Petrolul si industria petroliera.

Petrolul brut sau titeiul este un combustibil mineral clasic de origine organic. Reprezinta
un amestec complex de hidrocarburi lichide si s-a format in decursul unei lungi perioade de timp
din blanctanul depus pe fundul unor bazine marine deschise cu apa salmastra sau sarata si care
sub influenta bacteriilor s-a transformat in namol numit SAPROPEL care, ulterior a fost supus
mai multor transformari.
In urma actiunii mai multor factori, respectiv presiunea stratelor asupra rocilor in care
petrolul s-a format, el migreaza in rocile poroase formate din nisipuri, gresii, calcare sau
dolomite. Acest fenomen de migrare conduce petrolul aproape de suprafata unde poate fi
exploatat.
PETROLUL era cunoscut din cele mai vechi timpuri si utilizat in Orientul Mijlociu cu 56000 ani I.Hr. Existenta si utilizarea lui a fost mentionata inclusiv in lucrarile lui Herodot si
Strabon. Mai era cunoscut si in India, China, Japonia. In acea perioada era folosit la iluminat,
incalzit si ca isolator hidro in constructia zidurilor de aparare ale oraselor ori a cladirilor dar si ca
medicament.
In prezent este utilizat in combustie si ca materie prima in ind. Petrochimica. Calitatea este
apreciata prin randamentul sau mai mare sau mai mic, prin faptul ca este o sursa energetic relativ
comoda si care se transporta prin conducte la mii de km distanta.

Exploatarea ind. Petrolului

Exploatarea ind. incepe in a doua jumatate a sec. al XIX-lea cand sunt inreg in statistici
productii mai intai in Romania (1857) iar apoi in SUA, Canada si Rusia. Cea dintai sonda
mecanica a fost construita in 1959 in SUA unde s-a construit si prima conducta de petrol.
Iluminatul cu gaz (petrol lampant sau kerosene) a aparut la inceputul sec. al XIX-lea, aparitia
motorului cu combustie interna impulsioneaza ind. extractiva si pe cea de rafinare. La sfarsitul
sec al XIX-lea isi fac aparitia primele mari societati petroliere. Petrolul devine o resursa
energetica de prim rang fiind folosit la scara larga in ind. transporturilor.
Dupa al doilea R.M, imp. lui creste si mai mult prin aparitia si dezvoltarea petrochimiei.
Prin politicile specific acelor vremuri, ind. petroliera se nationalizeaza si stabilesc preturi
echitabile asupra prod. petrolului.

Rezervele mondiale de petrol si repartitia lor geografica

Rezervele globului se ridica la 170,8 miliarde tone ( din care peste 100 miliarde tone doar
in tari ale Orientului Mijlociu), iar cele probabile la 360 miliarde tone. Exista speranta descop. de
noi zacaminte de petrol, mai ales in platf. submersa si in glocisul continental de pana la 300 m
dar si in bazine sedimentare continentale recent descoperite in Amazonia. Coreland rezervele
sigure cu productia actuala se poate aprecia ca el ear asigura omenirea cu petrol pe o perioada de
42 de ani.
Asia detine 63% remarcandu-se Orientul Mijlociu si Apropiat cu 60% si Rusia cu 3%.
Cele mai mari detinatoare de reserve din Orientul Mijlociu sunt: Arabia Saudita ( locul I in
lume), Irak, Kuweit, E.A.U, la distant mai mare China, India, Indonezia.
Europa inclusive CSI detine 11,3%, principalele tari fiind: Rusia, Kazahstan,
Azerbaidjan, Norvegia, Marea Britanie.
America detine 15,4% din care: America de Nord 5,6% in Canada, SUA si Mexic,
America Centrala si de Sud 17,6% in Venezuela.
Africa 10 % in Libia si Nigeria.
Oceania si Australia 0,4%
Productia mondiala de petrol brut este in present de 3,9 miliarde tone din care 30% din
exploatari submarine. In ultimul deceniu, productia a ramas stationara dat.cererii mai reduse de
la consumat, ca urmare a stagnarii economice si datorita politicii de protejare a resurselor de titei
dusa de tarile exportatorare.

