Cuprins

I. Situatia domeniului energetic in Romania pag. 1

1. Potentialul national de resurse energetice pag. 1

2. Productia si consumul de energie pag. 3

II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in Romania pag. 6

III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic pag. 8

1. Temeiul juridic: tratatele constitutive pag. 8

2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutive pag. 9

IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic pag. 13

V. Concluzii pag. 15

Bibliografie pag. 16

0
I. Situatia domeniului energetic in Romania

1.Potentialul national de resurse energetice

Romania dispune de o gama diversificata, dar redusa cantitativ de resurse de energie
primara: titei, gaze naturale, carbune, minereu de uraniu, precum si un potential
semnficativ de resurse regenerabile, in special in domeniul hidroenergetic.
Resurse energetice epuizabile
Zacamintele de hidrocarburi au un caracter limitat, avand in vedere ca are loc un declin al
productiei interne, in conditiile in care nu au mai fost descoperite noi zacaminte cu
potential important.
Zacamintele de titei si gaze naturale sunt limitate, iar dupa 1990 productia interna este in
declin.
Rezervele actuale de titei sunt estimate la 73,7 mil. tone. Productia de titei a scazut de la
14,7 mil.tone in 1976 (anul cu productia de varf) la 5,2 mil. tone in 2005.
Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 184,9 mld.m3.
Productia de gaze naturale a scazut la 12,9 mld.m 3 in anul 2005, ceea ce a reprezentat
71,4% din consumul anual total de gaze naturale.
In aceste conditii, creste rolul carbunilor indigeni si, in particular, al lignitului in balanta
energetica nationala.
Rezervele de carbune aflate in evidenta nationala sunt urmatoarele:
- Huila 721 mil.tone;
- Carbune brun 65 mil.tone;
- Lignit 3.400 mil.tone.
In anul 2005, productia neta de carbune a fost de circa 31 mil.tone, din care circa 28
mil.tone lignit si circa 3 mil.tone huila.
Rezervele de Uraniu prezinta interes deosebit pentru economia nationala, avand in vedere
programul nuclear in derulare. In prezent, productia de minereu este de 61 mii tone/an,
procesat la Uzina de la Feldioara pentru combustibil nuclear si utilizat pentru
functionarea Unitatii I a CNE Cernavoda.
Rezervele de minereu de Uraniu se estimeaza la circa 7,5 mil. tone.

1
Resurse energetice regenerabile
Potentialul national al resurselor regenerabile

Romania dispune de un potential important de resurse regenerabile: energie

hidroelectrica, biomasa, energie solara, eoliana si geotermala.
Potentialul hidroenergetic tehnic amenajabil al tarii este de 36 TWh/an.
Potentialul hidroenergetic economic amenajabil este estimat la 23-25TWh, cu o putere
instalata de circa 8000 MW.
In anul 2005 nivelul de valorificare a atins circa 80% din potentialul economic
amenajabil si sunt in executie amenajari hidroenergetice insumand o putere instalata de
circa 600 MW, cu un potential de productie de 1.870 GWh/an.
Potentialul energetic al biomasei este de circa 7.594 mii tep/an, din care 15,5% reprezinta
reziduuri din exploatari forestiere si lemn de foc, 6,4% rumegus si alte resturi din lemn,
63,2% deseuri agricole, 7,2% deseuri menajere si 7,7% biogaz.
Potentialul energetic al sistemelor solaro-termale este evaluat la circa 1.434 mii tep/an,
iar cel al sistemelor fotovoltaice la circa 1.200 GWh/an.
Potentialul eolian tehnic amenajabil este estimat la 8 TWh/an.
Romania dispune de un potential de circa 167 mii tep/an resurse geotermale de joasa
entalpie, din care in prezent se valorifica circa 30 mii tep/an.

2
Costuri si beneficii
Cu excepţia centralelor hidroelectrice mari, costurile de producere a energiei electrice în
unităţi ce utilizează surse regenerabile sunt în prezent superioare celor aferente utilizării
combustibililor fosili.
Stimularea utilizării acestor surse şi atragerea investiţiilor în unităţi energetice ce
utilizează surse regenerabile se realizează prin mecanisme de susţinere, în conformitate
cu practica europeană.

2.Productia si consumul de energie

Energie primara
În anul 2005 Produsul Intern Brut (PIB) a fost cu 31,8% mai mare decat cel din anul
2000. Intensitatea energiei primare se poate observa in graficul de mai jos.

