Cuprins

Introducere .................................................................................................................................... 2
Capitolul 1. Studiu privind evaluarea potențialului de energie solară .............................................. 5
1.1 Radiația solară pe suprafața globului ............................................................................................ 5
1.2. Posibilități de utilizare a energiei solare ...................................................................................... 7
Capitolul 2 Panouri fotovoltaice. ..................................................................................................10
2.1.Tipuri de celule fotovoltaice. .......................................................................................................10
2.2 Sisteme de utilizare a energiei electrice obţinute prin efect fotovoltaic .........................................12
2.2.1 Sistem pentru producerea şi utilizarea curentului continuu ................................................13
2.2.2. Sistem pentru producerea simultană a curentului continuu şi altenativ ..............................14
2.2.3. Sistem fotovoltaic racordat la reţea ..................................................................................15
2.3. Avantajele și dezavantajele utilizării energiei solare ca sursă nepoluantă ....................................16
Capitolul 3 Studiu privind utilizarea pompelor de căldură. ...........................................................18
3.1. Generalități ...............................................................................................................................18
3.2.Independenţă, economie şi protejarea mediului. ...........................................................................19
Capitolul 4 Studiul privind eficența utilizării pompelor de căldură.................................................22
4.1. Rolul sistemelor de încălzire cu ajutorul pompelor de căldură. Costuri și întreținere....................22
4.2. Circuitul agentului frigorific al unei pompe de căldură ...............................................................28
4.3. Clasificarea pompelor de căldură ...............................................................................................29
4.3.1. Descrierea și clasificarea pompelor de căldură după felul surselor de căldură utilizate ......29
4.3.2. Exemple de colectori geotermali. .....................................................................................30
4.4. Proiectarea instalaţiei cu pompe de căldură .................................................................................33
Concluzii .......................................................................................................................................35
Bibliografie....................................................................................................................................36

1
 Introducere

Importanţa folosirii surselor de energie regenerabile

Sectorul enrgetic regenerabil prezintă înca din anul 1990 o creștere de zece ori de la
1,5 miliarde euro la 15 miliarde euro în anul 2004 și abia a început să-și demonstreze
potențialu imens. Construcția se va favoriza creșterea economiei europene și creșterea forței
de munca pana la cca 1milion de oameni, pană in anul 2010-2011. Uniunea Europeana va
depasi tinta privind cantitatea de energie regenerabila pe care sa o foloseasca pana in
2020.Expansiunea industriei energetice regeneratoare viitoare se bazează pe companiile
tehnice mici și medii cu abilitatea de a asimila și comercializa cunoștințele noi științifice.

Cercetarea energiei regeneratoare, o investiție pentru un viitor energetic

Europenii au acceptat folosirea productiei de energie regeneratoare(2002), cand au

votat pentru cercetarea surselor regenerabile ,in defafoarea cercetării combustibililor fosili sau
nucleari. Printre motive s-au numărat: producerea de energie fără emisii de CO2 și reducerea
dependenței de energia importantă. Sectorul energetic regenerabil poate aduce contribuții
substanțiale într-un numar mare de politici UE.
Există un început în favoarea sectorului energetic regenerabil, acesta fiind rezultatul
unor discuţii, unele purtate în decurs de trei ani, între reprezentanţii din cercetare şi industrie,
cu mesajul clar, că este nevoie de progres în toate domeniile,fie că este bioenergie, energie
solară termică, energie solară fotovoltaică, hidroenergie, energie eoliană, energie geotermală.
În urma discuţiilor s-a stabilit că programele europene de cercetare necesită :
- un buget anual de 250 milioane € pentru cercetarea energiilor
regeneratoare
- un buget exclusive pentru tehnologiile energetice regenerabile
- mecanisme de preluare a rezultatelor cercetarii de către industrie

2
 Beneficiile energiilor regenerabile în domeniul economic-social și al mediului
înconjurător

Energiile regenerabile reprezintă un sector în dezvoltare: utilizarea energiilor

regenerabile a crescut de zece ori în 2004 faţă de 1990: de la 1,5 miliarde € la 15 miliarde € .
Industria fotovoltaică (PV) a avut creşteri şi mai mari, de 45 % pe an la capacitatea
instalată în Europa din 1999, valoarea ei pe piaţa europeană fiind în 2004 de aprox.1 miliard€.
Industria termică solară a crescut între 1999-2004 de la 5.600 la 9.800 MW (cu 14
milioane m2 arie de colectare). În această perioadă, unele ţări ca Germania au avut rata de
creştere de 20%.
Biomasa din Europa deține locul I în dezvoltarea tehnologiilor de generare a
electricitații. UE-15 a avut o creştere de 90% dintre ţările OECD laelectricitatea produsă în
acest fel între 1990-2002, biomasa furnizând 4% din energia UE, în principal pentru încălzire,
fiind unica sursă energetică regenerabilă de producere a carburanţilor lichizi pentru transport.
Industria energetică regenerabilă forţează guvernele europene să aibă ca ţintă: 20% din
energia primară consumată în Europa să provină din surse regenerabile până în anul 2020.