Repartitia geografica a exploatarii petroliere

Orientul Mijlociu si Apropiat concentreaza atat cea mai mare parte din rezerve si cea mai
mare parte din productie. Zacamintele se gasesc la adancimi mici si au o consistent usoara ->
principalul motiv pentru care detin recordul mondial al productiei la sonda iar costul extractiei
este destul de redus. Zacamintele sunt situate la mica departare de Golful Persic, cheltuielile de
transport pana la porturile acestuia fiind reduse. De asemenea, detine si cea mai mare pondere in
extractia submarina mondiala.
Arabia Saudita ocupa locul I de peste 10 ani. Zacamintele sunt concentrate in zona
litorala a Golfului Persic dar si in interior la Ghawar la 50-100 km distant de tarm. Acesta este
unul dintre cele mai mari zacaminte ale lumii, dispunand de rezerve de 10 miliarde de tone.
Litoralul Golfului Persic, intre Dhahran si Safanyah se obtine 60% din totalul productiei
submarine de petrol a Orientului Mijlociu. Exportul petrolului extras din cele doua mari
perimetre este deservit de doua mari conducte Transarabiene. Prima cu o lungime de 1730 km
din Akhar si ajunge in portul libanez Saida. A doua mai mica, traverseaza Canalul Suez si Marea
Mediterana
Iran rezerve concentrate in SV tarii, principalele exploatari fiind la Marun, Agha Jari, Ahwaz.
O vasta retea de conducte leaga zonele de exploatare cu porturile Abadan, Mashur si Caraj.

Irak pe locul al treilea ca rezerve si pe locul cinci ca producator mondial. In urma razboiului
din golf, datorita embargoului impus de marile puteri occidentale si-a redus productia la 25-30
milioane tone. Zacamintele sunt situate in partea de N a tarii, zona Mossul-Kirkuk, Jambur, zona
care detine cea mai mare parte din rezerve. A doua zona ca importanta se afla in S, spre golful
Persic, unde zacamintele si exploatarile continua si submarine. Alte zone sunt: Ar Rumalia, Al
Zanbair, Buzurgan. Are o retea vasta de conducte ce pornesc din N, din zona Kirkuk, spre
porturile meditereaneene: Banian (Siria), Tripoli (Libia), Saida, etc. Tot din Kirkuk pornesc
conducte spre Asia Mica, spre portul Yumurtalik.
Kuweit cu teritoriul foarte mic, pe locul cinci dpdv al rezervelor sip e locul patru ca
producator. A revenit la productii importante dupa Razboiul din Golf; detine recordul mondial la
pretul scazut de extractie a petrolului. In acelasi timp detine cele mai mari si productive
zacaminte petroliere la Burgawi (pe tarmul Golfului Persic).
E.A.U al treilea producator din zona si al VIII-lea pe glob, detinand rezerve mai ales in
domeniul submarin. Cea mai mare productie se gaseste in provincia Abu Dhabi, cu extractiile de
la Murban, cele submarine in campiile de la Zecum.
Oman peste 40 milioane tone
Siria proctii mari
Qatar productii de peste 60 milioane tone.
EUROPA SI CSI
CSI cunoaste o scadere dupa 1991 urmata de o crestere in 2008 cand a ajuns al treilea poducator
cu productii de 488 milioane tone. In ultimii ani s-au descoperit rezerve noi in Siberia
Occidentala.
Zona Baku reprezinta printre primele exploat. din lume, se gasesc in zona europeana si in cea
asiatica, cele mai importante in zona Volga Ural cu exploatari de la Sugravo si Tujmazy. In SV
zona Samara si Volgograd, Caucazul de N si in zonele submarine din Marea Caspica.
Siberia de V zacaminte cantonate de-a lungul lui Obi, unde datorita conditiilor climatic
extreme exploatarile se fac in conditii dificile.
In perimetrul Marii Caspice Kazahstan este cel mai important exploat. in Tengiz, tarmurile de
N si E precum si zona insulelor Sahalin si extremul orient unde se gasesc alte zone cu rezerve si
produse insemnate.
CSI dispune de o retea de conducte cu lungime de peste 80.000 km. Cele mai importante din
zona Volga Ural, la Moscova si Sankt Petersburg iar prin Gorki spre Europa Centrala si de V
alimentand Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria. O conducta ajunge in Siberia Centrala
iar alta conducta spre Siberia Occidentala.
Marea Britanie al treilea mare producator european dupa Rusia si Norvegia. Exploatarile se
fac numai submarin si sunt foarte costisitoare. Zacamintele de titei in Marea Nordului sunt
situate in apropierea apelor teritoriale britanice cu cele norvegiene insumand o suprafata de
440.000 km. Aceste exploatari se gasesc in zona central a Marii Nordului si in apropierea insulei
Shetland, unde principalele campuri -> Clyde, Balworel, Crawford etc.

