CAPITOUL 1

ENERGETICA – PREZENT ŞI PERSPECTIVE

1.1. Stadiul şi evoluţia producerii energiei electrice

Ritmul intens de dezvoltare a civilizaţiei contemporane a fost declanşat de
revoluţia industrială, momentul în care omenirea a început să conştientizeze
posibilităţile practic nelimitate pe care le oferă utilizarea diverselor forme de
energie din natură. Energia primară, utilizată pe scară largă şi în prezent, a
constituit-o în principal energia chimică a combustibililor convenţionali (eliberată
prin ardere), energia hidraulică şi energia eoliană. Sursele ieftine de energie
primară au dus la dezvoltarea industriei şi în general a civilizaţiei, dezvoltare care
la rândul ei a avut ca rezultat creşterea necesarului de energie. Procesul a continuat
până la primele semne ale unei crize energetice mondiale – cererea de energie este
în continuă creştere în timp ce rezervele sunt limitate şi epuizabile – momentul în
care a început să se pună problema economiei şi mai ales a utilizării raţionale a
energiei, indiferent de formă. În paralel s-au declanşat şi cercetările privind sursele
neconvenţionale de energie, cum ar fi energia eoliană, energia solară, energia
nucleară, etc., surse care în prezent nu pot asigura decât un procent foarte mic din
necesarul de energie în continuă creştere al planetei.
Accesul la energie electrică în primul rând, dar şi la alte resurse energetice
moderne este premiza esenţială pentru dezvoltarea economică şi socială.
Eliminarea rămânerilor în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice şi
sociale necesită printre altele surse de apă, facilităţi sanitare, educaţionale,
infrastructuri pentru
15
telecomunicaţii, transport, 0.2  10 kWh
etc. Toate acestea necesită 0.18 Valori Valori
energie electrică în cantităţi 0.16 înregistrate prognozate
suficiente şi cu preţ de cost 0.14
mic. Creşterea continuă a 0.12
necesarului de energie 0.1
electrică este strâns legată de 0.08
0.06
creşterea populaţiei planetei. 0.04
Tendinţa de creştere continuă 0.02
a necesarului de energie 0
rezultă din figura 1.1. 70 75 80 85 990 995 002 0 10 0 15 0 20 025
Evoluţia necesarului mondial 19 19 19 19 1 1 2 2 2 2 2
de energie primară din Figura 1.1. Evoluţia consumului de energie electrică la nivel
diferite surse este redată în mondial din 1975 până în 2025 [1]
9
figura 1.2. 1015 Btu
Se preconizează o Valori Valori
creştere a necesarului de înregistrate prognozate
energie la nivel mondial între
2005 şi 2025 de 57%
(International Energy Petrol
Outlook 2005, Office of
Integrated Analysis and
Forecasting, U.S. Cărbune
Department of Energy). Gaze naturale Surse regenerabile
Această creştere este pusă în
special pe seama ţărilor în Nucleară
curs de dezvoltare. Creşterea
necesarului de energie este în Figura 1.2. Ponderea diferitelor tipuri de energie primară pe
strânsă legătură cu nivelul de piaţa energiei pe intervalul 1970 – 2025. Btu – British
dezvoltare al economiei, Thermal Unit (1Btu=1,055 kJ) [1]
pentru acelaşi interval,
anticipându-se creşteri economice anuale de 5,1% în cazul ţărilor în curs de
dezvoltare, de 2,5% în cazul ţărilor dezvoltate şi de 4,4% în cazul economiilor est-
europene şi a celor aparţinând fostei URSS.
În ceea ce priveşte combustibilii convenţionali, pentru acelaşi interval de
timp se preconizează o creşteri anuale la nivel mondial astfel:
- gaze naturale 2,3%;
- petrol 1,9%;
- cărbune 2,0%;
Comparativ cu anul 2002, în 2025 consumul de gaze naturale va creşte cu
69% iar procentul consumului de gaze naturale în consumul total va creşte de la
23% la 25%. Sectorul producerii energiei electrice este responsabil de un procent
de 51% din creşterea totală a consumului de gaze naturale la nivel mondial. Gazele
naturale reprezintă o alternativă mai avantajoasă pentru producerea energiei
electrice în comparaţie cu
alte surse de energie 9
530 10 tone
primară, în special datorită 520
faptului că sunt mai puţin 510
poluante comparativ cu 500
cărbunele şi păcura. Sectorul 490
480
industrial este de asemenea 470
un consumator important de 460
gaze naturale, fiind 450
responsabil de o creştere 440
36% din creşterea totală a 430
consumului de gaze naturale Antracit, şisturi Lignit
bituminoase
pe intervalul de timp
menţionat. Figura 1.3. Rezervele totale (economic exploatabile) de
Pe intervalul de timp cărbune ale planetei [1]
10
2002 – 2015 se preconizează o creştere anuală medie a consumului de cărbune de
aproximativ 2,5%. Din 2015 până în 2025 creşterea consumului va fi mai lentă, şi
anume de aproximativ 1,3%. Din producţia mondială de cărbune la nivelul anului
2002, un procent de 65% a fost utilizat pentru producerea energiei electrice şi 31%
pentru consumatori industriali (industria metalurgică, producerea directă de abur
pentru diferite aplicaţii industriale). În tabelul 1.1 sunt redate valorile producţiei de
cărbune pentru anul 1999 în diferite regiuni geografice.
Tabelul 1.1. Producţia mondială de cărbune la nivelul anului 1999 (în mii tone) [1]
Regiune Surse primare Surse secundare
geografică Antracit Şisturi Lignit Cocs Brichete de antracit Brichete
bituminoase metalurgic şi de şisturi de lignit
bituminoase
America de 4768 1086789 100070 26185 0 0
Nord
America 28 49457 0 10694 0 0
Centrală şi
de Sud
Europa de 10308 104661 380612 43499 491 6552
Vest
Europa de 35576 475221 235399 66454 2544 4344
Est
Orientul 0 1389 0 335 0 0
Mijlociu
Africa 2881 324294 0 5354 0 0
Asia şi 298961 1757120 185329 214601 11567 917
Oceania
Total 352522 3798931 901410 367122 14602 11813
Surse primare – cărbune extras din zăcăminte
Surse secundare – obţinut prin prelucrarea cărbunelui din surse primare

