Sunteți pe pagina 1din 12

Valorificarea resurselor hidroenergetice

din America

CUPRINS:
NOTIUNI INTRODUCTIVE
CELE MAI MARI CENTRALE HIDROELECTRICE
STATELE UNITE ALE AMERICII: RESURSE HIDROENERGETICE
GENERALITATI
STUDIUL PE TARI: - CANADA
- VENEZUELA
- BRAZILIA
PREZENTARE CELE MAI IMPORTANTE FLUVII/RAURI CU
HIDROCENTRALELE SI BARAJELE AMENAJATE
CONCLUZIE: IMPORTANTA VALORIFICARII RESURSELOR
HIDROENERGETICE

NOTIUNI INTRODUCTIVE
Omul de-a lungul timpului a avut efecte pozitive si negative, in acelasi timp,
asupra apei.
In acest proiect vom descrie cum omul a utilizat apa in scopuri bine definite.Mai
intai vom incepe cu utilizarea apei in agricultura : apa indeplineste in agricultura
functii complexe:intra in constitutia solului, plantelor,vehiculeaza materia si energia in
sol. Sistemele de irigatii actuale sunt de dimensiuni mari, dotate cu tehnici moderne
si sunt concepute in combinatie si cu alte tipuri de lucrari, in special cu cele
hidroenergetice,de exemplu sistemele de pe Nil-Assuan, Huang-He si sistemele

de apa acumulata in lacurile marilor hidrocentrale de pe Parana-Columbia,


Sacramento, Colorado si Rio Grande. Despre cele mentionate anterior va vom vorbi
in continuare.
In general, studiul potentialului hidroenergetic al cursurilor de apa urmareste
evaluarea cantitativa a resurselor energetice, repartizarea lor geografica,
posibilitatile tehnice si economice de amenajare de centrale hidroelectrice si lucrari
de regularizare a debitelor, corelarea valorificarii hidroenergetice cu celelalte
folosinte ale apelor.
Factorii cei mai importanti care influenteaza resursele hidroenergetice sunt:

potentialul hidrologic exprimat prin cantitatea si distributia precipitatiilor,


marimea coeficientilor de scurgere, marimea si variatia debitelor;
potentialul morfometric exprimat de pantele reliefului;
structura geologica si caracteristicile geotehnice ale bazinelor hidrografice;
factorii limitativi sau restrictivi ai valorificarii resurselor hidroenergetice:
caracteristicile scurgerii solide, particularitatile chimice ale cursurilor de apa,
regimul termic si de inghet al raurilor, limitari geo-topografice;
limitari tehnico-economice

La ora actuala unele centre urbane sunt afectate de criza de apa, disponibilitatile
in resurse de apa fiind sub nivelul cerintelor. In aparenta, potentialul hidroenergetic al
tuturor fluviilor Terrei ar putea asigura o proportie mult mai mare din necesarul de
energie electrica al omenirii. Totusi el are anumite "limite": o parte este foarte greu de
amenajat, o alta parte necesita foarte mari transformari ale mediului, iar anumite tari
nu au resurse financiare si tehnologice necesare pentru constructia de hidrocentrale.
Astfel hidroenergia este de fapt o resursa limitata, intr-un fel sau altul.
Aproximativ 18% din energia mondiala este produsa de hidrocentrale. Energia
apelor este folosita inca din antichitate, fiind transformata de catre stramosii nostrii
cu ajutorul unor roti, in energie cinetica.
Centralele hidroenergetice moderne se folosesc de baraje si rezervoare mari, care
pot fi construite in tarile in care exista cursuri de ape ce trec prin pante abrupte.
Apa este o sursa foarte ieftina si continua de energie, dar si scumpa in acelasi timp
daca privim din unghiul constructorilor de astfel de sisteme. Este o sursa nepoluanta
de energie, chiar daca se crede ca vegetatia de pe fundul lacurilor de acumulare
produce o mare cantitate de gaze ce contribuie la sporirea efectului de sera.
Construirea de baraje duce de multe ori la distrugerea unor ecosisteme, asa cum
este cazul barajului THREE GORGES, de pe fluviul Yangzi din China, care va duce
la mutarea a peste un milion de oameni pana la terminarea acestuia in 2009.
CELE MAI MARI CENTRALE HIDROELECTRICE
1. Three Gorges (China)- in constructie / Fluviul Albastru ( Yangtze )
2. ITAIPU (Brazilia-Paraguay) - Parana - 12.600 MW
3. Grand Coulee (SUA) - Columbia - 6.500 MW