Norvegia una dintre marile producatoare europene cu imparte cu Marea Britanie aceleasi
zacaminte din Marea Nordului.
America de N
SUA reprezinta al doilea producator de pe continent dar si ca detinator de rezerve. Principalele
zone de exploatare se gasesc in S statului Texas, Loiusiana care concentreaza 1/3 din totalul
rezervelor si asigura 2/5 din productia tarii. Exploatarile terestre cat si cele submarine de fac in
delta fluviului Mississippi si lacul Charles. Alte exploatari se fac in: Texas, Oklahoma, Kansas si
Arkansas.
In SUA, in regiunea montana exploatarile se gasesc in California, Colorado, Utah, New Mexico.
O a treia zona importanta se gaseste in zona marilor lacuri cu statele Illinois, Indiana, Ohio iar
cele mai recente sunt in Alaska; exploatari cu costuri mari datorita conditiilor climatice extreme.
Mexic al treilea detinator de pe continent cu campuri petroliere in Peninsula Yucatan dar si in
partea SV la care se adauga exploatari submarine din Golful Compeke (?)
Canada cele mai importante rezervele in Alaska si in Columbia Britanica. Zacamintele mai noi
descoperite recent sunt in delta McKenzie si in zona Marii Beaufort.
America de Sud in Venezuela petrolul reprezinta cea mai importanta rezerva a tarii, cea mai
mare cantitate se exporta. Principala zona se afla in laguna Maracaibo cu extractii terestre si
submarine. A doua zona se afla in Oriente, pe cursul mijlociu si inferior al fluviului Orinoco. Alte
state: Peru, Brazilia, Columbia, Ecuador si Argentina ( N Patagoniei si in zona Tarii de Foc)
Africa cuprinde doua zone petroliere mari. Una in N in zona sahariana si alta in zona Golfului
Guineea. La N gasim statele: 1. Libia cele mai mari rezerve in partea central si NE: Bir,
Raguba, Zeeten, legate prin conducte de zona litorala, unde o mare cantitate de petrol merge la
export.
2. Algeria rezervele la granite E cu Libia, cea mai cunoscuta este cea de la
Hassi, Messaoud, in partea S spre zona sahariana.
3. Egipt zacaminte in Peninsula Sinai, zona Golfului Suez si in V deltei Nilului.
4. In zona Golfului Guineea, mai ales in Nigeria se afla zacaminte terestre si
submarine, iar aproape toata cantitatea este exportata.
Asia de E, SE si S
China - a intrat relativ recent in randul producatorilor de petrol, zona cea mai importanta fiind
Tekeng din N, delta fluviului Huan-He. Zacamintele submarine, unele dintre cele mai mari se
afla in golful Bohai. Alte exploat: China de N, NV, N
Indonezia cea mai mare producatoare de petrol din SE Asiei, in mod special in Insula
Sumatera, insulele Kalimantan si insula Java.
Australia - face exploatari submarine in zona stramatorii Bass si precum si in statul
Queensland.