Reducerea emisiilor de bioxid de carbon:

Capacitatea energetică regeneratoare instalată în Europa economisește anual 130

milioane tone de CO2(excluzând electricitatea de la centralele hidroelectrice mari) .Reducerea
emisiilor de CO2 datorate exploatării surselor energetice regeneratoare se prevede să atinga
320 milioane de tone până în 2010( ținta din Foaia Albă a comisiei europene-1997), adică 12
% din consumul primar de energie să devină energie regenerabilă până la data respectivă.
Începând din anul 1990 Europa a trebuit să reducă emisiile de CO2 cu 338 milioane tone.
(Protocolul de la Kyoto).
Japonia va încerca să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu 25% până în
2020,raportat la nivelul emisiilor din anul 1990.
Reducerea emisiilor de carbon cu pană la 30% pană in 2020, conform legislatiei UE,
ar putea aduce pană la 6 milioane de locuri de muncă și ar putea atrage cu 25% mai multe
investiții, arată un studiu recent.

3
 Costuri externe și subdivizarea in sectorul energetic

Formele de energie convenţională sunt responsabile de poluarea care

distruge economia şi eco-sistemele. În preţul energiei nu este cuprinsă repararea
daunelor. Studiile recente au arătat, că poluarea şi costurile acesteia afectează
sănătatea umană, distruge clădirile şi agricultura, contribuie la încălzirea globală, întimp ce
energia regenerabilă are costuri externe foarte puţine. Un studiu a arătat,că în SUA, industria
nucleară a primit de 30 de ori mai multă subvenţie per kW/h decât cea eoliană, în primii 15
ani de dezvoltare industrială. În aceeaşi perioadă,industria eoliană a produs 1,9 TW
electricitate, iar industria nucleară 2,9 TW,arătând că energia regeneratoare poate da un
răspuns bun investiţiei publice care i se acordă.
Obiectivele strategice ale Comisiei Europene 2005 -2009: creşterea
securităţii rezervelor de energie, care să fie furnizată printr-un efort concentrat de a reduce
cererea de energie şi promovarea energiilor regeneratoare.
Forumul Economic Mondial de la Davos (23-27.01.2008) s-a aprobat planul de măsuri
pentru lupta împotriva încălzirii climatice cu un cost estimat la „3 euro/săptămână/persoană”,
până în 2010

4
 Capitolul 1. Studiu privind evaluarea potențialului de energie solară

1.1 Radiația solară pe suprafața globului

Situaţia energetică actuală este marcată de utilizarea combustibililor fosili şi nucleari

(uraniu) ale căror surse se vor epuiza pe viitor. Conform [H1], se estimează următoarele
durate de viaţă: cărbunele brun - 550 ani, huila -150 ani, gazele naturale - 65 ani şi petrolul -
43 ani. La acestea, se adaugă creşterea de aprox. 10 ori a necesarului energetic datorat
industrializării şi creşterea populaţiei globului în următorii 30 ani, până la 8 miliarde.
Prin urmare, necesarul energetic suplimentar va fi de 60%, ceea ce nu poate fi acoperit
de către rezervele de combustibili fosili (petrol şi gaze). Mai rămân, cărbunii şi combustibilii
nucleari. Extinderea tehnicii atomice trebuie redusă din motive de siguranţă. Cel mai mare
dezavantaj al arderii cărbunelui este că, prin arderea sa, se formează dioxidul de carbon - CO2
- gaz cu efect de seră, responsabil de schimbările climei. Consecinţele modificării climei sunt
vizibile, în parte (furtuni, inundaţii).
În anul 2000, ponderea surselor regenerabile în producţia totală de energie
primară pe plan mondial era de 13,8 %. Din analiza ratelor de dezvoltare din
ultimele trei decenii, rezultă că energia produsă din surse regenerabile a înregistrat o creştere
anuală de 2%.
Unele ţări şi-au propus deja investiţii masive în sursele energetice alternative: în SUA
si Canada se dau credite cu dobândă zero pentru cei care-şi trec consumul casnic pe pompe de
căldură, în Franţa se fac investiţii naţionale în generatoare eoliene şi instalaţii solare, asfel ca
până în 2010, 20% din consumul energetic sa fie acoperit din surse alternative.
Energia oferită de Soare diferă de la o regiune la alta a globului, valorile fiind cuprinse
într-un domeniu larg [H1]: sub 800 kWh/m2 pe an, în Groelanda şi la Poli şi 2500 kWh/m2 pe
an în deşert (Sahara, Kalahari, Pen. Arabica, Africa de sud, NV Australiei, Mexic) şi în
regiunile înalte ale Terrei (Anzi). Aceasta se datorează atenuării diferite a radiaţiei solare, în
drumul parcurs spre atmosferă terestră. De regulă, un drum scurt parcurs de radiaţie (la
ecuator, în zonele înalte) şi o frecvenţă redusă a norilor duc la valori mari ale radiaţiei globale
anuale. În cadrul Uniunii Europene, Grecia este pe primul loc cu o suprafaţă instalată de