Valoarea PIB pe cap locuitor a fost de 3665,3 Euro2005/loc., fiind de circa 6,3 ori mai
mic decat valoarea medie din tarile Uniunii Europene si de 1,9 ori mai mic decat valoarea
medie a celor zece tari nou intrate in Uniunea Europeana (NM 10). Aceasta dezvoltare
economica a determinat o crestere cu numai 11,3% a consumului intern de energie
primara in anul 2005 fata de anul 2000, valoarea realizata in 2005 fiind de circa 40,5
mil.tep. Datorita nivelului de dezvoltare economica mai redus, consumul de energie
primara pe locuitor (1,85 tep/loc.) din Romania este de circa doua ori mai mic decat
valorile inregistrate in tarile Uniunii Europene-UE 25 (Figura 3). Pe de alta parte, este de

3
remarcat decuplarea cresterii PIB de cresterea cosumului de energie primara, datorata in
parte restructurarii economice si in parte imbunatatirii modului de utilizare a energiei. In
anul 2004 consumul de energie primara s-a ridicat la 39,018 mil. tep. Analizand structura
consumului, se constata o distributie echilibrata intre gaze naturale (36,4%), titei si
derivati petrolieri (25,1%) si carbune (22,4%)-Figura 4.

Productia interna de energie primara s-a mentinut constanta (circa 28 mil.tep), cresterea
productiei de carbune compensand scaderea productiei de titei si gaze naturale. Pe fondul
cresterii consumului de energie primara, dependenta de import a crescut de la 22,5% in
2000 la circa 34% in 2004.

Energie electrica
La sfarsitul anului 2005, puterea disponibila in sistemul electroenergetic a fost de 14.714
MW (Figura 5).
In anul 2005, productia de energie electrica a fost de 59,7 TWh fata 51,9 TWh, in anul
2000.
Structura productiei de energie electrica in anul 2005 este prezentata in Figura 6.

In anul 2004, s-a realizat un consum final de energie electrica de 38,8 TWh.
La sfarsitul anului 2004 numarul consumatorilor de energie electrica a fost de 8.594.067,
din care 8.036.932 consumatori casnici.
Intensitatea energiei electrice o putem observa in graficul de mai jos.

4
Energie termica
Alimentarea cu energie termica in sisteme centralizate de distributie se realizeaza prin
centrale termice (CT), centrale electrice de termoficare (CET), care furnizeaz ă energie
termică pentru un oras, o zona a oraşului, sau un cartier.
In ultimii ani, consumul total de caldura a scazut lent, datorita, in principal, plafonarii
consumului industrial, in prezent totalul consumului insumeaza 9 mil. tep, din care
consumul asigurat prin sisteme centralizate de distributie reprezinta 2,6 mil tep-circa
30%.
Numărul locuinţelor racordate la sistemele centralizate de producere şi distribuţie a
energiei termice este de circa 2.350.000, reprezentand 55% din totalul locuinţelor din
mediul urban şi 29% din totalul locuinţelor, conform recensământului populaţiei şi
locuinţelor din martie 2002. In prezent, numărul de familii alimentate cu energie termică
prin sistemele centralizate de producere şi distribuţie este de circa 1.900.000.

Gaze naturale
In anul 2005, consumul total de gaze naturale a fost de 17 604 milioane m 3, din care 3
425 milioane m3, a reprezentat consumul consumatorilor casnici (20%).
Productia de gaze naturale a fost in anul 2005 de 12 458 milioane m 3, iar importul a fost
de 5 146 milioane m3 (29% din total).
La sfarsitul anului 2005, numarul total de consumatori de gaze naturale a fost de
2.412.640, din care 2.345.853 consumatori casnici.

5
II. Analiza diagnostic a domeniului energetic in Romania
Analiza situatiei actuale a sectorului energetic evidentiaza:

Puncte forte:
 Romania are o traditie indelungata in industria energetica, beneficiind de expertiza
atat in industria de petrol si gaze, cat si in cea de producere a energiei electrice si
termice;
 Romania dispune de resurse energetice importante, indeosebi carbune si minereu de
uraniu, dar si de rezerve semnificative de petrol si gaze naturale;
 Infrastructura complexa si diversificata: reţea nationala de transport energie electrica,
gaze naturale, titei, produse petroliere, capacitati de rafinare, de transport maritim si
capacitati portuare importante la Marea Neagra;
 Structura diversificată şi echilibrată a producţiei de energie electrica;
 Program nuclear in derulare si industrie orizontala de profil bine organizata si
performanta, sustinuta de tehnologii sigure recunoscute pe plan mondial si percepute
pozitiv de opinia publica;
 Existenta unui cadru institutional si legislativ adaptat la principiile pietei interne din
Uniunea Europeana;
 Potenţial ridicat de resurse regenerabile exploatabile, sustinut de o piata functionala
de Certificate Verzi;
 Romania nu are probleme cu respectarea angajamentelor asumate prin Protocolul de
la Kyoto;
 Interconectarea sistemelor de transport al energiei electrice şi al gazelor naturale cu
sistemele similare ale ţărilor vecine.

