Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ASACHI IASI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII SI INSTALAII
REFERAT
INDUSTRIA ENERGETICA IN
ROMANIA
Profesor coordonator :
Prof. dr. ing. Valentin PAVEL
Student : GRIGORAS LUCIAN
Anul II MASTER
2015-2016
Cuprins
0
I. Situatia domeniului energetic in Romania pag. 2
V. Concluzii pag.
16
Bibliografie pag.
17
1
I. Situatia domeniului energetic in Romania
2
Resurse energetice regenerabile
Potentialul national al resurselor regenerabile
3
Costuri si beneficii
Cu excepia centralelor hidroelectrice mari, costurile de producere a energiei electrice n
uniti ce utilizeaz surse regenerabile sunt n prezent superioare celor aferente utilizrii
combustibililor fosili.
Stimularea utilizrii acestor surse i atragerea investiiilor n uniti energetice ce
utilizeaz surse regenerabile se realizeaz prin mecanisme de susinere, n conformitate
cu practica european.
4
Valoarea PIB pe cap locuitor a fost de 3665,3 Euro2005/loc., fiind de circa 6,3 ori mai
mic decat valoarea medie din tarile Uniunii Europene si de 1,9 ori mai mic decat valoarea
medie a celor zece tari nou intrate in Uniunea Europeana (NM 10). Aceasta dezvoltare
economica a determinat o crestere cu numai 11,3% a consumului intern de energie
primara in anul 2005 fata de anul 2000, valoarea realizata in 2005 fiind de circa 40,5
mil.tep. Datorita nivelului de dezvoltare economica mai redus, consumul de energie
primara pe locuitor (1,85 tep/loc.) din Romania este de circa doua ori mai mic decat
valorile inregistrate in tarile Uniunii Europene-UE 25 (Figura 3). Pe de alta parte, este de
remarcat decuplarea cresterii PIB de cresterea cosumului de energie primara, datorata in
parte restructurarii economice si in parte imbunatatirii modului de utilizare a energiei. In
anul 2004 consumul de energie primara s-a ridicat la 39,018 mil. tep. Analizand structura
consumului, se constata o distributie echilibrata intre gaze naturale (36,4%), titei si
derivati petrolieri (25,1%) si carbune (22,4%)-Figura 4.
Productia interna de energie primara s-a mentinut constanta (circa 28 mil.tep), cresterea
productiei de carbune compensand scaderea productiei de titei si gaze naturale. Pe fondul
cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in
2000 la circa 34% in 2004.
Energie electrica
La sfarsitul anului 2005, puterea disponibila in sistemul electroenergetic a fost de 14.714
MW (Figura 5).
In anul 2005, productia de energie electrica a fost de 59,7 TWh fata 51,9 TWh, in anul
2000.
Structura productiei de energie electrica in anul 2005 este prezentata in Figura 6.
5
In anul 2004, s-a realizat un consum final de energie electrica de 38,8 TWh.
La sfarsitul anului 2004 numarul consumatorilor de energie electrica a fost de 8.594.067,
din care 8.036.932 consumatori casnici.
Intensitatea energiei electrice o putem observa in graficul de mai jos.
Energie termica
Alimentarea cu energie termica in sisteme centralizate de distributie se realizeaza prin
centrale termice (CT), centrale electrice de termoficare (CET), care furnizeaz energie
termic pentru un oras, o zona a oraului, sau un cartier.
In ultimii ani, consumul total de caldura a scazut lent, datorita, in principal, plafonarii
consumului industrial, in prezent totalul consumului insumeaza 9 mil. tep, din care
consumul asigurat prin sisteme centralizate de distributie reprezinta 2,6 mil tep-circa
30%.
Numrul locuinelor racordate la sistemele centralizate de producere i distribuie a
energiei termice este de circa 2.350.000, reprezentand 55% din totalul locuinelor din
mediul urban i 29% din totalul locuinelor, conform recensmntului populaiei i
locuinelor din martie 2002. In prezent, numrul de familii alimentate cu energie termic
prin sistemele centralizate de producere i distribuie este de circa 1.900.000.
Gaze naturale
In anul 2005, consumul total de gaze naturale a fost de 17 604 milioane m 3, din care 3
425 milioane m3, a reprezentat consumul consumatorilor casnici (20%).
6
Productia de gaze naturale a fost in anul 2005 de 12 458 milioane m 3, iar importul a fost
de 5 146 milioane m3 (29% din total).
La sfarsitul anului 2005, numarul total de consumatori de gaze naturale a fost de
2.412.640, din care 2.345.853 consumatori casnici.