5
3mil.m2 panouri solare, pe locul doi este Germania peste 2,5mil.m2, după care urmează
Austria cca. 2,1 mil.m2, Norvegia, Suedia, Spania, Portugalia, Italia etc.
Aplicaţiile utilizării energiei solare sunt numeroase: încălzirea apei menajere
şi a apei piscinelor, încălzirea şi climatizarea clădirilor, refrigerarea, uscarea, producerea
energiei electrice prin conversie fotoelectrică, distilarea apei, obţinerea unor combustibili şi
produse chimice prin bioconversie, cuptoare solare, pompe solare.
Radiaţia solară este radiaţia electromagnetică emisă de soare, având lungimi
de undă din întreg spectrul undelor electromagnetice (0,28…2,5 µ m), astfel: 3%
lumină ultravioletă (λ=0,28 - 0,38 µ m), 42% lumină vizibilă (λ=0,38 - 0,78 µ m) şi 55%
lumină infraroşie (λ=0,78 -2,5 µ m).
Trecând prin atmosferă pământului, o parte a radiaţiei solare este absorbită,
încălzind aerul, o altă parte este împrăştiată de moleculele aerului, vaporii de apă şi pulberile
din atmosferă, aceasta constituind radiaţia solară difuză, dar cea mai mare parte ajunge pe
suprafaţa pământului, constituind radiaţia solară directă. Cea mai mare parte (cca. 50%) din
energia solară incidentă se situează în spectrul luminii vizibile. Maximul energiei radiante este
în spectrul luminii verde – galben.
Valorile radiaţiei solare măsurate pe suprafaţa pământului sunt de obicei maimici
decât constanta solară (E=1,353 kW/m2) datorită diferitelor influenţe: reflexiei atmosferei,
absorbţiei în atmosferă (în principal O3, H2O, O2 şi CO2), disipărilor Rayleigh şi Mie.

Fig.1.1. Radiația solară în țările europene în anul 2010

https://solargis.info

6
1.2. Posibilități de utilizare a energiei solare

Energia solară are o serie de calităţi remarcabile (este gratuită ca formă de energie
primară, se găseşte în cantităţi nelimitate), dar are şi unele deazavantaje fiind influenţată de
condiţii geografice și meteorologice care nu pot fi schimbate. Utilizarea energiei solare prin
intermediul colectorilor solari poate fi folosită pentru prepararea apei calde menajere. Prin
conversie termodinamică, un agent termic specific înmagazinează şi transferă această energie
serpentinei unui boiler solar sau este stocată pentru a fi utilizată pentru prepararea apei calde
menajere.
Energia solară poate fi folosită să:
 genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice)
 genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
 încălzească clădiri, direct
 încălzească clădiri, prin pompe de căldură
 încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice

Fig.1.2. Distribuția radiației solare

sursa- http://www.flickr.com

7
 Eficienţa celulelor fotovoltaice depinde de doi factori:
- Intensitatea radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei;
- Eficienţa procesului de conversie a energiei radiaţiei solare în energie electrică.
În prezent, construcţiile de celule fotovoltaice au eficienţe în jurul valorii de 15%, ceea
ce reprezintă o valoare destul de scăzută. Din acest motiv, panourile fotovoltaice sunt
amplasate preponderent în zone caracterizate prin radiaţie solară intensă.

Fig.1.3. Elementele constructive ale unei celule fotovoltaice

Sursa-www.viessmann.com
Grosimea totală a unei celule fotovoltaice este ce cca. 0,3mm, iar grosimea stratului n,
este de cca. 0,002mm. Uzual, deasupra electrodului negativ al celulei fotovoltaice, se
amplaseaza un strat antireflexie, cu rolul de a împiedica reflexia radiaţiei solare incidente pe
suprafaţa celulei electrice solare, astfel încât o cantitate cât mai mare de energie să fie
transferată electronilor de valenţă din cele două straturi semiconductoare. Celulele
fotovoltaice au dimensiuni uzulale de 10x10cm şi mai recent de 15x15cm.
Puterea maximă pe care o poate atinge celula fotovoltaică este de cca. 1,35W, ceea ce
sugerează din nou necesitatea legării în serie a mai multor celule în vedrea obţinerii unor
panouri fotovoltaice, ca cel din Fig.1.4, asemenea panouri fiind capabile să asigure puteri de
cca. 10…250W.

8
 Fig.1.4. Panou fotovoltaic
Sursa-www.viessmann.com

Trebuie menţionat şi faptul că performanţele panourilor fotovoltaice sunt dependente

de temperatură.
Astfel cu cât creşte temperatura, cu atât scade şi eficienţa panourilor fotovoltaice de a
converti energia radiaţiei solare în curent electric. Se poate considera, ca valoare orientativă, o
reducere a eficienţei panourilor fotovoltaice cu 0,3%, pentru fiecare grad de creştere a
temperaturii. De regulă performanţele electrice ale panourilor fotovoltaice sunt indicate la
temperatura de 25°C.
Este evident că din acest punct de vedere, cea mai eficientă conversie a energiei solare
în energie electrică este realizată în spaţiul cosmic, unde temperatura este apropiată de 0K.

9
 Capitolul 2 Panouri fotovoltaice.

2.1.Tipuri de celule fotovoltaice.

