.
2. Von CLAUSEWITZ, Carl, On War, Princeton University Press,
1989.
3. DUMITRU, Adrian, „Uniunea Europeană vrea să își apere
cetățenii de inteligența artificială. Care este motivul”, Digi 24, 14
decembrie 2020, https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/uniunea-
europeana-vrea-sa-isi-apere-cetatenii-de-inteligenta-artificiala-
care-este-motivul-1417574
4. DUMITRU, Adrian, „Un avion militar de spionaj a fost copilotat
pentru prima oară de un algoritm de inteligență artificială. Cum s-a
53
desfășurat zborul”, DigiTV, 18 decembrie 2020,
https://www.digi24.ro/stiri/externe/un-avion-militar-de-spionaj-
a-fost-co-pilotat-pentru-prima-oara-de-un-algoritm-de-
inteligenta-artificiala-cum-s-a-desfasurat-zborul-1420102
5. IONIȚĂ, Crăișor-Constantin, „Cele mai recente dezvoltări
tehnologice în cadrul războiului tip ‘mozaic’”, Impact strategic,
nr. 1/2021, Editura UNAp „Carol I”, București, 2021.
6. IRIONDO, Robert, ”Differences between AI and Machine
Learning and Why it Matters”, TowardsAI, 16 octombrie 2018,
https://pub.towardsai.net/differences-between-ai-and-machine-
learning-and-why-it-matters-1255b182fc6
7. GRĂDINARU, Anca, „Revoluția AI. Un om de știință susține că
inteligența artificială a devenit conștientă”, Digi24, 1 ianuarie
2021, https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/revolutia-ai-un-om-de-
stiinta-sustine-ca-inteligenta-artificiala-a-devenit-constienta-
1424650
8. MALLICK, Pankaj, ”Artificial Intelligence in Armed Forces – An
Analysis”, CLAWS Journal, iarna 2018.
9. ***, Inteligența Artificială (AI) – Cum funcționează?, Entreprise
Concept, 26.08.2019, https://enterprise-concept.ro/2019/08/26/
inteligenta-artificiala-ai-cum-functioneaza/
10. ***, Joint Operating Environment JOE 2035: The Joint Force in
a Contested and Disordered World, Joint Force Development,
Suffolk, VA: Joint Chiefs of Staff, 2019.
11. ***, ”What is Artificial Intelligence?”, Oracle România,
22.05.2019, https://www.oracle.com/ro/artificial-intelligence/
what-is-artificial-intelligence.html
12. ***, ”Difference between Artificial intelligence and Machine
learning”, Java T Point, https://www.javatpoint.com/difference-
between-artificial-intelligence-and-machine-learning
54
TEHNOLOGIA CUANTICĂ
Dan-Lucian PETRESCU
Tehnologia cuantică reprezintă un domeniu emergent în știință

(fizică şi inginerie) care se bazează pe principiile fizicii cuantice, mai
exact al mecanicii cuantice. Mecanica cuantică este o ramură a fizicii
care studiază comportamentul materiei și a energiei la scară atomică,
iar în cadrul științelor inginerești, aceasta joacă un rol foarte important
în dezvoltarea unor aplicații de o complexitate ridicată, în special în
domeniul nanotehnologiei și al electronicii. Deși încă nu este suficient
de maturizată, tehnologia cuantică promite beneficii spectaculoase în
multe domenii, atât civile, cât și militare. Odată cu implementarea
tehnologiei cuantice, sistemele de calcul, de detecție și de comunicații
pot înregistra salturi calitative majore, unele nebănuite.
Definire
Sunt bine cunoscute principiile care stau la baza mecanicii
cuantice: principiul superpoziţiei, principiul corespondenţei şi
principiul străpungerii. Este important de menţionat faptul că aceste
principii şi, implicit, posibilitatea de întrebuinţare a mecanicii cuantice,
se respectă numai în condiţii speciale, caracterizate de o temperatură
extrem de scăzută121, aproape de zero absolut (obţinută cu ajutorul
121
N.A.: Menținerea acestei condiții pe timpul funcționării procesorului cuantic este
obligatorie, însă constituie una dintre piedicile majore pentru implementarea acestei tehnologii.
Până recent, controlul qubitilor se realiza prin intermediul unui câmp electric generat de
microconductori electrici plasați sub fiecare qubit. Trecerea curentului electric prin aceștia
generează căldură, ceea ce introducea complicații privind menținerea temperaturii la valoarea
necesară (mai mică de -270 C). O soluție viabilă oferită de către inginerii din cadrul
Universității din New South Wales (Sydney, Australia) presupune schimbarea întregii
arhitecturi a procesorului și constă în realizarea controlului a (teoretic) milioane de qubiți cu
ajutorul unui câmp magnetic generat de către un rezonator dielectric (un cristal în formă de
prismă). Mai multe detalii pot fi accesate la URL: https://phys.org/news/2021-08-critical-
advance-quantum.html.
55
procesului de diluţie, utilizând ca agent heliul) şi de absenţa totală a
radiaţiei electromagnetice. Mai mult, orice intervenţie din exterior, spre
exemplu, pentru a măsura starea sau a determina poziţia particulelor ce
respectă principiile menționate duce la perturbarea acestui
comportament şi la dispariţia efectelor generate de el (în baza unui alt
principiu denumit principul observației).
Adăugăm scurtei descrieri a acestei atât de complexe tehnologii,
o sinteză privind cele trei principii, un demers necesar pentru o mai
bună înțelegere a aplicațiilor în domeniul militar. Evidențiem faptul că,
pentru aprofundarea conceptelor specifice mecanicii cuantice,
fundamentate de complementaritate și incertitudine, este necesară o
detașare de preceptele fizicii clasice și o acceptare a unor
comportamente schimbate ale materiei.
Principiul superpoziţiei stabilește că, la fel ca undele din fizica
clasică, orice două (sau mai multe) stări cuantice pot fi considerate
împreună („suprapuse”), iar rezultatul va fi o altă stare cuantică
valabilă; și invers, că fiecare stare cuantică poate fi reprezentată ca o
sumă a două sau mai multe alte stări distincte.
Calculatoarele clasice utilizează bitul (binar) pentru a codifica o
informaţie, bit care poate lua, în mod alternativ, valoarea 1 sau 0,
corespunzătoare (la nivel fizic) unui potenţial electric ridicat sau scăzut,
măsurat între emitorul și colectorul unui tranzistor. Cele două praguri,
minim pentru potențialul ridicat (1) și maxim pentru potențial scăzut
(0), sunt despărțite de o „zonă interzisă” care trebuie traversată de
valoarea potențialului electric pentru a materializa una dintre cele două
valori posibile ale bitului de informație.
Calculatoarele cuantice utilizează qubitul (quantum bit) drept
unitate de informație, care poate avea, simultan, valorile 0 și 1. Astfel,
starea logică cuantică a unui qubit (reprezentat la nivel fizic de o
particulă subatomică), este o superpoziție coerentă a „stărilor de bază”
0 şi 1. Prin comparație, spre deosebire de un bit clasic care poate fi doar
în starea corespunzătoare lui 0 sau starea corespunzătoare lui 1, un qubit
poate fi într-o superpoziție a ambelor stări. Deși are o relevanță scăzută,
56
pentru că se realizează o comparație între două comportamente care
sunt fundamentate de principii diferite, aparținând fizicii clasice și al
celei cuantice, acest demers este utilizat pentru a sprijini tranziția
sistemului de gândire de la primul la al doilea.
O consecință extrem de importantă a comportamentului unității de
informație din mecanica cuantică este aceea că probabilitatea de a
măsura starea 0 sau 1 pentru un qubit nu este în general nici 0 și nici 1,
iar măsurătorile multiple făcute pe qubiţi în stări identice nu vor da
întotdeauna același rezultat. Rămânând în sfera comparației de mai sus,
această situație duce la concluzia că, pentru a descrie o stare a unui
sistem de n componente, în fizica clasică este nevoie de n biți, iar în
fizica cuantică este nevoie de 2n-1 numere complexe sau de un spațiu
vectorial cu 2n dimensiuni.
Principiul corespondenţei (entanglement) stabilește fenomenul
fizic observat, care apare atunci când o pereche sau un grup de particule
este generat, interacționează sau se află în proximitate spațială, astfel
încât starea cuantică a fiecărei particule a perechii sau grupului nu poate
fi descrisă independent de starea celorlalte, chiar și atunci când
particulele sunt separate la o distanță mare. Astfel, măsurătorile
proprietăților fizice, cum ar fi poziția, impulsul, spinul și polarizarea
efectuate pe particule corespondente (entangled) sunt perfect corelate,
chiar dacă le desparte o distanţă foarte mare.
Principiul străpungerii se referă la fenomenul prin care o
particulă subatomică străpunge o barieră de potențial chiar dacă nu are
suficientă energie să o facă (conform principiilor mecanicii clasice,
acest fenomen ar fi imposibil). Principiul se bazează pe caracterul dual
undă-corpuscul al particulelor subatomice (fundamentat de principiul
57
incertitudinii a lui Heisenberg122 și de constanta lui Planck123) şi
permite, de exemplu, unui electron să străpungă un tranzistor, dacă
dimensiunile acestuia sunt foarte mici.
Aplicaţii
Calculatoarele cuantice combină „biți cuantici” sau „qubit”,
realizând relații de corespondență perfecte şi controlabile între aceştia,
ce permit stocarea și prelucrarea datelor mult mai rapid decât orice
computer clasic disponibil astăzi. De asemenea, utilizând principiul
corespondenţei, se pot transfera informații cuantice între entitățile de
calcul fără a utiliza legături fizice. În termeni simpli, puterea de calcul
mult superioară a computerelor cuantice faţă de cele clasice provine din
faptul că, dacă modelul clasic implementează calculul secvenţial, prin
operaţii succesive ce îl trec prin stări succesive, calculatorul cuantic
execută operaţiile simultan, aflându-se în mai multe stări în acelaşi
timp. În acest fel, calculatorul cuantic transformă problema de rezolvat
dintr-una exponenţială (în abordarea calculatorului clasic) într-una
polinomială, mult mai uşor de rezolvat. Spre exemplu, dacă este
necesară identificarea unei parole formată din 4 biţi, calculatorul clasic
va realiza această sarcină prin maxim 24=16 încercări succesive (setul
de patru biți trecând succesiv prin stările de la 0000 la 1111), în timp ce
122
N.A.: Principiul incertitudinii al lui Werner Heisenberg se referă la imposibilitatea
determinării cu exactitate a celor două variabile complementare caracteristice unei particule, şi
anume a poziţiei şi a momentului (produsul masă×viteză). Astfel, cu cât este mai precis
determinată poziția unei particule, cu atât mai puțin precis este determinat momentul acesteia.
Pe de altă parte, trebuie înțeles foarte bine faptul că mecanica cuantică nu este deloc incertă,
fiind una dintre cele mai exacte științe. Este binecunoscută dezbaterea secolului (Conferința de
fizică de la Solvay, 24-29 oct. 1927) dintre A. Einstein și N. Bohr pe marginea principiului
incertitudinii, marcată de schimbul celor două replici ale celor doi savanți: „Dumnezeu nu se
joacă zaruri” a spus Einstein, la care Bohr a replicat „Einstein, oprește-te din a-i spune lui
Dumnezeu ce să facă”. Reamintim că această discuție avea loc în prezența altor 27 de savanți
(printre care Werner Heisenberg, Paul Dirac, Erwin Schrödinger, Marie Curie).
123
„h” este o constantă care reprezintă unitatea naturală de acțiune în mecanica cuantică. Ea a
fost introdusă de Max Planck și este proporțională cu raportul dintre energia și frecvența unui
foton. Se măsoară în Joule × secundă și reprezintă limita de precizie în măsurarea perechii de
mărimi fizice, poziția și impulsul unui qubit.
58
calculatorul cuantic oferă soluţia dintr-o singură încercare (în mod
virtual, introducând toate cele 16 stări simultan).
În anul 2018, Google şi IBM au realizat ceea ce este denumită
„supremaţia cuantică”124, realizând fiecare un calculator cuantic de 72,
respectiv 50 de qubiţi. În acelaşi an, China a anunţat faptul că a reuşit
să coreleze 18 qubiţi125. Se estimează că un calculator cuantic de 200
de qubiţi va fi în măsură să codifice toată informaţia disponibilă în
prezent la nivel global, iar unul de 300 de qubiţi va fi în măsură să aibă
simultan un număr de stări egal cu numărul tuturor particulelor din
univers (estimat la ≈ 2300). Totuşi, într-un sistem de calcul cuantic, va fi
nevoie în continuare de calculatoarele clasice pentru a realiza controlul
condiţiilor necesare acestuia pentru a funcţiona, precum şi pentru a
introduce datele în computerul cuantic (prin bombardarea cu
microunde) şi pentru a le extrage.
Computerele cuantice pot avea o serie de utilizări semnificative în
domenii de calcul, cum ar fi luarea deciziei, optimizarea proceselor,
inteligenţa artificială, simularea şi analiza unor fenomene naturale,
crearea unor vaccinuri și medicamente sau factorizarea numerelor mari,
care este importantă, din punct de vedere matematic, pentru a asigura
transmiterea securizată a datelor. Vom reveni cu detalierea acestor
aplicații în cele ce urmează.
Senzorii cuantici se bazează pe faptul că stările de superpoziție
cuantică sunt foarte sensibile la o serie de condiții externe, cum ar fi
câmpurile electrice, magnetice și gravitaționale, mişcarea de rotație,
accelerația și timpul. Ca urmare, acestea pot fi utilizate pentru a realiza
senzori foarte exacți. Există multe demonstrații experimentale ale
dispozitivelor de detectare cuantică, cum ar fi măsurarea gravitației și
ceasul atomic, care pot fi utilizate în creşterea preciziei sistemelor de
tip GPS. Sunt depuse eforturi pentru a construi dispozitive de detectare
124
N.A.: Momentul în care un computer cuantic poate îndeplini o sarcină care nu poate fi
realizată de către computerele clasice într-o perioadă de timp rezonabilă.
125
Martin Giles, The man turning China into a quantum superpower, MIT technology review,
dec. 2018, URL: https://www.technologyreview.com/s/612596/the-man-turning-china-into-a-
quantum-superpower/
59
cuantică mai ieftine, mai ușor de utilizat, mai ușoare, chiar portabile și
care să consume mai puțină energie. Se crede că dacă aceste eforturi vor
avea succes, tehnologia cuantică va fi implementată şi în scopuri
economice cum ar fi monitorizarea depozitelor de petrol și gaze sau în
construcții.
Criptografia cuantică este un alt domeniu important de
implementare a tehnologiei cuantice. Odată cu dezvoltarea
calculatoarelor cuantice, acestea vor putea fi utilizate pentru creșterea
securității comunicațiilor, prin criptarea/decriptarea de înaltă
complexitate a mesajelor. În prezent cea mai sigură metodă de criptare
este metoda RSA (Rivest–Shamir–Adleman) care presupune utilizarea
unor chei împerecheate (una publică şi una secretă, obţinută prin
produsul dintre două numere prime) ce se prezintă sub forma unor
numere de foarte mari dimensiuni (spre exemplu, codificate pe 256 de
biţi). Decriptarea, în situaţia în care nu se cunoaşte cheia secretă, se
realizează prin factorizarea acesteia, operaţie care presupune o putere
de calcul imensă. Prin comparaţie, se estimează că o asemenea operaţie
ar fi efectuată cu ajutorul calculatoarelor clasice într-o perioadă
comparabilă cu vârsta universului, în timp ce un calculator cuantic de
500 de qubiţi ar putea determina soluţia în aproximativ 25 de ore.
Modelarea și simularea cuantică permit analizarea sistemelor
cuantice dificil de studiat în laborator și imposibil de modelat cu un
supercomputer clasic. În acest caz, simulatoarele sunt dispozitive
special concepute pentru a oferi informații despre probleme complexe
din fizică (comportamentul particulelor atomice sau subatomice, unele
fenomene naturale, schimbările climatice), din chimie (formarea, starea
şi comportamentul moleculelor126) sau din microbiologie (crearea unor
ecosisteme pentru analiza micro-organismelor sau virusurilor). Se
consideră că pentru a studia şi înţelege fenomene şi modele cuantice,
126
N.A.: Un exemplu (procedura Hartree-Fock – implementată de Google) se poate accesa la
URL: https://science.sciencemag.org/content/369/6507/1084. Informații despre alte
experimente, întreprinse de către IBM, pot fi accesate la URL: https://www.zdnet.
com/article/less-is-more-ibm-achieves-quantum-computing-simulation-for-new-materials-
with-fewer-qubits/
60
este nevoie de aplicaţii ale fizicii cuantice întrucât calculatoarele clasice
(care implementează abordarea Turing) nu au capacitatea de calcul
necesară şi nu abordează problema în modul potrivit (eficient). Cu alte
cuvinte, utilizând principiile mecanicii cuantice (superpoziţia şi
corespondenţa) simulatoarele cuantice pot rezolva probleme
dificil/imposibil de simulat cu ajutorul calculatoarelor clasice, deoarece
exploatează direct proprietățile cuantice ale particulelor reale.
Imagistica cuantică este o nouă ramură a opticii care exploatează
corelațiile cuantice, cum ar fi interferența cuantică a câmpului
electromagnetic pentru a crea imaginea unor obiecte cu criterii
imagistice (spre exemplu, rezoluția), care sunt dincolo de ceea ce este
posibil în optica clasică. Aplicaţiile cele mai importante în acest
domeniu sunt ghost imaging127, litografia cuantică, senzorii cuantici sau
stocarea şi transmiterea unor cantități mari de informații criptate.
Exploatând principiul incertitudinii a lui Heisenberg, mecanica
cuantică a arătat că lumina are „incertitudini” inerente în caracteristicile
sale, manifestate ca fluctuații în proprietățile sale (dualitatea undă-
corpuscul). Controlul acestor fluctuații – care reprezintă un fel de
„zgomot” – poate îmbunătăți detectarea obiectelor în condiţii de
vizibilitate scăzută sau chiar aflate în spatele unor obstacole, poate
produce imagini mai amplificate și permite creşterea preciziei în
poziționarea unui fascicul laser. Încă din 2007, SUA a dezvoltat
aplicaţii de ghost imaging la distanță, pentru a dezvolta diferite
capabilităţi de imagistică în mediul terestru, spaţial (satelitare) şi aerian
(UCAV)128. Direcţiile pe care şi-au concentrat eforturile au fost
îmbunătățirea calităţii imaginii şi crearea imaginii fantomă (ghost
imaging) a unui obiect îndepărtat sau ascuns în spectrul optic.129
127
Miles J. Padgett, Robert W. Boyd, An introduction to ghost imaging: quantum and classical,
iun. 2017, URL: https://royalsocietypublishing.org/doi/10.1098/rsta.2016.0233
128
Kevin Mccaney, ”ARL's 'ghost imaging' cuts through battlefield turbulence”, Defense Systems,
ian. 2014, URL: https://defensesystems.com/articles/2014/01/06/arl-quantum-ghost-imaging.aspx
129
Joyce P. Brayboy, ”Army scientists prove light can get to a target through obscurants with virtual
ghost imaging”, iun. 2012, URL: https://www.army.mil/article/80367/army_scientists_prove_
light_can_get_to_a_target_through_obscurants_with_virtual_ghost_imaging
61
Tendinţe şi influenţe în arta militară
Tehnologia cuantică este în plin proces de dezvoltare, însă mai
sunt mulţi paşi de făcut până când aceasta va putea fi implementată în
sisteme şi instalaţii care să fie folosite în domeniul (industrial) civil şi,
mai ales, în domeniul militar. Dinamica procesului de dezvoltare a
acestei tehnologii este una spectaculoasă, iar investițiile în domeniu
sunt pe măsură, aducând aminte de competițiile secolului XX pentru
superioritatea nucleară, cea a exploatării spațiului, sau cea
informațională.
Deşi principiile care stau la baza mecanicii cuantice au fost
postulate cu aproape 80 de ani în urmă, doar nivelul contemporan de
dezvoltare al tehnicii şi tehnologiei a permis studierea şi implementarea
acestora. Astfel, controlul primului qubit s-a realizat în anul 2012. În
cursă s-au lansat patru mari corporaţii (Google, IBM, Intel și Microsoft)
care au căutat permanent obţinerea supremaţiei cuantice, adică crearea
unui computer cuantic în măsură să execute operaţii care depășesc
capacitatea celor mai puternice supercomputere clasice.
Compania Google a anunțat realizarea unui procesor de 72 qb în
2018, depășind recordul de 50 qb atins în urmă cu un an de IBM,
adăugând faptul că noul său cip ar putea atinge supremația cuantică într-un
an. Dar nu contează doar numărul de qubiţi ci, mai degrabă, o combinație
de factori cum ar fi „adâncimea” unui circuit cuantic sau numărul de
operații logice efectuate cu erori cât mai mici. Acest factor influențează
adevărata putere de calcul pe care cercetătorii IBM au numit-o
„volumul cuantic”. Pe de altă parte, în 2019, Intel era de părere că
tehnologiile cuantice sunt incredibil de complexe și vor necesita timp
semnificativ pentru perfecționarea aplicațiilor comerciale130.
Știința informației cuantice determină posibilitatea de a crea mai
multe aplicații noi sau cu performanțe mult îmbunătățite legate de
apărare, aplicaţii grupate sub termenul „cuantic”, dar care trebuie
considerate în mod independent. Sistemele de calcul cuantice,
130
The Military Balance 2019, February 2019, URL: https://www.iiss.org/publications/the-
military-balance/the-military-balance-2019/quantum-computing-and-defence
62
criptanaliza cuantică, detecţia cuantică, simularea cuantică şi imagistica
cuantică promit că vor influența în mod semnificativ securitatea şi
apărarea în diferite moduri.
Sistemele de calculul cuantic pot oferi multe posibilități prin
puterea de calcul imensă pe care o oferă, însă, în stadiul actual, nivelul
de dezvoltare este mult prea scăzut pentru a permite analiza concertată
a efectelor de ordinul doi. În viitorul apropiat, calculul cuantic nu va
înlocui în totalitate metodele clasice de calcul bazate pe tranzistoare și
microcipuri de siliciu. El trebuie conceput ca o tehnologie alternativă
celei clasice, complementară și chiar sinergică, în măsură să rezolve
unele probleme pe care computerele actuale nu le pot rezolva, dar care
să depindă de cele clasice pentru rezolvarea altor probleme la care
computerele actuale excelează. Problemele care ar putea fi rezolvate
prin calculul cuantic se referă la factorizarea unor numere de mari
dimensiuni (criptarea cuantică), optimizarea unor procese sau luarea
deciziei în situaţii complexe, care presupun existenţa unei multitudini
de factori şi actori, situaţii specifice câmpului de luptă modern.
Specialiştii militari din SUA131 consideră că această aplicaţie a
tehnologiei cuantice (quantum information science) ar putea avea un rol
major într-o eventuală confruntare dusă în spaţiul cosmic (space
warfare). Ei consideră calculatorul cuantic drept o tehnologie
disruptivă cu aplicaţii în domeniul inteligenţei artificiale, securizarea
comunicaţiilor satelitare şi navigaţie inerţială132 (fără utilizarea
semnalului GPS).
Criptarea cuantică oferă un avantaj major prin securizarea
comunicațiilor în mediul de operare. Aceasta permite operatorilor de
comunicaţii să realizeze o conexiune sigură, să presupunem, printr-un
canal satelitar. În momentul în care se încearcă interceptarea de către
131
Sandra Erwin, Pentagon sees quantum computing as key weapon for war in space, Space
News, 2018, URL: https://spacenews.com/pentagon-sees-quantum-computing-as-key-weapon-
for-war-in-space/
132
N.A.: Un sistem de navigație inerțial este un dispozitiv de navigație care folosește un
computer, senzori de mișcare și senzori de rotație pentru a calcula continuu şi independent
poziția, orientarea și viteza unui obiect în mișcare fără a fi nevoie de referințe externe.
63
un terţ, conexiunea curentă se întrerupe (principiul corespondenţei),
sistemul stabilind imediat o altă legătură, pentru a realiza continuitatea
comunicațiilor. Dacă se utilizează criptarea cuantică realizată prin
Quantum key distribution133 (QKD) atunci cheile criptografice sunt
transmise pe timpul inițierii sesiunilor de comunicaţii utilizând
principiul superpoziţiei fotonilor. Orice încercare de interceptare a
cheilor (prin măsurarea stării fotonilor care le codifică, în scopul
copierii cheilor) duce la modificarea stării acestora (principiul
incertitudinii al lui Heisenberg) ceea ce semnalizează operatorilor
tentativa unui intrus. Deocamdată, sistemul prezintă provocări de
implementare pe distanțe mari.
Pe de altă parte, criptanaliza cuantică, aflată în strânsă legătură cu
calculul cuantic (de aceea se maturizează ceva mai lent), are și o
componentă pur ofensivă în sensul în care permite decriptarea
mesajelor adversarului. Standardele actuale de criptare se bazează pe
algoritmi matematici, care pot fi rulați într-o perioadă rezonabilă de
timp chiar dacă se utilizează metode avansate de criptare, pe 256 biți.
Decriptarea fără cheie, utilizând calculatoarele clasice ar necesita,
teoretic, miliarde de ani întrucât acestea utilizează metode de calcul
„brut” („încercare și eroare” a tuturor soluțiilor posibile – maxim 2256).
Întrebuințând calculatoarele cuantice, se vor putea implementa metode
alternative pentru a lua în considerare multiple posibilități simultan.
Posibilitățile criptanalizei cuantice sunt atât de atrăgătoare încât
unele state au început deja să colecteze comunicații străine criptate în
așteptarea că vor putea extrage secrete valoroase din aceste date, în
viitor. Astfel, atunci când criptanaliza cuantică va deveni disponibilă,
aceasta va putea afecta în mod semnificativ relațiile internaționale, prin
modificarea standardelor privind securitatea comunicațiilor. Pentru
133
N.A.: Mesajele sunt criptate sub formă de biți clasici, iar cheile criptografice necesare pentru a le
decripta sunt trimise ca biți cuantici sau qubiţi. Aceștia sunt de obicei fotoni care pot fi transmiși cu
ușurință prin rețelele de fibră optică sau prin atmosferă. Orice încercare de interceptare și citire/copiere
a qubiţilor distruge imediat starea lor cuantică fragilă, ștergând informațiile pe care le poartă și lăsând
un indicator al intruziunii. Mai multe informaţii sunt disponibile la URL:
https://www.technologyreview.com/s/612421/us-china-quantum-arms-race/
64
statele care se bazează pe criptare pentru a-şi securiza comunicațiile pe
timpul operațiilor militare, corespondenței diplomatice sau transmiterii
altor date sensibile, ar putea apărea evenimente majore de scurgere de
informații. Desigur, dacă se utilizează criptarea cuantică a datelor,
înregistrarea acestora şi decriptarea ulterioară de către un intrus ar fi
imposibilă întrucât copierea acestora nu se poate executa fără a le
modifica.
Detecția cuantică folosește unele proprietăți neintuitive ale
naturii, exprimate prin principiile mecanicii cuantice, pentru a măsura
timpul, câmpurile magnetice, gravitația sau accelerația. Precizia cu care
se realizează măsurarea este mult mai mare decât cea obţinută prin
metodele clasice.
Detecţia cuantică a fost considerată de către Statele Unite drept
„pârghie a mecanicii cuantice pentru a îmbunătăți precizia
fundamentală a măsurătorilor și/sau a permite noi tipuri sau modalități
pentru senzori și măsurători”134. În 2018, US Army Research
Laboratory a făcut public faptul că în timp ce studiau proprietăţile unor
atomi (de tip Rydberg) pentru a realiza un repetor cuantic care să poată
fi folosit în transmiterea unor informaţii la distanţe mari, au ajuns la
concluzia că aceştia pot fi utilizaţi în realizarea de antene pentru radare,
mult mai performante decât cele clasice. Radarele echipate cu astfel de
antene ar putea opera cu frecvenţe situate într-o bandă enormă (0-1000
GHz), cu posibilitatea de a fi integrate cu tehnologii din domeniul
opticii şi de a detecta câmpul electromagnetic fără absorbţie de
energie.135
134
National Strategic Overview for Quantum Information Science, sept. 2018,
https://www.quantum.gov/wp-content/uploads/2020/10/2018_NSTC_National_Strategic
_Overview_QIS.pdf
135
***, Quantum Leap: Atomic Sensing for the Military, Global Defense Technology, URL:
https://defence.nridigital.com/global_defence_technology_feb19/quantum_leap_atomic_sensi
ng_for_the_military
65
Figura nr. 6: Influența tehnologiei cuantice în arta militară136
De asemenea, experți în domeniul apărării din Marea Britanie au