4. Sayano Shushenskaya (Rusia) - 6.400 MW

Nume

rau / tara

Manuel M. Torres

Grijalva, Mexico

Alvaro Obregon

Mextiquic,
Mexico
Orinoco,
Colombia
British
Columbia,
Canada
Bat, Colombia

Alberto Lleras
Mica
La Esmeralda
Oroville
El Cajn
Hoover
Dworshak
Glen Canyon
Daniel Johnson
Zimapan

Feather, Calif.,
U.S.
Humuya,
Honduras
Colorado, Ariz.Nev., U.S.
North Fork
Clearwater,
Idaho, U.S.
Colorado, Ariz.,
U.S.
Manicouagan,
Canada
Moctezuma,
Mexico

inaltime ( m ) capacitat
e (mil.mc)
261
1,660

anul finalizarii
constructiei
1981

260

n.a.

1926

243

1,000

1989

24,670

1972

237

815

1975

235

4,299

1968

5,650

1984

223

35,154

1936

219

4,259

1974

216

33,304

1964

214

141,852

1968

207

n.a.

1994

243

234

STATELE UNITE ALE AMERICII : resurse hidroenergetice


GENERALITATII
1. Regiunea New England
Situata intre tarmul Oceanului Atlantic, fluviul Hudson si granite cu Canada.
Regiunea New England cuprinde 6% din populatia tarii si participa cu peste 8% la
crearea venitului national.
Valorificarea resurselor hidroenergetice si a celor lemoase a dus la dezvoltarea
timpurie a industriei in aceasta zona, precum industria de masini unelte, industria de
utilaj energetic, de motoare de avioana precum si industria chimica si de prelucrere a
lemnului.
Fara a ocupa o suprafata prea mare, situata in marginea de nord-est a tarii, regiunea
constituie nucleul din care s-a format marele stat federal de azi.
2. Regiunea Middle Atlantic (Central atlantica)
Se intinde de la tarmul Oceanului Atlantic pana al Muntii Appalachi, ocupand 4% din
suprafata tarii. Unul dintre centrele regiunii Central Atlantica este Philadelphia care
formeaza o conurbatie in cadrul S.U.A. fiind dispusa in apropiere de resursele
energetice(carbunii din Appalachi, petrolul din Pennsylvania, hidroenergia de pe raul
Delaware) a favorizat dezvoltarea industriei siderurgice, constructii navale,
perelucarea petrolului, poetrochimica, locomotive si vagoane etc. Zonele industria le
se afla in partea de sud a orasului in lungul fluviului Delware unde se gaseste si o
centrala electronucleara, avand o importanta majora valorificarea resurselor
hidroenergetice.
Buffalo este un port activ ce face legatura intre Mariel Lacuri si Oceanul Atlantic.
Apropirea de casacada Niagara si deci de amenajarile hidroenergetice au favaorizat
dezvoltarea industriei, bine reprezentata prin cea siderurgica, chimica,
electrotehnica.
3. Regiunea South Atlantic (sud-atlantica)
In partea de sud a S.U.A. se situeaza sase state cu larga iesire la Oceanul Atlantic,
care, desi nu au o dezvoltare economica la nivelul statelor din nord, se defirentiaza
de restul statelor sudice prin existenta unor resurse de carbuni, minereu de fier,saruri
de potasiu si resurse hidroenergetice. Din punct de vedere al industriei regiunea se
distinge prin prelucrarea bumbacului, industria tutunului, industria conservelor si a
sucurilor. In zona Fall Line au fost construite hidrocentrale care asugura cerintele de
energie electrica ale regiunii.
4. Regiunea East South Central (central- sud-estica)
Regiunea cuprinde versantul sudic al Muntilor Appalachi, Podisul Cumberland si o
prtiune din capia Mississippi. Vaile adanci ale raurilor Alabama si Tennessee
constituie atat culoare de ciuculatie cat si surse de energie electrica. Prin
amenajarea complexa a raului Tennessee, productia de energie electrica asigura
intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si catre alte regiuni. In preajma
hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice ,
fapt ce a determinat conturarea unei regiuni industriale , cu centre importante la nivel
national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville. Orasele din valea Tennessee :
Knoxville, Chattanooga, Nashville, toate puternice centre industriale a caror activitate
a fosdt mult impulsionata de construirea sistemului energetin T.V.A.