În funcţie de natura cristalină a materialului semiconductor utilizat la fabricarea

acestora (de regulă siliciul, aşa cum s-a arătat anterior), se disting trei tipuri de celule
fotovoltaice:
- monocristaline;
- policristaline;
- amorfe.
Monocristalele se obţin sub formă de baghetă sau vergea, prin turnarea siliciului pur.
Aceste baghete se taie ulterior în plăci foarte subţiri care se utilizează la fabricaţia celulelor
fotovoltaice.
Acest proces tehnologic asigură cel mai ridicat nivel de eficienţă a conversiei
fotoelectrice, dar este şi cel mai costisitor.
Policristalele se obţin în urma unui proces de producţie mai puţin ieftin, constând din
turnarea siliciului lichid în blocuri, care ulterior sunt tăiate în plăci subţiri. În procesul de
solidificare, se formează cristale de diferite dimensiuni şi forme, iar la marginea acestor
cristale apar şi unele defecte de structură. Ca urmare a acestor defecte, celulele fotovoltaice
fabricate prin această metodă sunt mai puţin eficiente.
Structura amorfă se obţine prin depunerea unui film extrem de subţire de siliciu pe o
suprafaţă de sticlă, sau pe un substrat realizat dintr-un alt material. În acest caz, solidificarea
atomilor nu se realizează într-o structură cristalină ci sub forma unei reţele atomice cu
dispunere neregulată, denumită structură amorfă. În această reţea atomică apar şi numeroase
defecte, care diminuează performanţele electrice ale materialului. Grosimea stratului amorf de
siliciu, obţinut prin această metodă este mai mică de1μm. Pentru comparaţie grosimea unui fir
de păr uman este de 50…100μm.
Costurile de fabricaţie ale silicului amorf sunt foarte reduse, datortă cantităţii extrem
de reduse de material utilizat, dar eficienţa celulelor fotovoltaice care utilizează siliciu amorf
este mult mai redusă decât a celor care utilizează structuri cristaline de material. Datorită
costului redus, celulele fotovoltaice cu siliciu amorf se utilizează preponderent la fabricarea
echipamentelor cu putere redusă, cum sunt ceasurile sau, calculatoare de buzunar.
În continuare sunt prezentate câteva dintre fenomenele care limitează creşterea
eficienţei celulelor fotovoltaice:
10
 O parte semnificativă din fotonii care alcătuiesc radiaţia solară, au un nivel energetic
insuficient pentru a determina trecerea electronilor de pe stratul de valenţă pe cel de
conducţie;
Energia fotonilor cu nivel energetic prea scăzut, se transformă în căldură şi nu în
energie electrică;
Apar pierderi optice datorate reflexiei dadiaţiei solare, pe suprafaţa celulelor
fotovoltaice;
Apar pierderi datorate rezistenţei electrice a materialului semiconductor sau cablurilor
electrice de legătură;
Defectele de structură a materialelor din care este realizată celula fotovoltaică
înrăutăţesc performanţele acestora.

Construcția unui panou solar obișnuit

• Un geam (de cele mai multe ori geam securizat monostrat) de protecție pe fața expusă la
soare,
• Un strat transparent din material plastic (etilen vinil acetat, EVA sau cauciuc siliconic) în
care se fixează celulele solare,
• Celule solare monocristaline sau policristaline conectate între ele prin benzi de cositor,
• Caserarea feței posterioare a panoului cu o folie stratificată din material plastic rezistent la
intemperii fluorura de poliviniliden (Tedlar) și Polyester,
• Priză de conectare prevăzută cu diodă de protecție respectiv diodă de scurtcircuitare (vezi
mai jos) și racord,
• O ramă din profil de aluminiu pentru protejarea geamului la transport, manipulare și
montare, pentru fixare și rigidizarea legăturii

11
 Fig.2.1. Panou solar pe o autostradă

Fabricarea unui panou solar obișnuit

Fabricarea începe întotdeauna de pe partea activă expusă la soare. La început se

pregătește și se curăță un geam de mărime corespunzătoare. Pe acesta se așează un strat de
folie de etilen vinil acetat, EVA adaptat profilului celulelor solare utilizate.
Celulele solare vor fi legate cu ajutorul benzilor de cositor în grupe (șiruri - strings)
care mai apoi se așează pe folia de EVA după care se face conectarea grupelor între ele și
racordarea la priza de legătură prin lipire. În final totul se acoperă cu o folie EVA și peste
aceasta o folie tedlar. Pasul următor constă în laminarea panoului în vacuum la 150 °C. În
urma laminării din folia EVA plastifiată, prin polimerizare, se va obține un strat de material
plastic ce nu se va mai topi și în care celulele solare sunt bine incastrate și lipite strâns de
geam și folia de tedlar.
După procesul de laminare, marginile se vor debavura și se va fixa priza de conectare
în care se vor monta diodele de bypass. Totul se prevede cu o ramă metalică, se măsoară
caracteristicile și se sortează după parametrii electrici după care se împachetează.

2.2 Sisteme de utilizare a energiei electrice obţinute prin efect fotovoltaic

Posibilităţile de utilizare a energiei electrice obţinute prin conversia energiei solare,

folosind efectul fotovoltaic sunt multiple, iar în continuare sunt prezentate câteva asemenea
sisteme tehnice care înglobează panouri fotovoltaice.

12
2.2.1 Sistem pentru producerea şi utilizarea curentului continuu

În Fig.2.2. este prezentat un sistem de producere şi utilizare a curentului continuu cu ajutorul

panourilor fotovoltaice.

Fig.2.2. Sistem cu panou fotovoltaic pentru producerea curentului continuu

Sursa-www.lpelectric.ro

Acest tip de aplicaţie poate să permită de exemplu asigurarea iluminatului electric, cu

becuri de curent continuu, în imobile situate în zone izolate şi neelectrificate.
Se observă că panoul fotovoltaic nu este singurul component al sistemului.
Deoarecemomentul în care este nevoie de energie electrică, nu coincide cu cel în care
este prezentă radiaţia solară, energia electrică furnizată de panou este acumulată într-una sau
mai multe baterii pentru a fi utilizată la nevoie. Între panoul fotovoltaic şi baterie este
intercalat un regulator de încărcare deoarece parametrii curentului electric la ieşirea din panou
sunt variabili, în funcţie cel puţin de intensitatea radiaţiei solare, iar parametrii curentului
electric utilizat la încărcarea bateriei trebuie să fie constanţi.