Puncte forte:
Romania are o traditie indelungata in industria energetica, beneficiind de expertiza
atat in industria de petrol si gaze, cat si in cea de producere a energiei electrice si
termice;
Romania dispune de resurse energetice importante, indeosebi carbune si minereu de
uraniu, dar si de rezerve semnificative de petrol si gaze naturale;
Infrastructura complexa si diversificata: reea nationala de transport energie electrica,
gaze naturale, titei, produse petroliere, capacitati de rafinare, de transport maritim si
capacitati portuare importante la Marea Neagra;
Structura diversificat i echilibrat a produciei de energie electrica;
Program nuclear in derulare si industrie orizontala de profil bine organizata si
performanta, sustinuta de tehnologii sigure recunoscute pe plan mondial si percepute
pozitiv de opinia publica;
Existenta unui cadru institutional si legislativ adaptat la principiile pietei interne din
Uniunea Europeana;
Potenial ridicat de resurse regenerabile exploatabile, sustinut de o piata functionala
de Certificate Verzi;
Romania nu are probleme cu respectarea angajamentelor asumate prin Protocolul de
la Kyoto;
Interconectarea sistemelor de transport al energiei electrice i al gazelor naturale cu
sistemele similare ale rilor vecine.
Puncte slabe:
serie de instalatii de producere, transport si distributie a energiei partial
invechite si depasite tehnologic, ce nu respecta cerintele de mediu;
7
dependenta crescanda de importul de hidrocarburi, in sectorul gazelor
naturale, depinzand pentru moment de un singur furnizor;
Eficiena energetica redus pe lantul productie-transport-distributie-
consumator final;
Organizarea sectorului de producere a energiei electrice pe filiere
tehnologice;
Performante sub potential ale companiilor energetice cu capital de stat;
Existenta unor distorsionari de preturi la consumatorii finali;
Capacitate redusa de cercetare-dezvoltare-diseminare in sectorul energetic;
Lipsa unor planuri privind modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica
din sisteme centralizate versus incalzirea individuala a locuintelor in mediul urban.
Oportunitati:
Romania are o pozitie geografica favorabila pentru a participa activ la
dezvoltarea proiectelor de magistrale plan-europene de petrol si gaze naturale;
Existena pietelor fizice si financiare de energie, precum si acces la piete
regionale de energie electrica si gaze naturale cu oportuniti de realizare a serviciilor
de sistem;
Climat investitional atractiv atat pentru investitorii straini cat si autohtoni,
inclusiv in procesul de privatizare al diferitelor companii;
Cresterea increderii in functionarea pietei de capital din Romania,
deschizandu-se posibilitatea listarii cu succes la Bursa a companiilor energetice;
Liberalizarea integrala a pietelor de energie si gaze naturale n anul 2007;
Oportunitati crescute de investitii in domeniul eficientei energetice si al
resurselor energetice regenerabile neutilizate;
Accesarea Fondurilor structurale.
Amenintari:
Rezervele exploatabile de titei, gaze naturale si uraniu sunt limitate, in conditiile in
care nu au fost descoperite noi zacaminte importante;
Volatilitatea preurilor la hidrocarburi pe pieele internaionale;
Posibilitatea aparitiei unor efecte negative asupra concurentei in sectorul energetic la
nivel european, datorita tendintelor de concentrare din industria energetica;
Un ritm ridicat de crestere a cererii de energie in contextul relansarii economice;
Existenta inca a unor arierate la nivelul unor companii din sector precum si a
sistemului de compensare financiar ntre agenii economici pe piaa energiei;
Pondere ridicata a populatiei prezinta un grad de vulnerabilitate ridicat la preturi ale
energiei apropriate de nivelul mediu european;
Lipsa de instrumente fiscale pentru sustinerea programelor de investitii in eficienta
energetica, utilizarea resurselor regenerabile si dezvoltarea serviciilor energetice.
8
III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic
1. Temeiul juridic: tratatele constitutive
La o prima vedere, s-ar putea afirma ca o buna parte din tratatele constitutive ale
Comunitatilor Europene a fost consacrata diferitelor aspecte ale politicii energetice.
Astfel, Tratatul institutind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, intrat n
vigoare n 1952, a creat cadrul juridic al pietei unice a carbunelui ncepnd cu 10
feburarie 1953. Regulile fundamentale au fost stabilite n special de Art. 4 al Tratatului,
care interzicea aplicarea de taxe vamale sau taxe cu un efect echivalent asupra carbunelui
si produselor din carbune provenite din statele membre, precum si impunerea de restrictii
cantitative. Construit n jurul principiului concurentei reglementate, Tratatul de la Paris
cuprindea nu numai reguli mpotriva ntelegerilor, concentrarilor si pozitiilor dominante,
ci interzicea si discriminarile prin preturi, practicile discriminatorii, concurenta neloiala.