5. Regiunea Mountain (Statele montane si regiunea Muntilor Stancosi)


Este cea mai intinsa zona economico-geografica a tarii. Califonia este cel mai
dezvoltat stat al vestului S.U.A., atat din puct de vedere industrial cat si agricol,
comercial-finanicar, cultural si turistic, dispunand de cele mai mari resurse
energetice. Energia electrica este furnizata de marile termocentrale, care
functioneaza pe baza petrolului si a gazelor naturale cat si de hidrocentralele de pe
fluviul Colorado.
6. Regiunea North Pacific
Situata in extremitatea de nord-vest si vest a tarii, in bazinul fluviului Columbia si la
tarmul Oceanului Pacific, regiunea ocupa 9% din suprafata S.U.A. principalele
bogatii sunt padurile si hidroenergia (40% din potentialul hidroenergetic).
Pentru dezvoltarea economica a regiunii, valorificarea resurselor hidroenergetice a
constituit un impuls deosebit, pe fluviul Columbia construindu-se numeroase
hidrocentrale care au atras dezvoltarea industriei metalurgiei neferoase si atomice si
totodata a permis irigarea unor terenuri intinse.
STUDIUL PE TARI
CANADA
Desi are o productie semnificativa de hidrocarburi, carbuni si uraniu, Canada si-a
dezvoltat o puternica industrie hidroenergetica: aproape 2/3 din productia de energie
electrica este obtinuta in hidrocentrale.
Columbia este fluviul cel mai bine valorificat din punct de vcedere hidroenergetic:
25 de hidrocentrale (dintre care 4 in Canada), cu o putere instalata totala de peste
2000 de MW; cea mai mare hidrocentrala este Grand Coulee (6500 MW) din SUA.
Acest fluviu curge in restul Americii de Nord, pe teritoriul Canadei si al SUA.
Canada are si un fond forestier urias (aproape 400 mil ha), intinse pasuni naturale
si terenuri arabile si unu dintre cele mai mari potentiale hidroenergetice de pe glob.
VENEZUELA
Venezuela este situat n nordul Americii de Sud, cuprinznd terminaiile nordice ale
Munilor Anzi (care depesc 5000m), cmpia fluviului Orinoco i Podiul Guyanelor
(care ajunge la 3000 m), dispuse n ordine de la nord-vest spre sud-est. Pe un
afluent al rului Caroni se afl cascada Angel, cea mai nalt din lume (978 m). n
Venezuela predomin populaia de origine european. Principalele orae sunt:
Caracas, Valencia i Maracaibo. Spre deosebire de alte state sud-americane,
Venezuela dispune de rezerve mai mari de petrol (fiind a 5-a productoare mondial)
i gaze naturale. Are de asemenea, resurse clasice pentru America de Sud: minereu
de fier i minereuri neferoase (bauxit ndeosebi). Resursele de petrol sunt
exploatate n jurul i interiorul Lacului Maracaibo i n cmpia i delta fluviului
Orinoco; petrolul se prelucreaz n centre situate pe litoral (cum ar fi Valencia). Fierul
se exploateaz n Podiul Guyanelor (Cerro Bolivar) i este destinat ndeosebi
exportului. Datorit resurselor hidroenergetice bogate, Venezuela i-a dezvoltat
foarte mult sistemul de hidrocentrale (hidrocentrala Guri, situat pe rul Caroni, este
una dintre cele mai mari din lume).