13
 Consumatorii alimentaţi cu curent continuu, sunt conectaţi tot la bornele de ieşire ale
ale regulatorului, pentru a fi alimentaţi cu curent electric având parametrii constanţi.

2.2.2. Sistem pentru producerea simultană a curentului continuu şi altenativ

În Fig.2.3. este prezentat un sistem de producere şi utilizare simultană a curentului

continuu şi alternativ cu ajutorul panourilor fotovoltaice.

Fig.2.3. Sistem cu panouri fotovoltaice pentru producerea simultană a

curentului continuu şi alternativ
sursa-www.lpelectric.ro

Având în vedere că un asemenea sistem are nevoie de o putere electrică mai mare,
specifică de regulă consumatorilor de curent continuu, este nevoie de utilizarea unui număr
mai mare de panouri fotovoltaice, iar numărul bateriilor este de asemenea mai mare, pentru ca
sistemul să poată asigura puterea electrică maximă, pentru un timp cât mai lung, înainte ca
bateria să se descarce.

14
 Trebuie menţionată prezenţa obligatorie într-un asemenea sistem a unui echipament
denumit invertor, care transformă curentul continuu în curent alternativ.

2.2.3. Sistem fotovoltaic racordat la reţea

În Fig.2.4. este prezentat un sistem pentru producerea şi utilizarea curentului alternativ

cu ajutorul panourilor fotovoltaice, racordat la reţeaua locală de alimentare cu energie
electrică.

Fig.2.4. Sistem fotovoltaic pentru producerea curentului electric alternativ,

racordat la reţea
sursa-www.lpelectric.ro

Un asemenea sistem pentru producerea curentului electric alternativ, cu ajutorul

panourilor fotovoltaice, permite utilizarea directă a curentului electric produs de sistemul

15
fotovoltaic, dar şi furnizarea acestuia în reţeaua locală de alimentare cu energie electrică, acest
sistem fiind furnizor de nergie electrică. Este evident că imobilele prevăzute cu un asemenea
sistem de alimentare cu energie electrică, trebuie să fie prevăzute cu câte un dispozitiv de
măsură care să contorizeze energia electrică furnizată în reţea, dar şi cu un contor pentru
măsurarea consumului de energie electrică absorbită din reţea.
De regulă, în ţările în care se încurajeaă utilizarea energiilor regenerabile, cum este
Germania de exemplu, preţul cu care este cumpărată energia electrică furnizată de acest
sistem este mult mai mare decât preţul de vânzare a energiei electrice.

2.3. Avantajele și dezavantajele utilizării energiei solare ca sursă nepoluantă

În estimarea posibilităţilor de utilizare a energiei solare se consideră

avantajele şi dezavantajele ei.
Avantaje:
- energia solară este practic inepuizabilă şi regenerabilă;
- este o formă de energie nepoluantă (emisii de CO2 nule);
- este disponibilă practic pretutindeni în lume;
- “combustibilul” solar este gratuit (nu se comercializează);
- nu produce deşeuri, componentele unui sistem energetic solar sunt reciclabile
(comparativ cu combustibilii fosili);
- oferă siguranţă în exploatare (comparativ cu combustibilii nucleari).

Dezavantaje:
- radiaţia solară incidentă pe Pământ este variabilă, ea depinzând de ciclul zi/noapte,
de anotimpuri, de condiţiile meteorologice locale şi de poziţia geografică;
- energia solară pe suprafaţa Pământului este dispersată, atingând la amiază,în cele mai
bune condiţii cca.1 kW/m2 [D2];
- costul ridicat al investiţiei iniţiale în sistemele solare;
- amortizarea investiţiei se face în câţiva ani;
- 1kWhnec = 4kWhconv.
Primul dintre dezavantaje poate fi minimizat prin utilizarea unor sisteme deorientare
după soare, a panourilor solare.

16
 Al doilea dezavantaj se poate minimiza prin montarea panourilor solare pe suprafeţe
mai puţin adecvate pentru anumite scopuri (de exemplu: acoperişurile clădirilor, deşerturi,
suprafeţe întinse de apă etc.)
Costul investiţiei iniţiale într-un sistem energetic solar se poate minimiza prin
montarea unui singur sistem în scopul deservirii mai multor persoane (grupuride locuinţe,
chiar cartiere de locuinţe)

17
 Capitolul 3 Studiu privind utilizarea pompelor de căldură.

3.1. Generalități

Pompele de căldură sunt cele mai avantajoase, curate şi sigure surse de căldură ce se
află chiar în faţa casei. Pământul, apa sau aerul pot fi utilizate ca sursă de energie pentru
pompele de căldură.