Pentru consumul de energie electrică este preconizată o creştere aproape

dublă, şi anume de la 14275 miliarde kWh la nivelul anului 2002, la 21400
miliarde kWh în 2015 şi 26018 miliarde kWh în 2025. Mai mult de jumătate (59%)
din această creştere se va înregistra în ţările în curs de dezvoltare, care vor
înregistra creşteri anuale ale consumului de energie electrică de 4% comparativ cu
creşterea la nivel mondial de 2,6%. Cărbunele şi gazele naturale îşi vor menţine
importanţa ca surse de energie primară pentru producerea energiei electrice pe
intervalul de prognoză 2002 – 2025, la nivelul anului 2025 anticipându-se un
procent de 62% din totalul surselor de energie primară utilizate pentru producerea
de energie electrică. Consumul de energie electrică produsă în centrale nucleare va
creşte de la 2560 miliarde kWh în 2002 la 3270 miliarde kWh în 2025.
Ponderea diferitelor tipuri de energie primară diferă foarte mult de la o
regiune geografică la alta, în principal în funcţie de resursele specifice fiecărei
zone şi de o serie de condiţii economice. În tabelul 1.2 sunt redate valorile
capacităţilor de producţie pentru diferite regiuni geografice în funcţie de sursa de
energie primară.

11
Tabelul 1.2. Situaţia capacităţilor de producere a energiei electrice (milioane de kW) la 1
ianuarie 2000 [1]
Regiunea geografică Termic Hidro Nuclear Geotermal şi alte surse Total
America de Nord 642 176 109 18 945
America de sud şi 64 112 2 3 181
centrală
Europa de vest 353 142 128 10 633
Europa de est şi fosta 298 80 48 <500 426
URSS
Orientul mijlociu 94 4 0 0 98
Africa 73 20 2 <500 95
Asia & Oceania 651 160 69 4 884
Total la nivel mondial 2175 694 358 26 3253
<500 Valori mai mici de 500.000 kW
Notă: (1) Capacităţile de tip termic includ unităţile funcţionând pe cărbune, hidrocarburi şi gaze
naturale
Sursa: Energy Information Administration / International Energy Annual 2000 [2]

Energia electrică produsă în centrale hidroelectrice şi cea provenită din alte

surse regenerabile îşi vor menţine ponderea de aproximativ 8% din totalul energiei
electrice produse la nivel mondial. Deşi se aşteaptă o creştere anuală de
aproximativ 1,9% a ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile pe
piaţa mondială a energiei electrice, creşterea mai rapidă care se anticipează pentru
gazele naturale şi cărbune va menţine la aceeaşi valoare ponderea surselor
regenerabile.