BRAZILIA
Imensul teritoriu al Braziliei este mprtit n 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud si
centru-vest ,dar cele care ne intereseaza din punct de vedere
hidroenergetic sunt regiunile de Nord si de Sud.
REGIUNEA DE NORD (Statele Amazonas, Par, Acre, Rondnia, Roraima,
Amap si Tocantins) acoper n principal Bazinul Amazonului. n regiunea de nord a
Braziliei sunt concentrate 20% din rezervele mondiale de ap dulce.
REGIUNEA DE SUD (Statele Parana, Santa Catarina si Rio Grande do Sul)
este a doua ca nivel de dezvoltare n Brazilia, avnd o balant echilibrat ntre
sectorul agricol si cel manufacturier. n vestul regiunii, la granita cu Argentina, se
gsesc Cascadele Iguau, unul din cele mai frumoase colturi de natur ale lumii. La
mai putin de 20 km distant de acestea, pe fluviul Paran, care separ Brazilia de
Paraguay, este construit cea mai mare hidrocentral a lumii, Itaip.
Surse de energie
Hidroelectricitatea, lemnul si produsele din trestie de zahar acoper 59% din
necesarul de consum energetic al Braziliei.
Dotata cu un potential hidroelectric estimat la 255 milioane KW, Brazilia a
investit treptat in proiectarea si construirea de baraje, pentru a satisface necesarul
de energie al unei economii in crestere.
Prima uzina hidroelectrica a inceput sa functioneze in 1889, generand 250 KW,
ceea ce reprezenta jumatate din termoelectricitatea generata in acea epoca. In
1997, proportia era cu totul alta: 54.970 milioane KW proveneau din uzine
hidroelectrice, in timp ce 4.790 milioane KW erau generate de surse termice.
In 1962, capacitatea de productie energetica instalata a Braziliei era de 5,8
milioane KW. Aceasta capacitate a crescut Ia 6,8 rnilioane KW in 1964, 17,6
milioane KW in 1974, 37,3 milioane KW in 1985 si 63 milioane KW in 1997.
Uzina hidroelectrica de la Itaipu, cea mai mare din lume, este localizata pe raul
Parana, la granita Braziliei cu Paraguay, aproape de cataractele Iguacu, fiind un
proiect bilateral intre cele doua tari.Constructia a inceput la jumatatea anilor 70 si in
1985, au inceput sa functioneze trei din cele 18 turbogeneratoare (de 700 MW
fiecare). Astazi, cu cele 18 turbogeneratoare functionand la intreaga capacitate,
productia de energie a uzinei Itaipu este de 12,6 milioane KW, impartita egal intre
Brazilia si Paraguay.
Uzina hidroelectrica de la Tucurui, care genereaza in prezent 3,9 milioane KW, va
produce 7,7 milioane KW cand va fi terminata.
Capacitatea de generare de energie hidroelectrica a Braziliei este estimata la
127.867,6 MW, din care 24,42% sunt in functiune sau in constructie, 35,8% sunt
inventariate, iar 39,78% sunt estimative.
HIDROCENTRALA DE LA ITAIPU
Numele de Itaipu provine de la o insula care a existat in apropierea santierului de
constructie. Itaipu, in limba Guarani, inseamna pietrele care canta .
Cu o putere mai mare decat 10 centrale atomoelectrice, alimenteaza al doilea oras
ca marime de pe glob cu electricitate cu zero emisii din 1984, fiind in continuare
extinsa pana in 1991. 26% din consumul de energie electrica al Braziliei si 78% din

cel al Paraguay este acoperit de ITAIPU.