Puncte slabe:
 serie de instalatii de producere, transport si distributie a energiei partial
invechite si depasite tehnologic, ce nu respecta cerintele de mediu;
 dependenta crescanda de importul de hidrocarburi, in sectorul gazelor
naturale, depinzand pentru moment de un singur furnizor;
 Eficienţa energetica redusă pe lantul productie-transport-distributie-
consumator final;
 Organizarea sectorului de producere a energiei electrice pe filiere
tehnologice;
 Performante sub potential ale companiilor energetice cu capital de stat;
 Existenta unor distorsionari de preturi la consumatorii finali;
 Capacitate redusa de cercetare-dezvoltare-diseminare in sectorul energetic;
 Lipsa unor planuri privind modernizarea sistemelor de alimentare cu energie termica
din sisteme centralizate versus incalzirea individuala a locuintelor in mediul urban.

Oportunitati:
 Romania are o pozitie geografica favorabila pentru a participa activ la
dezvoltarea roiectelor de magistrale pan-europene de petrol si gaze naturale;
 Existenţa pietelor fizice si financiare de energie, precum si acces la piete
regionale de energie electrica si gaze naturale cu oportunităţi de realizare a serviciilor
de sistem;

6
 Climat investitional atractiv atat pentru investitorii straini cat si autohtoni,
inclusiv in procesul de privatizare al diferitelor companii;
 Cresterea increderii in functionarea pietei de capital din Romania,
deschizandu-se posibilitatea listarii cu succes la Bursa a companiilor energetice;
 Liberalizarea integrala a pietelor de energie si gaze naturale în anul 2007;
 Oportunitati crescute de investitii in domeniul eficientei energetice si al
resurselor energetice regenerabile neutilizate;
 Accesarea Fondurilor structurale.

Amenintari:
 Rezervele exploatabile de titei, gaze naturale si uraniu sunt limitate, in conditiile in
care nu au fost descoperite noi zacaminte importante;
 Volatilitatea preţurilor la hidrocarburi pe pieţele internaţionale;
 Posibilitatea aparitiei unor efecte negative asupra concurentei in sectorul energetic la
nivel european, datorita tendintelor de concentrare din industria energetica;
 Un ritm ridicat de crestere a cererii de energie in contextul relansarii economice;
 Existenta inca a unor arierate la nivelul unor companii din sector precum si a
sistemului de compensare financiară între agenţii economici pe piaţa energiei;
 Pondere ridicata a populatiei prezinta un grad de vulnerabilitate ridicat la preturi ale
energiei apropriate de nivelul mediu european;
 Lipsa de instrumente fiscale pentru sustinerea programelor de investitii in eficienta
energetica, utilizarea resurselor regenerabile si dezvoltarea serviciilor energetice.