INDUSTRIA DE RAFINARE A PETROLULUI

Rafinarea petrolului se realizeaza in tarile producatoare dar si in cele importatoare de
petrol. Rafinariile sunt amplasate in zonele de extractive sau in porturi specializate in exportul
petrolului. Cea mai mare capacitate de rafinare o are America de N dar si Europa, Asia de S si SE
si Australia.
America de N rafinarii grupate in zona Golfului Mexic la Huston, New Orleans, Boston,
Baton Rouge si in zona marilor lacuri la Chicago, Toledo, Cleveland, iar o a treia zona in Middle
Continent si California de pe litoralul V.
Canada are concentrate rafinariile mai ales in zona marilor lacuri si porturile E atlantice
Montreal, Halifax sau pe tarmul V la Vancouver.
Europa intalnim rafinarii in : Italia (porturile Genova, Cagliari, Torino nu este port, Novara),
Franta (zona Marsilia, pe Sena inferioara precum si in zona Parisului), Germania ( rafinarii la
Koln, Mannheinz, porturile din N Hamburg), Marea Britanie (concentrate pe zona litorala in
estuarul Tamisei, pe tarmul Marii Nordului de unde pornesc numeroase conducte din platformele
continentale. Cea mai mare rafinarie FOWLEY), Spania (rafinarii in Valencia si Bilbao). Alte
tari: Olanda, Belgia, Suedia si Norvegia.
CSI un rol important pe glob in ceea ce priveste capacitatea de rafinare. Multe sunt situate in
zonele Baku, Ufo, Samara, Saratov, Volgograd etc.
Alte rafinarii situate pe traseul conductelor magistrale: Krasnoiank, Omsk, Batumi, Vladivostok.
Asia Japonia este a patra tara din lume dupa capacitatea de rafinare: Kobe, Nagoya dar si in
unele porturi de pe coasta de SV a insulei Honshu sau a insulei Kyushu.
Orientul Mijlociu si Apropiat Iran, Arabia Saudita, Kuweit, Irak, Siria.
America Centrala si de Sud Venezuela, Trinidad-Tobago, Argentina, Brazilia.
Africa Africa de Sud, Algeria, Nigeria, Egipt.

GAZELE NATURALE
Gazele naturale constituite din hidrocarburi gazoase in care predomina CH4. Acestea au
mare capacitate calorica ce poate ajunge pana la 13850 kcal/m si se utilizeaza in doua directii:

una drept combustibil deoarece constituie o sursa energetic excelenta, cu ardere complete fara a
degaja fum sau sa lase cenusa. Ele pot fi transportate prin conducte de la distante de mii de km. A
doua directie ca materie prima pentru industria chimica in vederea obtinerii metanului, etilenei,
ingrasemintelor chimice, a negrului de fum, maselor plastice, amoniacului.
Gazele naturale se impart in:
1. Gazul metan
2. Gazul de sonda
Gazul metan (sau gaz uscat) se gaseste singur in zacamant, contine mult etan si o cantitate
mica de hidrocarburi de tipul: etanului, butanului, propanului etc. Aceste zacaminte in
aproprierea regiunilor petroliere: Golful Mexic, zona Baku, zona Saratov si altele.
Gazele de sonda ( umede sau associate) se gasesc in zacamant impreuna cu petrolul si s-au
format odata cu acestea. In cadrul zacamintelor de petrol, gazele de sonda pot fi dizolvate in
pentru sau pot fi gasite libere formand o cupola deasupra zacamantului, ori un strat inclus.
In cazul gazului de sonda extractie direct din zacamant dar si in urma rafinarii. Multa
vreme, gazul a fost lasat sa se piarda in atmosfera sau a fost reintrodus in zacamant pentru
restabilirea presiunii.
Capacitatea lui dupa al II-lea Razboi Mondial cand s-a observat importanta lui dar si ca urmare
a conditilor crizei energetice. Importanta economica a gazelor naturale a determinat cresterea
continua a consumului acestora, in ultimul timp fiind descoperit tot mai multe zacaminte si
rezerve. Zacamintele gasite pe uscat dar si in platforma continental sau in largul marilor si
oceanelor inclusiv in Oceanul Arctic. In prezent, rezervele mondiale estimate la peste 185.000
miliarde m, rezervele continuand sa creasca deoarece noi zacaminte sunt descoperite. 41% din
acestea se gasesc in Orientul Mijlociu in Iran si Qatar, apoi CSI si pe locul trei Africa cu
rezerve in Nigeria, Algeria si Egipt. Pe locul patru se afla America de Nord SUA, Canada si
Mexic. Europa detine 3,4% din total, in cea mai mare parte in Europa Occidentala in Norvegia,
Olanda si Marea Britanie.
Alte rezerve: Malayesia, China, Paskistan, Venezuela, Australia.
Exploatarea industriala a gazelor a inceput in 1880 iar pana la al II-lea Razboi Mondial productia
a crescut relativ lent. Ulterior, se intensifica exploatarea in tari mai vechi producatoare si altele
noi apar pe harta globului in Europa Occidentala, Orientul Mijlociu si Africa de Nord.
In 2008 productia de gaze naturale era de 3065 miliarde m. Europa, inclusive CSI detin cam
din totalul mondial, din care peste 30% ii revine CSI-ului.
CSI cel mai mare producator mondial de gaze naturale cu peste 700 miliarde m exploatate in
2008. Productia din CSI este asigurata de trei state independente: Rusia cu peste 600 miliarde m,
Turkmeninstan cu 66 miliarde m si Uzbekistan cu 62 miliarde m. Zacamintele se gasesc in
partea europeana si in cea asiatica: Siberia de V, pe cursul mijlociu si inferior al fluviului Obi,
exploatari submarine in Marea Kara. Multe extractii se gasesc in zone polare sau in tinuturi
mlastinoase, ceea ce face dificila exploatarea si transportul lor.
In partea europeana, cele mai vechi exploatari se fac in Ucraina Subcarpatica, pe cursul mijlociu
al Volgai, in N Caucazului si in Uralul de Sud.