După petrol şi gaze energia pământului reprezintă cea de-a treia sursă de încălzire a
casei şi a apei.
În ultimii ani, numărul de pompe de căldură acţionate electric, nou instalate, s-a
dezvoltat foarte rapid depăşind media.
Conform Oficiului de Statistică al Asociaţiei Federale pentru Pompele de Căldură
(BWP), în 2006 au fost montate 51.461 de instalaţii noi, de peste 10 ori mai mult decât
numărul celor instalate în 1999. Acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că pompele
de căldură se adaptează perfect prevederilor tehnice legale, cu un consum redus de energie. Pe
de altă parte, pompa de căldură prezintă avantaje evidente faţă de un sistem de încălzire
convenţional în ceea ce priveşte nivelul de confort şi costurile de exploatare.
Numărul pompelor de căldură instalate în Europa creşte de la an la an. În Elveţia
fiecare a treia casă nou construită are instalată o pompă de căldură. În Suedia 90% din case
sunt încălzite cu pompe de căldură.
Forul legislativ a definit, începând cu anul 1977, valori limită ale consumului de
energie în diverse dispoziţii referitoare la protecţia termică, adoptând în final, în cadrul
Ordonanţei privind conservarea energiei (EnEV) intrată în vigoare la 01.02.2002, o serie de
norme şi reguli care limitează consumul anual de energie primară pentru încălzire şi
prepararea ACM, în funcţie de tipul de clădire.
Ca o comparaţie, se menţionează faptul că, în cazul unei clădiri, consumul anual de
energie primară pentru încălzire şi prepararea ACM se situează între 600 kWh/(ma) la
încălzirea electrică directă.
O variantă inteligentă de încălzire a locuinţei este cea prin care se face transferul
căldurii din mediul înconjurător în interiorul casei, utilizând pompa de căldură. Sistemul de
funcţionare al acesteia, relativ simplu, constă în preluarea căldurii din natura, mai exact a
energiei solare, înmagazinată în pământ, printr-un sistem de conducte, şi transformarea
acesteia, cu ajutorul unui compresor, în energie termica. Sistemul se aseamănă cu instalaţia

18
unui frigider, cu excepţia faptului că, în cazul căldurii, principiul se inversează. Pompa de
căldură trebuie să folosească puţină energie, necesară doar pentru acţionarea compresorului.
Pe parcursul anului, deşi temperatura exterioară variază considerabil de la un anotimp la altul,
temperatura din interiorul solului rămâne relativ constantă. Deci pământul are capacitatea de a
absorbi şi de a stoca energia termică.

3.2.Independenţă, economie şi protejarea mediului.

Sursele fosile posedă proprietăţi foarte folositoare care le-au făcut foarte populare în
ultimul secol. Din nefericire, sursele fosile nu sunt regenerabile. Mai mult decât atât, acestea
sunt responsabile de emisiile de CO2 din atmosferă, care sunt dăunătoare unui climat
ecologic.
Estimând că la sfârşitul acestui secol populaţia globului va atinge circa 10 miliarde de
locuitori, în condiţiile unor drepturi de emisie uniforme pentru întreaga populaţie, pentru a nu
depăşi concentraţia de CO2 de 450 ppm în atmosferă, ar fi necesar ca emisiile pe cap de
locuitor să se limiteze la 0,3 tone pe cap de locuitor, ceea ce pentru ţările dezvoltate reprezintă
o reducere de 10 ori a actualelor emisii de gaze cu efect de seră.
De ce o altă sursă pentru încălzire?
- rezervele de combustibili fosili scad tot mai mult;
- interes foarte mare pentru utilizarea energiilor regenerative pentru încălzire şi apă
curentă menajeră (ACM);
- preţurile la gaze şi motorină în continuă creştere;
- utilizarea în continuare a surselor de energie fosile ar produce o creştere a emisiilor
de CO2 (Fig.3.1)

Fig.3.1 Creşterea emisiilor de CO2 generate prin arderea

surselor fosile de energie.

19
 Prognoza consumului de energie primară realizată de Consiliul Mondial al Energiei
pentru anul 2050, în ipoteza unei creşteri economice de 3 % pe an, este o modificare a
tendinţelor actuale de descreştere a intensităţii energetice de asimilare a resurselor energetice
regenerabile, evidenţiază un consum de circa 25 Gt de emisii poluante, din care 15 Gt de
emisii poluante provin din combustibilii fosili.
Pentru a se păstra o concentraţie de CO2 de 450 ppm, ceea ce reprezintă circa 6 Gt
carbon, cantitatea maximă de combustibili fosili utilizabilă nu trebuie să depăşească 7 Gt de
emisii poluante, rezultând un deficit de 18 Gt de emisii poluante care ar trebui acoperit din
surse nucleare şi surse regenerabile. Rezultă că pentru o dezvoltare energetică durabilă nu ar
trebui să se depăşească la nivelul anului 2050 un consum de 13-18 Gt de emisii poluante,
acoperit din combustibili fosili 7 Gt de emisii poluante, din nuclear 2-3 Gt de emisii poluante
restul de 4-9 Gt de emisii poluante din resurse regenerabile.
Pentru atingerea acestui obiectiv ambiţios, propus de ţările Uniunii Europene, de a
reduce de patru ori emisiile la orizontul anului 2050, se estimează o puternică "decarbonizare"
a sistemului energetic, prin apelare atât la energia nucleara, dar mai ales la sursele
regenerabile de energie.
Ţinând seama de timpul de implementare a unor noi tehnologii de înlocuire a
instalaţiilor existente, este necesar să se accelereze ritmul de dezvoltare a noilor tehnologii
curate a celor care presupun consumuri energetice reduse. În acelaşi timp este necesara o
profundă evoluţie a stilului de viaţă, o orientare către o dezvoltare durabilă.
Este evident că pe termen mediu sursele regenerabile de energie nu pot fi privite ca
alternative totale la sursele convenţionale, dar este cert că, în măsura potenţialului local,
datorită avantajelor pe care le au (resurse locale abundente, ecologice, ieftine, independente
de importuri), acestea trebuie utilizate în complementaritate cu combustibilii fosili, energia
nucleară, dezvoltarea industrială la 360 ppm în prezent.
În anul 2000, ponderea surselor regenerabile în producţia totală de energie primară pe
plan mondial era de 13,8 %. Din analiza ratelor de dezvoltare din ultimele trei decenii se
observă că energia produsă din surse regenerabile a înregistrat o creştere anuală de 2%.
Prin schimbul natural dintre atmosferă, biosfera, oceane pot fi absorbite circa 11
miliarde de tone de CO2 din atmosferă (sau 3 miliarde de tone echivalent carbon), ceea ce
reprezintă circa jumătate din emisiile actuale ale omenirii. Aceasta a condus la o creştere
permanentă a concentraţiei de CO2 din atmosferă de la 280 de ppm înainte de dezvoltarea
industrială la 360 ppm în prezent.

