Tema: Geografia industriei energetice

Geografia industriei energetice este ramura pe care se bazează existența unei economii
naționale sau fără energie electrică este imposibilă viața zi de zi, este imposibilă producția
materială, prelucrarea și distribuirea mărfurilor. Ca și alte ramuri ea are 2 domenii: primul ține de
extracția surselor de energie primară ,iar al doilea ce ține de producția energiei. Drept sursă de
energie primară pot servi energia musculară, gazele naturale, cărbunele, petrolul, puterea apei,
uraniu. Raportul dintre sursele energetice primare se numește bilanțul energetic. De-a lungul
evoluției omenirii el permanent se schimbă .De la începutul producției energiei și până la
sfârșitul sec XX-lea ,aproximativ 60- 65% sursă de producție a energiei era cărbunele. El și acum
păstrează o cotă importantă de 30% ,în așa țări ca China, Rusia, Polonia.El în masă se folosește
la termocentrale.Dar întâietatea o deține păcura și alte produse petroliere cu 35%. Fominant
crește importanța gazelor naturale.Ele sunt ușor transportabile, nu lasă deșeuri și au putere
calorică mare. Geografic cei mai mari producători de energie din lume sunt: SUA, Rusia, China,
Arabia Saudită.Cei mai mari consumatori de energie sunt: SUA, China, Japonia. Majoritatea de
cantitate se produce la stații termoelectrice. Prima stație electrică a fost construită în Londra
1882 și avea o capacitate de circa 60 kW. Deci, anul 1882 este anul apariției energiei
electrice.Astăzi termocentralele funcționează pe cărbune, păcură, gaze naturale, turbă și șisturi
bitominoase. Sistema de funcționare a unei stații termoelectrice este următoarea- generatoarele
ce produc curent electric sânt puse în mișcare de turbine care se rotesc sub presiunea aburilor, iar
aburii sânt produși în cazane speciale unde se arde combustibilul. Majoritatea stațiilor
termoelectrice produc curent și căldură sau apă fierbinte, sau aburii după ieșirea din turbine se
condensează în răcitoare speciale și această apă fierbinte încălzește sistemul locativ în Republica
Moldova. Sânt 2 stații termocentrale mari la Chișinău ,o stație termoelectrică la Bălți și stații
termoelectrice de cartier în localitățile mari. Stațiile termoelectrice au un șir de avantaje: produc
stabil energia electrică indiferent de timpul de afară, pot fi construite nu numai acolo unde se
extrage combustibilul, dar și în zonele populate, sânt construite rapid și repede întorc cheltuielile.
Dezavantajele sunt că consumă mult combustibil care trebuie transportat permanent , cer spații
de depozitare a combustibilului și a deșeurilor, consumă multă apă, sânt poluante. Alt tip de
centrale sunt cele nucleare. Ele utilizează în calitate de combustibil energia degajată în timpul
reacției nucleare a uraniului (foarte rar se folosește plutoniu). Prima centrală atomo-electrică a
fost construită după al Doilea Război Mondial în orașul Obninsk din Rusia. Astăzi asemenea
stații sunt peste 30 țări ale lumii și ei produc peste 13 % din producția lumii. Cele mai multe
stații nucleare sânt astăzi în Statele Unite, Franța, Rusia, Japonia și Germania. Hidrocentralele
sânt al treilea tip de stații electrice care folosesc energia apei căzătoare pentru a roti turbinele și
respectiv generatoarele ce produc curent electric. Ideal hidrocentralele pot fi construite pe râurile
din munte. Atunci când este vorba de hidrocentrală ppe relief de câmpie, cum ar fi hidrocentrala
de la porțile de fier dintre Serbia și România sau se lărgește râul pe porțiunea dată sau se
construiește în lac de acumulare. În Republica Moldova sânt construite 2 hidrocentrale pe relief
de câmpie, una fiind amplasată la Dubăsari și are o capacitate de 48 mii kW/oră, iar alta este
construită la Costești-Stânca și are capacitatea 16 mii kW/oră. Hidrocentralele au și ele
avantajele lor, în primul rând ele folosesc o sursă naturală inepuizabilă, energia produsă este
nepoluată, iar curentul electric produs este 3-4 ori mai ieftin decât la alte stații. Dezavantajele
acestui tip este că ele se construiesc încet și sânt costisitoare. Geografic analizând repartizarea
lor, menționăm că în Europa de Vest numeroase centrale hidroelectrice de capacități nu prea
mari sânt amplasate în Munții Pirinei, Alpi, Scandinavi, Sudeț și Masivul Central Francez. În
Europa de Est se evidențiază sistemele hidrocentrale de pe râurile Volga și Kama în Rusia,
Nipru în Ucraina.Paralel, menționăm că în Rusia mari hidrocentrale sânt construite în Siberia, pe
râul Enisei și Angara .În Asia de Est numeroase hidrocentrale funcționează în Japonia și China.
Cele din Japonia sânt medii, pe când cele din China sânt foarte mari pe râurile Huanhe, Yangtze
și altele. În Asia de Sud centrale mari au India și Pakistan, situate pe râurile din munții Gații de
Vest și Gații de Est, dar și pe râul Indus.În America de Nord se evidențiază sistemele energetice
construite pe râurile Columbia, Colorado, Genesse, Sfântul Laurențiu, Rio-Grande și altele.
Astfel, pe unul și același râu sânt construite câteva hidrocentrale. În America de Sud se plasează
râul Parana și afluenții săi, pe care sânt circa 15 hidrocentrale din altele râuri San Francisco și
Caroni.În Africa sisteme de hidrocentrale sunt pe râurile Nil și care aparțin Egiptului și Etiopiei ,
Zambezi, Niger și Congo. În Australia stațiile hidroelectrice au o importanță neînsemnată, ele
fiind construite pe cursurile superioare ale râului Murray și ale afluenților săi.Astăzi în lume la
toate tipurile de stații se produce peste 22 miliarde kW/oră, în afară de producția energiei
electrice la stațiile tradiționale avem producția la stațiile netradiționale, cum ar fi producția
folosirii energiei solare, eoliană, salamareilor. În Republica Moldova în ultimii ani au fost
construite câmpuri cu panouri solare, dar ele sânt doar la etapa incipientă. Lideri în producția
energiei electrice la stațiile eoliene sunt Bulgaria, Statele Unite, Olanda. În ultimul timp capătă
experiența producția energiei teotermale, adica energia din interiorul pământului care se obține
prin perforarea plasturilor terestre.