evidențiat importanța potențială a senzorilor de gravitație îmbunătățiți
(gravimetre cuantice), care ar putea detecta obiecte mari aflate în
mișcare sub apă, cum ar fi submarinele.
NASA a construit un prototip de senzor cuantic capabil să obțină
măsurători ale gravitației foarte sensibile și precise. Magnetometrele
care folosesc tehnologia cuantică pentru a măsura modificările
minuscule în câmpurile magnetice ar putea fi, de asemenea, utilizate
pentru a localiza submarine sau torpile inamice137. Radarele cuantice ar
putea fi utilizate pentru a detecta aeronave realizate cu tehnologia
stealth.
136
Ibidem.
137
N.A.: Magnetometrele cuantice se bazează pe anumite defecțiuni ce apar în structura
diamantelor sintetice. Exploatarea acestora cu ajutorul laserului determină posibilitatea
identificării anomaliilor/fluctuaţiilor apărute în câmpul electromagnetic al Pământului din
proximitatea magnetometrului. Anomaliile identificate dau posibilitatea detectării obiectelor
submarine, precum şi determinării unor hărţi precise a fundului oceanelor care sunt utile la
navigație. Mai multe informaţii sunt disponibile la URL: https://www.technologyreview.
com/s/612421/us-china-quantum-arms-race/
66
În noiembrie 2018, China Electronics Technology Group
Corporation (CETC), cea mai mare companie din domeniul sistemelor
electronice militare din China, a dezvăluit un prototip de radar despre
care susține că poate detecta aeronave stealth folosind tehnologia
cuantică. Pentru aceasta, se utilizează principiul corespondenţei care se
referă la faptul că dacă două particule (fotoni) sunt împerecheate, o
modificare în starea uneia determină aceeaşi modificare în starea
celeilalte, chiar dacă între cele două particule se află o distanţă foarte
mare. Astfel, radarul respectiv proiectează câte un foton din fiecare
pereche cu ajutorul unui fascicul de microunde, păstrându-i pe ceilalţi
în interiorul sistemului. Chiar dacă doar un număr redus de fotoni sunt
reflectaţi de către aeronava stealth (ceea ce, în cazul radarelor clasice
care întrebuinţează radiaţia electromagnetică ar face-o „invizibilă”),
radarul cuantic este în măsură să identifice dacă aceştia sunt
„împerecheaţi” cu cei păstraţi la emisie şi, ca atare, să detecteze
aeronava, chiar şi pe fondul unui bruiaj intens.
De asemenea, tehnologiile cuantice fac deja parte din evoluțiile
legate de miniaturizarea şi precizia ceasurilor atomice (utilizând cesiu
sau rubidiu), vitale pentru sincronizarea unor procese, cum ar fi sistemele
de poziționare și navigație. Nu în ultimul rând, senzorii cuantici vor
putea măsura acceleraţia şi rotaţia în scopul determinării independente a
poziţiei în zone în care utilizarea GPS este interzisă de către adversar
prin bruiaj. Astfel de funcțiuni ar determina avantaje militare clare.
Concluzii
În momentul maturizării și implementării în sisteme de
armament și tehnică de luptă, tehnologia cuantică va avea efecte
majore asupra forțelor armate, serviciilor de informații și
forţelor/agențiilor de impunere a legii, însă încă nu este clar în ce
măsură va modifica echilibrul tradițional de putere interstatal sau
dintre state și actorii nonstatali.
În prezent, există câteva state care investesc enorm în cercetarea
tehnologiei cuantice, cum ar fi SUA, China, unele state europene şi
67
Rusia. Considerăm util ca, în continuare, să prezentăm câteva dintre
eforturile și rezultatele înregistrate de către acești actori, cu precizarea
că informațiile utilizate sunt provenite, în special, din diferite studii sau
din mass-media, deci trebuie tratate ca atare. Motivul este unul evident,
și anume acela că cercetările în acest domeniu extrem de sensibil au un
nivel înalt de secretizare, astfel încât sursele oficiale sunt reținute în
furnizarea de detalii. De asemenea, menționăm faptul că dubla utilizare
a calculului cuantic determină companiile private ce activează în
domeniul militar şi civil, dar și instituțiile din mediul academic, să joace
roluri cheie în dezvoltarea și adaptarea acestei noi tehnologii.
China a fost încă de la început un lider în cercetarea și dezvoltarea
cuantică. În 2016, Beijing a inițiat un efort care este estimat că va duce
la progrese majore în tehnologia cuantică până în 2030 și, în același an,
a lansat primul satelit cuantic din lume care, în anul 2017, a teleportat
un foton pe Pământ. Satelitul Micius a realizat cu succes QKD
(Quantum key distribution) de pe orbită la sol, către stații din Xinglong,
China și Graz, Austria. În 2017, China a stabilit, de asemenea, prima
legătură terestră de comunicaţii cuantice pe distanță mare, între Beijing
și Shanghai.
Aceste realizări științifice reprezintă repere în securizarea
comunicațiilor guvernamentale ale Chinei, cel puțin până când
criptanaliza cuantică va deveni o realitate funcțională. Guvernul chinez
urma să construiască până în anul 2020 în Hefei, provincia Anhui, un
laborator138 în valoare de 1 mld. $ care să coordoneze eforturile pentru
dezvoltarea sistemelor cuantice de calcul și de senzori139. De asemenea,
China Electronics Technology Group Corporation (CETC) contribuie
semnificativ la eforturile Chinei de a deveni lider mondial în
tehnologiile cuantice, cu investiţii estimate la 10-15 mld. $ pe perioada
2018-2023140, alături de investiţiile masive făcute în centre de cercetare
138
National Laboratory for Quantum Information Sciences.
139
The Military Balance 2019, febr. 2019, URL: https://www.iiss.org/publications/the-
military-balance/the-military-balance-2019/quantum-computing-and-defence
140
Sandra Erwin, ”Pentagon sees quantum computing as key weapon for war in space”, Space
News, iul 2018, URL: https://spacenews.com/pentagon-sees-quantum-computing-as-key-
weapon-for-war-in-space/
68
şi în mediul academic. În acest context, numărul patentelor obţinute în
cercetare pe domeniul tehnologiilor cuantice atingea, în anul 2018,
valori care surclasau orice competitor.141
Un studiu privind strategia dezvoltării tehnologiei cuantice a
Chinei, publicat în septembrie 2018142, a menționat că Armata Populară
de Eliberare a Chinei (PLA) recrutează specialiști în tehnologia
cuantică și faptul că mari companii de apărare precum China
Shipbuilding Industry Corporation (CSIC) creează laboratoare de
specialitate în unele universități.
SUA este un alt posibil lider în cursa de implementare a
tehnologiei cuantice în sisteme pentru apărare. Din 2016, guvernul a
investit peste 200 de milioane de dolari în demersuri de cercetare din
domeniul fizicii cuantice, iar în 2018 Departamentul de Energie și
Fundația Națională de Știință au alocat încă 250 de milioane de dolari
(granturi pe perioade între doi şi cinci ani) pentru a dezvolta sisteme
cuantice de detectare, calcul și comunicații. În anul 2018, Congresul
American a propus o linie de finanțare de 800 mil. $ pe o perioadă de 5
ani pentru proiectele care vizează tehnologia cuantică.
În forțele armate ale SUA, Biroul de Cercetare al Armatei
Americane finanțează cercetări ample în domeniul calculului cuantic,
în timp ce Forțele Aeriene Americane o consideră o tehnologie cu efecte
majore în transformarea războiului informațional și spațial. Şi mai
relevante ar putea fi companiile din sectorul privat, precum Google,
IBM, Intel și Microsoft, care desfăşoară cercetări în domeniul mecanicii
cuantice de peste un deceniu. Alături de compania canadiană D-Wave
Systems, acești coloși industriali sunt liderii în dezvoltarea
computerelor cuantice, care vor putea fi implementate în sistemele
militare din viitor.
141
Martin Giles, The US and China are in a quantum arms race that will transform warfare,
2019, URL: https://www.technologyreview.com/s/612421/us-china-quantum-arms-race/
142
Elsa B. Kania, John Costello, Quantum Hegemony? China’s Ambitions and the Challenge
to U.S. Innovation Leadership, Center for a New American Security, sept. 2018, URL:
https://www.cnas.org/publications/reports/quantum-hegemony
69
Statele europene desfășoară demersuri importante în domeniul
cercetării tehnologiei cuantice, însă la o scară ceva mai redusă. În 2013,
guvernul Marii Britanii anunțase o investiție de 270 mil. ₤ (pe cinci ani)
pentru propriul Program național privind tehnologiile cuantice, destinat
să „creeze o comunitate de tehnologie cuantică coerentă între guvern,
industrie și mediul academic”. La sfârșitul anului 2018, tehnologiile
cuantice au făcut obiectul unei anchete parlamentare în Regatului Unit.
Președintele francez, Emmanuel Macron, a semnat în mai 2018 un
memorandum de înțelegere cu prim-ministrul australian (atunci
Malcolm Turnbull), în cadrul unei asocieri între cele două țări pentru
dezvoltarea și comercializarea unui circuit integrat cuantic, realizat pe
siliciu. Această inițiativă comună combină eforturile companiei
australiene Silicon Quantum Computing și ale institutului francez de
cercetare Commissariat à l’énergie atomique et aux énergies
alternatives. Germania a anunțat în septembrie 2018, o nouă finanțare
pentru cercetarea în domeniul tehnologiei cuantice în valoare de
650 de milioane EUR, pentru perioada 2018-2022.
Uniunea Europeană investește la un nivel semnificativ,
înregistrând progrese majore. În 2018, Comisia Europeană a lansat un
program privind tehnologia cuantică, o inițiativă de cercetare denumită
The Quantum Technologies Flagship (QTF)143, cu un buget estimat la
1 miliard de euro, pe o perioadă de zece ani. Sub egida QTF se reunesc
instituții de cercetare și finanțatori publici și privați, realizându-se
consolidarea și extinderea leadershipului științific european și excelența
în tehnologiile cuantice. Scopul inițiativei este de a sprijini
implementarea rezultatelor eforturilor de cercetare europene în aplicații
care să utilizeze pe deplin potențialul revoluționar al tehnologiei
cuantice. Inițiativa se axează pe patru domenii principale ale
tehnologiei cuantice: comunicații, calcul, simulare, senzori și
143
Mai multe informații privind scopul și stadiul curent al acestei inițiative pot fi accesate consultând
Strategic Research Agenda, URL: https://ec.europa.eu/newsroom/dae/document.cfm?doc_id=65402
și Midterm Report of the Quantum Technologies Flagship, URL: https://ec.europa.eu/newsroom/
dae/document.cfm?doc_id=70073
70
metrologie, iar în perioada de start (oct. 2018 – sept. 2021), a avut un
buget de 152 mil. €, alocat pentru un număr de 24 de proiecte.144
Rusia investește în cercetarea privind calculul cuantic în cadrul
propriului Centru de cercetare, dar nu a angajat același nivel de resurse
ca alte națiuni, rămânând în urma Chinei și SUA. Cu toate acestea, în
2018, președintele Vladimir Putin a ridicat investițiile în cercetare și
dezvoltare la 1% din produsul intern brut al Rusiei (3 miliarde USD)
alocate pentru cercetarea științifică fundamentală. În aceste condiții,
recentele descoperiri în știința cuantică nu au fost realizate de
cercetătorii ruși, așa cum rezultă din declarațiile oficialilor SUA cu
privire la un „decalaj cuantic” în creștere între SUA şi China, fără a
acorda o atenție similară concurenței venite din Rusia în acest domeniu.
Dată fiind această situație, considerăm că este extrem de
important să analizăm ce ar putea însemna tehnologiile cuantice din
punct de vedere geopolitic. Este de aşteptat ca, dacă în 10-20 de ani se
va ajunge la performanța producerii unui computer cuantic cu o
capacitate de câteva mii de qubiţi, acesta va schimba lumea poate mai
mult decât a schimbat-o primul procesor clasic.
Pe de o parte, avantajele oferite de implementarea unei tehnologii
cuantice maturizată atât în aplicațiile civile, cât și în domeniul militar,
promit să schimbe major omenirea, pe multiple planuri, mai multe decât
cele evidențiate de noi, dacă luăm în calcul și efectele de ordin doi, trei etc.
Pe de altă parte, există motive de îngrijorare că apariția
tehnologiilor cuantice nu va face decât să concretizeze și să agraveze
decalajul digital între națiuni ducând la creșterea dezechilibrului de
putere și de securitate. Mai mult decât atât, deținerea monopolului unor
companii asupra acestei tehnologii disruptive de importanță majoră
pare a fi cea mai mare problemă. Analiza atentă a riscurilor pe care le
implică această perspectivă, referitoare la monopolizarea unei
asemenea ramuri industriale de importanță strategică necesită, fără
îndoială, un efort semnificativ, mai mare decât cel propus în această
144
***, ”Quantum Technologies Flagship”, European Commission, URL: https://digital-
strategy.ec.europa.eu/en/policies/quantum-technologies-flagship
71
lucrare. Totuși, subliniem câteva aspecte care să direcționeze
dezvoltările ulterioare, restrângând sfera de referință la nivelul actorilor
de tip statal.
În viitor, aplicațiile în criptografia cuantică ar putea deveni
disponibile doar țărilor dezvoltate şi avansate din punct de vedere
tehnologic, care își pot permite să producă mijloacele necesare. Dacă
doar anumite state pot realiza accesul la comunicațiile adversarilor lor,
concomitent cu protejarea celor proprii prin QKD (Quantum key
distribution) sau algoritmi cuantici de criptare, atunci pozițiile
hegemonice ar putea persista sau chiar s-ar adânci. Același lucru ar
putea fi valabil și pentru prelucrarea masivă a datelor pentru a oferi
informații și avantaje operaționale în timp real unor state avansate din
punct de vedere tehnologic. Alternativ, dezvoltarea și difuzarea pe scară
largă a tehnologiilor cuantice ar putea reduce aceste decalaje.
Dacă fiecare guvern își poate asigura comunicațiile, prelucrează
datele la o scară și cu o viteză fără precedent și detectează forţele şi
mijloacele militare adverse pe uscat, în aer sau sub mare, atunci se poate
ajunge la un echilibru. Măsura în care un stat poate aloca resurse pentru
a acorda prioritate dezvoltării aplicațiilor militare se poate dovedi un
avantaj decisiv în această nouă cursă tehnologică, ce s-ar putea
transforma într-o cursă a înarmării. În prezent se poate afirma cu
certitudine faptul că, în condițiile în care realizarea supremației cuantice
a fost realizată iar dezvoltările ulterioare sunt iminente, efectele
inovatoare ale tehnologiilor cuantice vor determina actorii din mediul
de operare și de securitate să-și schimbe pozițiile şi chiar strategiile de
securitate și apărare, în special pe dimensiunea cibernetică.
Bibliografie:
1. ***, Hartree-Fock on a superconducting qubit quantum

computer, Google AI Quantum and Collaborators, American
Association for the Advancement of Science, aug. 2020,
https://science.sciencemag.org/ content/369/6507/1084
72
2. ***, National Strategic Overview for Quantum Information
Science, sept. 2018, https://www.quantum.gov/wp-
content/uploads/2020/10/2018_NSTC_National_Strategic_Over
view_QIS.pdf
3. ***, Quantum Leap: Atomic Sensing for the Military, Global
Defense Technology, https://defence.nridigital.com/global_
defence_technology_feb19/quantum_leap_atomic_sensing_for_
the_military
4. ***, The Military Balance 2019, February 2019,
https://www.iiss.org/publications/the-military-balance/the-
military-balance-2019/quantum-computing-and-defence
5. BRAYBOY, Joyce P., ”Army scientists prove light can get to a
target through obscurants with virtual ghost imaging”, iun. 2012,
https://www.army.mil/article/80367/army_scientists_prove_light
_can_get_to_a_target_through_obscurants_with_virtual_ghost_i
maging
6. ERWIN, Sandra, ”Pentagon sees quantum computing as key
weapon for war in space”, Space News, iul 2018,
https://spacenews.com/ pentagon-sees-quantum-computing-as-
key-weapon-for-war-in-space/
7. ERWIN, Sandra, Pentagon sees quantum computing as key
weapon for war in space, Space News, 2018,
https://spacenews.com/pentagon -sees-quantum-computing-as-
key-weapon-for-war-in-space/
8. European Comission Strategic Research Agenda, feb 2020,
https://ec.europa.eu/newsroom/dae/document.cfm?doc_id=65402
9. GILES, Martin, ”The man turning China into a quantum
superpower”, MIT technology review, dec. 2018,
https://www.technologyreview.com/s/612596/the-man-turning-
china-into-a-quantum-superpower/
73
10. GILES, Martin, ”The US and China are in a quantum arms race
that will transform warfare”, MIT Technology review, ian 2019,
https://www.technologyreview.com/2019/01/03/137969/us-
china-quantum-arms-race/
11. KANIA, Elsa B.; COSTELLO, John, Quantum Hegemony?
China’s Ambitions and the Challenge to U.S. Innovation
Leadership, Center for a New American Security, sept. 2018,
https://www.cnas.org/publications/ reports/quantum-hegemony
12. LEPRINCE-RINGUET, Daphne, Less is more: IBM achieves
quantum computing simulation for new materials with fewer
qubits, ian 2021, https://www.zdnet.com/article/less-is-more-
ibm-achieves-quantum-computing-simulation-for-new-
materials-with-fewer-qubits/
13. McCANEY, Kevin, ”ARL's 'ghost imaging' cuts through
battlefield turbulence”, Defense Systems, ian 2014,
https://defensesystems.com/ articles/2014/01/06/arl-quantum-
ghost-imaging.aspx
14. PADGETT, Miles J.; BOYD, Robert W., An introduction to ghost
imaging: quantum and classical, iun. 2017, https://royalsociety
publishing.org/doi/10.1098/rsta.2016.0233
74
SISTEME DE VEHICULE
FĂRĂ PILOT LA BORD
Dan-Lucian PETRESCU
Tehnologia sistemelor de vehicule fără pilot se află cu prioritate

în atenţia specialiştilor militari de ceva vreme întrucât produsele
acesteia permit proiecţia forţei şi producerea efectelor (letale sau
nonletale) fără existenţa vreunui risc privind pierderile umane.
Beneficiul siguranței operatorilor asigură o întrebuințare mult mai largă
a acestor sisteme, în special în operații cu un grad extrem de ridicat de
risc. Acestui avantaj major i se adaugă şi altele precum gradul redus de
detectabilitate, posibilitatea crescută de a ascunde apartenența
sistemelor și reducerea dimensiunilor şi costurilor de producţie şi
întreţinere, în special datorită eliminării sistemelor de protecţie şi de
susținere a vieții pilotului/piloţilor. Toate acestea au condus la o
dezvoltare și o utilizare aproape fără limite a acestui sistem de
armament în toate mediile și tipurile de operații.
Definire
Deși există multe criterii de clasificare a sistemelor fără pilot la bord,
nu ne propunem să realizăm o taxonomie exhaustivă, ci să le diferențiem
astfel încât să servească scopului propus, și anume acela de a evidenția
modul în care utilizarea unor asemenea sisteme influențează arta militară
și amplitudinea efectelor pe care acestea le pot genera. Astfel, considerăm
că cele mai importante criterii sunt domeniul de operare,
destinația/funcțiunile îndeplinite și controlul modului de operare.
Domeniul de operare sau mediul de acțiune – terestru, aerian,
maritim și spațial – conduce la împărțirea sistemelor în diferite seturi
75
de categorii, cum ar fi următorul: UAV/UAS/RPAS145, UGV146,
UMS147 (USV148, UUV149) și SV150. Desigur, ne-am limitat la sensul
propriu al sistemelor fără pilot la bord, plasându-ne în mediile de
operare fizice și lăsând de o parte diferite aplicații informatice ce se pot
încadra în categoria viruși informatici, care, la o analiză mai
aprofundată (!), pot fi considerate „drone” ce acționează în mediul de
operare cibernetic. Revenind în plan fizic, o scurtă analiză a arsenalului
principalilor actori statali din mediul de securitate internațional conduce
imediat la observația că cea mai amplă dezvoltare și utilizare a
sistemelor fără pilot la bord se înregistrează în dreptul sistemelor
aeriene, motiv pentru care, în studiul nostru vom insista pe acestea.
În ceea ce privește destinația sistemelor/vehiculelor fără pilot la
bord, spectrul funcțiunilor îndeplinite este extrem de mare. Pe fondul
avantajelor menționate încă de la început, dinamica tehnologiei și
posibilitatea de a realiza combinații cu comunicațiile în bandă largă (ex.
tehnologia 5G), rețeaua satelitară, volume mari de informații (big data)
utilizate de sisteme puternice de calcul ce implementează algoritmi de
tipul machine/deep learning, sau (în viitor) chiar inteligența artificială,
susținută de calculul cuantic le conferă posibilități de utilizare aproape
nelimitate. Iar dacă aceste combinații sunt utilizate pentru a genera
roiuri de vectori cu încărcături de luptă neconvenționale (CBRNE),
lupta armată s-ar putea să depășească limitele imaginației, oricât de
bogată ar fi ea.
Revenind în realitatea contemporană, UAS dispun de capabilități
de excepție: ISTAR (optic, infraroşu, electromagnetic), IFF
(identification friend/foe), lovire cu înaltă precizie (aer-sol – rachete
antitanc), bruiaj, comunicaţii, ghidare muniţii (marcator laser),
145
N.A.: UAV/Unmanned Aerial Vehicle – Vehicul aerian fără pilot uman la bord;
UAS/Unmanned Aerial System – Sistem aerian fără pilot uman la bord;
RPAS/Remotely Piloted Aircraft Systems/sistem aerian comandat de la distanță
146
UGV – Unmanned Ground Vehicles and Robotic Systems.
147
UMS – Unmanned Maritime Systems.
148
USV – Unmanned Surface Vehicle.
149
UUV – Unmanned Underwater/Undersea Vehicle.
150
SV/Space Vehicles – Vehicule spațiale.
76
posibilități mari de acțiune fără a fi detectat, transport sisteme, oameni
şi materiale etc., în consecință, sarcini precum detectarea și
neutralizarea dispozitivelor explozive (mine, IED etc.), SIGINT,
marcarea și/sau lovirea cu precizie a țintelor, acțiuni ISR, cercetarea
CBRNE, maparea unor zone de relief (LiDAR 151) și retranslația
comunicațiilor de date și voce sunt doar câteva dintre tipurile de acțiuni
consacrate în care se utilizează sistemele/vehiculele fără pilot. Așa cum
vom explicita în continuare, aceste abilități dau posibilitatea
implementării unor concepte relativ vechi într-o abordare cu totul nouă
și dificil de contracarat. Desigur, utilizarea sistemelor fără pilot la bord
trece dincolo de domeniul militar, însă, pentru a răspunde temei
studiului, vom menține analiza în domeniul militar, chiar dacă vom
detalia și câteva utilizări aparent „civile”, cum ar fi transporturile și
asistența medicală.
Din punctul de vedere al controlul modului de operare, sistemele
fără pilot la bord pot fi semiautomate (telecomandate) sau automate
(autonome). Un sistem este considerat semiautomat dacă
vehiculul/vehiculele din componența acestuia efectuează o anumită
operație, secvență de zbor, parte a misiunii etc. fără intervenția directă
a omului, aflat la bordul acestuia. În cadrul acestui proces, elementul de
execuție, indiferent care este domeniul de operare (aerian, terestru,
marin/submarin sau cosmic), este asistat în permanență de rațiunea sau
voința omului, fiind controlat de la distanță (telecomandat) de către
acesta. Orice decizie este monitorizată și controlată de către operatori
special pregătiți pentru manipularea aparaturii de navigație, de
recunoaștere şi supraveghere, în special pentru utilizarea armamentului
de bord. Ele mai sunt denumite sisteme telecomandate/teleoperate sau,
mai bine zis, dirijate în timp real, iar acest lucru determină o strânsă
dependență de sistemele de comunicații de date. Implementarea
tehnologiei 5G în acest domeniu, situație care ar multiplica cu două
ordine de mărime viteza de transfer, ar avea un aport semnificativ în
151
Light Detection and Ranging sau Laser Imaging, Detection, and Ranging – scanare 3D
utilizând laserul.
77
creșterea eficacității utilizării sistemelor (aeriene) fără pilot la bord.
Creșterea vitezei de transfer a datelor de la pilot (situat la sol) la
sistemul de comandă-control al elementului de execuție ar spori
cantitatea de informație transmisă și ar reduce latența pe lanțul de
comandă, ceea ce ar presupune scăderea timpului de accesare a datelor
și de asigurare a răspunsului.
Vehiculele automate/autonome execută acțiuni singure sau în
mod independent, nefiind asistate de către om/operator pe perioada
executării misiunii. Dacă sistemele telecomandate reprezintă vârful de
gamă actual în privința sistemelor fără pilot la bord, sistemele automate
reprezintă viitorul. Considerăm că eliminarea dependenței elementului
de execuție de decidentul de la sol reprezintă o adevărată eliberare
pentru acesta, atare situație întrunind condițiile pentru manifestarea
întregului spectru de avantaje pe care le au UAS. Totuși autonomia
presupune și anumite probleme, două dintre acestea fiind considerate a
fi cele mai proeminente, ambele referitoare la deciziile „luate” 152 în
mod autonom de către elementul de execuție: dependența evoluției
acestuia de tehnologia implementată la bord și posibilitatea ca deciziile
luate de sistemele electronice de la bord să contravină, în termeni de
discernământ, legitimității și chiar eticii și moralei acțiunilor ce se
încadrează în conflictul armat.
În ceea ce privește calitatea deciziilor luate la bordul elementului
de execuție, aceasta depinde în mod direct de performanțele
elementelor tehnologice (hardware) și logice (software) din dotare. Fără
a furniza în exces detalii tehnice, specificăm faptul că, pentru a evolua
în mod autonom, un vehicul are nevoie de un sistem extrem de sofisticat
de subsisteme componente care să-i permită să „simtă”, să „analizeze”,
să „decidă” și să execute toate acțiunile necesare îndeplinirii sarcinilor
stabilite. Ele au în compunere aparatură de înaltă tehnologie și anume
152
N.A.: Evidențiem extinderea sensului termenului „luarea deciziei” pentru atribuirea către un
mijloc tehnic a unei funcțiuni aparținând, în mod tradițional, exclusiv ființei umane. Așa cum
vom sublinia în continuare, considerăm că această stare de fapt viitoare reprezintă una dintre
cele mai mari provocări cu care s-a confruntat omenirea până în prezent, alături de cele naturale.
78
senzori (acustici, camere video/infraroșu, radare, telemetre laser etc.),
procesoare, sisteme de comandă-control (actuatoare), precum și softul
necesar (care implementează algoritmi complecși) conectat la baza de
date potrivită misiunii de executat.
Considerăm că avansul tehnologic va permite, odată cu
implementarea inteligenței artificiale, adăugarea celor două funcțiuni
care țin de superlativul gândirii umane, și anume să „învețe” și să
„previzioneze”. Astfel, vehiculele de acest tip ar dobândi o
independență completă pe timpul executării misiunii. Inteligența
artificială i-ar permite unei mașini să execute sarcini sofisticate,
caracteristice inteligenței umane, precum rațiunea, rezolvarea
problemelor, planificarea, învățarea și înțelegerea limbajului uman.
În prezent, tehnologia care implementează inteligența artificială
nu este maturizată, însă pași semnificativi au fost realizați, așa cum este
prezentat în celelalte capitole ale studiului nostru. Totuși, se consideră
că până la acel moment de cotitură în domeniul tehnologiei, alte
concepte intermediare pot fi operaționalizate și implementate în
sistemul de comandă-control al unui vehicul autonom: machine
perception153, computer vision154, machine learning155, deep learning156
și motion planning157. În figura nr. 7 prezentăm o imagine rezultată din
adaptarea unei idei preluate din articolul Drones and Artificial
Intelligence, realizat de către Lukas Schroth și publicat în 2018 de către
Drone Industry Insights158.
153
Abilitatea de a colecta date cu ajutorul senzorilor.
154
Abilitatea de a extrage, analiza și „înțelege” informații din datele obținute de la senzori.
155
Instrument al Computer Vision ce implementează o serie de algoritmi a căror performanță
crește pe măsura expunerii lor în timp la o cantitate crescândă de date.
156
Componentă a Machine Learning care utilizează rețelele neuronale pentru a „învăța” din
cantități enorme de date. Metodele de învățare se bazează pe funcționarea creierului uman și
permit aplicarea „învățăturilor” pe conținuturi noi.
157
Posibilitatea de a descompune vectorul de deplasare în mișcări pe planuri corespunzătoare
unui sistem de coordonate (de exemplu, carteziene).
158
Vezi URL: https://droneii.com/drones-and-artificial-intelligence.
79
Figura nr. 7: Convergența dintre vehiculele autonome și inteligența artificială
Aceasta reunește cele cinci concepte plasate într-o succesiune