1.2. Energia electrică şi mediului ambiant

O altă problemă strâns legată de energie, care a fost conştientizată relativ
târziu a fost impactul negativ asupra mediului al tehnologiilor de conversie a
energiei primare în energie electrică. Efectele asupra mediului datorate diverselor
filiere de conversie a energiei
109 tone
se manifestă sub cele mai
diverse forme, de la efecte Valori Valori
locale trecătoare (poluarea înregistrate prognozate
aerului, apelor şi solului în
vecinătatea centralelor
termoelectrice cu combustibili
convenţionali), la efecte
Total
ireversibile, la scară planetară
(creşterea temperaturii medii a
Petrol Cărbune
planetei, degradarea stratului de
ozon, dispariţia unor specii ale Gaze naturale
florei şi faunei). S-a constatat
că nu există vreo filieră de
conversie în energie electrică a Figura 1.4. Situaţia emisilor de bioxid de carbon la nivel
surselor convenţionale care să mondial provenite din producerea energiei electrice prin
nu influenţeze într-o măsură arderea combustibililor fosili între 1970 şi 2025 [1]

12
mai mică sau mai mare, în
diferite moduri, mediul 25000
6
înconjurător. 24500  10 tone
24000
Bioxidul de carbon 23500
gazul cu efect de seră cu cea 23000
mai pondere în atmosferă. 22500
Emisiile de bioxid de carbon 22000
provocate de activitatea 21500
umană se datorează în 21000
20500
principal arderii
20000
combustibililor fosili pentru
producerea energiei electrice. 93 9 94 9 95 9 96 9 97 9 98 9 99 0 00 0 01 0 02
19 1 1 1 1 1 1 2 2 2
În studiul IEO2005 se Figura 1.5. Evoluţia emisiilor de bioxid de carbon la nivel
anticipează o creştere anuală mondial în intervalul 1993 – 2002 [1]
a emisiilor de bioxid de
carbon cu aproximativ 1,9% în intervalul 2002 – 2025. O mare parte din acestă
creştere a emisiilor de bioxid de carbon provine din ţările în curs de dezvoltare,
fiind asociată cu creşterea importantă a consumurilor de combustibil fosil. În figura
1.4 este reprezentată evoluţia emisiilor de bioxid de carbon provenite din
producerea energiei electrice pe intervalul 1970 – 2025 pentru diferiţi combustibili
fosili iar în figura 1.5 este reprezentată creşterea emisiilor totale de bioxid de
carbon pe intervalul 1993 – 2003, la nivel mondial.
Protocolul de la Kyoto, care presupune reducerea emisiilor de bioxid de
carbon al fiecărei ţări care îl ratifică cu 5% în medie pe an faţă de nivelul de
referinţă din anul 1990, pe intervalul 2008-2012, a intrat în vigoare pe 16 februarie
2005, la 90 de zile după semnarea sa de către Rusia. Din acest motiv, prognozele
privind emisiile de bioxid de carbon sunt dificil de realizat deoarece nu se cunoaşte
cum va acţiona fiecare ţară semnatară a protocolului asupra propriilor emisii de
bioxid de carbon. În figurile 1.4 şi 1.5 sunt indicate evoluţiile emisiilor de bioxid
de carbon fără a se ţine seama de prevederile protocolului de la Kyoto.
Alţi contaminanţi care provin din arderea combustibililor fosili sunt bioxidul
de sulf (care rezultă în special din arderea păcurii), oxizii de azot şi cenuşa
antrenată pe coş de gazele de ardere. Datorită restricţiilor internaţionale privind
aceste emisii, se impune instalarea de echipamente de eliminare a acestor noxe,
echipamente care duc la o creştere importantă a investiţiei în capacităţile de
producere a energiei electrice.
Toate problemele enumerate în acest capitol duc la o singură concluzie, şi
anume aceea că singura cale de asigurare a necesarului de energie la preţuri de cost
competitive o constituie pe de-o parte utilizarea raţională a energiei şi pe de altă
parte creşterea eficienţei proceselor de conversie a energiei, în paralel cu eforturile
de reducere a impactului negativ asupra mediului. În prezent, acestea sunt
principalele direcţii pe care se bazează politica în domeniul energiei în majoritatea
ţărilor lumii.

13