7
III. Prezentarea Acquis-ul comunitar in domeniul energetic
1. Temeiul juridic: tratatele constitutive

La o prima vedere, s-ar putea afirma ca o buna parte din tratatele constitutive ale
Comunitatilor Europene a fost consacrata diferitelor aspecte ale politicii energetice.
Astfel, Tratatul institutind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, intrat în
vigoare în 1952, a creat cadrul juridic al pietei unice a carbunelui începând cu 10
feburarie 1953. Regulile fundamentale au fost stabilite în special de Art. 4 al Tratatului,
care interzicea aplicarea de taxe vamale sau taxe cu un efect echivalent asupra carbunelui
si produselor din carbune provenite din statele membre, precum si impunerea de restrictii
cantitative. Construit în jurul principiului concurentei reglementate, Tratatul de la Paris
cuprindea nu numai reguli împotriva întelegerilor, concentrarilor si pozitiilor dominante,
ci interzicea si discriminarile prin preturi, practicile discriminatorii, concurenta neloiala.
Se urmarea astfel asigurarea unui acces egal al cumparatorilor la sursele de productie.
Tratatul si-a încetat aplicarea în iulie 2002, fiind singurul dintre tratatele de baza care a
fost încheiat pentru o perioada determinata: 50 de ani. Aranjamentele si realizarile
obtinute pe baza sa au fost însa preluate în cadrul Comunitatii Europene printr-o serie de
masuri tranzitorii adoptate înaintea încetarii aplicarii sale, precum Decizia nr.
2002/234/CECO privind consecintele financiare ale expirarii Tratatului CECO si fondul
pentru cercetare în domeniul carbunelui si otelului, si Decizia nr. 2002/596/CE privind
consecintele expirarii Tratatului CECO asupra acordurilor internationale încheiate de
aceasta.
La rândul sau, Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, intrat în
vigoare în 1958 constituie temeiul juridic pentru legislatia comunitara si actiunile într-un
alt sector energetic important, acela al energiei atomice. Tratatul acorda prioritate
cercetarii si dezvoltarii în domeniul energeticii nucleare, iar în capitolul al XI-lea
defineste principiile pietei interne a energiei nucleare – eliminarea taxelor vamale, a celor
cu efect echivalent si a restrictiilor cantitative în comertul cu materii prime si materiale
nucleare, libera circulatie a persoanelor si mcapitalurilor, formarea libera a preturilor prin
confruntarea cererii cu oferta, si interzicerea preturilor discriminatorii. De asemenea, el
stabileste reguli stricte si competente ale Comisiei Europene în materia sigurantei
nucleare, atât în ceea ce priveste supravegherea si controlul sigurantei instalatiilor
nucleare, cât si cu privire la protectia sanitara a lucratorilor si populatiei împotriva
radiatiilor nucleare.
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, intrat în vigoare tot în 1958, cuprinde si el o
serie de dispozitii esentiale pentru crearea si consolidarea pietei interne unice în domeniul
energiei: regulile de concurenta (antimonopol si privind ajutoarele de stat), precum si cele
care interzic discriminarile prin instrumente fiscale. O serie de alte dispozitii relevante
sunt cuprinse în titlurile XVI – Industria , XV – Retelele trans-europene de transport,
XVIII – Cercetarea si dezvoltarea tehnologica, XIX – Mediul încojurator si XX –
Cooperarea pentru dezvoltare. Nici unul din aceste titluri nu cuprinde însa dispozitii
exprese privind sectorul energetic, ci dispozitii „orizontale”, menite sa se aplice tuturor
activitatilor de tipul respectiv desfasurate la nivel comunitar.

8
2. Legislatia comunitara adoptata pe baza tratatelor constitutive
Acquis-ul comunitar în acest domeniu reflecta cele trei obiective majore ale politicii
comunitare, respectiv asigurarea surselor de aprovizionare, realizarea unei piete unice
concurentiale pentru resursele energetice si protectia mediului înconjurator (prin
respectarea sigurantei nucleare si utilizarea surselor regenerabile de energie).