Se urmarea astfel asigurarea unui acces egal al cumparatorilor la sursele de productie.
Tratatul si-a ncetat aplicarea n iulie 2002, fiind singurul dintre tratatele de baza care a
fost ncheiat pentru o perioada determinata: 50 de ani. Aranjamentele si realizarile
obtinute pe baza sa au fost nsa preluate n cadrul Comunitatii Europene printr-o serie de
masuri tranzitorii adoptate naintea ncetarii aplicarii sale, precum Decizia nr.
2002/234/CECO privind consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO si fondul
pentru cercetare n domeniul carbunelui si otelului, si Decizia nr. 2002/596/CE privind
consecintele expirarii Tratatului CECO asupra acordurilor internationale ncheiate de
aceasta.
La rndul sau, Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, intrat n
vigoare n 1958 constituie temeiul juridic pentru legislatia comunitara si actiunile ntr-un
alt sector energetic important, acela al energiei atomice. Tratatul acorda prioritate
cercetarii si dezvoltarii n domeniul energeticii nucleare, iar n capitolul al XI-lea
9
defineste principiile pietei interne a energiei nucleare eliminarea taxelor vamale, a celor
cu efect echivalent si a restrictiilor cantitative n comertul cu materii prime si materiale
nucleare, libera circulatie a persoanelor si mcapitalurilor, formarea libera a preturilor prin
confruntarea cererii cu oferta, si interzicerea preturilor discriminatorii. De asemenea, el
stabileste reguli stricte si competente ale Comisiei Europene n materia sigurantei
nucleare, att n ceea ce priveste supravegherea si controlul sigurantei instalatiilor
nucleare, ct si cu privire la protectia sanitara a lucratorilor si populatiei mpotriva
radiatiilor nucleare.
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, intrat n vigoare tot n 1958, cuprinde si el o
serie de dispozitii esentiale pentru crearea si consolidarea pietei interne unice n domeniul
energiei: regulile de concurenta (antimonopol si privind ajutoarele de stat), precum si cele
care interzic discriminarile prin instrumente fiscale. O serie de alte dispozitii relevante
sunt cuprinse n titlurile XVI Industria , XV Retelele trans-europene de transport,
XVIII Cercetarea si dezvoltarea tehnologica, XIX Mediul ncojurator si XX
Cooperarea pentru dezvoltare. Nici unul din aceste titluri nu cuprinde nsa dispozitii
exprese privind sectorul energetic, ci dispozitii orizontale, menite sa se aplice tuturor
activitatilor de tipul respectiv desfasurate la nivel comunitar.
10
n 1991 a nceput aplicarea programului legislativ si financiar SAVE, destinat
promovarii eficientei energetice (n prezent reglementat prin Decizia nr. 647/2000/CE,
acoperind anii 1998-2002) si urmarind n esenta reducerea intensitatii energetice pe
unitatea de produs intern brut si protejarea mediului nconjurator mpotriva emisiilor de
dioxid de carbon.
Dincolo de cresterea eficientei energetice, asigurarea surselor de aprovizionare a
constituit o constanta a politicii comunitare n domeniul energiei, obiectivul fiind urmarit
prin seturi de masuri si reglementari specifice diferitelor categorii de resurse energetice.
Astfel, n privinta aprovizionarii cu carbune, politica aplicata sub imperiul Tratatului
CECO a condus la rezultate pozitive. Evolutia pietei interne a carbunelui a nregistrat
patru faze: expansiunea (1953-1957), reculul (1957-1973) cauzat de gravele probleme de
restructurare industriala si de competitivitatea scazuta n raport cu alte surse de energie si
n special cu cea nucleara si cu titeiul, stabilizarea, dupa socul petrolier de la nceputul
anilor 70, si contractia pietei combustibililor solizi ncepnd din anii 90, manifestata
prin reducerea livrarilor de origine comunitara si a importurilor.
Ct priveste aprovizionarea cu hidrocarburi, pentru stabilizarea acestei piete, Consiliul a
adoptat n 1976 Directiva nr. 76/491/CEE instituind procedura de informare si de
consultare asupra preturilor de aprovizionare cu titei si asupra preturilor de
comercializare a produselor petroliere (n prezent abrogata si nlocuita prin Directiva nr.