configurată de ciclul de culegere, prelucrare și valorificare a
informațiilor despre mediul în care acționează vehiculul autonom și le
asociază funcțiunilor de bază ale inteligenței artificiale. Este evidentă
modelarea antropologică a comportamentului sistemului de comandă-
control al vehiculului, fundamentat pe parcurgerea iterativă a ciclului
percepție – analiză+învățare – acțiune (mișcare) și tinzând spre
apogeul reprezentat de inteligența artificială care le însumează pe toate.
Este important să subliniem faptul că, pe criteriul cantității de date la
dispoziție, între conceptele care adresează în mod direct actul decizional
(computer vision, machine learning, deep learning) se realizează o
ierarhie care evidențiază atât complexitatea procesării, cât și acuratețea
rezultatului – decizia.
Posibilitatea ca deciziile luate de către sistemele electronice de la
bord să contravină legitimității, eticii și moralei ațiunilor ce se
80
încadrează în conflictul armat convențional reprezintă o provocare și
mai mare decât cea tehnologică. În prezent, consecințele posibile ale
utilizării pe scară largă a UAS, în special a acelor autonome, fac
obiectul unor dezbateri intense, atât în mediul științific, cât și în rândul
practicienilor. Dincolo de identificarea celor mai bune soluții tehnice de
control, problemele aflate în discuție sunt generate de trei aspecte
principale, toate aflate în strânsă conexiune cu efectele produse:
1. afectarea discernământului uman (în cazul UAS
telecomandate) sau chiar eliminarea acestuia (pentru UAS autonome)
privind producerea de efecte, în special letale; cu alte cuvinte, problema
se referă la acordarea unui sistem electronic (neuman) a posibilității de
a decide privind angajarea și distrugerea unei ținte (umane) și stabilirea
criteriilor privind această libertate;
2. identificarea atacatorului și atribuirea responsabilității
producerii efectelor, în special în cazurile în care UAS au fost
întrebuințate pentru producerea unor acte ilegale sau nelegitime;
3. asumarea consecințelor acțiunilor unui sistem autonom care,
pe baza deciziei luate la bord de către sistemele automatizate de
comandă-control, comite o crimă.
Fără a devia de la rațiune, ajungând în sfera teoriei conspirației
sau a utopiei, considerăm că analiza cu maximă atenție a acestor
probleme și luarea unor măsuri de precauție drept răspuns reprezintă un
demers imperios necesar care ar putea face diferența între control
(relativ) și haos.
Aplicaţii, tendinţe şi influenţe în arta militară

Așa cum am menționat anterior, vehiculele autonome sunt mai
rare în prezent, dar au un potențial ascendent odată cu dezvoltarea
tehnologiei, în special privind senzorii, sistemele de calcul, inteligenţa
artificială sau sistemele de propulsie. Putem afirma faptul că evoluția
lor este strâns legată de două aspecte: sistemele tehnice (în special cele
de comandă-control) și sistemul de norme care să reglementeze
utilizarea acestora în acțiuni convenționale. Ele pot acționa în medii
81
ostile, puternic bruiate electromagnetic, fiind capabile, în viitor, să se
autorepare sau să îşi ajusteze modul de acțiune, în funcţie de condiţiile
specifice ale mediului de operare.
În conflictele contemporane și viitoare pot fi identificate o serie
de concepte operaţionale a căror implementare poate fi influențată în
mod major de către întrebuințarea UAS. Pentru acestea sunt utilizați
termeni deja consacrați: lovitura de precizie, războiul informaţional,
manevra dominantă, războiul bazat pe rețea şi războiul spaţial. Cea
mai mare parte a termenilor subsecvenți (cum ar fi lovitura în adâncime,
războiul de tip mozaic sau operațiile multidomeniu) își au originile în
acestea, transformările fiind sub aspectul implementării și sau
combinării acestora, transpunând, astfel, abordarea clausewitziană
privind perenitatea naturii războiului și schimbarea permanentă a
caracterului acestuia. Astfel, sistemele autonome (în special) permit
operaționalizarea lor în modalităţi noi şi surprinzătoare, alături de
domenii de implementare conexe, cum ar fi cele specifice sprijinului
logistic (transporturi şi sprijin medical) ducând la schimbări
spectaculoase ale modului de desfășurare a conflictelor.
Lovitura de precizie. La bordul acestor vehicule fără pilot se află
aparatura electrono-optică în infraroșu și SAR159 pentru mărirea și
menţinerea supravegherii zonei de acțiune, planificarea misiunilor
făcându-se în timp real. Prin sistemele de la bord de tip ELINT 160 şi
COMINT161 se poate monitoriza spațiul electromagnetic, iar prin
întrebuințarea muniției se pot efectua lovituri punctuale și de maximă
precizie şi eficiență. De asemenea, evaluarea pierderilor și distrugerilor
se poate face în timp real și permanent.
În prezent, sistemele de senzori şi lovire în timp real au devenit o
realitate a câmpului de luptă modern, deşi, deocamdată, în executarea
de acţiuni cu efecte letale se utilizează vehicule semiautomate, în cazul
159
SAR – Synthetic Aperture Radar – Radar cu apertură sintetică.
160
ELINT (Electronic Intelligence) – informații obținute din radiații electromagnetice, altele
decât detonațiile atomice sau sursele radioactive.
161
COMINT (Communications Intelligence) – informații obținute prin interceptarea
comunicațiilor adversarului (de exemplu, morse, radio, fax etc.).
82
cărora decizia întrebuinţării sistemului de armament aparţine fiinţei
umane care controlează sistemul fără pilot. Totuşi, tendinţele sunt în
favoarea realizării unor sisteme autonome de selectare a ţintei şi de
luare a deciziei privind distrugerea acesteia, odată cu perfecționarea
sistemelor de prelucrare a informațiilor pe care le-am descris anterior.
Reiterăm existența unor demersuri serioase și avansate pentru
dezvoltarea unor aplicaţii care vizează convergenţa tehnologică dintre
vehiculele autonome cu potenţial distructiv şi inteligenţa artificială. Un
exemplu în acest sens este cel al minidronelor purtătoare de mici
încărcături explozive, care au posibilitatea să selecteze o ţintă umană
prin recunoaştere facială şi să se detoneze în proximitate, ducând la
uciderea acesteia162.
Tendinţele privind gradul de control ce poate fi exercitat asupra
unor asemenea sisteme de armament și acuratețea cu care se realizează
efectele distructive sunt pe cât de limitate, pe atât de îngrijorătoare.
Utilizarea unor asemenea mijloace în configuraţie de roi poate genera
efecte letale majore pe câmpul de luptă, fără a acorda potenţialelor ţinte
vreo şansă de a le contracara. Mai mult decât atât, perfecţionarea
sistemelor de senzori şi de propulsie, corelată cu augmentarea
capacităţii de selecţie şi decizie conferită de dezvoltările viitoare ale
inteligenţei artificiale şi cu modificarea încărcăturii de luptă, atât în
ceea ce priveşte cantitatea, cât şi tipul acesteia (posibilitatea de a
întrebuinţa inclusiv încărcături CBRN) permit apariția unor asemenea
situaţii, în viitorul apropiat.
Războiul informaţional a existat dintotdeauna şi a depins de
fiecare dată de avansul tehnologic al momentului. În prezent,
operaționalizarea acestuia are o dinamică fulminantă, iar în următoarea
decadă se va plia pe echipamentele din ce în ce mai complexe ce vor fi
introduse în cadrul structurilor de forțe. Aceste echipamente, cum ar fi
sistemele de calcul emergente (cuantice, neuronale etc.), vor afecta atât
modul de analiză, cât şi procesul de elaborare a deciziilor. Totuși, nu
162
Micro drones killer arms robots – autonomous artificial intelligence, URL:
https://www.youtube.com/watch?v=TlO2gcs1YvM
83
trebuie uitat faptul că procesele aferente depind în mod vital de
obţinerea de informaţii reale şi oportune despre mediul de operare, în
special despre adversar şi ceilalţi actori prezenţi în zona de operaţie,
concomitent cu protejarea acţiunilor proprii.
Un exemplu de scenariu ar consta în penetrarea legăturilor de
comunicaţii ale adversarului, prin introducerea pe câmpul de luptă a
sistemelor automatizate şi robotizate, care ar submina semnificativ
acţiunile militare. Sistemele fără pilot uman la bord au o importanță
semnificativă în asemenea misiuni, alături de minele inteligente sau
rachetele de croazieră. De asemenea, în măsura în care potenţialul
adversar are o configuraţie demasificată şi acţionează în zone
noncontigue, descentralizarea actului de comandă devine imperios
necesară. Proliferarea sistemelor autonome va conferi, în viitor, o nouă
abordare a acestei cerinţe, amplificată de implementarea inteligenței
artificiale.
Manevra dominantă este importantă tocmai prin dislocarea
forţelor la timpul şi locul potrivit, care, prin efectele produse asupra
inamicului, poate determina paralizia strategică a acestuia și
capitularea. Sistemele de vehicule fără pilot la bord pot avea un aport
considerabil prin cercetarea şi supravegherea manevrelor, prin acțiuni
de lovire (UCAV-uri163), prin transportul armamentelor şi materialelor
de luptă în câmpul tactic, precum și prin susţinerea și protecția forțelor
în zona de litoral (USV și UUV).
Războiul în spaţiul cosmic presupune exploatarea acestui
domeniu fizic de operare în scopul desfăşurării operaţiilor militare la
nivel global şi în timp real. Acesta oferă puterilor militare posibilitatea
proiecţiei forţei cu viteze incredibile și în situații neprevăzute.
Sistemele spațiale fără pilot uman la bord sunt, deocamdată, mijloace
de sprijin (deși, în viitorul apropiat, vor putea avea o componentă de
luptă cu efecte semnificative), având în compunere o componentă
spaţială, reprezentată prin platformele satelitare dotate cu senzori
163
UCAV – Unmanned Combat Aerial Vehicle.
84
multispectrali (de exemplu, platformele spaţiale de cercetare şi
supraveghere, plasate pe orbite geostaţionare şi/sau pe orbite polare
joase), o componentă terestră şi o componentă a utilizatorilor. Aceste
subsisteme sunt într-o legătură destul de fragilă unele cu altele, fiind
supuse unor reale ameninţări, un potenţial adversar având posibilitatea
să exploateze vulnerabilităţile aferente conexiunii prin interferenţa sau
întreruperea acesteia. Autonomizarea elementelor de execuție ar
contribui semnificativ la reducerea vulnerabilităţilor.
Războiul bazat pe rețea, un concept inventat cu câteva decenii în
urmă, a reușit să revoluționeze arta militară prin regândirea sistemelor de
lovire a unei ținte în sensul scurtării timpului de analiză, de luare a deciziei
și de implementare. Realizarea unor conexiuni directe între sistemele de
detecție, de analiză și de lovire, dispuse, fiecare dintre ele, într-o
configurație de tip rețea a permis parcurgerea ciclului decizional al lui
Boyd (OODA) într-un timp infinit mai scurt decât în formula clasică.
Implementarea acestui concept utilizând rețele de senzori, de
analiză a situației și luare a deciziei și de sisteme de lovire, toate acestea
dispuse la bordul unor vehicule autonome configurate în rețea ar putea
crea un dispozitiv de tip roi care să contracareze, teoretic, orice
amenințare, de la grupuri de oameni, la mașini de luptă, la nave sau
submersibile164, și până la avioane de atac și rachete balistice. O
asemenea soluție ar putea fi viabilă inclusiv pentru contracararea
aparent inexpugnabilelor rachete hipersonice, eventual complementată
cu o constelație satelitară care să sporească posibilitățile de detecție a
lansării și a traiectului vectorul țintă și cu sistemele de interceptare de
la sol care să suplimenteze efectele cinetice.
Transporturi. Din studiile realizate a rezultat faptul că mai mult de
jumătate din victimele înregistrate în rândul combatanților, în conflictele
contemporane, apar atunci când militarii livrează combustibil, hrană sau
alte materiale în zonele de operaţii. În consecinţă, s-a luat decizia
164
https://asiatimes.com/2020/07/underwater-armada-us-navy-eyes-drone-wolf-packs/
85
dezvoltării unor vehicule fără pilot, care să fie în măsură să execute
transporturi, pentru reducerea pierderilor umane.
În aprilie 2019, la Fort Bliss din Texas, US Army a prezentat
primele 10 camioane capabile să se deplaseze fără șoferi, într-un convoi.
Acesta este doar unul dintre multele proiecte de sisteme de vehicule
autonome aflate în derulare. Sistemul este proiectat astfel încât să aibă
șofer doar în primul camion, acesta fiind urmat îndeaproape de şase
camioane fără pilot, oferind militarilor posibilități reale de susținere a
acţiunilor desfășurate, de a dezvolta tactici și proceduri inovative care să
poată fi întrebuinţate pe câmpul de luptă cu riscuri minime165.
Tendinţele în acest domeniu sunt extrem de interesante. Extinzând
mediul de acțiune în spațiul tridimensional, realizarea unui sistem de
transport dotat cu mijloace autonome terestre, aeriene şi navale, care să
se deplaseze în interiorul unei zone de operaţii, într-un mod controlat şi
optimizat de către un centru de comandă automatizat (susţinut, eventual
de inteligenţa artificială) este o perspectivă realizabilă în următoarele
două decade.
În acest sens, un pas important trebuie realizat în dezvoltarea și
implementarea noilor tehnologii în domeniul senzorilor, cum ar fi
LiDAR, care folosește impulsuri laser pentru a măsura omnidirecțional
distanțele până la obiecte de orice dimensiune și a naviga cu succes în
spaţiul terestru şi aerian166. O altă soluție ingenioasă referitoare la senzori
este oferită de către specialiștii de la IEEE Xplore167, una dintre cele mai
mari organizații din lume dedicată dezvoltării tehnologiei în beneficiul
umanității. Autorii studiului au explorat posibilitatea de a amplasa
senzori într-un mediul greu accesibil cu ajutorul unui sistem de tip
dart-shooting. În funcție de suprafața de dispunere a senzorului, acesta
165
Joann Muller, The Army steps up its pace on self-driving cars, https://www.axios.com/us-
army-military-casualties-autonomous-vehicles-1ff51e01-3b16-4a1c-9587-ce55dee74788.html
166
James Billington, The role of autonomous vehicles in the military, URL:
https://www.autonomousvehicleinternational.com/opinion/military-avs.html
167
André Farinha et al, Unmanned Aerial Sensor Placement for Cluttered Environments, IEEE
Robotics and Automation Letters, Volume: 5, Issue: 4, Oct. 2020, disponibil la URL:
https://ieeexplore.ieee.org/stamp/stamp.jsp?tp=&arnumber=9164987
86
poate fi montat pe săgeți sau pe alți suporți aderenți (de exemplu,
magnetici) care să fie plasați cu ajutorul unei „drone”. Pentru navigaţia
în mediul naval, se află în studiu tehnologii cel puţin la fel de ingenioase,
unele chiar inspirate din natură. Polaris Consulting, partea Grupului TP,
finanţează dezvoltarea unei tehnologii denumită ants on deck168, un
sistem software care generează automat rutele optime pentru vehicule
autonome care se deplasează la suprafaţă, inspirată din metoda
întrebuinţată de către furnici pentru a găsi hrană. Prin acest sistem, Royal
Navy intenţionează să utilizeze în viitor nave autonome, economisind
combustibil şi evitând coliziunile.
Sprijin medical.169 O altă aplicaţie a vehiculelor autonome vizează
acordarea de sprijin medical. Analizând conflictele contemporane, s-a
constatat faptul că un număr mare de victime a fost înregistrat atât în
rândurile personalului medical, în timp ce aceştia încercau să trateze
militarii angajați în luptă, sub focul inamicului, sau când efectuau
intervenții dificile în zonele periculoase (zone minate sau contaminate
CBRN), precum și în rândul combatanților, în timp ce ofereau sprijin
pentru camarazii răniți.
În domeniul medical, sistemele fără pilot la bord ar putea avea
aplicații diverse, cum ar fi: localizarea victimelor, extracţia/evacuarea
forţelor, livrarea de medicamente sau materiale, telemedicina și chiar
recuperarea, evacuarea şi îngrijirea medicală acordată pe timpul
transportului personalului militar rănit. Avantajele identificate sunt
majore: o mai mare flexibilitate tactică și operațională pentru
comandanți; executarea misiunii în condiții meteorologice nefavorabile
sau într-un mediu contaminat CBRN; scăderea riscului asociat
transportului resurselor medicale critice pentru primul ajutor în zone care
168
Berenice Baker, Ants on Deck helps autonomous boats find the way, URL:
https://www.naval-technology.com/features/ants-on-deck-autonomous-boats/
169
Mai multe informaţii sunt disponibile în articolul ”The use of autonomous systems for
evacuation and medical support” realizat de către lt.col. lect. univ. dr. ing. Eduard Jeler, material
publicat în Lucrările Conferinţei internaţionale Strategies XXI – The Complex and Dynamic
Nature of the Security Environment, organizată în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I”, de către Centrul de Studii Strategice de Securitate şi Apărare în perioada
14-15 noiembrie 2019.
87
sunt greu accesibile sau expuse focului inamic; multiplicarea eforturilor
întreprinse în cadrul sistemului de evacuare medicală.
Exemple ale implementării sistemelor autonome în domeniul
medical există deja: BEAR – Battlefield Extraction Assist Robot
(dezvoltat de către Vecna Robotics, o companie americană de robotică
cu sediul în Cambridge, Massachusetts), iRobot PackBot şi iRobot
Valkyrie (testate deja în conflictele din Afganistan şi Irak), TAGS CX
(Tactical Amphibious Ground Support system – experiment dezvoltat de
către U.S. Army Medical Research and Materiel Command
Telemedicine) sau sistemul LSTAT (Life Support for Trauma and
Transport – o unitate de terapie intensivă în miniatură conceput de US
Army pentru a oferi îngrijiri pacienților răniți pe timpul transportului sau
în zonele izolate unde resursele sunt limitate). În viitorul apropiat,
asemenea sisteme ar putea salva multe vieţi, cu risc zero pentru
personalul medical.
Concluzii
Tehnologia a produs întotdeauna schimbări majore la nivelul
organizării și întrebuințării forțelor armate, iar sistemele de mijloace
fără pilot la bord nu fac excepție. Mai mult, prin capabilitățile pe care
le pot oferi în viitor, UAS pot reprezenta un veritabil game-changer în
arta războiului, dar și în viața cotidiană, în egală măsură.
Societatea se va adapta la evoluția acestei tehnologii care pare că
prezintă posibilități, virtual, nelimitate, în special conjugate cu altele,
emergente, așa cum am prezentat anterior. La nivelul structurilor de
forțe se vor produce transformări specifice, potrivite cu tehnica
achiziționată. Vor apărea sistemele de instruire și structurile logistice
specializate, dar și structuri de conducere familiarizate cu modul de
întrebuințare în luptă a vehiculelor fără pilot la bord. Mai mult,
corelarea sistemelor autonome cu inteligenţa artificială, în măsură să se
perfecţioneze continuu, ar putea influenţa major modul de desfăşurare
a acţiunilor militare, indiferent de natura lor: cercetare-supraveghere,
angajare, sprijin etc.
88
În concluzie, prezenţa sistemelor autonome/semiautomate pe
câmpul de luptă devine o necesitate tocmai prin soluțiile inovatoare ale
noilor tehnologii şi transformările pe care acest tip de tehnică le va
genera în domeniul doctrinei, strategiei militare şi, mai ales, în cadrul
tehnicilor, tacticilor și procedurilor întrebuințate în luptă.
UAS au un potențial de dezvoltare ridicat și vor revoluționa modul
de desfășurare al operațiilor militare schimbând, pe măsura nivelului de
implementare calitativ şi cantitativ, caracterul războiului în mai multe
aspecte, pozitive sau negative:
 ar putea slăbi rolul direcționării politice a acțiunilor militare prin
forțarea delegării către eșaloane inferioare a deciziei şi a
responsabilităţii implementării acesteia, pentru a crea posibilitatea unor
forme mai rapide de producere a efectelor dorite;
 în eventualitatea întrebuințării UAS de către forțele
guvernamentale pentru a controla populația, ar putea reduce
posibilitatea acestora de a-și câștiga sprijinul și legitimitatea, prin
aceasta facilitând generarea/sporirea vulnerabilităților în rândul
populației actorului de tip statal;
 deşi caracteristicile clausewitziene ale războiului (interacțiunea,
șansa, uzura şi incertitudinea) vor persista, sistemele fără pilot la bord pot
introduce noi sensuri ale acestora, în contextul schimbării de paradigmă
indusă de reducerea prezenţei factorului uman în câmpul tactic;
 introducerea în dotarea forțelor armate a vehiculelor autonome va
determina schimbări majore în TTP implementate în desfășurarea
acțiunilor militare, proporționale cu nivelul de modernizare şi, implicit,
caracteristicile acestora;
 reducerea riscurilor asumate pe timpul ducerii luptei armate va
determina asumarea unor modalităţi de îndeplinire a obiectivelor
surprinzătoare şi „curajoase”;
 puterea de luptă ar creşte considerabil prin eliminarea posibilității
apariţiei unor obstacole în desfăşurarea acţiunilor militare, care
incumbă fiinţei umane, cum ar fi apariţia oboselii, reducerea capacităţii
89
de operare în condiţii nefavorabile, starea vremii, vizibilitate, stres,
teamă, dezorientare, emoţie, radiaţii etc.;
 eliminarea discernământului uman poate duce la apariţia unor
evenimente critice determinate de încălcarea unor norme de drept
internaţional umanitar, a regulilor de angajare etc.
Bibliografie:
1. ***, ”Micro drones killer arms robots – autonomous artificial

