Tema: Geografia gazelor naturale

Gazele naturale reprezintă un combustibil mineral gazos cu ardere completă, puțin poluantă, ușor
transportabil la distanțe mari și foarte mari cu o capacitate calorică între 5500 mii și 13500
kcal/m3. Există 2 tipuri de gaze naturale: gaze metan și gaze de som. Gaze metan numit și gaz
natural uscat conține peste 90% metan și cantități mici de CO 2, natriu. Având o putere calorică
de la 9860 la 13500 kcal/m 3. Are origine organică și se întâlnesc în vecinătatea marelor regiuni
petroliere sau în regiuni gazifere separate ca: Asia Centrală, Povolgia sau Transilvania. Se extrag
din sonde. Prețul de cost al dobândirii fiind mic comparativ cu al petrolului de 8 ori mai mic.
Gazele de sondă, numite gaze umede sau petroliere sunt dizolvate în întregime sau parțial în
petrol și reprezintă un amestec de metan cu etan, propan, butan, izobutan etc. Se separă de petrol
pe măsura ce presiunea scade ori în zăcăminte ori la suprafață. Au o putere calorică mai mică de
9000 kcal/m3. În ultimii 15 ani a început să fie extras așa zisul gaz deșis, localizat între 2 straturi
de șisturi bituminoase sau cărbune (se pompează apă între șisturi pentru a crește presiunea și a
fărâma șistul). Rezerve mari de acest tip de gaze au SUA, Canada, Polonia, Ucraina etc. (dar
extracția lor este periculoasă sau poate duce la impurificare a mediului și formare de cutremure).
Rezervele mondiale potențiale de gaze naturale se estimează la 250 mil/m 3 pe când cele precise
209 mil/m3, ceea ce ajunge omenirii pentru 100 de ani. Repartizarea geografică a resurselor de
gazr de pământ ca și acelor de petrol este foarte neuniformă. Cele mai mari rezerve le au Țările
Orientului Mijlociu cu 38%, după care urmează Rusia, Turkmenistan, Qatar, Iran etc. În toate
regiunile lumii cu excepția Americii de Nord dupa 1981 au fost descoperite noi zăcăminte de
gaze naturale. Aceasta se referă, în primul rând, la Australia, Asia de Vest, America Centrală și
de Sud, unde rezervele au sporit de 2 ori. Mai bine de 80% din rezervele mondiale de gaze
naturale se află pe teritoriile a zece state: Rusia, Iran, Qatar, Turkmenistan, SUA, Arabia Saudită,
Emiratele Arabiei Unite, Venezuela, Nigeria, Algeria.
Cele mai mari rezerve de gaze naturale sânt amplasate în următoarele 11 regiuni gazifere:
1.Siberia de Vest cu peste 600 miliarde/m 3 și cu zăcăminte importante în Urengoi, Medvijie,
Iamburg, Iubileinoe și Comsomolscoe.
2.Regiunea Golfului Persic cu zăcăminte mai importante în Iran, Qatar, Emiratele Arabiei Unite,
Arabia Saudită.
3.Regiunea Golfului Mexic cu zăcăminte atât în zona de litoral a uscatului în Pehas și Mexic, cât
și pe platforma continentală ce aparține aceleași țări.
4. Medul Continent cu 2 grupuri importante una la nord în statele Dacota de Nord și Dacota de
Sud și altele la sud în statele Canzas și Oklohama.
5.Canada de Sud-Vest cu zăcăminte în statele Alberta, Sascapcevan și Columbia Britanică.
6.Zona Mării Caraibelor cu zăcăminte mari în Venezuela, Trimidan și Tabaho, Columbia.
7. Marea Nordul cu numeroase zăcăminte în partea de sud ce aparține Marii Britanii și Olandei și
mai puțin în partea de nord și centrală și aparține Norvegiei.
8.Asia Centrală cu zăcăminte în Turkmenistan și Uzbekistan.
9. Africa de Nord cu zăcăminte mai importante în Algeria și Libia.
10.Asia de Sud-Est cu zăcăminte mai apreciabile în Indonezia și Malayesia.
11.Zona Golfului Guineea cu zăcăminte amplasate în Nigeria.
Extragerea gazelor naturale a început să se facă mai masiv începând cu anii ’30 ai secolului XX-
lea sporind mult la începutul secolului XXI-lea. Ca și în cazul petrolului, gazele naturale se
extrag de regulă nu numai în regiunile cu resurse mari, dar și acolo unde consumul este mai mre.
În Republica Moldova gaze naturale se extrag în raionul Cantemir, satul Vitorovca și Baimaclia.
Consumul la ora actuală este de 3550 miliarde/m 3 și îi revine regiunilor și statelor înalt
dezvoltate pe regiuni geografice. Cei mai mari consumatori sunt: America de Nord, Uniunea
Europeană, fostele state ale Uniunii Sovietice, China-zona asiatică pacifică. Pe țări aparte se
evidențiază SUA, Rusia, Iran, China, Japonia, Canada, Arabia Saudită, Marea Britanie,
Germania, Mexic-lor le revine peste 60% din consumul mondial, de regulă, așa țări ca Rusia,
Iran, Canada, Mexic extrag mai mult decât consumă. Analizând comerțul cu gaze naturale,
menționăm că în anul 2019, pe piața mondială s-au vândut mai mult de 700 miliarde/m 3 de gaze
în stare obișnuită și circa 330 miliarde/m 3 lichifiat. Principalii importatori de gaze naturale prin
conducte sunt țările europene, lor revenindu-le mai bine de 53% din importul
mondial.Principalele gazoducte ce asigură cu gaze naturale țările europene sunt:
1.Severnaea Silanie- este cea mai normică rețea de gazoducte și trece prin Siberia de Vest prin
Belorusia, Polonia, ajungând la Germania, are ramificări spre Finlanda și Țările Baltice și ajung
până în Franța.
2.Severnîi patok- are 1224 km și trece pe fundul Mării Baltice unind orașeke Viborg și Greisfald,
Germania.
3.Bratsvo- în afară de gazul rusesc din Siberia de Vest spre Europa de Vest se transportă și gazul
din Asia Mijlocie, mai ales din Turkmenistan trece prin Ucraina, Slovacia, Austria și ajunge în
Italia.
4.Golovoi patok- transportă gazele naturale spre sudul Siriei și ajunge în Turcia.
5.Norfra și alte sisteme de conducte încep în Marea Nordului având direcția spre Franța,
Germania și Italia.
6.Transmediteran-unește Algeria cu sudul Italiei,traversând Marea Mediterană.
7.Magreb- Europa transportă gaze din Algeria prin Spania, traversând Strâmtoarea Gibraltar.
În America de Nord gazoductele leagă Statele Unite, Canada și Mexic