a.) Asigurarea surselor de aprovizionare si utilizarea rationala a energiei

Aceasta preocupare constanta a UE poate fi definita ca posibilitatea de a asigura
satisfacerea permanenta a nevoilor esentiale de energie prin intermediul, pe de o parte, a
resurselor interne suficiente si exploatate în conditii economice si ecologice acceptabile
si, pe de alta parte, a surselor externe accesibile, diversificate (pentru a nu crea
dependenta) si stabile.
În sensul acestei definitii, situatia Uniunii nu este înca satisfacatoare pentru ca în ciuda
eforturilor consimtite de statele membre înca din 1973, a dezvoltarii eficientei energetice
si a semnificativei reduceri a dependentei de titei si produse petroliere importate, UE este
înca dependenta în prezent de surse externe de aprovizionare pentru circa 50% din
necesar. Or, 3 rezolutii adoptate de Consiliu la 17 decembrie 1974, dintre care una a
aprobat primul program comunitar de actiune în domeniul utilizarii rationale a energiei,
au stabilit ca obiectivul reducerii dependentei de sursele externe si diversificarii acestora
ar fi trebuit atins în 1985.
Programul comunitar pentru utilizarea rationala a energiei arata clar legatura dintre
nevoia de asigurare a surselor de aprovizionare si eficienta energetica în politica UE în
domeniul energiei. În cadrul aplicarii acestui program, Consiliul a adoptat masuri pentru
cresterea eficientei energetice, începând cu instituirea “orei de vara” si pâna la
recomandari privind utilizarea rationala a energiei consumate de autovehicule, aparate
electrocasnice, întreprinderi industriale, în sectorul constructiilor etc.
În 1991 a început aplicarea programului legislativ si financiar SAVE, destinat
promovarii eficientei energetice (în prezent reglementat prin Decizia nr. 647/2000/CE,
acoperind anii 1998-2002) si urmarind în esenta reducerea intensitatii energetice pe
unitatea de produs intern brut si protejarea mediului înconjurator împotriva emisiilor de
dioxid de carbon.
Dincolo de cresterea eficientei energetice, asigurarea surselor de aprovizionare a
constituit o constanta a politicii comunitare în domeniul energiei, obiectivul fiind urmarit
prin seturi de masuri si reglementari specifice diferitelor categorii de resurse energetice.
Astfel, în privinta aprovizionarii cu carbune, politica aplicata sub imperiul Tratatului
CECO a condus la rezultate pozitive. Evolutia pietei interne a carbunelui a înregistrat
patru faze: expansiunea (1953-1957), reculul (1957-1973) cauzat de gravele probleme de
restructurare industriala si de competitivitatea scazuta în raport cu alte surse de energie si
în special cu cea nucleara si cu titeiul, stabilizarea, dupa socul petrolier de la începutul
anilor ’70, si contractia pietei combustibililor solizi începând din anii ’90, manifestata
prin reducerea livrarilor de origine comunitara si a importurilor.
Cât priveste aprovizionarea cu hidrocarburi, pentru stabilizarea acestei piete, Consiliul a
adoptat în 1976 Directiva nr. 76/491/CEE instituind procedura de informare si de
consultare asupra preturilor de aprovizionare cu titei si asupra preturilor de

9
comercializare a produselor petroliere (în prezent abrogata si înlocuita prin Directiva nr.
99/280/CE). Asemenea masuri, care contribuie la transparenta si la asigurarea
previzibilitatii evolutiilor pietei, au fost însotite de masuri de prevenire a penuriei în caz
de criza petroliera, constând în special în instituirea obligatiei de a constitui stocuri
nationale de titei brut si produse petroliere, având o anumita structura si în anumite
conditii de depozitare, al caror volum trebuie sa corespunda, pentru statele care nu sunt
producatoare de titei, unei durate de cel putin 90 de zile de consum intern (Directiva nr.
68/414/CEE a Consiliului, modificata si completata prin Directiva nr. 98/93/CE a
Consiliului). Dimensiunea rezervelor se reduce, potrivit unui algoritm specific, pentru
statele membre producatoare de titei.
Aprovizionarea cu combustibili nucleari, potrivit Art. 52 al Tratatului CEEA, trebuie sa
se faca cu respectarea principiului accesului egal la resurse si conform politicii comune
de aprovizionare. Acelasi text interzice orice practica urmarind asigurarea unei pozitii
privilegiate pentru anumiti utilizatori, si creeaza Agentia de aprovizionare, organizata
potrivit articolelor 53 si 54 ale Tratatului, al carui statut a fost adoptat de catre Consiliu si
a carei activitate este controlata de catre Comisia Europeana. Agentia este singura care
are dreptul de a încheia acorduri custate din afara Uniunii, sau cu organizatii
internationale, pentru aprovizionarea cu materii prime si materiale nucleare.

b.) Crearea si dezvoltarea unei piete a energiei – componenta a pietei interne unice
Obiectivul cel mai important însa, pentru atingerea caruia sunt necesare cele mai mari
eforturi, inclusiv politice, îl constituie liberalizarea si integrarea pietelor energiei electrice
si gazului natural. Aceasta implica, pe de o parte, aplicarea regulilor concurentei asupra
monopolurilor existente în domeniul producerii, transportului si distributiei de
electricitate si gaz, chiar daca asemenea întreprinderi îndeplinesc misiuni de interes
economic general. Pe de alta parte, este necesara supravegherea pietelor si cooperarea
între autoritatile nationale pentru a realiza interconectarea sistemelor nationale de
transport în domeniul electricitatii si gazelor.
În cea dintâi privinta, Directiva nr. 90/377/CEE a Consiliului privind procedura
comunitara de îmbunatatire a transparentei preturilor gazului si energiei electrice
vândute consumatorilor industriali obliga statele membre sa comunice preturile,
elementele de calculatie ale acestora, precum si structura consumului intern catre
Eurostat, de doua ori pe an.
Aceasta comunicare bi-anuala este urmata de publicarea de catre Eurostat a cifrelor
agregate, dupa analiza individuala a pertinentei acestora pentru a detecta eventualele
anomalii, ceea ce constituie de fapt un mecanism de prevenire a distorsionarii preturilor.
Eforturile de liberalizare a celor doua sectoare au continuat, conducând în noiembrie
1994 la o întelegere în cadrul Consiliului asupra a patru teme majore: deschiderea
productiei de energie electrica spre concurenta, separarea contabila a activitatilor
întreprinderilor integrate, transparenta obligatiilor de serviciu public si definirea rolului
operatorilor de retele. A fost de asemenea convenit principiul deschiderii pietelor si în
alte privinte decât productia de energie.
În cea de a doua directie, a supravegherii pietei si cooperarii între autoritatile
nationale pentru interconectarea retelelor de transport si distributie, rolul major îl
joaca alte doua directive ale Consiliului, nr. 90/547/CEE si nr. 91/296/CEE privind
tranzitul energiei electrice, respectiv al gazelor naturale prin marile retele de transport,