intelligence”, https://www.youtube.com/watch?v=TlO2gcs1YvM
2. ALLEN, T.S.; BROWN, Kyle; ASKONAS, Jonathan, How the
Army Out-Innovated the Islamic State’s Drones, dec. 2020,
https://warontherocks.com/2020/12/how-the-army-outinnovated-
the-islamic-states-drones/
3. BAKER, Berenice, Ants on Deck helps autonomous boats find the
way, https://www.naval-technology.com/features/ants-on-deck-
autonomous-boats/
4. BILLINGTON, James, ”The role of autonomous vehicles in the
military”, https://www.autonomousvehicleinternational.com/
opinion/military-avs.html
5. CARELESS, James, ”Unmanned Systems”, Canadian Defence
Review, iun. 2020, http://www.canadiandefencereview.com/
featured_content?blog/184
6. FARINHA, André et al, Unmanned Aerial Sensor Placement for
Cluttered Environments, IEEE Robotics and Automation Letters,
Volume: 5, Issue: 4, Oct. 2020, https://ieeexplore.ieee.org/stamp/
stamp.jsp?tp= &arnumber=9164987
7. JELER, Eduard, ”The use of autonomous systems for evacuation
and medical support”, Conferinţa internaţională Strategies XXI –
The Complex and Dynamic Nature of the Security Environment,
CSSAS, nov. 2019.
90
8. MAKICHUK, Dave, ”Underwater armada: US Navy eyes drone
wolf packs”, 23 iulie 2020, https://asiatimes.com/2020/07/
underwater-armada-us-navy-eyes-drone-wolf-packs/
9. MULLER, Joann, The Army steps up its pace on self-driving cars,
https://www.axios.com/us-army-military-casualties-autonomous-
vehicles-1ff51e01-3b16-4a1c-9587-ce55dee74788.html
10. REIM, Garrett, Why attritable UAVs have aerospace
manufacturers rethinking lucrative MRO and upgrades, mar
2020, https://www.flightglobal.com/flight-international/why-
attritable-uavs-have-aerospace-manufacturers-rethinking-
lucrative-mro-and-upgrades/136834.article
11. SCHROTH, Lukas, ”Drones and Artificial Intelligence”, 2018,
https://droneii.com/drones-and-artificial-intelligence
91
RACHETELE HIPERSONICE
Mihai ZODIAN
Capitolul de față tratează o temă care a irupt în atenția opiniei

publice și a specialiștilor, după câteva decenii de dezvoltări lente.
Problema avansului tehnologiei rachetelor nu poate fi separată de
contextul politic și diplomatic în care a evoluat, caracterizat prin
intensificarea tensiunilor între Statele Unite, Federația Rusă și China.
Unele dezbaterile și predicțiile au un parfum de Război Rece, însă
așteptările s-ar putea să nu fie justificate.
Definire
Rachetele hipersonice reprezintă sisteme teoretizate și investigate
de vreo trei-patru decenii; după unii autori, primele cercetări se pot data
chiar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la fel ca majoritatea
tipurilor de rachete existente, de altfel170. Este vorba despre o
tehnologie destul de dificil de realizat, costisitoare și controversată,
promovată momentan de un număr restrâns de state, dar care a intrat în
atenția publică în condițiile tensionării relațiilor dintre actorii majori din
ultimii ani. Până acum, dintre rachete, cele balistice intercontinentale
(ICBMs) au avut un impact major asupra războiului și impresia a rămas,
devenit mai importantă în perioade conflictuale, chiar dacă se poate
dovedi o comparație eronată171.
Rachetele hipersonice constituie un subiect des mediatizat în
rândurile specialiștilor, dar nu lipsit de ambiguități. Denumirea este
atribuită vehiculelor care pot atinge viteze de peste 6.000 km/oră (5
170
Cameron Tracy, ”Setting the Record Straight on Hypersonic Weapons”, Union of Concerned
Scientists, 3 februarie 2020, URL: https://allthingsnuclear.org/ctracy/setting-the-record-
straight-on-hypersonic-weapons/, accesat la 11 iunie 2021.
171
Lawrence Freedman, Jeffrey Michaels, The Evolution of Nuclear Strategy, Palgrave
MacMillan, ediția a patra, [1981] 2019, p. 213.
92
Mach sau de cinci ori viteza sunetului) și se poate referi la sisteme
transportate cu alte mijloace (vehicule planoare) sau la modele complet
noi (motoare statoreactoare supersonice)172. Sunt avuți în vedere vectori
purtați pe ICBMs, sau rachete de croazieră foarte rapide, la înălțime
joasă, fiind destinate unor obiective strategice și tactice diverse, de
exemplu, de a evita „scuturile”; însă denumirea a fost criticată din cauza
ambiguității și unui optimist exagerat al avocaților noii tehnologii și
este mai curând formulă convenabilă decât o denumire precisă și
exhaustivă, după regulile uzuale ale definițiilor173. Ținând cont de
caracteristici, criticii au dreptate să sublinieze că probabil nu reprezintă
o tehnologie revoluționară, sau în termenii echivalenți la modă,
disruptivă, pe termen scurt sau mediu, dar poate influența strategiile și
practicile de descurajare și operațiile convenționale174.
Astfel, după câteva decenii de încercări și promisiuni, sistemele
de armament hipersonice se află în diferite stagii de cercetare, testare și
dezvoltare de către marile puteri, iar Federația Rusă a amplasat deja
unul, denumit Avangard175. Acesta intră în categoria celor cu potențial
172
Michael T. Klare, ”An ‘Arms Race in Speed`: Hypersonic Weapons and the Changing
Calculus of Battle”, Arms Control Association, iunie 2019, URL:
https://www.armscontrol.org/act/2019-06/features/arms-race-speed-hypersonic-weapons-
changing-calculus-battle (accesat la 22 februarie 2020); ***, „Clasificarea motoarelor de
aviație”, InfoAviație, URL: http://www.infoaviatie.ro/clasificarea-motoarelor-de-aviatie/19,
accesat la 11 iunie 2021.
173
N.A.: Denumirea poate induce confuzie deoarece Rachetele Balistice Intercontinentale
(ICBM) îndeplinesc acest criteriu, dar, prin definiție, sunt de tipuri și cu traiectorie diferită
(parabolică). Vehiculele de reintrare în atmosferă clasic sunt la rândul lor hipersonice, ca și
unele modele de avioane. Vezi Cameron Tracy, interviu, în Elliott Negin, ”Ask a Scientist:
Calling out the Hype over Hypersonic Weapons”, Union of Concerned Scientists, 2 aprilie
2021, URL: https://blog.ucsusa.org/elliott-negin/calling-out-the-hype-over-hypersonic-
weapons/, accesat la 11 iunie 2021 și Ivett Leyva, ”The relentless pursuit of hypersonic flight”,
Physics Today, 1 noiembrie 2017, DOI: https://physicstoday.scitation.org/doi/10.1063/
PT.3.3762.
174
Ivan Oelrich, ”Cool your jets: Some perspective on the hyping of hypersonic weapons”, Bulletin
of the Atomic Scientists, 1 ianuarie 2020, URL: https://thebulletin.org/premium/2020-01/cool-your-
jets-some-perspective-on-the-hyping-of-hypersonic-weapons/, accesat la 17 iunie 2021; Richard H.
Speier, George Nacouzi, Carrie A. Lee, Richard M. Moore, Hypersonic Missile Nonproliferation.
Hindering the Spread of a New Class of Weapons, RAND, 2017, p. 13.
175
Julian E. Barnes, David Sanger, “Russia Deploys Hypersonic Weapon, Potentially
Renewing Arms Race”, The New York Times, 27 decembrie 2019, URL:
93
strategic, din cauza capacității de a transporta focoase nucleare, fiind
vorba despre un vehicul de reintrare capabil de manevre, prin planare.
Acesta este transportat de un ICBM până la înălțimea necesară,
oficialitățile ruse evidențiind capabilitatea de a evita sistemele moderne
de apărare împotriva rachetelor și a fost supus inspecțiilor stabilite în
documentul Noul START din 2010176.
Influențe asupra artei militare

Pentru alte tipuri de misiuni, Rusia a adaptat, din câte se pare,
racheta Iskander pentru a fi lansată din aer, ceea ce este considerată a fi
o altă armă hipersonică, sub denumirea Kinzhal, deși sistemul originar
depășea și el 5 Mach, o altă ilustrare a ambiguității denumirii, mărindu-i
raza de acțiune de 3-4 ori, la 2.000 km și dezvoltă un sistem lansat de pe
nave, Zircon177. Problema armamentelor rusești constă în costul și
numărul mic de sisteme avansate pe care le pot construi autoritățile, în
consecință178. Aceste limitări constrâng și reduc mult din avantajele pur
tehnice, deseori mediatizate.
Spre deosebire de Federația Rusă, China deține al doilea buget
militar din lume, investește masiv în cercetare în termeni absoluți, are
un plan controversat de dezvoltare tehnologică și este interesată de
aceste noi instrumente. Autoritățile chineze au urmărit mai multe
proiecte, dintre care cel mai avansat este vehiculul planor DF-ZF,
amplasat pe racheta intermediară DF-17, ceea ce sugerează obiective
regionale, inclusiv de a depăși sisteme defensive179. Sistemul a fost
https://www.nytimes.com/ 2019/12/27/us/politics/russia-hypersonic-weapon.html, accesat la

22 februarie 2020.
176
Ibidem.
177
Kelley M. Sayler, ”Hypersonic Weapons: Background and Issues for Congress”,
Congressional Research Service, 26 aprilie 2021, pp. 11-13; Missile Threat, ”Kinzhal”, URL:
https://missilethreat.csis.org/missile/kinzhal/, accesat la 17 iunie 2021.
178
David Axe, ”Russia`s Hypersonic Strike Force is Mostly for Show”, Forbes, 17 decembrie
2020, URL: https://www.forbes.com/sites/davidaxe/2020/12/17/russias-hypersonic-strike-
force-is-mostly-for-show/, (accesat la 17 iunie 2021).
179
Kelley M. Sayler, ”Hypersonic Weapons: Background and Issues for Congress”, op. cit., pp.
14-16; Missile Threat, ”DF – 17”, URL: https://missilethreat.csis.org/missile/df-17/, accesat la
17 iunie 2021; Paul Bernstein, Dain Hancock, ”China`s Hypersonic Weapons”, Georgetown
94
prezentat în timpul paradei din 2019, iar unele surse au anunțat
desfășurarea sa în vecinătatea Taiwanului, în contextul tensiunilor din
2020180.
Statele Unite ale Americii au fost mai preocupate de a dezvolta
armamente capabile de a lovi precis, de la distanțe mari (Prompt Global
Strike), ținte convenționale, bine protejate, inițial în cadrul campaniilor
contrateroriste, dar și ca potențială metodă de a contracara sistemele
moderne de apărare antiaeriană și antirachetă. Presiunea a fost însă mai
mică, iar Rusia și China beneficiază de avans aici, cel puțin publicistic.
Momentan, autoritățile americane investighează mai multe posibilități
și prototipuri, a crescut interesul decidenților și finanțarea, dar există
numeroase critici referitoare la utilitatea acestei tehnologii181.
Proiectele de acest gen au fost puse sub semnul întrebării deoarece
riscă să inducă o confuzie între rolurile strategice și convenționale ale
sistemelor de armament în relațiile cu Federația Rusă și China și că ar
putea fi percepute ca reprezentând o amenințare, deoarece ar pune în
pericol și forțele de ripostă, fundamentul descurajării nucleare, printr-o
lovitură preemtivă de contraforță182. Sistemele cu baza la sol erau
problematice în contextul tratatului INF, care permitea cercetarea, dar
interzicea orice demers suplimentar, începând cu testarea, însă
documentul a fost denunțat ca urmare a încălcărilor Federației Ruse și
atitudinii mai generale a administrației Trump despre acest tip de
diplomație183.
Journal of International Affairs, 27 ianuarie 2021, URL: https://gjia.georgetown.edu/

2021/01/27/chinas-hypersonic-weapons/, accesat la 17 iunie 2021.
180
Ibidem; EurAsian Times Desk, ”China Deploys Hypersonic DF – 17 Missiles With the Aim
of Invading Taiwan – Taiwanese Media”, The Eurasian Times, 19 octombrie 2020, URL:
https://eurasiantimes.com/china-deploys-hypersonic-df-17-missiles-with-the-aim-to-invading-
taiwan-taiwanese-media/, accesat la 17 iunie 2021.
181
Kelley M. Sayler, ”Hypersonic Weapons: Background and Issues for Congress”.
182
Hans M. Christensen, ”Talks at U.S. Strategic Command and University of California San
Diego”, Federation of American Scientists, 12 august 2012, URL:
https://fas.org/blogs/security/2012/ 08/talks/, accesat la 14 iunie 2021.
183
Amy F. Woolf, ”Conventional Prompt Global Strike and Long-Range Ballistic Missiles:
Background and Issues”, Congressional Research Service, decembrie 2020.
95
Tendințe
Predicțiile despre armamente în sens științific sunt imposibile din
cauza multiplicității de factori implicați, dar se pot contura unele
tendințe, în speranța că argumentele vor rezista în timp, cu rezerva că,
anticipările pe durate mai lungi sau mai detaliate au șanse mai mari să
fie lipsite de valoare.
Aceste generalități recomandă prudența în special pentru
sistemele de armamente, care reprezintă produsul unor combinații de
factori interni și externi, diferiți în funcție de actori, poziție, statut etc.184
O interpretare generală a stabilității sistemului internațional, în
următoarele două decenii, este necesară, ținând cont de caracteristica de
globalizare competitivă, în care internaționalizarea economiei coexistă
cu rivalitățile dintre actorii majori, de unde rezultă că un război
hegemonic (mondial, de anvergură) este foarte improbabil; un război
regional important este tot improbabil, dar șansele de declanșare cresc,
pe măsură ce tensiunile se intensifică185.
Dinamica armamentelor are o logică proprie, așa cum a
argumentat Barry Buzan186. În studiile strategice și istoria militară, dar
și în mediile decizionale sau în opinia publică, dezbaterile despre
revoluția în afacerile militare a devenit destul de indecisă în ceea ce
privește factorii, tendințele și consecințele pe termen lung. Ceea ce a
picat a fost ideea unei rupturi bruște, care produce schimbări radicale și
de anvergură, din următoarele motive: modificările pot fi cumulative și
184
Mark Gilchrist, ”Emergent Technology, Military Advantage, and the Character of Future
War”, RealClear Defense, iulie 2018, URL: https://www.realcleardefense.com/
articles/2018/07/26/emergent_technology_military_advantage_and_the_character_of_future_
war_113655.html, accesat 2 februarie 2020; Andrew D. James, Emerging Technologies and
Military Capability, RSIS, 2019.
185
Yan Xuetong, în Evan Osnos, ”The Furure of America`s Contest With China”, The New
Yorker, 6 ianuarie 2020, URL: https://www.newyorker.com/magazine/2020/01/13/the-future-
of-americas-contest-with-china, accesat la 2 februarie 2020; Charles Doran, ”Power Cycle
Theory, the Shifting Tides of History, and Statecraft. Interpreting China`s Rise”, The SAIS
Europe Journal, 1 aprilie 2012, URL: http://www.saisjournal.org/posts/power-cycle-theory-
the-shifting-tides-of-history-and-statecraft, accesat 2 februarie 2020.
186
Barry Buzan, An Introduction to Strategic Studies: Military Technology And International
Relations, Palgrave McMillan, f. l., 1987.
96
pe termen lung; actorii se adaptează la natura vagă a propunerilor
reformatorilor187. Clifford J. Rogers a evidențiat distincția, inspirată din
biologie dintre revoluții (transformaționalism) și echilibru punctuat,
adică combinația dintre schimbări lente și momente scurte și intense de
accelerare și a argumentat că această a doua metaforă este mai sugestivă
pentru dinamica tehnologiei militare, iar „revoluțiile” nu sunt fenomene
unice, ci avem de-a face cu serii, de-a lungul istoriei; în cazul de acum,
tehnologiile emergente, practic, sunt o altă formă și o continuare
a RMA188.
Pornind de la evaluările unor specialiști, fundamentate pe
anunțurile oficiale, funcționarea organizațiilor etc. este de așteptat ca
acest nou tip de armament să fie amplasat în următorul deceniu; că va
juca un rol în conflictele convenționale, dar mai puțin în domeniul
nuclear, cu excepția furnizării unui alt mijloc de descurajare189.
Costurile mari și faptul că avem de-a face cu o tehnologie încă imatură
ridică numeroase semne de întrebare, deși ar putea juca un rol în zone
ca Asia de Est. Impactul publicitar este deja evident.
Fiind vorba despre aplicații multiple, beneficiile diferă. Aceste
instrumente sunt rezultatul unor îmbunătățiri în înțelegerea tehnicilor
de propulsie, a materialelor sau a tehnologiilor de simulare
computerizată, care motivează practic tratarea lor în aceeași categorie,
în ciuda confuziilor induse de denumire. De asemenea, rămân probleme
tehnice, în special în ceea ce privește motoarele statoreactoare și trebuie
distins între zborul hipersonic în general, a cărui stăpânire completă este
încă o speranță și rachetele hipersonice, un modest început, chiar ținând
cont că nu este vorba despre o denumire precisă, în al doilea caz190.
187
Eliot A. Cohen, ”Technology and Warfare”, în John Baylis, James Wirtz, Colin Gray,
Strategy in the Contemporary World, ed. 6, Oxford University Press, 2018, pp. 133-139.
188
Clifford J. Rogers, ”The Military Revolutions of the Hundred Years War”, în Clifford J.
Rogers (coord.), The Military Revolutions Debate. Readings on the Military Transformation of
the Early Modern Europe, Routledge, f. l., 2018, pp. 76-77.
189
Speier et al, p. xii.
190
Vezi Ivett Leyva, op. cit; Ivan Oelrich, ”Cool your jets...”, op. cit.
97
Pentru rachetele de croazieră la joasă înălțime, până în 600 de
metri, deja manevrabile, chiar dacă nu reprezintă un atribut exclusiv,
viteza poate reprezenta un câștig, în special în conflictele convenționale
îndreptate împotriva unor adversari inferiori tehnologici, grosul
confruntărilor în care s-au angajat actorii majori de pe plan internațional
în ultimele decenii. S-ar compensa deficiența tipică acestei categorii de
armament, încetineala, dar nu ar reieși un avantaj decisiv, în cazul unor
confruntări asimetrice, în care strategia adversarilor este de a evita
superioritatea tehnologică; în al treilea rând, clasa este încă în stadiul de
proiect sau se lovește de probleme tehnice și de scepticism191.
Un alt motiv de interes l-ar constitui o mai bună capabilitate de a
evita interceptarea, pentru aplicațiile strategice. De exemplu, vehiculul
de reintrare în atmosferă manevrabil, practic o navetă, poate transporta
explozive nucleare sau convenționale. ICBM-ul îl transportă până la
înălțimea zborului suborbital, de 100 de km, după care acesta își poate
modifica traiectoria, spre deosebire de mașinile clasice, ceea ce, potrivit
specialiștilor, înseamnă că sunt mai greu de detectat, cu tehnologia de
acum, traseul este dificil de anticipat, la fel ca și ținta, ceea ce ar
complica și mai mult eforturile de țintire ale apărării antirachetă 192. Cu
toate acestea, arsenalele masive cu ICBM-uri relativ moderne oricum
le pot înfrânge193.
Noile tehnologii nu sunt lipsite de critici. O vulnerabilitate a
zborului la viteză mare, în atmosferă, este posibilitatea de fi detectate și
urmărite de către un oponent avansat, inclusiv în zborul la înălțimi mari,
din cauza încălzirii194. În cazul unor conflicte simetrice, ar trebui ales
între viteză și detecție, ceea ce înseamnă că aceste sisteme nu pot fi
evaluate doar în izolare. Se adaugă motivele generale de rezervă: noi
191
Ibidem; Kelley M. Sayler, ”Hypersonic Weapons: Background and Issues for Congress”, op. cit.
192
Kelley M. Sayler, Amy F. Woolf, ”Defense Primer: Hypersonic Boost-Glide Weapons”,
Congressional Research Service, 8 iunie 2021.
193
Cameron Tracy, interviu.
194
Ibidem.
98
costuri; riscurile legate de curse ale înarmărilor și proliferarea;
posibilitatea destabilizării echilibrului strategic central195.
În ciuda temerilor, balanța terorii va rămâne probabil stabilă. Din
perspectivă strategică, vulnerabilitatea forței de ripostă este
problematică, însă arsenalele nucleare ale actorilor majori sunt diverse
și au porțiuni greu de țintit, în general, submarinele, dar și unitățile
mobile. Noile instrumente de luptă nu vor schimba acest tip de echilibru
și pot consolida reziliența ICBM-urilor, motivul pentru care marile
puteri sunt interesate de ele196. Cu siguranță că vor complica și vor
crește costurile apărării antirachetă, însă pentru ani buni de zile, vor fi
limitate la statele avansate din perspectiva tehnologiei militare.
Valoarea prudenței este subestimată de critici. Chiar dacă noile
sisteme oferă niște avantaje a căror importanță a fost supraestimată de
promotori și media, autoritățile diferitelor state sunt obligate cel puțin
să investigheze ideile în detaliu. Într-un sistem internațional în care,
deși cheltuielile militare sunt reduse ca pondere din PIB și cursele
înarmărilor propriu-zise sunt rare, decidenții sunt supuși influențelor
competitive din partea altor actori și dinspre surse interne sau
tehnologice, pentru a evita apariția unui avantaj decisiv din partea unui
rival potențial sau real (problema câștigurilor relative în condiții de
anarhie)197. Intensitatea acestei dileme a securității (sau a tehnologiei)
este variabilă, însă declinul încrederii în controlul armamentelor în
ultimii ani sporește incertitudinea și stimulează interesul actorilor
majori în tehnologia respectivă, care se poate dovedi, totuși, mai puțin
utilă decât se credea inițial198.
195
Ibidem.
196
Andrew W. Reddie, ”Hypersonic missiles: Why the new `arms race` is going nowhere fast”,
Bulletin of the Atomic Scientists, 13 ianuarie 2020, URL: https://thebulletin.org/2020/01/
hypersonic-missiles-new-arms-race-going-nowhere-fast/, accesat la 2 februarie 2020.
197
N.A.: Cursele înarmărilor presupun rivalități intense și eforturi deosebite, spre deosebire de
simplele competiții tehnologice și sunt legate de tensiuni și conflicte, dar influențele sunt destul
de complexe. Barry Buzan a propus formularea de dinamică a armamentelor, pentru a clarifica
această distincție.
198
Andrew W. Reddie, op. cit.
99
Utilizarea sistemelor deja existente ar reprezenta o primă reacție în
fața tehnologiilor respective. Criticii modei rachetelor hipersonice au
subliniat că, în ceea ce privește provocarea strategică, adică nucleară,
venită din partea altor actori majori, rachetele hipersonice nu aduc
schimbări radicale și formula curentă a triadei este suficientă pentru
asigurarea politicii de descurajare199. În ceea ce privește sistemele
convenționale, multe lucruri depind de cât de ușor pot fi detectate și
monitorizate de către senzorii în spectrul infraroșu montați pe sateliți.
Ameliorarea rețelelor de radare terestre și de senzori de sateliți
reprezintă o altă opțiune. Scopurile ar consta în reducerea marjei de
manevră a sistemelor ofensive și detectarea la înălțime redusă și ar putea
completa aranjamentele de apărare aeriană și antirachetă, motiv pentru
care este discutată în SUA200. Autoritățile americane promovează un
cadru pentru dezvoltarea tehnologiilor intitulat National Space Defense
Arhitecture, care include coordonarea a 550 de sateliți, inclusiv sisteme
amplasate pe orbită înaltă și joasă pentru detecția și monitorizarea
rachetelor hipersonice; alte idei se referă la îmbunătățirea interceptorilor
folosiți de către sistemele de apărare aeriană și antirachetă201.
Dezvoltarea răspunsurilor până la un nivel de suficiență, evitând
costuri excesive ar fi o a treia alternativă. Mai mulți observatori au
remarcat că sistemele dezvoltate de marile puteri răspund unor obiective
diferite: SUA este interesată de lovituri convenționale; Federația Rusă și
China, de credibilitatea forțelor de ripostă nucleară și de descurajarea
regională202. În aceste condiții, cu un nivel minimal de negociere,
necesitatea dezvoltării unor răspunsuri s-ar putea să fie foarte presantă. Va
conta și gradul sau intensitatea rivalităților dintre acești actori.
199
Ibidem.
200
Kelley M. Sayler, Stephen M. McCall, ”Hypersonic Missile Defense: Issues for Congress”,
Congressional Research Service, 11 iunie 2021.
201
Ibidem.
202
Lawrence Freedman, Jeffrey Michaels, op. cit., p. 194; Kelley M. Sayler, Amy F. Woolf,
”Defense Primer”; Ivan Oelrich, ”Hypersonic missiles: Three questions every reader should
ask”, Bulletin of the Atomic Scientists, 17 decembrie 2019; URL:
https://thebulletin.org/2019/12/hypersonic-missiles-three-questions-every-reader-should-ask/,
accesat la 17 iunie 2021.
100
Descurajarea rămâne un obiectiv de politică. Această opțiune se
poate realiza, după cum au propus mai mulți specialiști, cu mijloacele
existente, eventual consolidate prin strategii inteligente, sau prin
amplificarea demersurilor simetrice, ca dezvoltarea unor arsenale
echivalente, sau unele noi, ca recursul masiv la tehnologiile Inteligenței
Artificiale203. Descurajarea însă nu reprezintă o strategie autonomă, ci un
element al unui conflict politic de anvergură și importanța sa depinde de
contextul general204. Din nou, revine ideea că fundamental va fi climatul
diplomatic dintre Statele Unite, Federația Rusă și China, în principal.
Controlul armamentelor ar putea fi luat din nou în calcul.
Administrația Trump a denunțat Tratatul INF, iar viitorul noului START
părea să fie pus sub semnul întrebării; succesorii l-au prelungit; în schimb,
alte documente, ca Tratatul Cer Deschis au fost ignorate205. Controlul
armamentelor a fost privit, în mod tradițional, nu doar ca un răspuns
idealist la cursa înarmărilor, dar și ca o posibilitate prin care dezavantajele
militare se pot compensa sau unele costuri pot fi evitate206. Rămâne însă
de văzut ce va urma, deoarece noua administrație democrată se confruntă
cu probleme grave interne, iar în ceea ce privește regimurile și cooperarea
internațională, este mai implicată și favorabilă multilateralismului decât
guvernarea republicană, dar menține unele accente protecționiste și
unilaterale.
Concluzii
În multe cazuri, este dificil a se estima de la început importanța unui
sistem de armamente, mai ales că schimbările sunt de fapt continue,
formează un flux, care uneori se accelerează, după cum s-a subliniat în
discuția despre revoluțiile militare evocată anterior.
203
Andrew W. Reddie, op. cit.; Alexey Arbatov, ”Mad Momentum Redux. The Rise and Fall
of Nuclear Arms Control”, Survival, iunie-iulie 2019, vol. 61(3), pp. 7-38.
204
Patrick M. Morgan, Deterrence now, Cambridge University Press, 2003.
205
Andrew W. Reddie, op. cit.; Alexey Arbatov, op. cit.
206
John Baylis, Mark Smith, ”The Control of Weapons of Mass Destruction”, în John Baylis,
James Wirtz, Colin S. Gray, Eliot Cohen, Strategy in the Contemporary World, Oxford
University Press, 2002.
101
Destinul rachetelor a fost paradoxal: cele mai puternice și mai
moderne sisteme de acest tip compun osatura politicilor de descurajare
nucleară și au avut un impact major, care a constat în a nu fi utilizate în
sens literal; mai mult, foarte multe au fost distruse în cadrul programelor
de control și reducere a armamentelor. Rachetele hipersonice vor avea, în
parte, un destin similar, fiindcă cele mai avansate programe, rusesc și
chinez, sunt tot strategice sau, cel puțin, destinate a contracara apărarea
antirachetă.
Politicile de descurajare sunt însă importante, deși contestate și pot
eșua. Pe lângă aceste considerații, rachetele hipersonice convenționale cu
rază scurtă, medie sau lungă de acțiune se pot construi pentru lovituri la
distanță, în combinație cu dronele și alte tehnologii considerate
emergente, accentuând tendințele de automatizare a luptei. În același
timp, acest tip de armament presupune infrastructura de supraveghere și
țintire a unei mari puteri sau, cel puțin, a unui stat bogat și costuri mari de
achiziție și întreținere.
În ceea ce privește România, există mai multe motive de interes, mai
ales că majoritatea proiectelor par a fi interesate de învingerea sistemelor
antirachetă și a celor destinate apărării antiaeriene. După cum s-a văzut
din discuția critică, argumentele par a fi suficiente momentan pentru a
considera că schimbul de informații și politicile de descurajare din cadrul
Alianței Nord-Atlantice sau al parteneriatelor strategice constituie surse
de securitate și aici. Rămâne de văzut ce dezvoltare va avea tehnologia
respectivă, însă momentan este într-un stadiu incipient și se confruntă cu
mai multe semne de întrebare.
102
Bibliografie:
1. ARBATOV, Alexey, ”Mad Momentum Redux. The Rise and Fall

