ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR

ARMATE
,, ALEXANDRU CEL BUN”

GEOPOLITICA
MĂRII CASPICE
masterand: Alina Mușet
specialitatea: Securitate și apărare
disciplina: Studii de securitate și
apărare
Chișinău 2020
 Zona Mării Caspice este astăzi una dintre cele
mai importante zone geostrategice de pe glob.

 Regiunea Mării Caspice este considerată a fi cea mai importantă zonă din
punctul de vedere al resurselor energetice, după Golful Persic. Conform
prognozelor, în anul 2020, la nivel global se va consuma cu 30% mai
mult petrol decât în prezent. Iar în aceste condiţii, regiunea Mării Caspice
pare să asigure resursele energetice pentru dezvoltarea economică
viitoare.
 Bazinul Mării Caspice adăposteşte al treilea zăcământ de petrol al lumii,
după cele din Golful Persic şi Siberia. În raportul Departamentului de Stat
al SUA din 1997 prezentat Congresului se remarca faptul că, „dispunând
de rezerve potenţiale (posibil de extras), care ating 200 miliarde barili de
petrol (în jur de 27,5 miliarde tone), regiunea caspică poate deveni
jucătorul nou cel mai important pe piaţa mondială a petrolului în
deceniul următor”. Cât despre rezervele de gaze naturale, sunt
identificate în regiune rezerve de 7 trilioane m3 şi estimate rezerve de
20-22 trilioane m3.
 Aspecte geografice şi istorice

 Din punct de vedere geografic, Marea Caspică este localizată la graniţa

dintre Europa şi Asia, fiind delimitată de Munţii Caucaz la vest, Munţii
Elburz la sud şi de Deşertul Ustiurt la est. Aici, în zona Caucazului, există
mai multe focare de conflict simultane, uneori acestea fiind şi
interdependente, iar tensiunile din zonă au implicaţii nu numai asupra
stabilităţii zonei, ci privesc şi ameninţă şi securitatea Vestului.
Până la destrămarea URSS, Marea Caspică a fost domeniul exclusiv a două
state riverane: Iran şi URSS. După 1991, situaţia s-a schimbat profund, iar
saltul de la doi la cinci riverani (Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran şi
Azerbaijan) a avut drept consecinţă multiplicarea intereselor şi pretenţiilor
juridice asupra mării şi resurselor sale, mai ales asupra rezervelor de petrol şi
gaze naturale.
Rusia a garantat o prezenţă militară în întregul bazin
şi nu va accepta nicio forţă NATO în Marea Caspică.

 Companiile energetice ruseşti pot explora cele 50 miliarde de

barili de petrol din Marea Caspică şi cele 8,4 trilioane de metri
cubi de rezerve naturale de gaze.

Turkmenistanul
poate în cele din urmă să
înceapă să ia în considerare
conectarea gazului său la
proiectul comun turco-azer
TANAP printr-un gazoduct care
traversează Marea Caspică.
Iranul
şi-a mărit resursele
energetice pentru cele mai
mari oraşe din nord (Teheran,
Tabriz şi Mashhad) – deşi, în
acelaşi timp, s-a plasat sub
presiunea navelor ruseşti.
Resursele de petrol, conductele şi
oleaductele din regiunea caspică
 Dacă privim o hartă a lumii cu
distribuţia resurselor de petrol şi gaze,
limitândune doar la petrol, vom
observa că sunt diferite puncte
aproape egal distribuite pe mapamond.
Există, însă, o anumită zonă în care
concentraţia acestor puncte denotă
prezenţa unor rezerve semnificative de
petrol. Astfel, o concentraţie pe axa
verticală nord-sud porneşte din Siberia
de Vest şi merge într-o linie aproape
continuă prin Asia Centrală, respectiv
Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan,
cu devierea în Azerbaidjan, Iran şi până
la sud, în Orientul Mijlociu.
Aceasta indică, din punct de vedere geometric, realitatea geografică, adică faptul că avem de a face cu
trei module strategice:

-modulul rusesc
-modulul central-asiatic
-modulul Orientul Milociu.
 Kazahstan

 Este statul cu rezervele de petrol cele mai importante din regiune,

estimarea acestora variind între 95–117 miliarde barili, rezervele
dovedite cifrânduse între 15–22 miliarde barili în 2001. Experţii
economici apreciază îndeosebi modul în care a fost folosit ajutorul
financiar extern privind sectorul energetic, mişcare coordonată, de
altfel, de către Comitetul pentru folosirea capitalului străin. Până la
mijlocul anului 1999, totalul asistenţei financiare externe era de 331
milioane dolari SUA, dintre care 22 milioane au fost alocaţi sectorului
energetic. Cele 22 de câmpuri petroliere din această ţară – situate la
nord-est de Marea Caspică şi în centrul ţării – totalizează rezerve de
peste 15 miliarde tone.
 Cel mai avansat proiect de conductă este cel care vizează transportul
petrolului din Kazahstan în Rusia prin sistemul de conducte rusesc
TRANSNEFTI, ideea fiind de construire a unei mari facilităţi de
încărcare lângă portul rusesc Novorossiisk de la Marea Neagră.
 Azerbaidjan

 Estimarea rezervelor petroliere este între 5–11 miliarde barili, iar

rezervele de gaze sunt între 500–800 miliarde metri cubi (2000).
Un punct deosebit de interesant îl constituie faptul că peste 90%
din rezervele estimate de petrol se găsesc în zona maritimă.
Noile depozite sunt, în general, exploatate sau vor fi exploatate
cu ajutorul unor firme străine, posesoare de tehnologie modernă,
care să permită extracţia la adâncimi mai mari de 200 de metri.
 Se preconizează că zăcămintele din Kazahstan şi Azerbaidjan
(ţările cu cel mai mare potenţial în petrol din această zonă) vor
produce aproximativ 150 milioane tone ţiţei anual, ceea ce
înseamnă că la porturile estice ale Mării Negre, Novorossiisk
(Rusia) şi Supsa (Georgia), va sosi anual această cantitate de
petrol.
 Uzbekistan

 Rezervele de gaze naturale se află pe locul doi ca importanţă în

zonă, iar rezervele de petrol mai mici decât cele ale
Kazahstanului şi Azerbaidjanului. Aici există cinci zone bogate în
petrol: Ust-Yurt, Buhara-Kiva, Gisar, Surkandaria, Ferghana. Au
fost identificate 156 de câmpuri petrolifere şi de gaze naturale,
aflându-se în exploatare din 1999, 60 dintre ele – la adâncimi
care variază între 800 metri (Buhara) şi peste 6000 metri (partea
centrală a Depresiunii Fergana).
 Rezervele de pertol sunt estimate de către compania
Uzbekneftegaz la 527 milioane tone, dar un raport din 2001 al
guvernului american prevedea rezerve de petrol într-o cantitate
de 28 milioane tone, cu o posibilitate de ridicare de până la 138
milioane tone.
Zona Mării Caspice: un festin
energetic
 Pe lângă extragerea petrolului, pe țărmul Mării Caspice se
practică și extragerea sării, calcarului, prundișului, nisipului,
argilei etc. Marea are legătură navigațională cu Marea Azov
prin râul Volga, Don și Canalul Volga-Don .

Principalele porturi sunt Astrahan (Rusia), Baku (Azerbaidjan) si Bandar Shah

(Iran). Fluviul Volga furnizeaza 80% din apa dulce care se varsa in mare, raurile
si fluviile Ural, Emba, Terek, Kura si Atrek se varsa si ele in Marea Caspica.