10
adica tranzitarea a cel putin unei frontiere interne a Uniunii. Directivele prevad ca
negocierea contractelor sa aiba loc între entitatile care opereaza retelele si, dupa caz,
entitatile din statele membre care raspund de importul si exportul de gaze naturale.
Contractele încheiate trebuie sa respecte principiile liberei circulatii a marfurilor, fara a
periclita siguranta aprovizionarii si a afecta calitatea serviciilor. Comisia Europeana si
autoritatile statelor membre tranzitate trebuie sa fie informate de operatorii retelelor
despre situatia contractelor încheiate si despre operatiunile de tranzit efectuate.

c.) Retelele energetice trans-europene

Tranzitul electricitatii si gazelor naturale dintr-un stat membru în altul, prin
interconectarea retelelor de transport, evidentiaza o alta preocupare majora a politicii
comunitare în domeniul energiei, si anume crearea unor retele energetice trans-europene,
componenta fireasca a procesului de desavârsire a pietei interne a energiei. Parlamentul
European si Consiliul au adoptat Decizia nr. 96/391/CE, prin care au fost stabilite liniile
directoare ale dezvoltarii retelelor trans-europene în sectorul energiei: pentru retelele
electrice, racordarea retelelor izolate la retelele europene interconectate, dezvoltarea
interconectarilor între statele membre si a celor interne care le conditioneaza pe primele
si dezvoltarea legaturilor cu statele terte din Europa si bazinul mediteranean, iar pentru
retelele de gaze, introducerea gazului natural în noi regiuni, racordarea retelelor izolate la
cele trans-europene si cresterea capacitatilor de transport, primire si depozitare, precum si
diversificarea surselor si a cailor de distributie a gazului natural.
Decizia care defineste liniile directoare cuprinde si o lista a proiectelor de interes comun
care au fost identificate, însumând un necesar de investitii de nu mai putin de 18 miliarde
euro. Finantarea acestor proiecte, cu impact major asupra pietei celor doua resurse, revine
în principal operatorilor, însa în unele cazuri pot fi mobilizate instrumente financiare ale
Uniunii si, în special, împrumuturi acordate de Banca Europeana de Investitii (BEI).
Progrese majore au fost deja realizate în sectorul gazului natural, constatându-se ca în
privinta proiectelor prioritate în domeniul energiei electrice exista probleme
administrative, financiare si de mediu care încetinesc aplicarea lor.
Crearea retelelor trans-europene de transport are de asemenea un impact asupra relatiilor
cu statele terte, interconectari operându-se cu Norvegia, statele din Europa centrala si
rasariteana si unele state mediteraneene.
Reteaua electrica CENTREL, care acopera Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria,
a fost conectata la principala retea trans-europeana, UCPTE, în 1995. Extinderea UCPTE
la celelalte state din Europa rasariteana, inclusiv România si în zona Balcanilor este în
plina desfasurare, iar extinderea retelelor de gaze naturale inclusiv catre spatiul
Comunitatii Statelor Independente face obiectul unor studii de fezabilitate detaliate.
Obiectivul este sustinut si de un program comunitar, “Synergy”, menit sa finanteze
proiecte si studii comune ale statelor membre cu statele terte.
Comunitatile (CE, CECO, CEEA) sunt de asemenea parte la Carta Europeana a Energiei,
aprobata prin Decizia nr. 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului si Comisiei. Carta
promoveaza cooperarea pe termen lung a tuturor statelor europene în domeniul energiei,
oferind cadrul juridic pentru respectarea principiilor concurentei, transparentei,
suveranitatii asupra propriilor resurse, raspunderii poluatorilor pentru daunele aduse
mediului, neutralitatii fiscale si limitarii cazurilor de privilegii acordate statelor sau
operatorilor economici în domeniu.