of Nuclear Arms Control”, Survival, iunie-iulie 2019, vol. 61(3).
2. AXE, David, ”Russia’s Hypersonic Strike Force is Mostly for
Show”, Forbes, 17 decembrie 2020, https://www.forbes.com/
sites/davidaxe/2020/12/17/russias-hypersonic-strike-force-is-
mostly-for-show/
3. BARNES, Julian E.; SANGER, David, ”Russia Deploys
Hypersonic Weapon, Potentially Renewing Arms Race”, The New
York Times, 27 decembrie 2019, https://www.nytimes.com/
2019/12/27/us/politics/russia-hypersonic-weapon.html
4. BAYLIS, John; SMITH, Mark, ”The Control of Weapons of Mass
Destruction”, în (coord.) BAYLIS, John, WIRTZ, James, GRAY,
Colin S., COHEN, Eliot, Strategy in the Contemporary World,
Oxford University Press, 2002.
5. BERNSTEIN, Paul; HANCOCK, Dain, ”China`s Hypersonic
Weapons”, Georgetown Journal of International Affairs, 27
ianuarie 2021, https://gjia.georgetown.edu/2021/01/27/chinas-
hypersonic-weapons/
6. BUZAN, Barry, An Introduction to Strategic Studies: Military
Technology And International Relations, Palgrave McMillan, f. l.,
1987.
7. CHRISTENSEN, Hans M., ”Talks at U.S. Strategic Command
and University of California San Diego”, Federation of American
Scientists, 12 august 2012, https://fas.org/blogs/security/
2012/08/talks/
8. COHEN, Eliot A., ”Technology and Warfare”, în (coord.)
BAYLIS, John, WIRTZ, James, GRAY, Colin S., Strategy in the
Contemporary World, 6 ed., Oxford University Press, 2018.
103
9. DORAN, Charles, ”Power Cycle Theory, the Shifting Tides of
History, and Statecraft. Interpreting China’s Rise”, The SAIS
Europe Journal, 1 aprilie 2012, http://www.saisjournal.org/
posts/power-cycle-theory-the-shifting-tides-of-history-and-
statecraft
10. ***, ”China Deploys Hypersonic DF – 17 Missiles With the Aim
of Invading Taiwan – Taiwanese Media”, The Eurasian Times, 19
octombrie 2020, https://eurasiantimes.com/china-deploys-
hypersonic-df-17-missiles-with-the-aim-to-invading-taiwan-
taiwanese-media/
11. FREEDMAN, Lawrence, MICHAELS, Jeffrey, The Evolution of
Nuclear Strategy, Palgrave MacMillan, ediția a patra, [1981]
2019.
12. GILCHRIST, Mark, ”Emergent Technology, Military Advantage,
and the Character of Future War”, RealClear Defense, iulie 2018,
https://www.realcleardefense.com/articles/2018/07/26/emergent
_technology_military_advantage_and_the_character_of_future_
war_113655.html
13. ***, „Clasificarea motoarelor de aviație”, InfoAviație,
http://www.infoaviatie.ro/clasificarea-motoarelor-de-aviatie/19
14. JAMES, Andrew D., Emerging Technologies and Military
Capability, RSIS, 2019.
15. KLARE, Michael T., ”An ‘Arms Race in Speed`: Hypersonic
Weapons and the Changing Calculus of Battle”, Arms Control
Association, iunie 2019, https://www.armscontrol.org/act/2019-
06/features/arms-race-speed-hypersonic-weapons-changing-
calculus-battle
16. LEYVA, Ivett, ”The relentless pursuit of hypersonic flight”,
Physics Today, 1 noiembrie 2017, https://physicstoday.
scitation.org/doi/10.1063/ PT.3.3762
17. ***, ”Kinzhal”, Missile Threat, https://missilethreat.csis.org/
missile/kinzhal/
104
18. ***, ”DF – 17”, Missile Threat, https://missilethreat.csis.org/
missile/ df-17/
19. MORGAN, Patrick M., Deterrence now, Cambridge University
Press, 2003.
20. OELRICH, Ivan, ”Cool your jets: Some perspective on the hyping
of hypersonic weapons”, Bulletin of the Atomic Scientists,
1 ianuarie 2020, https://thebulletin.org/premium/2020-01/cool-
your-jets-some-perspective-on-the-hyping-of-hypersonic-
weapons/
21. OELRICH, Ivan, ”Hypersonic missiles: Three questions every
reader should ask”, Bulletin of the Atomic Scientists, 17 decembrie
2019, https://thebulletin.org/2019/12/hypersonic-missiles-three-
questions-every-reader-should-ask/
22. REDDIE, Andrew W., ”Hypersonic missiles: Why the new `arms
race` is going nowhere fast”, Bulletin of the Atomic Scientists¸ 13
ianuarie 2020, https://thebulletin.org/2020/01/hypersonic-
missiles-new-arms-race-going-nowhere-fast/
23. ROGERS, Clifford J., ”The Military Revolutions of the Hundred
Years War”, în ROGERS, Clifford J., (coord.), The Military
Revolutions Debate. Readings on the Military Transformation of
the Early Modern Europe, Routledge, f. l., 2018.
24. SAYLER, Kelley M.; MCCALL, Stephen M., ”Hypersonic
Missile Defense: Issues for Congress”, Congressional Research
Service, 11 iunie 2021.
25. SAYLER, Kelley M., WOOLF, Amy F., ”Defense Primer:
Hypersonic Boost-Glide Weapons”, Congressional Research
Service, 8 iunie 2021.
26. SAYLER, Kelley M., ”Hypersonic Weapons: Background and
Issues for Congress”, Congressional Research Service, 26 aprilie
2021.
27. SPEIER, Richard H.; NACOUZI, George; LEE, Carrie A.;
MOORE, Richard M., Hypersonic Missile Nonproliferation.
Hindering the Spread of a New Class of Weapons, RAND, 2017.
105
28. TRACY, Cameron, ”Setting the Record Straight on Hypersonic
Weapons”, Union of Concerned Scientists, 3 februarie 2020,
https://allthingsnuclear.org/ctracy/setting-the-record-straight-on-
hypersonic-weapons/
29. TRACY, Cameron, Interviu, în NEGIN, Elliott, ”Ask a Scientist:
Calling out the Hype over Hypersonic Weapons”, Union of
Concerned Scientists, 2 aprilie 2021, https://blog.ucsusa.org/
elliott-negin/calling-out-the-hype-over-hypersonic-weapons/
30. WOOLF, Amy F., ”Conventional Prompt Global Strike and
Long-Range Ballistic Missiles: Background and Issues”,
Congressional Research Service, decembrie 2020.
31. XUETONG, Yan, în OSNOS, Evan ”The Future of America`s
Contest With China”, The New Yorker, 6 ianuarie 2020,
https://www.newyorker.com/magazine/2020/01/13/the-future-of-
americas-contest-with-china
106
D E ZV O L T A R E A Ș I A C C E S U L
LA CAPABILITĂȚI SPAȚIALE
CU POTENȚIALĂ UTILIZARE MILITARĂ
Marius Titi POTÎRNICHE
Accesul și libertatea de a manevra în spațiu ar trebui să se încadreze

în categoria intereselor naționale vitale, deoarece sprijină securitatea
națională, sprijină eforturile de informații, sprijină economia și
societatea și, nu în ultimul rând, stă la baza fiecărui instrument al puterii
naționale. În acest sens, sateliții, cele mai comune sisteme spațiale,
îndeplinesc sarcini critice privind comunicațiile, poziționarea și
navigația, avertizarea timpurie, urmărirea unor obiective,
supravegherea și cercetarea terestră, precum și sarcini de culegere de
informații. Răspândirea tehnologiilor și echipamentelor spațiale oferă
guvernelor și entităților nonstatale oportunități deosebite de creștere a
eficienței capabilităților militare.
Definire
Echipamentele și facilitățile spațiale oferă capabilități de luptă
critice, cu posibilitatea de a produce efecte mult superioare celor
terestre, aeriene sau navale. Capabilitățile de atac ale sistemelor
spațiale, înainte sau pe timpul unui conflict convențional, au intrat în
dotarea multor națiuni, iar capabilitățile de exploatare a informațiilor
preluate de la sau prelucrate de sateliți sunt tot mai răspândite.
Mai mult de 170 de state au acces la capabilitățile spațiale, iar
11 dintre ele au infrastructura necesară de lansare a sateliților207. Din
207
John E. Hyten, Statement of John E. Hyten, Commander, United States Strategic Command
before the House Committee on Armed Services, Military Assessment of Nuclear Weapons
Requirements, 8 martie 2017, URL: http://docs.house.gov/meetings/AS/AS00/20170308/
105640/HHRG-115-AS00-Wstate-HytenUSAFJ-20170308.pdf, accesat la 10.02.2020.
107
1991 până în 2016, 43% din sateliții noi și 39% din lansări aparțin sau au
fost desfășurate de către alți actori decât SUA și Rusia, în principal de
către China, Japonia, India și Uniunea Europeană208. Mai mult, SUA a
înființat, la sfârșitul anului 2019, o nouă categorie de forțe armate cu
misiuni în domeniul spațial, denumită Forța Spațială, Germania a creat un
comandament separat dedicat spațiului (2021), Franța și-a redenumit
„armata aerului” în Forța Aeriană și Spațială (2020), iar China a dezvoltat
Forța de Sprijin Strategic cu sarcini în domeniul războiului spațial,
cibernetic și electronic (2015). Rusia are o tradiție mai îndelungată în
acest domeniu, forțele spațiale fiind inițial formate în anul 1992 și
restabilite în 2015.
Influența asupra artei militare

În ultimii ani, dezvoltarea de capabilități spațiale și accesul la acestea
reprezintă un factor determinant în procesul de apărare împotriva unor
posibile amenințări și de realizare și consolidare a securității naționale.
Puterea spațială se referă la mijloacele de a descuraja, înfrânge, distruge
și, în anumite cazuri, de a interzice potențialilor adversari accesul la spațiu
în scop militar sau civil. Sistemele spațiale oferă acoperire aproape
globală, inclusiv acces la obiective și zone interzise, precum și o serie de
alte avantaje operaționale (libertate de acțiune, posibilitate de survol,
utilizare multiplă, capacitate rapidă de răspuns etc.) 209. În rândurile de mai
jos vom detalia cele mai importante echipamente și facilități spațiale
existente la ora actuală, care pe lângă întrebuințarea pașnică în scop civil
și comercial, pot fi utilizate și în plan militar (defensiv, ofensiv sau
ambele).
Sateliții de comunicații oferă comunicații de voce, emisiuni de
televiziune, internet în bandă largă, servicii mobile și servicii de transfer
de date pentru utilizatorii civili, comerciali și militari din întreaga lume210.
208
Todd Harrison, Zack Cooper, Kaitlyn Johnson, Thomas G. Roberts, Escalation &
Deterence: In the Second Space Age, Report of the CSIS Aerospace Security Project, Center
for Strategic and International Studies, octombrie 2017, p. 6.
209
***, Joint Publication 3-14: Space Operations, Joint Chiefs of Staff, 10 April 2018, p. viii.
210
Jerry Jon Sellers, Understanding Space: An Introduction to Astronautics, 4th Edition, CEI:
United States, 2015.
108
Sateliții ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance – ISR)
furnizează date de teledetecție, inclusiv date despre uscat, mare și
atmosfera Pământului, și sunt utilizați atât în scopuri civile și comerciale,
cât și militare. Sateliții de acest tip susțin o varietate de activități militare
prin furnizarea de informații, avertizare (inclusiv despre activitatea de
rachete balistice), evaluări ale pagubelor/pierderilor pe câmpul de luptă și
dispunerea forțelor armate211.
Componenta de avertizare a apărării antirachetă utilizează senzori
tereștri și spațiali pentru a notifica asupra atacurilor cu rachete și permit
furnizarea de soluţii la operațiile de apărare sau atac. Senzorii din spațiu
oferă, de obicei, prima indicație a unei lansări, iar radarele de la sol
oferă informații de urmărire și confirmă atacul.
Constelațiile de sateliți de navigație furnizează date despre
poziționare, navigare și sincronizare (Position, Navigation and Timing
– PNT) care permit utilizatorilor civili, comerciali și militari să-și
determine locația exactă și ora locală. Sateliții de navigație ai unor
actori, precum UE, Rusia și SUA, oferă acoperire globală, spre
deosebire de Japonia și India, care operează sisteme regionale. China
reprezintă o excepție deoarece operează atât un sistem regional, cât și
unul global de navigație prin satelit212.
Arhitectura de comandă și control (Command and Control – C2) a
sateliților este modul prin care utilizatorii controlează și comunică cu
sateliții. Centrul de control folosește legătura de uplink cu satelitul
pentru a livra comenzi, iar cea de downlink pentru a transmite datele
către o stație de la sol, care are receptorii necesari pentru a primi aceste
date. Unele constelații de sateliți folosesc sateliții cu releu, care permit
comunicarea între sateliți în afara zonei de recepție a unei stații de la
sol, realizând o conexiune între segmentul spațial și operator 213. Orice
componentă a arhitecturii C2 este vulnerabilă la atac, vulnerabilitățile
211
Ibidem; ***, Joint Publication 3-14: Space Operations, op. cit., 10 aprilie 2018.
212
***, GPS: The Global Positioning System, URL: https://www.gps.gov, accesat la
10.02.2020.
213
Jerry Jon Sellers, op. cit., 2015.
109
variind de la cele fizice la cele specifice războiului electronic, ceea ce
poate perturba conexiunea între segmentul spațial și operator.
Lansarea spațială este capacitatea de a livra sarcini utile în spațiu.
Vehiculele de lansare spațială pot implementa, susține, mări sau
reconstitui constelații de sateliți în sprijinul clienților civili, comerciali
sau militari214. În ultimii ani, NASA a făcut trecerea de la un sistem de
acces în spațiu exclusiv condus de guvern la unul în care sunt implicate
și companii private (SpaceX, Blue Origin, Virgin Galactic etc.),
înregistrându-se progrese semnificative în reducerea costurilor
transportului de mărfuri și persoane în spațiul cosmic. De exemplu,
SpaceX a reușit să dezvolte un sistem de reutilizare a vehiculelor
spațiale de lansare și creșterea sarcinii utile ce poate fi transportată de
racheta purtătoare.
În funcție de complexitatea lor și gradul dorit de acoperire,
capabilitățile spațiale descrise mai sus pot fi plasate pe una dintre
următoarele tipuri de orbită:
Figura nr. 8: Tipuri de orbită terestră215
214
***, GPS: The Global Positioning System, op. cit., 10 aprilie 2018.
215
***, The Space Briefing Book: A Reference Guide to Modern Space Activities, Space
Foundation, 2019, p. 16.
110
De exemplu, LEO se întinde până la o altitudine de până la 2.000
km și este utilizată pentru comunicații, ISR și zbor uman (aici se găsește
și Stația spațială internațională). MEO se află aproximativ între 2.000 și
35.786 km și este folosită mai ales pentru sateliții de comunicații și
GPS. GEO este plasată la 35.786 km, iar HEO la peste 35.786 km,
ambele oferind condiții optime pentru sistemele de comunicații, ISR și
avertizare antirachete.
Din perspectivă militară, spațiul reprezintă o nouă dimensiune a
câmpului de luptă modern unde marile puteri caută să-și sporească
capacitățile militare și securitatea națională. Sporirea importanței
spațiului pentru realizarea securității a determinat, de asemenea, multe
țări să analizeze necesitatea de a dezvolta propriile capabilități
contraspațiu care pot fi folosite pentru a induce în eroare, perturba,
respinge, deteriora sau distruge sistemele spațiale ale adversarului. O
serie de sisteme de apărare clasice, dar și noi tehnologii și echipamente
– pe care le analizăm mai jos -, sunt din ce în ce mai des aduse în
discuție atunci când se vorbește de amenințări sau capabilități spațiale
în contextul noii curse de cucerire a spațiului.
Amenințările cibernetice. Spațiul cibernetic domină toate celelalte
domenii de luptă, inclusiv spațiul cosmic, iar multe operații desfăşurate
în acest mediu depind de spațiul cibernetic și viceversa216. Prin
cunoștințe sofisticate despre rețelele de satelit C2 și rețelele de
distribuție a datelor, unii actori pot utiliza capacitățile ofensive ale
spațiului cibernetic pentru a genera o serie de efecte reversibile şi, chiar,
ireversibile împotriva sistemelor spațiale, infrastructurii de la sol
asociată, utilizatorilor și legăturilor dintre aceștia.
Armele cu energie direcționată (Directed Energy Weapons –
DEW) sunt utilizate pentru a perturba, deteriora sau distruge
echipamentele și instalațiile inamice217. Aceste arme, care pot avea
efecte temporare sau permanente, includ lasere, microunde de mare
putere și alte tipuri de arme cu radiofrecvență. În funcție de tipul
echipamentului, poate fi dificil să se determine originea unui atac DEW.
216
Ibidem.
217
***, DOD Dictionary of Military and Associated Terms, Office of the Chairman of the Joint
Chiefs of Staff, octombrie 2018.
111
Războiul electronic (Electronic Warfare – EW) include utilizarea
tehnicilor de bruiere, blocare și spoofing218 pentru a controla spectrul
electromagnetic219. EW poate fi dificil de atribuit și de distins de
interferențele neintenționate. Bruierea uplink este direcționată către
satelit și afectează serviciile pentru toți utilizatorii din zona de recepție
a satelitului. Blocarea downlink are un efect local, deoarece este
direcționată către utilizatorii de la sol, cum ar fi o structură de forțe care
utilizează navigația prin satelit pentru a-şi determina punctul de staţie.
Spoofingul înșeală receptorul prin introducerea unui semnal fals cu
informații eronate.
Amenințările cu energie cinetică sau rachetele antisatelit
(Anti-SATellite – ASAT) sunt concepute pentru a distruge sateliții fără a
amplasa sistemul de arme sau oricare dintre componentele sale pe
orbită. Aceste sisteme constau de obicei dintr-un sistem de lansare fix
sau mobil (aeronave), o rachetă și un vehicul de distrugere cinetic.
Odată eliberat, vehiculul de distrugere cinetic folosește un căutător de
bord pentru a intercepta satelitul țintă. Atacurile de rachete ASAT cu
baza pe sol sunt mai ușor de realizat decât cele contraspațiu, cum ar fi
DEW, iar efectele lor pot crea resturi orbitale.
Pentru clarificare, menționăm că acțiunile de luptă purtate în spațiu
pot fi împărțite în trei categorii principale:
- rachetele balistice lansate de la sol pentru a distruge sateliții
inamici de spionaj sau pentru a localiza țintele în terenul advers;
- rachetele spațiu-sol, care pot fi lansate de sateliți pentru a distruge
forțele inamice la sol, similar cu bombardamentul aerian și rachetele de
croazieră. Unele puteri militare majore încearcă să folosească fascicule
laser puternice pentru a atinge obiectivul;
- rachete spațiu-spațiu, care pot fi lansate de către sateliți împotriva
sateliților ostili.
Amenințările orbitale. Sistemele orbitale sau sistemele cu baza în
spațiu sunt sateliți care pot realiza efecte temporare sau permanente
împotriva altor echipamente spațiale. Aceste sisteme ar putea include
218
Situație în care o persoană sau un program se identifică cu succes ca alta, falsificând date,
pentru a obține un avantaj nelegitim.
219
***, DOD Dictionary of Military and Associated Terms, op. cit., octombrie 2018.
112
încărcături utile, cum ar fi vehicule de distrugere cinetică, blocaje de
radiofrecvență, lasere, pulverizatoare chimice, microunde de mare putere
și mecanisme robotizate. Unele dintre aceste sisteme, cum ar fi tehnologia
robotizată pentru întreținerea și repararea sateliților și eliminarea resturilor,
au utilizări pașnice, dar pot fi folosite și în scopuri militare.
Cunoașterea situației în spațiul cosmic (Space Situational
Awareness – SSA) presupune generarea de cunoștințe actualizate despre
poziția unui obiect spațial și capacitatea de a urmări și prezice poziția
sa viitoare. Aceasta include, de asemenea, înțelegerea intenției unui
actor pentru sistemele sale spațiale220. SSA este necesară pentru operații
spațiale, inclusiv capacitatea de a distruge obiectele spațiale și de a
evalua eficacitatea unui atac. Senzorii de supraveghere și identificare a
obiectelor spațiale (telescoape, radare și senzori spațiali) sunt cei care
furnizează datele pentru SSA221.
Tabelul nr. 2: Tipuri de armament contra-spațiu222
Tip Evaluare Distrugeri