CSI dispune de o retea de conducte de transport si distributie peste 270.000 km. Gazele
transportate prin aceste conducte sunt exportate in Europa ( Germania, Ucraina, Franta, Romania
etc) dar si spre Japonia.
Europa Occidentala concentreaza zacaminte si exploatari de gaze naturale pe continent cat si in
zonele submarine. Importante sunt zacamintele din Marea Nordului cu mari rezerve formate din
gaze de sonda. Exploatarea lor este insa ingreunata de marimea valurilor care ajung pana la 30
m, precum si de intensitatea vanturilor.
Olanda a inceput exploatarea in 1950, a ajuns o mare producatoare mondiala, multa vreme fiind
chiar al treilea producator mondial. In 2008 ocupa locul 10 pe Glob. Are zacaminte terestre cat si
in platforma continentala a Marii Nordului. Cel mai important zacamant este localizat la
Groningen care detine cea mai mare parte din zacamintele tarii. Olanda aprovizioneaza cu gaze
naturale tarile Uniunii Europene fiind cea mai mare exportatoare de pe continent.
Marea Britanie are mai ales zacaminte submarine, cele mai cunoscute fiind campurile Leman
Bank si Viking. Pe continent zacamintele localizate in Scotia, zona Edinburgh si Anglia in
Yorkshire.
Norvegia este o producatoare insemnata de pe continent, avand reserve submarine atat in zona
Marii Nordului cat si in zona Marii Barent. In present, exploatarile din Marea Nordului se fac in
zonele Ekofisk, Cod si Figg.
Alte producatoare importante sunt: Germania, Italia, Franta, etc.
America de Nord concentreaza cele mai inseminate zacaminte ale lumii cantonate mai ales in
SUA. Se situeaza pe locul I pe Glob, cu exploatari importante in zona Golfului Mexic unde se
realizeaza din productia nationala. Exploatarile se gasec in domeniul submarin si in cel
continental => Okhloma si Kansas din Sud, iar in Nord cele doua state Dako (Dakota de Sud si
Dakota de Nord). In Vest, in muntii Stancosi pe teritoriul statelor California, New Mexico si
Colorado. In Est, exploatari in zona muntilor Apalasi iar in ultimul timp au fost descoperite si
valorificate intens; zacaminte din S Alaskai. Reteaua de conducte depaseste 1,5 milioane Km,
acestea alegand campurile gazeifere de zonele mari consumatoare.
Canada este a treia producatoare de pe Glob, cu extractii in Alberta si British Columbia, iar
rezerve importante au fost descoperite recent in zona arctica. O mare parte din productia obtinuta
este exportata spre SUA, existand o retea de conducte transcanadiene ce leaga orasele Edmonton
de Montreal, spre Chicago si pana la San Francisco.
America de Sud Venezuela ( cu exploatari in zona Maracaibo), Argentina, Chile, etc.
Asia Orientul Apropiat si Mijlociu care dispune de mari rezerve, insa exportul lor este limitat
datorita unei infrastructure mai slabe de transport. Cele mai mari rezerve le detin Iran, Qatar,
Arabia Saudita. Rezervele de gaze natural si aici sunt legate de bazinele petroliere (zone
petroliere). Mai recent au intrat in randul producatoarelor China cu bazine in NV tarii si
Indonezia cu exploatari in insulele Sumatra si Kalimantan.
Africa exploatari in partea N, se suprapun zonei Sahara, cel mai important producator fiind
Algeria, principalul exportator de gaze spre Europa prin intermediul conductelor submarine.
Alti producatori: Libia si Egipt.