Capacitatea de generare instalata este de 14 GW, cu 20 de unitati generatoare de
700 MW fiecare.
In anul 2000 si-a atins capacitatea record de productie de 93,4 miliarde kWh , ceea
ce a reprezentat 93% din necesitatile Paraguayului si 20% din cele ale Braziliei in
anul 2005.
Localizata la granita dintre Brazilia si Paraguay si la mica distanta de granita cu
Argentina, primul pas luat in vederea constructiei a fost in 1966 cand ministrii de
externe ai Braziliei si Paraguay au semnat tratatul bilateral Documentul de la
Ygazu. Prin acesta s-a stabilit conceperea unui studiu evaluativ al potentialului
hidroelectric al raului Parana, aflat in posesia ambelor state.
Acest complex const de fapt dintr-o serie de baraje de diverse tipuri, are o
lungime total de 7744 metri i o nalime de 225 metri. Centrala hidroelectric este
situat, n mare, la baza barajului principal dar si pe canalul de evacuare. Dintre cele
18 generatoare electrice 15 sunt situate n centrala principal iar 3 sunt situate pe
canalul de evacuare.
Canalul de evacuare a surplusului de ap este situat n partea dreapt a centralei
fiind format din 14 segmente avnd un potenial de evacuare a apei de 62200
m3/secund(de dou ori mai mare dect cel nregistrat n cazul celei mai mari
inundaii). Pentru a putea fi construit barajul principal i centrala electric, rul a fost
redirecionat spre stnga printr-un canal. Volumul construciei de la Itaip este
impresionant.
Pentru realizarea construciei s-a mutat albia fluviului Paran, care este al aptelea
din lume i s-au mutat 50 milioane de tone de roc i piatr.
Pe 26 aprilie 1973 cele doua guverne au semnat un tratat pentru dezvoltarea
utilizarii resurselor hidroelectrice ale raului Parana si au fondat ITAIPU Binacional
(o cooperare cu capacitatea legala, administrativa si financiara si responsabilitatea
tehnica de a planifica, construi si pune in functiune proiectul hidrocentralei) in 17 mai
1974.
Constructia efectiva a inceput in 1975, atingand apogeul in 1978 cand la proiect
lucrau 30 000 de oameni. Productia lunara de beton a proiectului atingea 338 000
metri cubi. In total s-a folosit de 15 ori cantitatea de beton utilizata pentru constructia
Eurotunelului. Barajul atinge o inaltime de 196 de metri si are o lungime de 7,76
kilometri. Lacul de acumulare astfel creat are o lungime de 170 de kilometri si o
capacitate de 29 miliarde tone de apa.

PREZENTARE CELE MAI IMPORTANTE FLUVII/RAURI CU


HIDROCENTRALELE SI BARAJELE AMENAJATE
AMAZON
Amazonul este fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, care
inregistreaza la varsare in estuarul sau valoarea de 219.000 m 3/s, respectiv fluviul cu
cel mai extins bazin hidrografic din lume, 6.915.000 km 2, acoperind cinci tari ale
Americii de Sud:Brazilia, Peru, Bolivia, Columbia si Ecuator. Fluviul Amazon, la fel ca
Dunarea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.
Izvoarele Amazonului se gasesc in masivul peruan Nevado Mismi, la distanta de
175 km de Oceanul Pacific. Amazonul propriu-zis incepe de la confluenta celor doi

mari afluenti Ucayali si Maranon, pana la unirea cu apele celui mai mare afluent de
pe stanga Rio Negro. In limitele bazinului intra versantii estici ai Anzilor, o parte din
Podisul Guyanei, partea nordica si centrala a Podisului Braziliei si Amazonia, cea
mai mare campie din lume.
Raurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza
numeroase cascade si repezisuri care le confera un potential hidroenergetic ridicat.
Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza in care nervura
principala, Amazonul, colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate
remarca o disimetrie evidenta, in sensul ca pe partea dreapta, din sud, vin mai multi
afluenti si mai mari, Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu, Tocantins, in comparatie cu
partea stanga, Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro. Se estimeaza ca Amazonul
colecteaza circa 1000 de afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km
lungime.
Situat in zona ecuatoriala, cu afluenti in ambele emisfere, regimul de scurgere
este uniform tot timpul anului. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, cand apele mari
din cele doua emisfere se suprapun producand inundatii catastrofale.
Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici
pororoca este efectul fluxului marin care patrunde in sus pe fluviu, provocand valuri
puternice ce ajung uneori pana la Santarem.In estuarul larg de peste 200 km si lung
de 350 km, pororoca are efecte distrugatoare asupra tarmului, ingreuneaza navigatia
spre ocean si chiar descarcarea apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua
fenomene care schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de varsare
ale afluentilor.
Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii, apreciat la 280 mil.KW,
este foarte putin folosit pana in prezent.
TENNESSE
Al doilea sistem hidroenergetic din S.U.A este Tennesse, care inglobeaza nu
mai putin de 50 de hidrocentrale pe raul omonim si principalii sai afluenti. Importante
sunt de asemenea sistemele hidroenergetice Missouri, Colorado (hidrocentrala cea
mai importanta fiind Hoover), California, pe fluviul Sfantul Laurentiu (hidrocentrala Sf.
Laurentiu si Power Dam) sau hidrocentrala Robert Mozes de pe cascada Niagara.
Majoritatea acestor siteme hidroenergetice complexe au fost realizate in perioada
intrebelica.
COLUMBIA
Fluviul Columbia, ale carui ape strabat o regiune muntoasa, formeaza
numeroase parguri si cascade. Cel mai impresionant sector se gaseste in Podisul
Columbia, unde fluviul a sapat un canion adanc.
Panta accentuata in combinatie cu debitul mare al apei la varsare creaza conditii
ideale pentru construirea de baraje si hidrocentrale. Pe cursul fluviului au fost
ridicate 11 astfel de constructii. In ciuda prezentei barajelor, Columbia este
navigabila, prin ecluze, pe o distanta de 1.038 kilometrii. Defileul fluviului Columbia
este unul dintre cele mai mari defilee nord americane de pe coasta de vest a
Pacificului. Doua baraje se afla pe defileu Barajul The Dalles si Barajul
Bonneville , acestrea au contribuit la linistitrea apelor repezi ale raului si la disparitia
unor casacade. Au ramas totusi un numar mare de cascade, numai in statul Oregon