Atribuire Reversibilitate Conștientizare
de atac a daunelor colaterale
Gama Stația poate
variată de Confirmarea controla mai
Atacul
armamente Poate fi sau nu succesului mulți sateliți;
țintelor Ireversibil
în funcție de cunoscut public aproape posibile
terestre
Cinetic223
modul de instantaneu pierderi de

atac vieți omenești
Resturile
Poate fi Confirmarea
Ascensiune În funcție de orbitale pot
atribuit unui succesului
directă Ireversibil traiectorie poate afecta alți
punct de aproape
ASAT224 fi cunoscut sateliți de pe
lansare instantaneu
aceeași orbită
220
***, DOD Dictionary of Military and Associated Terms, op. cit., 10 April 2018.
221
Tom Wilson, ”Threats to United States Space Capabilities”, Commission to Assess United
States National Security Space Management and Organization, 2001.
222
Todd Harrison, Kaitlyn Johnson, Thomas G. Roberts, Space Threat Assessment 2019, CSIS
Aerospace Security Project, Center for Strategic and International Studies, April 2019.
223
Armament cinetic reprezintă armamentul care încearcă să lovească direct sau să detoneze un
focos în apropierea satelitului sau a unei ținte terestre.
224
N.A.: Ascensiune directă ASAT se referă la încercările de a lovi cu armamentul un satelit
folosind traiectoria care intersectează satelitul țintă fără amplasarea interceptorului pe orbită.
Rachetele balistice sau rachetele defensive interceptoare pot fi modificate pentru a acționa ca
armament cu ascensiune directă ASAT, atunci când au suficient combustibil să atingă satelitul
aflat pe orbită.
113
Poate fi
atribuit
Ireversibil sau Confirmarea Se pot
pentru
Coorbital reversibil în Poate fi sau nu succesului produce,
urmărirea
ASAT225 funcție de cunoscut public aproape sau nu, resturi
orbitală
capabilități instantaneu orbitale
anterior
cunoscută
Efectele
nesistematice
Detonare Poate fi Confirmarea ale nivelurilor
nucleară la atribuit unui Cunoscut succesului mari de
Ireversibil
altitudine punct de public aproape radiații de pe
foarte mare lansare instantaneu orbită pot
persista pentru
luni sau ani
Confirmare
limitată a
Ar putea lăsa
Doar operatorul succesului
Laser de Atribuire satelitul țintă
satelitului are dacă satelitul
Noncinetic226
Ireversibil
mare putere limitată dezactivat și
cunoștință începe să se
necontrolabil
deplaseze
necontrolat
Atribuirea Reversibil sau
pe timpul ireversibil; Doar operatorul Fără
Laser de
atacului din atacatorul satelitului are confirmarea
orbire
locația poate sau nu să cunoștință succesului
laserului aibă control
Confirmare
Reversibil sau limitată a
Ar putea lăsa
Microunde ireversibil; Doar operatorul succesului
Atribuire satelitul țintă
de mare atacatorul satelitului are dacă satelitul
limitată dezactivat și
putere poate sau nu să cunoștință începe să se
necontrolabil
aibă control deplaseze
necontrolat
Atribuire Doar operatorul Fără Doar
Bruiaj
modestă în Reversibil satelitului are confirmarea perturbarea
uplink
funcție de cunoștință succesului semnalului
225
N.A.: Armamentul coorbital ASAT diferă de cel cu ascensiune directă pentru că acesta este plasat
pe orbită, iar atunci când este comandat poate manevra și lovi ținta. Armamentul coorbital poate fi
inactiv pe orbită mai mulți înainte de a fi activat; Bill Beyer, Nicholas Nelson, “Space Congestion
Threatens to ʽDarken Skiesʼ”, National Defense Magazine, 28 June 2018, URL:
https://www.nationaldefensemagazine.org/articles/2018/6/28/viewpoint-space-congestion-threatens-
to-darken-skies, accesat la 25.02.2020.
226
N.A.: Armamentul noncinetic (laser, microunde de înaltă putere, impuls electromagnetic)
poate avea efecte fizice asupra sateliților sau țintelor terestre fără a avea contact fizic. Aceste
atacuri au loc cu viteza luminii și, în unele cazuri, nu pot fi/nu sunt vizibile și sunt dificil de
atribuit unui anume adversar.
114
modul de țintă și posibil
atac a unor
frecvențe
adiacente
Confirmarea Doar
Doar operatorul
Atribuire limitată a perturbarea
Electronic227
satelitului are
modestă în succesului semnalului
Bruiaj cunoștință,
funcție de Reversibil dacă țintă și posibil
downlink poate sau nu să
modul de monitorizarea a unor
fie cunoscut de
atac RF locală este frecvențe
către public
posibilă adiacente
Atribuire Confirmarea Doar
modestă în limitată perturbarea
Poate fi sau nu
Spoofing funcție de Reversibil succesului unor semnale
cunoscut public
modul de dacă efectul țintă specifice
atac este vizibil RF
Confirmarea
Interceptarea Atribuire
Poate fi sau nu succesului
datelor sau limitată sau Reversibil
cunoscut public aproape
monitorizare incertă
instantaneu
Doar operatorul
satelitului are Confirmarea
Cibernetic228
Atribuire
Distrugerea cunoștință, succesului
limitată sau Reversibil
datelor poate sau nu să aproape
incertă
fie cunoscut de instantaneu
către public
Doar operatorul
Reversibil sau satelitului are Confirmarea Ar putea lăsa
Atribuire
Menținerea ireversibil în cunoștință, succesului satelitul țintă
limitată sau
controlului funcție de poate sau nu să aproape dezactivat și
incertă
modul atac fie cunoscut de instantaneu necontrolabil
către public
Raportul din 2021 al organizației Secure World Foundation

analizează activitățile, planurile și capabilitățile contraspațiale ale
principalilor actori ai arenei internaționale, de la arme care vizează
sateliții de pe orbită, până la blocarea comunicaților prin satelit și
atacuri cibernetice asupra stațiilor de la sol229. Astfel, China are în
derulare trei programe care au ca scop dezvoltarea unei arme antisatelit
227
N.A.: Atacurile electronice sunt mijloace prin care sistemele spațiale transmit și primesc
date prin bruiere sau spoofing a semnalelor pe frecvența radio.
228
N.A.: Atacurile cibernetice țintesc direct datele și sistemele care folosesc aceste date.
229
Brian Weeden, Victoria Sanson (eds.), Global Counterspace Capabilities: An Open Source
Assessment, Secure World Foundation, aprilie, 2021.
115
cu ascensiune directă capabilă să amenințe fizic sateliții și construiește
mai multe stații radar terestre și telescoape în vederea cunoașterii situației
în spațiul cosmic. SUA dispune de tehnologii care ar putea constitui
elementele unei arme coorbitale antisatelit și de echipamente cu laser
pentru urmărirea sateliților, ar putea orbi senzorii optici ai acestora și a
demonstrat capacitatea de interceptare terestră și navală cu rachete
antibalistice împotriva unui satelit. Mai mult, sistemul ofensiv de blocare
a conexiunilor geostaționare prin satelit este online din 2020, iar rețeaua
de stații radar terestre și telescoape este în plină dezvoltare. Rusia este
aproape sigur capabilă de operațiuni antisatelit cu ascensiune directă
limitate, dar nu reprezintă încă o amenințare critică. Ea dispune de sisteme
laser terestre pentru urmărirea sateliților, care ar putea servi ca armă cu
energie direcționată pentru a orbi optica satelitului, și își modernizează
sistemele de război electronic, care ar putea bloca legătura de uplink cu
satelitul. Ambele state au testat operațiuni de întâlnire și proximitate între
sateliții pe orbite joase și geosincrone ale Pământului. India a demonstrat
încă din 2019 că sistemul său de apărare antirachetă ar putea intercepta un
satelit pe orbită joasă și există semnale că dezvoltă arme cu energie
direcționată. Japonia are în dotare un sistem de apărare antirachetă care
pare să aibă capacitatea de a ajunge la sateliții pe orbită joasă și se află în
discuții în vederea construirii unui satelit pentru interceptarea potențialilor
sateliți inamici.
Concluzii
Cursa spațială de astăzi nu se mai desfășoară doar între doi actori
(Rusia și SUA), ci s-au adăugat mult mai mulți „jucători”, odată cu
creșterea rapidă a economiilor din Asia. De exemplu, China
construiește propria staţie spațială și dispune, în prezent, de patru
facilități de lansare spațială, spre deosebire de ruși și americani care au
doar câte trei fiecare. De asemenea, circa 72 de țări au în derulare
programe spațiale, inclusiv India, Japonia, Brazilia, Canada, Coreea de
116
Sud sau Emiratele Arabe Unite230. Luna a revenit din nou în atenția
puterilor spațiale atât din punct de vedere al elementelor rare ce se
găsesc aici, cât și al unor posibile misiuni umane și, în viitorul apropiat,
al stabilirii unor baze permanente și de tranzit spre Marte.
Economia spațială mondială – cuprinzând cheltuielile militare,
civile și comerciale, atât guvernamentale, cât și neguvernamentale –
depășește valoarea de 330 de miliarde de dolari ... cea mai mare parte
revenind activității comerciale care s-a ridicat în 2016 la peste trei
sferturi din cheltuielile spațiale globale231.
În prezent, nicio țară care vrea să-și dezvolte economia și să-și
consolideze securitatea națională nu poate ignora spațiul ca sursă de
date, canal de comunicații și domeniu al unor pericole potențiale.
Puterea spațială reprezintă, așadar, un factor esențial în dobândirea
superiorității în spaţiul de luptă și ar trebui integrată în toate operațiile
comune, atât ca facilitator, cât și ca multiplicator de forță. China pare a
juca în prezent rolul Uniunii Sovietice din anii ʼ60, ascensiunea sa în
domeniul rachetelor constituind un stimulent puternic pentru ca SUA și
Rusia să-și multiplice eforturile și resursele în vederea explorării și
cuceririi spațiului.
Deşi cursa înarmării privind spaţiul cosmic pare că se accelerează,
unele tratate încearcă să o încetinească sau, cel puțin, să-i limiteze
ritmul. Unul dintre acestea este Tratatul privind spațiul exterior (Outer
Space Treaty)232, care împiedică semnatarii (circa 98 de țări, inclusiv
SUA și Rusia) să staționeze arme nucleare sau alte arme de distrugere
în masă pe orbita Pământului, pe suprafața Lunii sau pe oricare dintre
planete și alte corpuri celeste. Este de remarcat faptul că acest acord
interzice doar dispunerea armelor nucleare și a armelor de distrugere în
230
Luke Harding, ”The space race is back on – but who will win?”, The Guardian, 16 July
2021, URL: https://www.theguardian.com/science/2021/jul/16/the-space-race-is-back-on-but-
who-will-win, accesat la 30.07.2021.
231
Neil deGrasse Tyson, Avis Lang, În slujba războiului: alianța secretă dintre astrofizică și
armată, Editura Trei, București, 2020, p. 379.
232
***, Treaty on Principles Governing the Activities of States in the Exploration and Use of
Outer Space, including the Moon and Other Celestial Bodies, United Nations Office for Outer
Space Affairs, 19 decembrie 1966.
117
masă în spațiul exterior, dar nu exclude militarizarea spațiului cosmic,
prin întrebuințarea armamentului convențional.
Bibliografie:
1. ***, DOD Dictionary of Military and Associated Terms, Office

of the Chairman of the Joint Chiefs of Staff, October 2018.
2. ***, Treaty on Principles Governing the Activities of States in the
Exploration and Use of Outer Space, including the Moon and
Other Celestial Bodies, United Nations Office for Outer Space
Affairs, 19 December 1966.
3. BEYER, Bill; Nicholas NELSON, ”Space Congestion Threatens
to ʽDarken Skiesʼ”, National Defense Magazine, 28 June 2018,
https://www.nationaldefensemagazine.org/articles/2018/6/28/vie
wpoint-space-congestion-threatens-to-darken-skies
4. HARDING, Luke, ”The space race is back on – but who will
win?”, The Guardian, 16 July 2021, https://www.the
guardian.com/science/2021/jul/16/the-space-race-is-back-on-but-
who-will-win
5. HARRISON, Todd; Kaitlyn JOHNSON, Thomas G. ROBERTS,
Space Threat Assessment 2019, CSIS Aerospace Security Project,
Center for Strategic and International Studies, aprilie 2019.
6. HARRISON, Todd; COOPER, Zack; JOHNSON, Kaitlyn;
ROBERTS, Thomas G., Escalation & Deterence: In the Second
Space Age, Report of the CSIS Aerospace Security Project, Center
for Strategic and International Studies, octombrie 2017.
7. HYTEN, John E., Statement of John E. Hyten, Commander,
United States Strategic Command before the House Committee on
Armed Services, Military Assessment of Nuclear Weapons
Requirements, 8 martie 2017, http://docs.house.gov/meetings/AS/
AS00/20170308/105640/HHRG-115-AS00-Wstate
HytenUSAFJ-20170308.pdf
118
8. SELLERS, Jerry Jon, Understanding Space: An Introduction to
Astronautics, 4th Edition, CEI: United States, 2015.
9. TYSON, Neil deGrasse; LANG, Avis. În slujba războiului:
alianța secretă dintre astrofizică și armată, Editura Trei,
București, 2020.
10. WEEDEN, Brian; SANSON, Victoria, Global Counterspace
Capabilities: An Open Source Assessment, Secure World
Foundation, aprilie 2021.
11. WILSON, Tom, ”Threats to United States Space Capabilities”,
Commission to Assess United States National Security Space
Management and Organization, 2001.
12. ***, Joint Publication 3-14: Space Operations, Joint Chiefs of
Staff, 10 April 2018.
119
INFLUENȚA BIOTEHNOLOGIILOR
ÎN DOMENIUL MILITAR
Revoluția modernă în afacerile militare a însemnat, în ultimii ani,

un progres formidabil al electronicii și nanotehnologiei, al
computerelor și inteligenței artificiale, al tehnologiei informației și
comunicațiilor și nu numai. Biotehnologia nu a făcut excepție,
dezvoltările în domeniu contribuind la progresul științei și, implicit, al
societății și economiei globale. Fără îndoială, biotehnologia va avea un
impact cel puțin la fel de mare în secolul al XXI-lea ca cel pe care
tehnologia informației l-a avut în secolul trecut.
Definire
În 1992, ONU definea biotehnologia ca „orice aplicație
tehnologică care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau
derivate din acestea, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese
cu o utilizare specifică”233. Biotehnologia include fabricarea de
produse, de la îndulcitori de uz alimentar până la combustibili pe bază
de alcool, precum și utilizarea substanțelor chimice pentru a schimba
comportamentul sistemelor biologice, modificarea genetică a
organismelor pentru a produce noi caracteristici și tratamentul bolilor
genetice prin manipularea ADN-ului. Cu alte cuvinte, biotehnologia
este un instrument care abordează viața în sine, acoperind toate
aspectele ce privesc organismele vii.
Din punct de vedere al valorii în plan militar, biotehnologia joacă
un rol important în domeniul protecției medicale, dar poate avea și un
posibil caracter de agresiune. „Arme biologice”, „bioterorism”, „război
biologic”, „protecție biologică”, „securitate biologică” sunt sintagme
din ce în ce mai des utilizate când se vorbește de amenințările la adresa
233
***, Convention on biological diversity, United Nations, Rio de Janeiro, 5 June 1992, p. 3
(ratificată de România prin Legea nr. 58 din 13 iulie 1994).
120
securității individului, comunității și a statului. Începând cu anul 2001,
cercetările în domeniul armelor biologice și a modului de contracarare
a lor au luat avânt, dar „succesul în domeniul militar nu mai este
neapărat al celui care dezvoltă primul o nouă tehnologie, ci mai degrabă
al celui care integrează mai bine tehnologia respectivă și își adaptează
modul de ducere a luptei”234.
Pe de o parte, raportul din 2014 al Departamentului american al
apărării privind Revizuirea din patru în patru ani a apărării arăta că
„noile modalități de dezvoltare a ADM – cum ar fi descoperirile în
domeniul biotehnologiei – ar putea face ca agenții periculoși să fie
disponibili pe scară largă, prezentând potențial de amenințare care
avansează rapid, care sunt foarte dificil de detectat și chiar și mai dificil
de contracarat”235. Pe de altă parte, conform viziunii noului președinte
american, Joseph R. Biden, Jr., marile puteri militare sunt în plină cursă
a dezvoltării și desfășurării de tehnologii emergente, care nu peste multă
vreme ar putea modela totul, de la echilibrul economic și militar dintre
state până la viitorul muncii, bogăției și inegalităților în interiorul lor,
iar biotehnologia ar putea deschide calea spre descoperirea de remedii
pentru anumite boli236. Noile „cuceriri” ale biotehnologiei pot fi
folosite, în mod direct, ca mijloace de apărare și atac și, odată cu
dezvoltările ulterioare, probabil că se vor concretiza în noi sisteme
de arme.
La nivel internațional există o serie de reglementări care
guvernează domeniul biotehnologiei cu dublă utilizare, dintre care cea
mai importantă este Convenția privind armele biologice și toxice
(BTWC)237. Începând din 1975, Convenția interzice dezvoltarea,
producția, achiziția, transferul, reținerea, depozitarea și utilizarea de
234
***, Summary of the 2018 National Defense Strategy of The United States of America, U.S.
Department of Defense, 2018, p. 10.
235
***, Quadrennial Defense Review 2014, Department of Defense, 4 martie 2014, pp. 7-8.
236
Joseph R. Biden, Jr., Interim National Security Strategic Guidance, The White House, martie
2021, p. 8.
237
***, Convention on the Prohibition of the Development, Production and Stockpiling of
Bacteriological (Biological) and Toxin Weapons (BTWC), Nuclear Threat Initiative, URL:
https://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/convention-prohibition-development-
production-and-stockpiling-bacteriological-biological-and-toxin-weapons-btwc, accesat la
09.06.2021.
121
agenți biologici și toxine de tipuri și cantități care nu au nicio justificare
pentru utilizarea pașnică, precum și dezvoltarea de arme, echipamente
sau sisteme de livrare pentru a disemina astfel de agenți sau toxine. Cu
toate acestea, nu există un organism de implementare a BTWC, ceea ce
poate duce, în unele cazuri izolate, la încălcări flagrante ale
reglementărilor.
Aplicații
Biotehnologia aplicată în domeniul militar cu scop de agresiune are
ca obiectiv producerea de efecte asemănătoare armelor clasice și este
fundamental diferită de armele biologice tradiționale, care urmăresc
distrugerea unui număr mare de ființe umane, animale și culturi pentru
a diminua puterea de luptă a inamicului238. Din punct de vedere
tehnologic, armele biologice depind de microbiologie, în special de
bacteriologie, care folosește bacterii distructive, viruși și corpuri vii
toxice obținute direct din lumea naturală.
Armele biologice sunt foarte atractive datorită nedetectării lor de
către sistemele de securitate standard, accesului facil la o gamă largă de
agenți patogeni, costului redus de producție și transportului ușor dintr-o
locație în alta. În anul 1997, Grupul JASON239 a împărțit agenții patogeni
în șase mari categorii care ar putea constitui în viitor potențiale
amenințări la adresa securității naționale: arme biologice binare, editare
și manipulare a genelor, terapie genetică, virusuri invizibile, virusuri
care schimbă gazda, boli proiectate.
În lucrarea sa, Biotehnologia: Patogeni proiectați genetic240, Joel
Almosara, ofițer în Forțele aeriene americane, descrie în detaliu cele
șase categorii de posibile arme biologice.
238
Guo Ji-wei, Xue-sen Yang, ”Ultramicro, Nonlethal, and Reversible: Looking Ahead to
Military Biotechnology”, Military Review, iulie-august 2005, p. 78.
239
Grupare independentă de savanți care asigură pentru Guvernul american servicii de
consultanță pe probleme sensibile de știință și tehnologie.
240
Joel O. Almosara, Biotechnology: Genetically Engineered Pathogens, The
Counterproliferation Papers: Future Warfare Series no. 53, USAF Counterproliferation Center,
Air University, iunie 2010, pp. 10-17.
122
Armele biologice binare reprezintă un sistem cu două componente
cu elemente independente sigure de manevrat separat, dar care atunci
când sunt amestecate formează o combinație letală. De obicei, acest
sistem este format dintr-un virus și un virus ajutor sau o plasmidă de
virulență. Hepatita D este un exemplu de astfel de virus, iar hepatita B
este virusul ajutător – combinația lor produce o infecție severă pentru
gazdă. Exemple de plasmide de virulență sunt: ciuma, antraxul,
dizenteria și E. coli.
Editarea și manipularea genelor. Descifrarea cu succes a
genomului uman a deschis calea către înțelegerea naturii și a
conținutului informațiilor genetice complexe. Toate aceste informații
despre codul genetic ar putea fi utilizate pentru a crea noi forme de viață
sau a le slăbi/întări pe cele existente folosind gene sintetice, viruși
sintetici și organisme sintetice. Folosind tehnologia ADN-ului
recombinat, o singură genă ar putea fi introdusă într-un organism pentru
a-i modifica proprietățile genetice. Un exemplu este activarea genelor
responsabile pentru producerea de insulină ce va fi folosită în scopuri
medicale. Genele modificate sau cele obținute prin intermediul
ingineriei genetice au fost unele dintre cele mai mari descoperiri în
domeniul biotehnologiei.
În ciuda beneficiilor acestei biotehnologii, pericolele nu pot fi
trecute cu vederea deoarece genele pot fi programate într-o stare
infecțioasă și, astfel, ar putea fi ușor transformate în cea mai letală armă
biologică a viitorului. Cei interesați de dezvoltarea unor astfel de arme
pot folosi fără restricții bazele de date de secvențe genomice pentru a
alege genele pe care doresc să le modifice pentru producția de virusuri
sintetice rezistente la orice fel de medicamente sau vaccinuri.
Terapia genetică folosită pentru tratamentul bolilor genetice
umane este un proces care presupune înlocuirea unei „gene rele” cu o
„genă bună” pentru normalizarea stării destinatarului. Pentru ca acest
transfer să reușească, gena sănătoasă are nevoie de un vector ca să-și
atingă ținta. Vectorii folosiți în mod obișnuit sunt virusurile care au fost
modificate genetic pentru a transporta ADN-ul uman normal, cum ar fi
123
retrovirusurile, adenovirusurile, virusurile adeno-asociate și virusurile
herpes simplex. Există două clase de terapie genetică: linia germinativă
(reproductivă) și celulele somatice (terapeutică). Modificările ADN-
ului într-o celulă germinală îi conferă acesteia capacitatea de a corecta
o „genă rea”, permițând transmiterea remediului între generații. Terapia
genetică somatică este diferită prin faptul că poate afecta doar individul
care a primit-o.
Probabil că nu peste mult timp terapia genetică va fi considerată o
armă biologică viabilă, pe măsură ce progresele în domeniul
biotehnologiei ar putea duce la identificarea unor noi modalități de
combatere a bolilor sau de creare a altora noi.
Virusurile nedetectabile (invizibile). Conceptul de bază al acestei
potențiale arme biologice este acela că produce o infecție virală criptică,
strict reglementată, care intră și se răspândește în celulele umane
folosind vectori și apoi rămâne în stare latentă până la declanșarea unui
semnal/ mecanism intern sau extern care stimulează virusul să provoace
daune severe organismului. Virusurile invizibile ar putea fi, de
asemenea, adaptate pentru a infecta în secret o anumită populație pentru
o perioadă îndelungată, folosind apoi amenințarea activării pentru a
șantaja ținta respectivă. De exemplu, un virus care provoacă cancer sau
virusul HIV, odată diseminate, pot declanșa boala la un anumit moment
ales de atacator la nivelul întregii populații-țintă deodată.
Deși ar putea constitui o armă biologică cu efecte distructive
extrem de serioase deocamdată, pentru a deveni fezabilă, mai sunt
multe necunoscute privind modalitatea și momentul de declanșare a
unui astfel de virus invizibil.
Virusurile care schimbă gazda. Majoritatea virusurilor nu provoacă
daune sau boală și sunt considerați paraziți care se află într-un echilibru
evolutiv cu gazda naturală. Dacă acest echilibru este perturbat, atunci
virusurile respective devin fie virulente, fie benigne. Perturbarea
echilibrului apare atunci când virusul se transferă de la gazda sa la o
altă specie gazdă, unde ar putea crea un alt virus prin mutație genetică
sau ar putea activa alte gene din greșeală. De exemplu, păsările de apă
124
sunt purtătoare de encefalită ecvină estică, dar nu sunt afectate în vreun
fel de aceasta, rozătoarele sunt purtătoare de hantavirus, liliecii sunt
gazde pentru virusul Ebola, iar cimpanzeii pentru virusul HIV. Când
aceste virusuri își schimbă gazda naturală pot produce agenți patogeni
extrem de letali şi de aceea sunt considerate o amenințare emergentă în
cadrul războiului biologic. Odată cu dezvoltarea rapidă a biotehnologiei
și a naturii sale de dublă utilizare, acești agenți patogeni proiectați
genetic pot fi extrem de nocivi pentru o populație-țintă.
Bolile proiectate. Cunoașterea în domeniul biologiei celulare și
moleculare a progresat atât de mult încât ar putea fi posibil să se
proiecteze conceptual mai întâi o boală și apoi să se creeze agentul
patogen pentru a produce efectul dorit al acesteia. Aceste boli proiectate
ar putea ataca sistemul imunitar pentru a afecta capacitatea naturală a
celulelor de a lupta împotriva bolilor (de exemplu, virusul HIV
provoacă SIDA), ar putea reactiva gene latente pentru a provoca
distrugerea celulelor (răspândirea cancerului) sau pur și simplu ar putea
instrui celulele să se sinucidă (moarte celulară programată sau
apoptoză). Apoptoza poate fi utilă în vindecarea unor boli precum
cancerul, dar poate fi folosită și pentru a activa „căile morții” care ar
putea ucide toate celulele simultan.
Bolile proiectate sunt cu siguranță o armă biologică futuristă, dar
în niciun caz de neconceput în viitorul apropiat. Ne putem imagina
proiectarea unei boli care ar putea șterge de pe fața pământului întreaga
populație sau un anumit grup etnic.
Prin urmare, biotehnologia se află astăzi într-un punct al dezvoltării
sale în care majoritatea armelor biologice enumerate mai sus ar putea fi
puse în practică. Probabil că anumiți agenți proiectați genetic s-ar putea
să fi fost deja produși și să se afle în posesia unor grupări/state mai puțin
„prietenoase”. În aceste condiții, ne-am putea gândi la o serie
de scenarii.
 Ce s-ar întâmpla dacă ar putea fi dezvoltat un agent care să
vizeze în mod specific un anumit grup de populație? Dar dacă un anumit
grup sau grupuri de populație ar putea fi protejat(e) împotriva infectării?
125
 Ce s-ar întâmpla dacă ar putea fi proiectată o boală virală cu
letalitatea unui virus de febră hemoragică și contagiunea gripei?
 Ce s-ar întâmpla dacă o boală extrem de letală, cum ar fi
variola, ar fi greu de diagnosticat deoarece nu mai formează, conform
tipicului, așa-numitele pustule?
 Ce s-ar întâmpla dacă un agent patogen ar putea fi proiectat
să dea un rezultat fals-negativ la un test diagnostic cert (așa-numitul
„standard de aur”)?
 Ce s-ar întâmpla dacă ar apărea un agent patogen extrem de
letal, cu perioadă scurtă de incubație, complet nou? Cât timp ar dura
până când specialiștii ar putea documenta noul agent și dezvolta un test
diagnostic?
 Ce s-ar întâmpla dacă un agent patogen ar putea determina
apariția unui focar localizat, iar apoi ar deveni inofensiv? Pe de altă
parte, ce s-ar întâmpla dacă agentul patogen ar suferi mutații genetice
continue astfel încât să facă ineficient orice tratament?241
Un răspuns mai puțin fericit la unele dintre aceste întrebări îl avem
sub forma pandemiei provocată de un nou tip de coronavirus242. În
ultimii doi ani, omenirea a experimentat o criză pe multiple planuri, de
la cel sanitar, la cel economic și militar, Covid-19 provocând peste 4,2
milioane de decese243 și numeroase probleme economico-sociale ca
urmare a măsurilor drastice de prevenire și combatere a extinderii
pandemiei. În această perioadă, au crescut rapid cheltuielile și datoriile
publice, autoritățile guvernamentale fiind nevoite să pompeze resurse
financiare semnificative în sprijinul sistemului de sănătate și al
economiei, dar și în acțiuni și strategii de creștere a capacității de
reziliență și răspuns la astfel de crize.
241
Jeffrey R. Ryan, Biosecurity and Bioterrorism: Containing and Preventing Biological
Threats, Second Edition, Elsevier, 2016, p. 350.
242
N.A.: Nu există și, probabil, nici nu vor fi descoperite prea curând, dovezi clare că acest tip
de coronavirus (SARS-CoV-2) a trecut pe cale naturală de la animal la om sau a fost scăpat din
laborator.
243
***, COVID-19 Weekly Epidemiological Update, Edition 51, World Health Organization,
3 August 2021, p. 2.
126
Sistemul militar a fost și el afectat de pandemia de Covid-19,
forțele armate având de suferit în ceea ce privește capacitatea de luptă.
Restricțiile impuse de situația sanitară, reducerea unor fonduri
financiare au dus amânarea sau, chiar, anularea unor exerciții de
pregătire și instrucție, a anumitor investiții în dezvoltarea capabilităților
militare, iar multe activități specifice, inclusiv de învățământ, s-au
desfășurat în mediul online. De asemenea, personalul militar a fost
angrenat în misiuni de sprijin și asistență al autorităților publice în
vederea prevenirii și combaterii răspândirii SARS-CoV-2, iar, ulterior,
în campania de transport, distribuție și vaccinare a populației împotriva
noului coronavirus.
Tendințe și influențe în arta militară