99/280/CE). Asemenea masuri, care contribuie la transparenta si la asigurarea
previzibilitatii evolutiilor pietei, au fost nsotite de masuri de prevenire a penuriei n caz
de criza petroliera, constnd n special n instituirea obligatiei de a constitui stocuri
nationale de titei brut si produse petroliere, avnd o anumita structura si n anumite
conditii de depozitare, al caror volum trebuie sa corespunda, pentru statele care nu sunt
producatoare de titei, unei durate de cel putin 90 de zile de consum intern (Directiva nr.
68/414/CEE a Consiliului, modificata si completata prin Directiva nr. 98/93/CE a
Consiliului). Dimensiunea rezervelor se reduce, potrivit unui algoritm specific, pentru
statele membre producatoare de titei.
Aprovizionarea cu combustibili nucleari, potrivit Art. 52 al Tratatului CEEA, trebuie sa
se faca cu respectarea principiului accesului egal la resurse si conform politicii comune
de aprovizionare. Acelasi text interzice orice practica urmarind asigurarea unei pozitii
privilegiate pentru anumiti utilizatori, si creeaza Agentia de aprovizionare, organizata
potrivit articolelor 53 si 54 ale Tratatului, al carui statut a fost adoptat de catre Consiliu si
a carei activitate este controlata de catre Comisia Europeana. Agentia este singura care
are dreptul de a ncheia acorduri custate din afara Uniunii, sau cu organizatii
internationale, pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale nucleare.
b.) Crearea si dezvoltarea unei piete a energiei componenta a pietei interne unice
Obiectivul cel mai important nsa, pentru atingerea caruia sunt necesare cele mai mari
eforturi, inclusiv politice, l constituie liberalizarea si integrarea pietelor energiei electrice
si gazului natural. Aceasta implica, pe de o parte, aplicarea regulilor concurentei asupra
monopolurilor existente n domeniul producerii, transportului si distributiei de
electricitate si gaz, chiar daca asemenea ntreprinderi ndeplinesc misiuni de interes
economic general. Pe de alta parte, este necesara supravegherea pietelor si cooperarea
ntre autoritatile nationale pentru a realiza interconectarea sistemelor nationale de
transport n domeniul electricitatii si gazelor.
11
n cea dinti privinta, Directiva nr. 90/377/CEE a Consiliului privind procedura
comunitara de mbunatatire a transparentei preturilor gazului si energiei electrice
vndute consumatorilor industriali obliga statele membre sa comunice preturile,
elementele de calculatie ale acestora, precum si structura consumului intern catre
Eurostat, de doua ori pe an.
Aceasta comunicare bi-anuala este urmata de publicarea de catre Eurostat a cifrelor
agregate, dupa analiza individuala a pertinentei acestora pentru a detecta eventualele
anomalii, ceea ce constituie de fapt un mecanism de prevenire a distorsionarii preturilor.
Eforturile de liberalizare a celor doua sectoare au continuat, conducnd n noiembrie
1994 la o ntelegere n cadrul Consiliului asupra a patru teme majore: deschiderea
productiei de energie electrica spre concurenta, separarea contabila a activitatilor
ntreprinderilor integrate, transparenta obligatiilor de serviciu public si definirea rolului
operatorilor de retele. A fost de asemenea convenit principiul deschiderii pietelor si n alte
privinte dect productia de energie.
n cea de a doua directie, a supravegherii pietei si cooperarii ntre autoritatile
nationale pentru interconectarea retelelor de transport si distributie, rolul major l
joaca alte doua directive ale Consiliului, nr. 90/547/CEE si nr. 91/296/CEE privind
tranzitul energiei electrice, respectiv al gazelor naturale prin marile retele de transport,
adica tranzitarea a cel putin unei frontiere interne a Uniunii. Directivele prevad ca
negocierea contractelor sa aiba loc ntre entitatile care opereaza retelele si, dupa caz,
entitatile din statele membre care raspund de importul si exportul de gaze naturale.
Contractele ncheiate trebuie sa respecte principiile liberei circulatii a marfurilor, fara a
periclita siguranta aprovizionarii si a afecta calitatea serviciilor. Comisia Europeana si
autoritatile statelor membre tranzitate trebuie sa fie informate de operatorii retelelor
despre situatia contractelor ncheiate si despre operatiunile de tranzit efectuate.
12
privinta proiectelor prioritate n domeniul energiei electrice exista probleme
administrative, financiare si de mediu care ncetinesc aplicarea lor.
Crearea retelelor trans-europene de transport are de asemenea un impact asupra relatiilor
cu statele terte, interconectari operndu-se cu Norvegia, statele din Europa centrala si
rasariteana si unele state mediteraneene.