Australia cea mai noua producatoare ce detine rezerve mai importante in lungul litoralului SE
si in statul Queensland. Unele cercetari au aratat ca rezervele aflate in zona submarina a
litoralului Australian le-ar putea intrece pe cele din Marea Nordului.
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
Industria energiei electrice are o importanta vitala pentru dezvoltarea economico-sociala a lumii
contemporane, consumul de energie electrica fiind indispensabil tuturor sectoarelor de activitate.
Spre deosebire de alte forme de energie, cea electrica are o serie de calitati:
- Este convertibila in alte forme de energie primara
- Se transporta usor la mari distante cu pierderi minime
- Este nepoluanta, etc.
Inceputurile industriale ale energiei electrice dateaza din 1869 cand a fost construita prima
hidrocentrala, cea de la Lancey in Franta. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si-au facut aparitia
noi categorii de centrale electrice diferentiate in functie de tipul de energie primara folosita.
Prima centrala geotermica ITALIA, altele in INDONEZIA, JAPONIA, SUA.
Dupa al doilea Razboi Mondial apar cele nuclearo-electrice, primele fiind construite in CSI,
Franta, Marea Britanie, SUA. Li s-au adaugat centralele mareo-motrice din Franta si Rusia si
cele solare din Italia, SUA sau cele eoliene din CSI, SUA, Marea Britanie si alte zone.
In ultimul timp se observa folosirea energiei neconventionale prin transformarea in energie
electrica a diferentelor de temperatura si salinitate inregistrate de apele oceanului planetar,
utilizarea energiei valurilor, etc.
In functie de sursele primare energetice utilizate se disting mai multe tipuri de centrale electrice.
1. TERMOCENTRALE folosesc pentru producerea energiei electrice combustibilii
fosili: carbuni, petrol, gaze naturale, sisturi bitudiroase. Aceste centrale prezinta avantajul ca pot
fi construite intr-un timp scurt, cu investitii nu foarte mari si care produc o cantitate insemnata de
energie electrica. Repartitia geografica a lor este influentata de tipul de combustibili folosit. Cele
pe carbune sunt amplasate in apropierea exploatarilor de carbune, cum sunt cele din bazinul
Moscovei, bazinul Rhur, Silezia Superioara si Motru Rovinari.
In ultimul timp, ca urmare a scumpirii petrolului si gazelor naturale, atentia s-a indreptat dinnou
asupra termocentralelor, mai ales asupra acelora care functioneaza pe baza carbunelui inferior. In
prezent, termocentralele furnizeaza aproximativ 65-70% din energia electrica a Terrei.
2. Hidrocentralele transfera energia hidraulica in energie electrica. Aceasta forma de energie
este regenerabila, nepoluanta si prezinta o importanta economica deosebita. Desi costul
hidrocentralelor este mai ridicat decat cel al termocentralelor, energia electrica produsa este de 34 ori mai ieftina decat cea produsa in termocentrale. Repartitia teritoriala a potentialului
hidroenergetic mondial este foarte inegala, intregul potential al globului fiind apreciat la 6,2
milioane MW. Valoarea potentialului hidroenergetic depinde de debitul fluvial respectiv si de
profilul longitudinal al acestuia, fiind influentata direct de repartitia precipitatiilor si
particularitatile reliefului. Din punct de vedere al reliefului, punctele cele mai fovarabile pentru
captarea energiei hidraulice sunt pragurile, cascadele si defileele adanci sapate in roca dura unde