11
d.) Siguranta nucleara
Normele aplicabile în aceasta privinta sunt de doua tipuri. Pe de o parte, potrivit Art. 31
al Tratatului Euratom, la propunerea Comisiei, Consiliul adopta norme de baza pentru
protectia populatiei si a lucratorilor împotriva riscurilor radiatiilor ionizante. În acest
context se înscrie Regulamentul nr. 3954/87/Euratom al Consiliului pentru stabilirea
nivelului maxim admisibil de contaminare radiaoctiva a alimentelor în urma unui
accident nuclear, care permite Comisiei sa ia masuri directe si care a fost urmat de o serie
de alte regulamente privind importul si exportul de produse alimentare în functie de
producerea unor accidente nucleare: regulamentele nr. 2219/89/CEE al Consiliului si nr.
737/90/CEE.
La rândul sau, Directiva nr. 96/29/Euratom a reglementat standardele de siguranta de
baza pentru protectia sanatatii lucratorilor si a populatiei împotriva riscurilor generate de
radiatiile ionizante. În temeiul aceluiasi Art. 31 au fost adoptate acte normative privind
supravegherea si controlul transferurilor de deseuri si substante radioactive între statele
membre, precum si la intrarea si iesirea din Comunitate: directivele nr. 92/3 si nr.
1493/93 ale Consiliului. De asemenea, Directiva nr. 97/11/CE a Consiliului a modificat si
completat Directiva nr. 85/337/CEE privind evaluarea impactului anumitor proiecte
publice si private asupra mediului pentru a include si obligativitatea evaluarii riscurilor
nucleare.

12
IV. Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic

Implicatiile aderarii la UE asupra Romaniei in domeniul energetic sunt urmatoarele:

 Initierea unor analize privind alimentarea si cererea de energie pe termen lung;
 Elaborarea unui plan de actiune pentru eficienta energetica;
 Implementarea unui plan de actiune privind biomasa;
 Dezvoltarea unui plan de interconectare si facilitarea realizarii proiectelor prioritare
de infrastructura care sa contribuie la diversificarea alimentarii si integrarea pietelor
regionale in piata interna a UE, cu recunoasterea rolului primordial al operatorilor
economici in aceste proiecte;
 Eficientizarea dialogului energetic Rusia-UE, inclusiv prin ratificarea de catre Rusia a
Tratatului Cartei Energiei si finalizarea negocierilor privind Protocolul de Tranzit;
 Dezvoltarea unei strategii vizand promovarea conceptului pietei interne in tarile
invecinate Uniunii;
 Asigurarea unei prioritati adecvate pentru sectorul energie in programul de cercetare
FP7;
 Imbunatatirea transparentei pietelor de energie, in particular in privinta datelor despre
capacitatile de stocare si stocuri petroliere;
 Organizarea unei dezbateri la nivel european in legatura cu viitorul energiei nucleare,
cu informarea corecta a cetatenilor europeni privind situatia actuala din domeniul
energetic, avantajele si dezavantajele acestei forme de energie, progresele facute in
domeniul securitatii nucleare si a managementului deseurilor radioactive.

Directiile de actiune ale politicii energetice a Romaniei, convergente cu cele ale ale
politicii energetice a Uniunii Europene, sunt:
 cresterea securitatii alimentarii cu energie;
 alegerea unui mix de energie cu accent pe utilizarea carbunelui, energiei nucleare si
resurselor energetice regenerabile care sa confere sectorului energetic competitivitate
si securitate in aprovizionare;
 imbunatatirea competivitatii pietelor interne de energie si participarea activa la
intariream pietelor regionale si a schimburilor transfrontaliere;
 cresterea eficientei energetice, inclusiv pentru asigurarea unei dezvoltari durabile;
 asigurarea investitiilor pentru cresterea capacitatii de inovatie si dezvoltare
tehnologica, ca modalitate de sustinere a actiunilor precedente;
 realizarea obiectivelor de protectie a mediului si reducere a emisiilor de CO2;
 participarea proactiva la eforturile Uniunii Europene de formulare a unei politici
energetice pentru Europa, cu urmarirea si promovarea intereselor Romaniei, in
domeniu.