20
 Ţinând seama de timpul de implementare a unor noi tehnologii de înlocuire a
instalaţiilor existente, este necesar să se accelereze ritmul de dezvoltare a noilor tehnologii
curate a celor care presupun consumuri energetice reduse. În acelaşi timp este necesară o
profundă evoluţie a stilului de viaţă, o orientare către o dezvoltare durabilă.

Fig.3.2 Evoluţia resurselor de combustibil

Funcția de bază a unui sistem de energie geotermală este să asigure încălzirea si

răcirea unei clădiri.
În plus, poate incalzi apa ( 20% din energia medie solicitată intr-o clădire se folosește
pentru preparearea apei calde menajere), iar majoritatea unitaților include o componentă care
incălzeste apa pentru uz potabil si sanitar,un boiler conventional.
Pentru a îndeplini aceste funcții, sistemele geotermale sunt constituite din 3 sub-sisteme
fundamentale :
1.O conducta conectata la pamant ( cunoscuta si ca circuit inchis / circuit inchis de
alimentare cu apa sau evopator) care extrage caldura din sau o evacueaza in pamant.
2. O pompa de caldura care transfera caldura intre sistemul de repartizare si pamant /
circuit de alimentare cu apa.
3. Un sistem de repartizare care furnizeaza caldura si racoare in cladire(condensator).

21
 Capitolul 4 Studiul privind eficența utilizării pompelor de căldură

4.1. Rolul sistemelor de încălzire cu ajutorul pompelor de căldură. Costuri și întreținere

Pentru a asigura confortul termic necesar desfăşurării, în bune condiţii, a activităţilor,

orice imobil trebuie prevăzut cu o instalaţie pentru încălzire, care să poată acoperi necesarul
de căldură şi debitul necesar de apă caldă menajeră.
Instalaţia termică transformă energia calorică a combustibililor în energie termică.
Dintre combustibilii utilizaţi în instalaţiile termice cea mai mare pondere o au combustibili
fosili cum ar fi gazul metan, lemnul, cărbunele.
Unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale este reducerea
consumurilor de combustibil fosil. În această ordine de idei, folosirea surselor regenerabile de
energie, pentru încălzirea locuinţelor, este un obiectiv interesant care are ca scop, în contextul
dezvoltării durabile, creşterea siguranţei în alimentarea cu energie, protejarea mediului
înconjurător dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice viabile.
Instalaţiile termice care folosesc surse de energie regenerabile sunt, în prezent, o
soluţie bună pentru o energie ieftină relativ curată. Deoarece energiile regenerabile nu produc
emisii poluante prezintă reale avantaje pentru mediul mondial pentru combaterea poluării
locale. Obiectivul principal al folosirii energiilor regenerabile îl reprezintă reducerea emisiilor
de gaze cu efect de seră. Studiile oamenilor de ştiinţă au devenit în ultimii ani din ce în ce mai
unanime în a aprecia ca o creştere puternică a emisiilor mondiale de gaze cu efect de seră va
conduce la o încălzire globala a atmosferei terestre de 2 - 6 °C, până la sfârşitul acestui secol,
cu efecte dezastruoase asupra mediului înconjurător.
Pentru utilizarea practică a surselor de energie pe lângă o temperatură cât mai
constantă pe parcursul întregului an, mai trebuie să respecte următoarele criterii:
- disponibilitate suficientă;
- capacitate cât mai mare de acumulare;
- nivel cât mai ridicat de temperatură;
- regenerare suficientă;
- captare economic;
- timp redus de aşteptare;
- să nu fie corozivă.