constructia barajelor se poate face cu un minim de efort sau poate fi chiar eliminat. Aceste
conditii se gasesc in deosebi pe raurile din Peninsula Scandinava, Canada, Brazilia, Muntii Anzi,
Alpi, Himalaya, China de SE, etc.
Repartitia pe continent Asia detine 40% din potentialul global, urmata de Africa cu 19%,
America de Nord cu 11% si America de Sud cu 10%.
In America de Nord reprezinta regiuni geografice cu cea mai buna valorificare a potentialului
hidroenergetic. Cele doua state, SUA si Canada produc 28% din productia globului.
SUA cele mai importante amenajari se afla in Muntii Stancosi si Cascadelor, pe fluviul
Columbia. Cea mai mare hidrocentrala Grand Culle, cu o putere de peste 11.000 M, pe fluviul
Colorado in aval de Marele Canion, pe fluviile Missouri si Tennessee, la Cascada Niagara, etc.
Canada cea mai mare amenajare pe fluviul Sf. Laurentiu si la Cascada Niagara.
America Latina se remarca hidrocentralele in Brazilia, pe fluviile Parana si Rio Grande, cea
mai importanta, cea de la Itaipu, cu o putere de peste 12.600 MW.
Europa fara CSI hidrocentralele nu depasesc 1000-15000 MW cu exceptia celei de la Portile de
Fier I.
CSI locul 3 in lume ca volum al productiei hidroenergetice pe fluviile Volga (13 hidrocentrale
Samara si Volvograd), pe Nipru, Ienisei/Enisei, Angara, Irtasi, etc.
Asia China si Japonia. In China pe fluviile Chang Jiang, Yangtze, Huang He. Japonia- Honshu
dar si in India pe Gange si Brahmaputra.
Africa cele mai importante amenajari pe Nil (Assuan), Congo, Niger, Zambezi, etc.
3. Centralele nuclearo-electrice pot furniza energie electrica ieftina obtinuta pe doua cai.
Prima cale prin fisiune nucleara care consta in fragmentarea atomilor grei de uraniu, plutoniu si
toriu, proces in urma caruia se elibereaza cantitati mari de energie. A doua cale prin fuziune
nucleara proces folosit din 1991.
Efectele acestor centrale asupra mediului sunt controversate, unii spun ca ofera o siguranta
sporita, functionand fara accidente deosebite, altii considera ca exista o poluare asupra mediului,
mai ales in urma accidentelor cu urmari grave si de lunga durata asupra mediului.
2006 productia de energie electrica nucleara a fost de 2700 miliarde de kW/h, reprezentand
16% din totalul mondial.
Principalii producatori sunt: SUA, Franta, Japonia, Germania, Rusia, Coreea de Sud.
4. Centralele geotermice valorifica energia calorica emanata de campurile geotermice.
Fluxul de caldura provine din interiorul Pamantului unde se inregistreaza temperaturi ridicate la
limita placilor terestre si care se caracterizeaza prin vulcanism si seismicitate. Cele mai
cunoscute centrale sunt in: SUA, Filipine, Noua Zeelanda, Japonia, CSI, Islanda, insa ponderea
energiei obtinut este destul de modesta.
5. Centralele eoliene valorifica energia furnizata de vant, efectul mecanic fiind proportional
cu viteza. Datorita intermitentei vantului si imposibilitatii de stocare a energiei electrice,
centralele eoliene pot functiona doar ca elemente integrate in reteaua de electricitate iar in zonele
izolate sunt cuplate la generatoare diesel. Cele mai cunoscute zone cu centrale in SUA, in
Insulele Canadiene, China, Germania, Olanda, CSI, Marea Britanie, zonele favorabile pentru

instalarea lor fiind insulele, tarmurile, zonele montane inalte unde frecventele si intensitatile
vantului sunt mi ridicate.