Apărarea împotriva unor arme biologice dificil de identificat,
pentru care soluțiile tradiționale sunt din ce în ce mai puțin eficiente,
reprezintă o provocare serioasă pentru orice armată. Biotehnologia,
folosită în scopuri pașnice, poate juca un rol semnificativ în combaterea
unor astfel de arme biologice, de exemplu, prin producerea unor
biosenzori pentru detectarea rapidă, identificarea și neutralizarea
agenților patogeni sau a unei bio-armuri care să cuprindă antibiotice
puternice și vaccinuri pentru a neutraliza și elimina o gamă largă
de boli.
În raportul Oportunități în biotehnologie pentru viitoare aplicații
în domeniul militar244 se susținea, încă din 2001, că biotehnologia ar
putea avea același impact dramatic asupra armatei pe care tehnologia
informației o are în prezent asupra operațiilor sale. În document sunt
examinate cele mai relevante modalități în care biotehnologia ar putea
fi folosită pentru aplicații militare care vor îmbunătăți supraviețuirea și
eficacitatea soldaților în luptă.
244
***, Opportunities in Biotechnology for Future Army Applications, National Research
Council, The National Academies Press, Washington, D.C., 2001.
127
Biosenzori
Biosenzorii reprezintă senzori necesari pentru a semnala direct, în
aer sau apă, prezența agenților patogeni, a substanțelor chimice toxice
sau a altor amenințări biologice la adresa trupelor. Biosenzorii sunt
capabili să efectueze analize chimice sofisticate și pot fi folosiți pentru
a monitoriza individual soldații pentru simptomele expunerii la o
substanță nocivă. În viitor, o rețea de biosenzori ar putea fi folosită
pentru a extinde sursele de informații, cum ar fi senzorii cu infraroșu
care ar oferi comandanților o imagine mai completă a câmpului de
luptă. De asemenea, sistemele de biosenzori ar putea fi folosite pentru
eliberarea unui antidot sau activarea unei măști de protecție la
detectarea unei substanțe dăunătoare.
Biomateriale și materiale inspirate biologic

Biomaterialele sunt materiale organice sau sintetice compatibile cu
corpul uman. Datorită naturii rănilor pe care le-ar putea suferi soldații,
unul dintre obiectivele majore în această direcție este producerea de
materiale care să poată vindeca rănile, repara oasele și care să se auto-
reproducă. Inovațiile în domeniul ingineriei țesuturilor, cum ar fi
repararea și înlocuirea cartilajului și utilizarea celulelor stem pentru a
înlocui țesutul mort sau deteriorat, ar putea ajuta la realizarea acestui
obiectiv. Materialele inspirate biologic imită structuri biologice
complexe, în timp ce materialele hibride conțin elemente biologice care
le îmbunătățesc proprietățile. Astfel de materiale ar putea oferi
soldaților o armură extrem de dură și stratificată pentru a absorbi
radiațiile, pentru a evita detectarea de către inamic.
Electronică moleculară
Progresele în ingineria genomică și analiza ADN-ului duc la noi
evoluții în electronica moleculară și „biocomputing”. Dispozitivele care
încorporează proteina bacteriorodopsina îi utilizează abilitățile unice
pentru a transforma lumina în alte forme de energie pentru aplicații
optice și electronice, cum ar fi retine artificiale și memorii pentru
calculator. În plus, componentele și dispozitivele electronice
128
biomoleculare prezintă o rezistență ridicată la radiațiile
electromagnetice, ceea ce ar putea reduce vulnerabilitatea sistemelor
militare critice de comunicații și informatică în medii de luptă aspre și
dificile.
Surse biologice de energie

Combustibilii derivați biologic, precum etanolul și biodieselul,
constituie deja surse alternative de energie regenerabilă. În plus,
convertoarele de energie cu celule solare proiectate să imite plantele sau
bacteriile fotosintetice pot crește substanțial eficiența la care energia
solară este transformată în energie electrică. Mai mult, dacă celula
solară ar fi un strat subțire pe o piesă de echipament militar, aceasta ar
putea furniza o energie regenerabilă soldatului fără a spori practic
greutatea echipamentului acestuia.
Marile puteri militare ale lumii investesc deja resurse importante în
biotehnologia sintetică245, având în vedere potențialul acesteia de a
afecta securitatea și modul de ducere a războiului. Se vorbește tot mai
des despre dispozitive de printare biologică (bioprinting) folosite în
medicina regenerativă pentru tratarea soldaților răniți246. De altfel,
biotehnologia modernă a jucat un rol important în tratamentul rănilor
de război, prevenirea și diagnosticarea bolilor și protecția împotriva
agenților toxici biochimici și, în curând, își va arăta avantajele în
consolidarea capacităților de a lupta, de a rezista la oboseală, de a
detecta și monitoriza câmpul de luptă.
245
Patrick Tucker, ”The US Army Is Making Synthetic Biology a Priority”, Defense One, 1 iulie
2019, URL: https://www.defenseone.com/technology/2019/07/us-army-making-synthetic-biology-
priority/158129; Elsa B. Kania, Wilson Vorndick, ”Weaponizing Biotech: How China’s Military Is
Preparing for a ‘New Domain of Warfare’”, Defense One, 14 august 2019, URL:
https://www.defenseone.com/ideas/2019/08/chinas-military-pursuing-biotech/ 159167; Sintia Radu,
”Russia and China’s High-Tech Bet: Beijing and Moscow are pushing toward increased cooperation
in technology, with implications for the West, a study shows”, U.S.News, 29 noiembrie 2019, URL:
https://www.usnews.com/news/best-countries/articles/2019-11-29/the-high-tech-partnership-
between-russia-and-china, accesate la 15.06.2021.
246
Kyle Mizokami, ”3D Printed Body Parts Could One Day Help Wounded Soldiers”, Popular
Mechanics, 20 februarie 2020, URL: https://www.popularmechanics.com/military/research/
a31024450/3d-printing-body-parts-army, accesat la 15.06.2021.
129
Principiile proiectării, biosintezei și corelațiilor structură-proprietate în
materialele și sistemele „vii” vor fi foarte importante în determinarea noilor
aplicații militare ale biotehnologiei, care să constituie un avantaj pe câmpul
de luptă modern. De exemplu, biomimetica este un domeniu de cercetare
ce combină cunoștințele existente despre biologie cu dezvoltările în știința
materialelor, tehnologiilor de fabricație, senzorilor și actuatoarelor247. O
direcție de cercetare a biomimeticii vizează dezvoltarea de roboți bazați pe
sisteme biologice, mult mai rezistenți în medii nestructurate față de roboții
nonbiologici, ce ar putea îndeplini misiuni de recunoaștere sau deminare.
Înțelegerea și imitarea comportamentului furnicii – care poate
suporta sarcini extraordinare în raport cu greutatea sa pentru perioade
de timp relativ lungi248 – ar putea ajuta soldații să transporte încărcături
mai mari și mai grele pe câmpul de luptă. De asemenea, descifrarea
modului prin care caii pot rezista la variații mari de temperatură,
protejați doar de păr și piele, ar putea servi ca modele pentru
îmbunătățirea uniformelor de luptă din dotarea militarilor, în special
prin reducerea greutății și sporirea funcționalității lor. Uniforma trebuie
să protejeze soldatul împotriva condițiilor meteorologice extreme, a
agenților chimici și biologici, a căldurii și umidității și a altor factori.
Un alt exemplu este genomica (studiul materialului genetic), ale
cărei implicații pe termen lung vor crea numeroase oportunități și
provocări de ordin militar. Genomica va oferi instrumente pentru
identificarea bazei genetice a trăsăturilor complexe, aruncând o nouă
lumină asupra comportamentului și performanței umane, și va ajuta la
descoperirea bazelor genetice ale bolilor, cum ar fi Alzheimer.
Proteomica (studiul proteinelor celulare) completează genomica prin
reducerea decalajului dintre mesajul genetic și nivelurile de exprimare
a proteinelor. Cu toate acestea, noile aplicații și capabilități în domeniu
247
G.A. Hodge, D. Bowman and K. Ludlow (eds.), New Global Frontiers in Regulation,
Cheltenham: Edward Elgar Publishing, 2007, p. 365.
248
N.A.: Furnica poate ridica până la de 50 de ori propria greutate și poate trage până la de
30 de ori propria greutate.
130
pentru armată vor necesita o abordare metodică, sistemică, care
încorporează o serie de discipline științifice și inginerești.
Concluzii
Biotehnologia nu a devenit încă un instrument al puterii militare
deoarece, pe de o parte, legile, regulile și calitățile esențiale ale
biotehnologiei moderne nu au fost încă clarificate, iar, pe de altă parte,
acest instrument nu poate fi încă folosit și controlat după voința noastră.
Cu toate acestea, ritmul crescut de dezvoltare a biotehnologiei ne spune
că ziua în care vom începe să folosim pe deplin avantajele sale din punct
de vedere militar nu este prea departe249.
Armata va continua să promoveze dezvoltarea de noi produse și
procese care vor fi în concordanță sau specifice misiunilor și nevoilor
sale, dar acest lucru necesită ca factorii de decizie militari să fie pe
deplin conștienți de efectele sinergice ale instrumentelor biologice
asupra noilor evoluții în biotehnologie. Pentru ca biotehnologia să
devină parte a modului de operare al Armatei mai sunt încă multe
obstacole ce trebuie depășite. De exemplu, sistemele de biosenzori
trebuie să devină mult mai versatile și trebuie identificate anumite
molecule care indică prezența riscurilor biologice. De asemenea,
proteinele care permit creșterea materialelor sintetice pe suprafețe
biologice pentru a îmbunătăți biocompatibilitatea nu au fost încă
descoperite. Este nevoie de cooperare și colaborare cu mediul civil
(industria, agențiile guvernamentale și mediul academic), întrucât
sectorul comercial a făcut deja mari progrese în domeniul
biotehnologiei.
249
Guo Ji-wei, Xue-sen Yang, op. cit., iulie-august 2005, p. 78.
131
Bibliografie:
1. ***, ”COVID-19 Weekly Epidemiological Update”, ediția 51,

World Health Organization, 3 august 2021.
2. ***, Convention on biological diversity, United Nations, Rio de
Janeiro, 5 iunie, 1992.
3. ***, Convention on the Prohibition of the Development,
Production and Stockpiling of Bacteriological (Biological) and
Toxin Weapons (BTWC), Nuclear Threat Initiative,:
https://www.nti.org/learn/treaties-and-regimes/convention-
prohibition-development-production-and-stockpiling-
bacteriological-biological-and-toxin-weapons-btwc
4. ***, Opportunities in Biotechnology for Future Army
Applications, National Research Council, The National
Academies Press, Washington, D.C., 2001.
5. ***, Quadrennial Defense Review 2014, Department of Defense,
4 martie 2014.
6. ***, Summary of the 2018 National Defense Strategy of The
United States of America, U.S. Department of Defense, 2018.
7. ALMOSARA, Joel O., Biotechnology: Genetically Engineered
Pathogens, The Counterproliferation Papers: Future Warfare
Series, nr. 53, USAF Counterproliferation Center, Air University,
iunie 2010.
8. BIDEN, Jr. Joseph R., Interim National Security Strategic
Guidance, The White House, martie 2021.
9. HODGE, G.A.; BOWMAN, D.; K., LUDLOW (eds.), New
Global Frontiers in Regulation, Cheltenham, Edward Elgar
Publishing, 2007.
10. JI-WEI, Guo; YANG, Xue-sen, ”Ultramicro, Nonlethal, and
Reversible: Looking Ahead to Military Biotechnology”, Military
Review, iulie-august 2005.
11. KANIA, Elsa B.; VORNDICK, Wilson, ”Weaponizing Biotech:
How China’s Military Is Preparing for a ‘New Domain of
132
Warfare’”, Defense One, 14 august 2019, URL:
https://www.defenseone.com/ideas/2019/08/chinas-military-
pursuing-biotech/159167
12. MIZOKAMI, Kyle, ”3D Printed Body Parts Could One Day Help
Wounded Soldiers”, Popular Mechanics, 20 februarie 2020,
URL: https://www.popularmechanics.com/military/research/a3
1024450/3d-printing-body-parts-army
13. RADU, Sintia, ”Russia and China’s High-Tech Bet: Beijing and
Moscow are pushing toward increased cooperation in technology,
with implications for the West, a study shows”, U.S.News, 29
noiembrie 2019, URL: https://www.usnews.com/news/best-
countries/articles/2019-11-29/the-high-tech-partnership-
between-russia-and-china
14. RYAN, Jeffrey R., Biosecurity and Bioterrorism: Containing and
Preventing Biological Threats, Second Edition, Elsevier, 2016.
15. TUCKER, Patrick, ”The US Army Is Making Synthetic Biology
a Priority”, Defense One, 1 iulie 2019, URL: https://www.
defenseone.com/technology/2019/07/us-army-making-synthetic-
biology-priority/158129
133
ÎMBUNĂTĂȚIREA PERFORMANȚELOR
UMANE (HPM/E)
Dezvoltarea tehnologiilor de modificare a performanțelor fizice și

cognitive naturale ale omului reprezintă o preocupare de interes și
îngrijorare crescândă, în special în rândul forțelor armate care pot fi
chemate să învingă puterile străine cu capacitățile sporite de luptă ale
efectivelor sale. Modificarea performanței umane (HPM/E) este un
termen general care poate cuprinde acțiuni care variază de la utilizarea
de materiale „naturale”, cum ar fi cofeina sau khatul ca stimulent, până
la aplicarea nanotehnologiei ca mecanism de administrare a
medicamentelor sau într-un implant pe creier invaziv. Deși literatura de
specialitate despre HPM/E abordează în mod obișnuit metode care
îmbunătățesc performanța, un alt posibil obiectiv de studiu îl pot
constitui metodele care degradează performanța sau afectează negativ
capacitatea unei forțe armate de a lupta.
Progresele în medicină, biologie, electronică și calcul au permis o
capacitate tot mai sofisticată de a modifica corpul uman, iar astfel de
inovații vor fi adoptate fără îndoială de către forțele militare, cu
consecințe potențiale pentru ambele părți ale liniilor de luptă (vezi
figura nr. 9). Deși unele inovații pot fi dezvoltate pentru aplicații pur
militare, este tot mai puțin probabil să rămână, exclusiv, în această
sferă, din cauza globalizării și internaționalizării bazei de cercetare
comercială.
134
Figura nr. 9: Viitorii „soldați îmbunătățiți” pe câmpul de luptă250
În prezent, SUA continuă să dețină supremația în dezvoltarea

tehnologiei de augmentare cognitivă, dar eforturi mari fac și Federația
Rusă și China de a micșora acest avantaj. Eforturi masive de cercetare
în domeniul rețelelor neurale computerizate fac și Australia, Irlanda,
Turcia și Elveția, iar proiectul european FACETS (Fast Analog
Computing with Emergent Transient States) este în fază avansată pe
linia dezvoltării unei arhitecturi novatoare de calcul neuromorf.
Definire
Domeniile neuroștiințelor, psihofarmacologiei și cunoașterii se
află în flux rapid, deoarece noile instrumente științifice au oferit
capacitatea de dezvoltare a unei înțelegeri fundamentale a legăturilor
dintre activitatea creierului, stimularea chimică și electrică și
comportamentul uman.
Apariția aplicațiilor pentru modificarea performanțelor umane
sunt determinate, în primul rând, de nevoi medicale, de exemplu,
„repararea cognitivă”, existând noi și semnificative dezvoltări
tehnologice în această zona. Ca urmare, s-a creat un real stimul
250
Sursa: jared-krichevsky-soldiers-army
135
politico-social și s-a dezvoltat o piață comercială pentru posibile
aplicații în „îmbunătățirea cognitivă”. Această zonă este sigur că va fi
investigată pe larg în următorul deceniu. Conștientizarea evoluțiilor în
îmbunătățirea performanței cognitive, inclusiv a diferențelor culturale
privind adoptarea dezvoltărilor tehnologice va fi deosebit de
importantă, deoarece acestea pot afecta comportamentul și eficacitatea
forțelor armate opozante atât în războiul simetric, cât și în cel asimetric.
Nu de o mai mică importanță este tendința actuală de consumare
de către militari, din proprie inițiativă, a unei game largi de suplimente
nutritive promovate ca având efect de îmbunătățire a performanței
umane. Efectele unor astfel de suplimente sunt în general mici și au
variabilitate ridicată de la persoană la persoană. Astfel de efecte este
puțin probabil să găsească utilitate militară directă. Mai mult,
aprovizionarea cu astfel de substanțe, nereglementate legal, reprezintă
o vulnerabilitate care poate fi exploatată de către adversari.
Îmbunătățirea performanțelor umane (HPM/E) poate fi descrisă
ca o modificare medicală (naturală – substanţe, artificială – implanturi,
inginerie genetică) sau tehnologică (proteze, exoschelete, interfeţe) a
fiinţei umane pentru a depăşi temporar sau permanent limitările curente
şi a-i spori capacitățile fizice sau psihice251. Unii bioeticieni
restricționează termenul la aplicarea nonterapeutică a tehnologiilor
neuronale, cibernetice, genetice și nanotehnologiilor în biologia umană.
În fapt, HPM/E se referă la aplicarea convergentă a nanotehnologiei,
biotehnologiei, tehnologiei informației și științei cognitive (NBIC)
pentru îmbunătățirea performanțelor fiinţei umane prin tehnici care pot
fi utilizate nu doar pentru tratarea bolilor și a unor dizabilități, ci și
pentru îmbunătățirea caracteristicilor și capacităților fiinţei umane.
Din punct de vedere etic, luarea în considerare a distincției dintre
scopul modificărilor, augmentare sau terapie, constituie un aspect
fundamental în legitimitatea dezvoltării şi implementării acestei
251
Buchanan Allen, ”Ethical Issues of Human Enhancementˮ, Institute for Ethics and Emerging
Technologies, URL: https://ieet.org/index.php/tpwiki/human_enhancement, accesat la
22.06.2021.
136
tehnologii. Un alt aspect extrem de important de luat în seamă îl
constituie cel al caracterului invaziv al modificărilor aduse fiinţei
umane, din punct de vedere fizic şi mental. De asemenea, nu mai puţin
important este cel referitor la efectele secundare determinate atât de
procesul de realizare a modificării, cât şi de produsul acestuia. Riscul
(cât se poate de real) asociat acestor proceduri este reprezentat de
modificarea ireversibilă a „ceea ce înseamnă să fii uman”, de efectele
extrem de nocive pentru utilizator sau pentru societate (efectele
secundare), ceea ce ar putea duce la apariţia unor probleme majore
referitoare la funcţionarea societăţii. Din punct de vedere militar,
augmentarea capacităţilor fizice, cognitive şi psihice ar avea efecte
majore, ducând la modificări semnificative ale modului de desfăşurare
al acţiunii militare (vezi figura nr. 10).
Figura nr. 10: Supersoldatul modificat prin inginerii cognitive252
În principiu, HPM/E a fost realizată, pe de o parte, prin consumul

de substanțe chimice care îmbunătățesc o abilitate selectată sau prin
instalarea de implanturi care necesită operații medicale, ambele metode
fiind invazive. Pe de altă parte, augmentarea abilităților a fost obținută
și cu ajutorul unor mijloace externe din ce în ce mai perfecționate,
pornind de la ochelari, binoclu, microscop sau microfoane extrem de
sensibile şi ajungându-se la sisteme de tip exoschelet sau interfeţe
252
Sursa: shutterstock.com/525383644
137
inteligente între om şi mediul înconjurător, toate acestea fiind
considerate modalități noninvazive.
În acest material, ne vom concentra mai puţin pe tehnicile
invazive (substanţe chimice care sporesc abilităţile fiinţei umane –
atenţia; operaţii chirurgicale), întrucât considerăm că presupun un nivel
ridicat de risc, şi mai mult pe cele noninvazive, care presupun aplicaţii
directe ale tehnologiei.
HPM/E este, astfel, un domeniu interdisciplinar care abordează
metodele, tehnologiile și aplicațiile ce contribuie la îmbunătățirea
abilităților de detectare, acțiune și/sau cognitive ale fiinţei umane. Acest
lucru se realizează prin tehnologiile senzoriale și cinetice, fuziunea și
fisiunea informațiilor, precum și prin utilizarea inteligenței artificiale.
Direcții de realizare
HPM/E poate fi realizată pe trei direcţii: senzorial, cinetic şi
cognitiv (vezi figura nr. 11)253.
Figura nr. 11: Direcțiile de dezvoltare a modificării

performanțelor umane254
253
Roope Raisamo, Ismo Rakkolainen, Päivi Majaranta, Katri Salminen și Ahmed Farooq
”Human augmentation: Past, present and future”, International Journal of Human-Computer
Studies, vol. 131, nov. 2019, pp. 131-143, URL: https://www.sciencedirect.com/
journal/international-journal-of-human-computer-studies/vol/131/suppl/C, accesat la
23.06.2021.
254
Sursa: https://www.nap.edu/read/1580/chapter/16
138
1. Augmentarea senzorială (îmbunătăţire/extensie senzorială)
este obținută prin interpretarea informațiilor obţinute prin mijloace
multisenzoriale și prezentarea rezultatului fiinţei umane prin
intermediul anumitor senzori ale acesteia. Subcategoriile vizate pentru
augmentare sunt văzul, auzul, simţul tactil, mirosul și gustul.
2. Augmentarea cinetică se realizează prin sesizarea acțiunilor
umane și maparea acestora către acțiuni în medii locale, îndepărtate sau
virtuale. Subclasele includ augmentarea abilităţilor motrice,
augmentarea forţei şi amplitudinii mișcării, comenzi vocale, controlul
unor sisteme prin intermediul privirii (gaze-based controls),
telecomandarea etc.
3. Augmentarea cognitivă se realizează prin detectarea stării
cognitive umane, întrebuințarea unor instrumente analitice pentru a
realiza o interpretare corectă a acesteia și adaptarea răspunsului
computerului pentru a se potrivi cu nevoile actuale și viitoare ale
utilizatorului (de exemplu, furnizarea de informații stocate pe timpul
interacțiunii cu mediul înconjurător).
Aceste direcţii exploatează interacţiunea dintre om şi computer,
conferindu-i noi valenţe şi/sau optimizându-i rezultatul. În acest sens,
inteligenţa artificială are un rol major, întrucât poate să sprijine omul
și/sau să lucreze în paralel cu omul. Astfel, inteligența artificială poate
acționa în locul fiinţei umane, în acord cu modelele și preferințele
comportamentale ale acesteia, desfășurând eficient o serie de sarcini
simple sau complexe.
Aplicaţii pentru HPM/E

Aplicaţiile HPM/E, în special în domeniul militar, pot fi extrem
de variate, ducând la creşterea masivă a eficienţei acţiunilor desfăşurate
de către om în cadrul operaţiilor, indiferent dacă acestea presupun
acţiuni de luptă armată, acţiuni de sprijin etc. Câteva dintre cele mai
importante domenii de implementare sunt prezentate în continuare255.
255
Ibidem, p. 136.
139
Figura nr. 12: Circuitul informaţional în implementarea
tehnologiilor HPM/E256
Tehnologiile senzoriale vizează detectarea mediului înconjurător,