Reteaua electrica CENTREL, care acopera Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria,
a fost conectata la principala retea trans-europeana, UCPTE, n 1995. Extinderea UCPTE
la celelalte state din Europa rasariteana, inclusiv Romnia si n zona Balcanilor este n
plina desfasurare, iar extinderea retelelor de gaze naturale inclusiv catre spatiul
Comunitatii Statelor Independente face obiectul unor studii de fezabilitate detaliate.
Obiectivul este sustinut si de un program comunitar, Synergy, menit sa finanteze
proiecte si studii comune ale statelor membre cu statele terte.
Comunitatile (CE, CECO, CEEA) sunt de asemenea parte la Carta Europeana a Energiei,
aprobata prin Decizia nr. 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului si Comisiei. Carta
promoveaza cooperarea pe termen lung a tuturor statelor europene n domeniul energiei,
oferind cadrul juridic pentru respectarea principiilor concurentei, transparentei,
suveranitatii asupra propriilor resurse, raspunderii poluatorilor pentru daunele aduse
mediului, neutralitatii fiscale si limitarii cazurilor de privilegii acordate statelor sau
operatorilor economici n domeniu.
13
IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul
energetic
14
Directiile de actiune ale politicii energetice a Romaniei, convergente cu cele ale ale
politicii energetice a Uniunii Europene, sunt:
cresterea securitatii alimentarii cu energie;
alegerea unui mix de energie cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si
resurselor energetice regenerabile care sa confere sectorului energetic competitivitate
si securitate in aprovizionare;
imbunatatirea competivitatii pietelor interne de energie si participarea activa la
intariream pietelor regionale si a schimburilor transfrontaliere;
cresterea eficientei energetice, inclusiv pentru asigurarea unei dezvoltari durabile;
asigurarea investitiilor pentru cresterea capacitatii de inovatie si dezvoltare
tehnologica, ca modalitate de sustinere a actiunilor precedente;
realizarea obiectivelor de protectie a mediului si reducere a emisiilor de CO2;
participarea proactiva la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei politici
energetice pentru Europa, cu urmarirea si promovarea intereselor Romaniei, in
domeniu.
Avand in vedere aceste directii principale de actiune, obiectivele prioritare ale dezvoltarii
sectorului energetic din Romania, sunt urmatoarele:
mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si
respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei;
mentinerea dependentei de resurse energetice primare din import la un nivel
acceptabil;
consolidarea, in cadrul stabilit la nivel european, a relatiilor de colaborare cu tarile
producatoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit;
diversificarea surselor de aprovizionare si a rutelor de transport;
incheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import, cu respectarea
regulilor concurentiale, pentru a diminua riscurile de intrerupere a furnizarii si pentru
stimularea investitiilor in domeniu;
abordarea comuna cu tarile UE a problemelor referitoare la protectia infrastructurii
critice din sistemul energetic in lupta impotriva terorismului;
continuarea dezvoltarii pietelor concurentiale pentru energie electrica, gaze naturale si
servicii energetice;
liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si
nediscriminatoriu la retelele de transport si interconexiunile internationale;
continuarea procesului de restructurare, crestere a profitabilitatii si privatizarii in
sectorul energetic (privatizarea se va realiza atat cu investitori strategici, cat si prin
listarea pe piata de capital);
imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse-producie-transport
distributie - consum;
promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul
de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte
33% din consumul intern brut de energie electrica, adica circa 11% din consumul
intern brut de energie in anul 2010;
sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare, inclusiv prin cooperarea
cu diferite institutii din tarile membre UE in cadrul Programului Cadru de Cercetare
15
(FP 7) al Uniunii Europene 2007-2013, precum si prin Programul Cadru pentru
Competitivitate si Inovare-componenta Energie Inteligenta pentru Europa;
reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator.
V. Concluzii
16
Romania a reusit sa decupleze cresterea consumului de energie de cresterea economica.
Industria, transporturile si sectorul rezidential reprezinta cea mai mare pondere in
consumul final.
Bibliografie
1.
Acquis-ul comunitar in domeniul energetic
http://eufinantare.info/uniuneaeuropeana/capitole_negociere.html
2.
Barbulescu Iordan Gheorghe UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti,
2005
3.
Bidilean Vidu - Uniunea Europeana: institutii, politici, activitate, Editura Agroprint,
Timisoara, 2000.
4.
Birzea Cezar - Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti,
2001.
5.
Planul de aciuni prioritare pentru integrare european decembrie 2005-decembrie
2006, criterii economice, criterii politice, asumarea angajamentelor de stat membru.
http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/PLAN3_Capitole_acquis_2005_2006.pdf
6.
Profiroiu Marius, Popescu Irina - Politici europene, Editura Economica, Bucuresti,
2003.
7.
Serban Radu - Romania in Uniunea Europeana, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2007.
17