sunt 77 de cascade, printre care se poate aminti cascada Multnomah Falls care are
o diferenta de nivel de 188m.
Columbia este unul dintre cele mai lungi fluvii ale Americii de nord, cu o lungime de
1953 km si avand debitul cel mai mare dintre toate fluviile nord americane care se
varsa in Pacific. Bazinul sau de colectare are o suprafata de 668.217 km patrati.
Ea curge mai intai spere nord-vest, printr-o vale lunga si ingusta, care a fost activa
din punct de vedere seismic dovada fiind numeroase izvoare fierbinti aflate in
aceasta zona. Pe suprafata Statelor Unite, fluviul curge mai intai spre sud, apoi
formeaza un cot urias numit Big Bend . Columbia se intoarce apoi spre vest si
marcheaza granita dintre statele Washington si Oregon, varsandu-se in Oceanul
Pacific printr-un estuar.
COLORADO
Colorado impreuna cu Columbia sunt cele mai mari fluvii ale continetului nordamerican avand directia de curgere spre Oceanul Pacific. Dupa confulenta cu Little
Colorado, fluvial formeaza cel mai mare canion din lume (Grand Canyon) situate
intre podisurile Kaibab si Red butte, avand o lungime de 450 km, latime intre 6-30
km si adancime de pana la 1.600m.
Colorado desi are un bazin hidrografic foarte intins, din cauza conditiilor climatice
foarte aride din Podisul Colorado, atat el cat si afluentii sai pierd din cantitatea de
apa cu care acestia vin din sectoarele superioare-montane. Daca in cursul superior
debitele sunt mari, cerinta de apa in schimb este mica deoarece populatia este rara.
In sectorul inferior, insa dupa iesirea din Grand Canyon, pentru satisfacerea
cerintelor mari de apa au fost construite baraje pentru acumolarea apei, acestea fiind
folosite si in hidroenergie, irigatii si alimentarea populatiei. Pe afluentii sai s-ai
construit doua baraje pe San Juan la Navajo, pe Green River la Flaming Gorge. Pe
Colorado sunt barajele de la Glen Canyon, cu 213m inaltime, situat la confluenta cu
San Juan, Hoover in aporpiere de Las Vegas construit in 1936, cu 221 m inaltime.
Ca urmare a acestor retineri de apa in lacuri si folosirea ei la irigatii, alimentarea
populatiei, industrie, Colorado prezinta la varsare un debit doar de 5 mertii cubi pe
secunda cantitate cu totul nesemnificativa, fiind cel mai elecvent caz de secatuire a
apelor unui rau.
MISSOURI
Lungimea: 4320 km
Suprafata bazinului: 1370000 km
Situat: America de Nord - S.U.A.
Este cel mai mare afluent al fluviului Mississippi, desi la confluenta cu acesta,
Missouri il depateste, atat prin lungime cat si prin dimensiunile bazinului hidrografic.
Spre deosebire de Mississippi, care in limba indienilor inseamna ,,marele rau,
Missouri nseamna ,,marele noroios (Big Muddy), pentru ca transporta o cantitate
mare de aluviuni. Missouri se formeaza prin unirea, in dreptul localitatii Three Forks,
a trei afluenti- Jefferson (Red Rock), Madison si Gallatin, care izvorasc din Muntii
Stancosi, la limita dintre statele Montana, Idaho si Wyoming si din apropierea
Parcului National Yellowstone. Raul curge, la inceput spre nord, printr-o depresiune
intramontana, in care s-au construit trei lacuri de acumulare de dimensiuni mai mici
(Canyon Ferry, Hauser si Holter) folosite pentru irigatii si hidroenergie.