a obiectelor și a evenimentelor. Acestea includ recunoașterea modelelor
(pattern recognition) și alte metode de observare computerizată,
senzori auditivi, senzori spațiali, termici și de mișcare, camere
multispectrale și senzori tactili, olfactivi și gustativi.
Tehnologiile multisenzoriale de prezentare a informaţiei (afişare)
sprijină atenția, memoria și percepția, prin intermediul ochelarilor
multimodali de interpretare a realităţii (suprapun pe imaginea reală
percepută o serie de imagini, scheme, informaţii sub formă de text etc.),
realizând o prezentare de informații transversale și conținând și alte
accesorii portabile care sporesc capacitatea de percepţie a fiinţei umane.
Aceste tehnologii sunt aplicabile simțurilor umane: vederea, auzul,
simţul tactil, mirosul, gustul pe care le consideră drept canale de
256
Sursa: https://ars.els-cdn.com/content/image/1-s2.0-S1071581919300576-gr3_lrg.jpg
140
transmitere a capacităţilor senzoriale augmentate, asigurând şi
feedback-ul asupra acțiunilor augmentate.
Tehnologiile de măsurare a acţiunii umane se bazează pe diferiți
senzori portabili. Acţiunile umane sunt detectate şi considerate drept
intrări în sistemul care augmentează: recunoaşterea comenzilor vocale,
monitorizarea activității motrice (forţă, direcţie şi amplitudine),
urmărirea mişcării ochilor și a atingerii. Pe baza acestei informații la
nivel scăzut, activitățile umane sunt modelate la un nivel superior. Este
cazul protezelor de orice fel, care elimină o limitare a fiinţei umane, a
exoscheletelor, care amplifică o capacitate a omului sau a interfeţelor
de utilizator (user interface), care transformă comanda acestuia în
acţiune.
Tehnologiile cinetice sunt utilizate pentru a afecta mediul
înconjurător, așa cum este indicat de om şi sunt implementate în tandem
cu cele de măsurare şi convertire a acțiunii umane în comenzi. Acestea
includ diferite tipuri de afișaje vizuale, echipamente audio, comenzi
tactile, precum și generatoare de miros și gust. Nivelul de complexitate
foarte ridicat al mediului de operare contemporan poate duce la
afectarea echilibrului și a orientării luptătorilor din cauza, pe de o parte,
a multitudinii de informații transmise de către senzori către creier și, pe
de altă parte, de apariția, uneori, a necesității de a lua multiple decizii și
de a executa multiple acțiuni în mod simultan.
Serviciile informaționale omniprezente și inteligența artificială
vor oferi acces la servicii de informații în rețea și asistență.
Implementarea unor sisteme avansate de inteligenţă artificială va
permite dezvoltarea unor extensii AI personalizate care pot sprijini în
mod autonom o varietate de sarcini pe care utilizatorii nu pot sau nu
doresc să le îndeplinească.
Un domeniu aparte privind implementarea tehnologiilor HPM/E
îl reprezintă creşterea rezilienţei militarilor în mediul de operare
contemporan. Rezistența soldaților este definită de armata americană
drept capacitatea mentală, fizică, emoțională și comportamentală de a
face față și de a rezista unei agresiuni, de a se adapta la schimbare, de a
141
se recupera, de a învăța din greșeli și de a se perfecționa în urma unor
evenimente neplăcute257. Dacă acceptăm previziunea rezonabilă că
războiul va rămâne centrat pe om, rezultă că în perioadele de conflict
va fi întotdeauna nevoie de militari care, acţionând în toate mediile de
operare (terestru, aerian, maritim, cibernetic şi cosmic) îşi vor pune în
pericol sănătatea şi chiar viaţa. Mai mult, tendinţele privind
caracteristicile viitoare mediului de operare indică faptul că riscurile
pentru viitorii soldați pot fi chiar mai mari decât cele din prezent, în
măsura dinamicii accentuate a progresului tehnologic, a creşterii
complexităţii situaţiilor, precum şi a creşterii posibilităţii de acţiune în
mediul urban. De aceea, soldații rezilienţi, capabili să se recupereze
rapid după ce au fost răniţi sau s-au îmbolnăvit, sau să evite aceste
situaţii vor reprezenta un factor cheie în menținerea dominației militare.
Cele mai utile modalităţi de a augmenta rezilienţa soldaților
implică utilizarea unor tehnologii emergente, în mai multe forme, cum
ar fi: metode terapeutice avansate sau dispozitive medicale pentru a
trata mai eficient boala sau vătămarea fizică ori psihică; tehnologii
emergente pentru identificarea și avertizarea soldaților privind
potențialele amenințări; mijloace sofisticate care augmentează
capacitățile soldaților pentru a reduce riscul de rănire. Deși
superioritatea tehnologică în ceea ce privește armamentul avansat,
colectarea informațiilor și comunicațiile pot să nu creeze neapărat o
armată invulnerabilă, avansul tehnologic care augmentează rezilienţa
soldaților va avea întotdeauna utilitate pentru armata viitorului. Pentru
militar, riscul la nivel fizic și psihologic va există întotdeauna, iar
soldații sănătoși, concentrați, motivaţi, bine instruiţi şi dotaţi vor fi
întotdeauna necesari pentru realizarea succesului în acţiunile militare.
În ceea ce priveşte tehnologiile HPM/E, soluţiile oferite de către
armata americană se încadrează în domeniile: fiziologic,
257
Joelle B. Thorpe, Kimberly D. Girling and Alain Auger, ”Maintaining Military Dominance
in the Future Operating Environment: A Case for Emerging Human Enhancement Technologies
that Contribute to Soldier Resilience”, Small Wars Jurnal, 2017, URL:
https://smallwarsjournal.com/jrnl/art/maintaining-military-dominance-in-the-future-operating-
environment-a-case-for-emerging-huma, accesat la 15.06.2021.
142
computațional, cognitiv, automatizat sau robotizat. Aplicaţiile concrete
acoperă o gamă extrem de largă de modalităţi de augmentare a
capacităţilor fiinţei umane258:
 probiotice sintetice avansate – microorganisme sintetice
care pot creşte metabolismul la nivelul moleculelor şi/sau pot neutraliza
agenţi biologici patogeni;
 instrumente care pot curăţa sângele, filtrându-l de bacterii,
virusuri sau toxine;
 bacterii modificate genetic care au posibilitatea să identifice
şi să semnalizeze prezenţa unei infecţii, inflamaţii sau intoxicaţii;
 bacterii modificate genetic care au posibilitatea să identifice
şi să semnalizeze prezenţa unei substanţe explozive;
 articole vestimentare care au posibilitatea de a identifica şi
semnaliza gravitatea unei răni;
 medicamente care sporesc atenţia, concentrarea, abilităţile
cognitive sau motrice şi memoria sau care reduc oboseala;
 instrumente care identifică, localizează şi opresc sângerarea,
utilizând un fascicul concentrat de ultrasunete;
 biosenzori electronici la nivelul pielii – înregistrează
semnele vitale, semnalizează expunerea la radiaţii sau analizează
transpiraţia (concentraţia unor substanţe cum ar fi aciditatea, glucoza,
creatinina, lactoza etc.);
 substituent pentru sânge, sub formă de pudră;
 instrumente care permit editarea genomului uman.
Deși majoritatea produselor avansate de HPM/E sunt destinate
îmbunătățirii performanței, există o clasă de tehnologie concepută
pentru a degrada performanța. Un exemplu a fost descris de cercetătorii
japonezi prin dezvoltarea unui dispozitiv care utilizează componente
nonmilitare achiziționate din comerț pentru a interfera și a preveni
258
***, ”Maintaining Military Dominance Table 1”, URL: https://www.pdf-archive.com/2017/
07/13/maintainingmilitarydominancetable1/maintainingmilitarydominancetable1.pdf, accesat
la 23.06.2021.
143
producerea vorbirii (Kurihara și Tsukada, 2012). În mediile de luptă sau
de menținere a păcii, utilizarea unui astfel de dispozitiv ar putea duce la
consecințe grave prin prevenirea comenzilor, instrucțiunilor sau
asigurărilor vorbite destinate trupelor prietenoase sau inamice sau
civililor. Potențialul pentru astfel de tehnologii nu ar trebui respins.259
Tendinţe şi influenţe în arta militară

Folosirea crescută a biotehnologiei în spațiul operațional modern
pentru îmbunătățirea performanțelor factorului uman în situații de stres
și chiar realizarea unor „soldați îmbunătățiți” va fi o tendință din ce în
ce mai realistă a armatelor moderne, care doresc să aducă factorul uman
la aceleași performanțe cu celelalte tehnologii emergente și să realizeze,
astfel, binomul/echipa om-mașină care să acționeze mai eficient și mai
rapid în viitoarele conflicte. Deja există o competiție acerbă în acest
domeniu între SUA, Rusia și China, iar Franța s-a alăturat de curând
acesteia.
În armata americană, tendințele pe următorii 10-15 ani sunt
relaționate de ingineria țesuturilor, dezvoltarea unor mecanisme care să
împiedice oboseala, incluzând aici și insomnia și nanotehnologia.
Ingineria țesuturilor poate fi definită ca „utilizarea de celule, materiale
prelucrate și factori biochimici și fiziochimici adecvați pentru
îmbunătățirea sau înlocuirea funcțiilor biologice260”. Un succes
remarcabil s-a obținut, până în prezent, în țesuturile care sunt membrane
subțiri, avasculare sau care au un potențial ridicat de regenerare –
pielea, cartilajul, osul și corneea prelucrate cu țesuturi care au fost deja
utilizate clinic.
Trei abordări ale ingineriei țesuturilor sunt prevăzute pentru
viitor: abordarea conductivă, care folosește un material pentru a furniza
cadrul structural pentru infiltrarea celulară; abordarea inductivă, care
259
***, ”Human Performance Modification: Review of Worldwide Research with a View to
the Future (2012)”, un studiu realizat de National Academies of Sciences, The National
Academic Press, Washington D.C., 2012, p. 3.
260
Ibidem, p. 4.
144
folosește materiale solubile pentru a promova infiltrarea celulară; și
abordarea de înlocuire a celulelor, care oferă fie o alogrefă (de la un
donator), fie o grefă autologă (de la pacient) pentru a repara un țesut.
Ingineria țesuturilor poate fi utilizată pentru a accelera recuperarea și
pentru a îmbunătăți calitatea țesutului generat.
Principala ei aplicație potențială în scopuri militare este creșterea
și îmbunătățirea proceselor de vindecare, readucând astfel soldații la
sarcinile de serviciu mai repede. În prezent, metodele de inginerie a
țesuturilor nu pot îmbunătăți funcționarea normală a țesutului sănătos.
Este puțin probabil ca această situație să se schimbe în viitorul apropiat
din cauza provocărilor substanțiale implicate în organizarea unui număr
mare de celule viabile.
Deja se prevede că UE este lider în cercetările în domeniul
oboselii cronice, fiind sprijinită de SUA, Australia și Japonia. Există
finanțare pentru cercetarea în zonele cu lacune de cunoștințe, inclusiv
cele legate de efectele oboselii asupra performanței cognitive a lucrului
în echipă, elucidarea fenotipului și genotipului pentru trăsăturile de
somn și oboseală, precum și efectele neterapeutice ale stimulării
transcraniene asupra somnului și performanței psihomotorii, efectele
interactive ale automatizării și oboselii asupra abilităților cognitive ale
operatorilor umani și efectele oboselii asupra constructelor cognitive la
nivel superior, cum ar fi luarea deciziilor naturaliste, riscul în luarea și
conștientizarea situației. În următorii 5-10 ani, sistemele de gestionare
a riscului de oboseală de sus în jos vor deveni obișnuite în desfășurarea
operațiilor 24/7, la fel ca și practica eliminării oboselii cauzate de
nesomn înainte de operațiile critice. În următorii 10-15 ani, ajustarea
înainte de călătorie a ritmului circadian va fi de rutină.
Analiza genetică a indivizilor cu modele unice de somn are un
potențial important pentru operațiile militare. Această categorie include
persoane care dorm puțin, cei susceptibili la lipsa sau restricția de somn
și persoanele care experimentează efecte ritmice circadiene unice. Se
efectuează proiecții pe scară largă pentru a identifica genele care
reglează somnul, iar circuitele și funcțiile somnului sunt cercetate la
145
nivel molecular. Dacă o forță armată ar putea rămâne pe deplin
funcțională, alocând un număr mai scăzut de ore pentru somn decât
adversarul, implicațiile pentru eficacitatea militară ar putea fi
semnificative.
Implementarea interfeței creier-computer (Brain-Computer
Interface/BCI) și a multor altor tehnologii HPM/E este permisă de
nanotehnologie, care poate fi instanțiată într-o mare varietate de
tehnologii și domenii relevante pentru HPM, inclusiv electronice,
sisteme microelectromecanice, dispozitive/sisteme de recoltare și
stocare a energiei și biomedicină. În mod deosebit de interesant pentru
HPM/E este utilizarea nanotehnologiei pentru bio-interfețe – materiale,
mai mici decât celulele, care ar putea interacționa direct cu corpul la
nivel biologic. De exemplu, nanoparticulele subdermice inserate în corp
ar putea spori percepția senzorială261.
O utilizare mai invazivă a nanotehnologiei pentru HPM/E este
reprezentată de dezvoltarea implanturilor neuronale. Aceste dispozitive
sunt plasate direct în creier pentru a detecta semnalizarea electrică.
Pentru a crește raportul semnal-zgomot și rezoluția, sondele trebuie să
fie la aceeași scară ca și neuronii pe care îi monitorizează, adică cu o
dimensiune de câțiva micrometri. Mai mult, acestea trebuie să fie
realizate din materiale care sunt biocompatibile și care produc cât mai
puține leziuni și cicatrici în țesutul din jur. Nanomaterialele sofisticate
sunt dezvoltate pentru a atinge aceste caracteristici.
În SUA, unul dintre domeniile de cercetare şi dezvoltare explorate
de către Agenția americană pentru proiectele de cercetare avansate în
domeniul apărării (Defense Advanced Research Projects
Agency/DARPA) vizează HPM/E. Pentru acest domeniu, DARPA a
creat Oficiul de Tehnologii Biologice care și-a creionat tendinţele
pentru 2050 – pe câmpul de luptă vor fi soldați care „să aibă
exoschelete, să posede o varietate de implanturi și să aibă acces fără
261
Ibidem, p. 8.
146
probleme la sisteme augmentate de senzori şi cognitive262” (vezi figura
nr. 13). Pentru crearea soldatului rezilient, obiectivele stabilite sunt ca
acesta să fie în măsură:
 să se recupereze mai repede și să se întoarcă pe câmpul de
luptă după o accidentare sau o boală care altfel ar fi putut duce la lăsarea
la vatră;
 să-și mențină concentrarea în timpul situațiilor stresante pe
câmpul de luptă, permițându-le să atingă obiective militare fără
incidente;
 să evite vătămările psihologice și/sau fizice și să se
reintegreze fără probleme în viața civilă la încheierea misiunii.
Figura nr. 13: Trupele de „terminatori”263
262
Kott A, Alberts D, Zalman A, Shakarian P, Maymi F, Wang C, Qu G, ”Visualizing the
Tactical Ground Battlefield in the Year 2050: Workshop Report”, U.S. Army Research
Laboratory: ARL-SR-0327, 2015, pp. 12-13.
263
Sursa: thesun.co.uk
147
Nu putem ignora nici recentele preocupări ale autorităților
chineze de a efectua „teste umane” pe militarii Armatei Populare de
Eliberare (PLA) în vederea realizării soldaților cu „capabilități
biologice crescute (Biologically Enhanced Capabilities). Folosind
tehnologia de editare genetică CRISPR (clusters of regularly
interspaced short palindromic repeats), cercetătorii militari chinezi au
manipulat anumite gene care să crească performanța umană pe câmpul
de luptă. Strategii chinezi au început să afirme, din ce în ce mai tare, că
biotehnologia poate deveni o nouă direcție strategică majoră în cadrul
Revoluției în Afaceri Militare (Revolution in Military Affairs/RMA),
afirmând că „biotehnologia modernă, integrată în domeniile
informație, nanotehnologie și cunoaștere va avea influențe
revoluționare asupra armelor și echipamentelor, spațiului operațional,
formelor de luptă și teoriilor militare264”.
În lucrarea sa intitulată „Război pentru dominația biologică”,
colonelul superior Guo Jiwei lansează, încă din 2010, conceptul
„zhishengquan (制生权)” sau dominație/comandă/superioritate în
domeniul biologic, care a devenit relevant în majoritatea scrierilor
teoreticienilor militari chinezi cu privire la viitoarele conflicte,
ajungându-se chiar la intenția de militarizare a biotehnologiei. Folosind
unele rezultate ale cercetătorilor americani din DARPA, precum și
recentele dezvoltări ale rușilor privind „arma zombie”, bazată pe
radiațiile electromagnetice, și ale israelienilor de lovire a arabilor cu
arme genetice, teoreticienii și cercetătorii militari chinezi au trecut la
militarizarea CRISPR pentru a o transforma într-o tehnologie mai letală
și mai precisă, capabilă să dezvolte arme genetice care să poată aduce
schimbări majore în dinamica viitoarelor războaie prin funcția lor de
descurajare strategică.265
264
Ken Dilanian, ”China has done human testing to create biologically enhanced super soldiers,
says top US official”, ABC News, 4 decembrie 2020, URL: https://www.nbcnews.com/
politics/national-security/china-has-done-human-testing-create-biologically-enhanced-super-
soldiers-n1249914, accesat la 22.06.2021.
265
Elsa Kania, Wilson Vorn Dick, ”China’s Military Biotech Frontier, CRISPR, Military-Civil
Fusion, and the New Revolution in Military Affairs”, Jamestown, 8 octombrie 2019, URL:
148
Printre produsele avute în vedere a fi dezvoltate în cadrul CRISPR
se numără electroencefalograma (EEG) pentru interfața creier-
computer care exploatează valorificarea inteligenței artificiale pentru
interpretarea biosemnalelor, folosirea tehnicilor de editare a genelor
(inginerie genetică) pe animale pentru crearea unor organe
asemănătoare cu cele umane, a cercetărilor și experimentelor
folositoare omenirii (ritmul de somn circadian) și creșterea
performanțelor folosirii acestora în interesele statului (câini polițiști de
coerciție), precum și pe oameni, pentru vindecarea cancerului și a
SIDA, sau clonarea animalelor de companie.
Scopul principal al CRISPR îl reprezintă câștigarea hegemoniei
Chinei în domeniul biotehnologiei, pe care o consideră importantă
pentru asigurarea descurajării strategice în războaiele viitoare. Pe lângă
cercetările din acest domeniu, autoritățile de la Beijing au în atenție și
dezvoltarea roboților bionici, exoscheletonilor inteligenți și a tehnicilor
de realizare a colaborării om-mașină.
Și armata franceză a anunțat începerea cercetărilor în domeniul
HPM/E pentru realizarea de implanturi sau alte tehnologii „invazive”
destinate capacității de luptă. Dar aici apare antagonismul dintre dorința
de a menține superioritatea operațională și valorile naționale
îmbrățișate. Astfel, cercetarea ar putea asigura sisteme de îmbunătățire
introduse în corpurile luptătorilor pentru modificarea capacității
cerebrale sau care să-i ajute pe aceștia să distingă mai repede un aliat
de un dușman, iar comandanții să localizeze mai ușor luptătorii sau să
le citească semnele vitale de la distanță. În contradicție, se consideră
esențială stabilirea unor limite din punct de vedere etic sau chiar să se
interzică modificările genetice și orice practici „care ar pune în pericol
integrarea soldatului în societate sau întoarcerea la viața de civil”266.
https://jamestown.org/program/chinas-military-biotech-frontier-crispr-military-civil-fusion-
and-the-new-revolution-in-military-affairs/, accesat la 22.06.2021.
266
Vlad Mironescu, „Franța începe cercetările pentru a dezvolta «soldați îmbunătățiți»”,
Digi Tv, 10 decembrie 2020, URL: https://www.digi24.ro/stiri/externe/franta-incepe-
cercetarile-pentru-a-dezvolta-soldati-imbunatatiti-1415636, accesat la 05.02.2021.
149
Concluzii
Este clar că modificarea performanței umane – pentru
îmbunătățirea, sau pentru degradarea capacităților –, este un subiect de
cercetare activă, intensă și continuă în toate statele dezvoltate
tehnologic ale lumii.
Plaja domeniilor de cercetare este imensă, variind de la cercetări
legate de sport până la cercetare pentru îmbunătățirea performanței
lucrătorilor și culminând cu aplicațiile militare. De aceea, și potențialul
pentru aplicații între domenii este mare. De exemplu, cercetarea în
recuperarea leziunilor și îmbunătățirea performanței fizice, acum în
principal în sectorul cercetării sportive, are în mod clar aplicabilitate în
dezvoltarea și întreținerea forței militare.
Preocupările cercetătorilor în domeniul militar sunt vaste – de la
nanotehnologie la inginerie genetică și până la manipularea proceselor
umane normale (cum ar fi vindecarea sau oboseala). O predicție până
unde se va ajunge în fiecare domeniu este dificilă; prezicerea sau chiar
imaginarea interacțiunilor, a aplicațiilor încrucișate și a consecințelor
neintenționate limitând imposibilul. Trebuie doar să ne uităm la
modificările de performanță umane de astăzi, la care nici măcar nu se
visa acum 20 de ani: stimulatoare cardiace fără fir monitorizate pe
internet, jocuri online multiplayer masive folosite pentru tactici și
antrenament și software-uri de grup global care permit lucrul într-o
echipă distribuită geografic. Aceste exemple arată cum o singură
dezvoltare – mercantilizarea coloanei vertebrale a Internetului –, a
permis schimbări uriașe.
Deși unele tehnologii sunt dificil de realizat sau se află abia la
început, necesitând infrastructură și cunoștințe specializate, cum ar fi
nanotehnologia și ingineria genetică, altele (poate cele mai multe) nu
necesită o astfel de infrastructură și pot fi urmărite cu investiții destul
de minime. Această situație face dificilă monitorizarea stării dezvoltării
tehnologiei HPM/E.
În cele din urmă, datorită naturii sale, dezvoltarea tehnologiei
HPM/E va fi influențată de diferite norme juridice, valori culturale și
150
moravuri sociale în diferite părți ale lumii. Este o formă de părtinire să
presupunem că metodele și abordările utilizate în propria zonă
geografică sunt aceleași cu cele utilizate în alte zone. Și chiar și într-o
anumită țară, pot exista diferențe în ceea ce privește obiceiurile sociale,
filozofiile și constrângerile juridice. Două exemple care ilustrează acest
lucru sunt cercetările agricole care implică organisme modificate
genetic și cercetarea celulelor stem. În unele părți ale lumii, prima este
pe deplin acceptabilă și cea din urmă mai puțin, și invers în alte părți.
Orice analiză a dezvoltărilor potențiale în HPM/E trebuie să fie în acord
cu aceste influențe culturale.
Toate aceste realizări în domeniul militar se bazează, de cele mai
multe ori, pe dezvoltările din domeniul civil, care progresează mult mai
rapid, cum este cazul implanturilor neurologice și a tehnologiilor
„invazive”, care sunt foarte avansate. De aceea, liderii militari
consideră că este mai facil și economic să preia ceea ce există deja pe
piață având la bază tehnologii dezvoltate, decât să investească în
realizarea acestora, încă de la faza de cercetare-dezvoltare.
Bibliografie:
1. ***, ”Human Performance Modification: Review of Worldwide

Research with a View to the Future (2012)”, un studiu realizat de
National Academies of Sciences, The National Academic Press,
Washington D.C., 2012.
2. ***, Maintaining Military Dominance Table 1, URL:
https://www.pdfarchive.com/2017/07/13/maintainingmilitarydo
minancetable1/maintainingmilitary dominancetable1.pdf
3. BUCHANAN, Allen, Ethical Issues of Human Enhancement,
Institute for Ethics and Emerging Technologies, 22 iunie 2021,
URL: https://ieet.org/index.php/tpwiki/human_enhancement
4. DILANIAN, Ken, ”China has done human testing to create
biologically enhanced super soldiers says top US official”, ABC
News, 4 decembrie 2020, URL: https://www.nbcnews.com/
151
politics/national-security/china-has-done-human-testing-create-
biologically-enhanced-super-soldiers-n1249914
5. KANIA, Elsa; VORN DICK, Wilson, ”China’s Military Biotech
Frontier: CRISPR, Military-Civil Fusion, and the New Revolution
in Military Affairs”, Jamestown, 8 octombrie 2019, URL:
https://jamestown.org/program/chinas-military-biotech-frontier-
crispr-military-civil-fusion-and-the-new-revolution-in-military-
affairs/
6. KOTT, A.; ALBERTS, D.; ZALMAN, A.; SHAKARIAN, P.;
MAYMI, F.; WANG, C.; QU, G., Visualizing the Tactical
Ground Battlefield in the Year 2050: Workshop Report, U.S.
Army Research Laboratory: ARL-SR-0327, 2015.
7. MIRONESCU, Vlad, „Franța începe cercetările pentru a dezvolta
‘soldați îmbunătățiți’”, DigiTV, 10 decembrie 2020, URL:
https://www.digi24.ro/stiri/externe/franta-incepe-cercetarile-
pentru-a-dezvolta-soldati-imbunatatiti-1415636
8. RAISAMO, Roope; RAKKOLAINEN, Ismo; MAJARANTA,
Päivi; SALMINEN, Katri; FAROOQ, Ahmed, ”Human
augmentation: Past, present and future”, International Journal of
Human-Computer Studies, vol. 131, noiembrie 2019, URL:
https://www.sciencedirect.com/journal/international-journal-of-
human-computer-studies/vol/131/suppl/C
9. THORPE, Joelle B.; GIRLING, Kimberly D.; AUGER, Alain,
”Maintaining Military Dominance in the Future Operating
Environment: A Case for Emerging Human Enhancement
Technologies that Contribute to Soldier Resilience”, Small Wars
Jurnal, 2017, URL: https://smallwarsjournal.com/jrnl/art/
maintaining-military-dominance-in-the-future-operating-
environment-a-case-for-emerging-human
152
153
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”
Tehnoredactor: Liliana ILIE

Corector: Carmen IRIMIA
Bun de tipar: 08.12.2021
Lucrarea conţine 154 de pagini.
Şoseaua Panduri, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti

e-mail: editura@unap.ro
Tel.: 021/319.48.80/453
32/13.12.2021 C. 204/2021
154

Impactul Noilor Tehnologii Asupra Artei Militare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Impactul Noilor Tehnologii Asupra Artei Militare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate

IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII

EDITURA UNIVERSITĂȚII NAȚIONALE DE APĂRARE „CAROL I”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Cîrciumaru, Florian (coord.)

Coperta: Andreea GÎRTONEA

 Lucrarea face parte din Planul de cercetare științifică al Universității Naționale

ISBN 978-606-660-454-3 (tipărit)

BIG DATA, PUTEREA ȘI ÎNTREBĂRILE

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ .................................................... 31

TEHNOLOGIA CUANTICĂ .......................................................... 55

SISTEME DE VEHICULE FĂRĂ PILOT LA BORD ................ 75

RACHETELE HIPERSONICE ...................................................... 92

INFLUENȚA BIOTEHNOLOGIILOR ÎN DOMENIUL

ÎMBUNĂTĂȚIREA PERFORMANȚELOR UMANE

Argument ■ Big Data ■ Artificial Intelligence ■ Quantum

Lumea este într-o continuă schimbare. Războiul, ca activitate

Capitolul conține o serie de probleme referitoare la

Iași, 2000; Mihai Zodian, Perspective Epistemologice și predicții în relațiile internaționale,

Sunt posibile și aplicații mai generale. Pe lângă interacțiunile cu

1. ***, ”COVID-19 Dashboard”, Center For Systems Science And

Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni care

Figura nr. 2: Stimularea artificială a „neuronilor”

Cu toate acestea, scopul nu este reproducerea inteligenței umane.

Figura nr. 3: O reprezentare vizuală a legăturii dintre

Figura nr. 4: Construirea unui sistem AI,

Cum funcționează inteligența artificială

Tipuri de inteligență artificială

Cum învață un sistem AI

Metode de învățare mecanică

Învățarea automată (Machine Learning/ML)

Tabelul nr. 1: Diferențele cheie între AI și ML93

Inteligență artificială (AI) Învățarea automată (ML)

Inteligența Artificială este o Învățarea automată este o ramură a AI

Scopul AI este de a crea un sistem Scopul ML este de a permite mașinilor

În AI, creăm sisteme inteligente În ML, învățăm mașinile cu date să

Învățarea automată și învățarea Învățarea profundă este un subset

AI are o gamă foarte largă de Învățarea automată are un domeniu

AI lucrează pentru a crea un sistem Învățarea automată funcționează

Sistemul AI este preocupat de Învățarea automată este preocupată în

Principalele aplicații ale AI sunt Siri, Principalele aplicații ale învățării

Pe baza capacităților, AI poate fi Învățarea automată poate fi, de

Include învățarea, raționamentul și Include învățarea și autocorecția atunci

AI se ocupă complet de date Învățarea automată se ocupă de date

Figura nr. 5: Sistemul de inteligență artificială GPT-397

Influențe asupra artei militare

1. AYOUB, Kareem; PAYNE, Kenneth, ”Strategy in the Age of

Tehnologia cuantică reprezintă un domeniu emergent în știință

De asemenea, experți în domeniul apărării din Marea Britanie au

1. ***, Hartree-Fock on a superconducting qubit quantum

Tehnologia sistemelor de vehicule fără pilot se află cu prioritate

Aceasta reunește cele cinci concepte plasate într-o succesiune

Aplicaţii, tendinţe şi influenţe în arta militară

1. ***, ”Micro drones killer arms robots – autonomous artificial

Capitolul de față tratează o temă care a irupt în atenția opiniei

Influențe asupra artei militare

https://www.nytimes.com/ 2019/12/27/us/politics/russia-hypersonic-weapon.html, accesat la

Journal of International Affairs, 27 ianuarie 2021, URL: https://gjia.georgetown.edu/

1. ARBATOV, Alexey, ”Mad Momentum Redux. The Rise and Fall

Accesul și libertatea de a manevra în spațiu ar trebui să se încadreze

Influența asupra artei militare

Figura nr. 8: Tipuri de orbită terestră215

Tabelul nr. 2: Tipuri de armament contra-spațiu222