Avand in vedere aceste directii principale de actiune, obiectivele prioritare ale dezvoltarii
sectorului energetic din Romania, sunt urmatoarele:
 mentinerea suveranitatii nationale asupra resurselor primare de energie si
respectarea optiunilor nationale in domeniul energiei;

13
 mentinerea dependentei de resurse energetice primare din import la un nivel
acceptabil;
 consolidarea, in cadrul stabilit la nivel european, a relatiilor de colaborare cu tarile
 producatoare de hidrocarburi, precum si cu cele de tranzit;
 diversificarea surselor de aprovizionare si a rutelor de transport;
 incheierea de contracte pe termen lung pentru gaze naturale din import, cu respectarea
 regulilor concurentiale, pentru a diminua riscurile de intrerupere a furnizarii si pentru
 stimularea investitiilor in domeniu;
 abordarea comuna cu tarile UE a problemelor referitoare la protectia infrastructurii
critice din sistemul energetic in lupta impotriva terorismului;
 continuarea dezvoltarii pietelor concurentiale pentru energie electrica, gaze naturale si
servicii energetice;
 liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului permanent si
nediscriminatoriu la retelele de transport si interconexiunile internationale;
 continuarea procesului de restructurare, crestere a profitabilitatii si privatizarii in
sectorul energetic (privatizarea se va realiza atat cu investitori strategici, cat si prin
listarea pe piata de capital);
 imbunatatirea eficientei energetice pe intregul lant: resurse-producţie-transport
distributie - consum;
 promovarea producerii energiei pe baza de resurse regenerabile, astfel incat consumul
de energie electrica realizat din resurse regenerabile de energie electrica sa reprezinte
33% din consumul intern brut de energie electrica, adica circa 11% din consumul
intern brut de energie in anul 2010;
 sustinerea activitatilor de cercetare-dezvoltare si diseminare, inclusiv prin cooperarea
cu diferite institutii din tarile membre UE in cadrul Programului Cadru de Cercetare
(FP 7) al Uniunii Europene 2007-2013, precum si prin Programul Cadru pentru
Competitivitate si Inovare-componenta Energie Inteligenta pentru Europa;
 reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului inconjurator.

14
V. Concluzii

Evolutia cererii de energie si a resurselor energetice primare pe plan international nu

permite luarea in considerare a scenariilor care au ca baza un pret scazut al energiei pe
termen lung.
Imbunatatirea eficientei energetice, cresterea ponderii surselor regenerabile si
diversificarea surselor de alimentare cu energie primara reprezinta prioritati generale
pentru tarile importatoare de energie.
Romania dispune de rezerve importante de carbune, de un potential hidroenergetic
economic amenajabil relativ important si de un potential tehnic amenajabil de resurse
regenerabile semnificativ, ceea ce constituie premise favorabile sustinerii dezvoltarii
sectorului energetic pe termen lung.
In conditiile cresterii prognozate in urmatorii ani a pretului la hidrocarburi si in conditiile
dependentei de o sursa unica de aprovizionare cu gaze naturale din import, productia de
energie pe baza de carbune si energia nucleara, reprezinta principalele optiuni pentru
viitor.
In Romania, consumul de energie primara pe locuitor este de peste 2 ori mai mic decat
media consumului inregistrata in UE 25.
Pe fondul cresterii economice si a cresterii consumului de energie primara, dependenta de
import a crescut de la 22,5% in 2000 la circa 34% in 2005.
Romania a reusit sa decupleze cresterea consumului de energie de cresterea economica.
Industria, transporturile si sectorul rezidential reprezinta cea mai mare pondere in
consumul final.

15
Bibliografie
1.
Acquis-ul comunitar in domeniul energetic
http://eufinantare.info/uniuneaeuropeana/capitole_negociere.html
2.
Barbulescu Iordan Gheorghe – UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti,
2005
3.
Bidilean Vidu - Uniunea Europeana: institutii, politici, activitate, Editura Agroprint,
Timisoara, 2000.
4.
Birzea Cezar - Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti,
2001.
5.
Planul de acţiuni prioritare pentru integrare europeană decembrie 2005-decembrie
2006, criterii economice, criterii politice, asumarea angajamentelor de stat membru.
http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/PLAN3_Capitole_acquis_2005_2006.pdf
6.
Profiroiu Marius, Popescu Irina - Politici europene, Editura Economica, Bucuresti,
2003.
7.
Serban Radu - Romania in Uniunea Europeana, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2007.

16