Planul de amenajare integrala a bazinului Missouri (inclusiv afluentii)


prevedea realizarea a 103 baraje si tot atatea lacuri de acumulare, cu un volum total
de 143 Miliarde m3, 27 hidrocentrale cu o putere instalata de 2511 MW, cu o
productie de energie electrica de 10235GWh/an. Printre lacurile de acumulare cele
mai mari, de pe Missouri propriu-zis, mentionam Garrison (Sakakawea) cu 30,6 km3
si 1560 km2, Oahe cu 29,1 km3 si 1500 km2 si Fort Peck cu 24,8 km3 si 1000 km2.
Prin realizarea progamului s-a regularizat scurgerea, evitandu-se inundatiile si
asigurandu-se un volum acceptabil de apa in perioadele secetoase din an.
Pe rau s-a calatorit, la inceput, cu ambarcatiunile locale, ulterior fiind folosite si
vase fluviale mai mici, cu toate dificultatile intampinate din cauza cataractelor, in
cursul superior, si a apelor mici, vara, in cursul inferior. Localitatea Fort Benton,
situata la iesirea raului din Gates of Mountain, reprezinta punctul terminus spre
amonte pana unde mergeau vasele fluviale.

CONCLUZIA: IMPORTANTA VALORIFICARII RESURSELOR


HIDROENERGETICE
Potentialul hidroenergetic reprezinta o sursa importanta de obtinere a energiei
electrice, o energie curata, din surse regenerabile.
Sursele regenerabile de energie dein un potenial energetic important i ofer
disponibiliti nelimitate de utilizare pe plan national si chiar mondial.
La nivel global, dintre toate sursele de energie regenerabile, energia hidro a fost cel
mai mult exploatata, chiar daca, in ultima perioada, aplicarea unor programe
hidroenergetice in tarile aflate in curs de dezvoltare au fost tergiversate din cauza
finantarii, sau din motive sociale sau ecologice. In aceste tari, potentialul
hidroenergetic este folosit intr-o mica masura: 5% in Africa; 8% in America Latina,
9% in Asia. In prezent, China exploateaza aproximativ 10% din potentialul sau
exploatabil (cca. 378 GW), cel mai mare din lume.
Ele asigur creterea siguranei n alimentarea cu energie i limitarea importului de
resurse energetice, n condiiile unei dezvoltri durabile.
Pentru dezvoltarea economica a unor regiunii, valorificarea resurselor
hidroenergetice a constituit un impuls deosebit.De exemplu, pe fluviul Columbia
constructia de numeroase hidrocentrale a atras dezvoltarea industriei metalurgiei
neferoase si atomice si totodata a permis irigarea unor terenuri ntinse.
Foarte multi oameni si societati isi pun urmatoarea intrebare: De ce este
hidroenergia o surs de energie verde?
Raspunsul este cat se poate de simplu: pentru ca ne ofera posibilitatea de a
valorifica energia electrica de conversie a apei in energie electrica. In afara de
avantajele mentionate anterior pe care ni le ofera valorificarea acestui tip de resurse,
exista si dezavantaje.
In primul rand costurile foarte mari de constructie ale barajelor si hidrocentralelor,
costuri pe care multe tari nu si le permit acoperi si de aceea resursele raman
nevalorificate.
O alta problema dezbatuta este aceea ca aceste amenajari afecteaza anumite
ecosisteme si duc la disparitia unor specii de pesti si plante acvatice, unele dintre ele
aflate chiar pe cale de disparitie.

Dar in ciuda numeroaselor impedimente, de cele mai multe ori de natura


economica, din ce in ce mai multe tari incep sa valorifice aceste resurse, iar
rezultatele pozitive nu intarzie sa apara.

BIBLIOGRAFIE :
MICROSOFT ENCARTA ENCYCLOPEDIA, 2006-2007
INTERNET : WIKIPEDIA
I. ANDREI, A. ERIKOS, S. TESLARU STATELE LUMII DE LA A LA Z
EDITURA TESS-M, CONSTANTA 1998, editie revizuita si editata in 2007