22
 Utilizarea aerului drept sursă de căldura se recomandă în special în cazul clădirilor
existente, unde pompele de căldura aer-apă sau aer-aer pot aduce contribuţia la încălzire prin
funcţionarea în sistem bivalent, completând deci încălzirea clasică bazată pe arderea unui
combustibil.
Puterea termică a agregatelor de pompă de căldură funcţionând cu aer ca sursă de
căldură este stabilit de către constructorul acestora încă din fabrică.
Pompele de căldură aer-apă pot funcţiona pe perioada întregului an, întocmai ca
pompele de căldură ce extrag căldura din sol sau din apa freatică.
Trebuie însă observat faptul că puterea termică de încălzire a unei astfel de pompe de
căldură variază foarte mult în funcţie de temperatura aerului ca sursă de căldură. Astfel, la
începutul şi sfârşitul perioadei de încălzire (toamna, primăvara), puterea termică de încălzire
este mult mai mare decât în cea mai rece zi a anului simţitor mai mare decât necesarul de
căldura al clădirii (dacă pompa de căldură a fost gândită să funcţioneze în regim monovalent).
Din acest motiv, un astfel tip de pompă de căldură trebuie dotată cu un sistem de reglare a
puterii termice livrate consumatorului de căldură.
Aerul evacuat din sistemele de climatizare reprezintă o sursă de căldură obişnuită
pentru pompele de căldură din clădirile comerciale rezidenţiale. Prin recuperarea căldurii din
aerul evacuat, pompele de căldură realizează încălzirea apei şi/sau a spaţiilor. În timpul
perioadei de încălzire sau chiar în decursul întregului an este necesară funcţionarea continuă a
sistemului de climatizare-ventilare. Unele tipuri de pompe de căldură sunt astfel proiectate
încât să utilizeze atât aer ambiant cât aer evacuat.
În cazul clădirilor mari, pompele de căldură având ca sursă de căldură aerul evacuat
sunt de multe ori cuplate cu sisteme de recuperare a căldurii de tipul aer-aer.
Apa freatică prezintă o temperatură constantă (7-10°C) în multe zone. Pentru utilizarea
ei sunt utilizate sisteme închise sau deschise. În sistemele deschise, apa subterană este
pompată , răcită apoi reinjectată într-un puţ separat sau returnată către apa de suprafaţă.
Sistemele de suprafaţă trebuiesc proiectate cu mare atenţie, pentru evitarea problemelor legate
de îngheţ, coroziune, colmatare. Sistemele închise pot fi sisteme cu detentă directă (în care
agentul termic de lucru vaporizează în interiorul ţevilor montate subteran), sau sisteme cu
agent intermediar. Sistemele cu agent intermediar prezintă în general performanţe tehnice mai
scăzute, dar sunt mai uşor de întreţinut. Dezavantajul major al acestor pompe de căldură este
costul ridicat al lucrărilor pentru exploatarea sursei de căldură. Există totodată posibilitatea
unor constrângeri suplimentare generate de legislaţia privitoare la protecţia stratului de apă
freatică la preîntâmpinarea poluanţilor solului.

23
 Solul prezintă aceleaşi avantaje ca apă freatică, şi anume are temperaturi medii anuale
ridicate. Căldura este extrasa cu ajutorul unor conducte îngropate orizontal sau vertical în sol,
iar sistemele pot fi de asemenea cu detentă directă sau sisteme cu agent intermediar.
Capacitatea termică a solului depinde de umiditatea acestuia, de condiţiile climatice.
Datorită extragerii de căldură din sol, temperatura acestuia va scădea în decursul perioadei de
încălzire. În regiunile foarte reci, cea mai mare parte a căldurii este extrasă sub forma de
căldura latentă . Cu toate acestea în timpul perioadei de vară, radiaţia solară încălzeşte solul,
iar refacerea potenţialului termic este posibilă în totalitate.
Solul prezintă capacitatea de a înmagazina sezonier căldura provenită de la soare,
lucru care conduce la obţinerea unei temperaturi relativ constante a acestei surse de căldură la
atingerea unor coeficienţi sezonieri de performanţă de valori ridicate.
Contribuţia energiei geotermice, adică a acelui flux de căldură îndreptat de la
interiorul către exteriorul pământului este atât de redusa încât poate fi neglijată. Rezultă deci
ca energia extrasă din sol de către acest tip de pompe de căldură provine aproape exclusiv de
la soare.
Pompele de căldură pentru clădirile de locuit care utilizează solul drept sursă de
căldură sunt astăzi executate sub forma de instalaţii compacte, ce pot fi montate cu uşurinţă în
clădire.
Căldura preluată de la sursa de căldură este transportată cu ajutorul unui amestec
antigel, al cărui punct de îngheţ se situează la circa -15 °C. Prin acesta se asigură faptul că
sonda nu va îngheţa în timpul funcţionării.
Extragerea căldurii din sol se poate face cu ajutorul unui sistem de ţevi din material sintetic,
cu o mare suprafaţă de transfer.
Căldura geotermală poate fi utilizată ca sursă de căldură acolo unde apa freatică este
foarte puţină sau lipseşte total. Adâncimea forajelor atinge 100...200m.
Atunci când este necesară o capacitate termică ridicată, forajele se fac înclinat pentru a
cuprinde un volum mai mare de stâncă. Acest tip de pompă de căldura este întotdeauna
conectat la un sistem de agent intermediar realizat din conducte din plastic.

24
 Tabelul .4.1. Energie verde produsă în România
Sursa-http://m.finantistii.ro

Pentru utilizarea pompei, căldura este preluată printr-un mediu lichid (lichid antigel
pentru sistemele închise şi apa subterană pentru sistemele deschise), de unde este pompată
în pompa de căldură. De aici, printr-un schimbător de căldură apă-apă sau apă-aer este
folosită pentru încălzirea caloriferelor şi ventilo-convectoarelor sau a aerului cu ventilo-
convectoare. Compresorul ridică temperatura, la temperatura de lucru de 35-55 °C. Vara
procesul se inversează şi căldura este preluată în interiorul pământului prin intermediul
lichidului, compresorul scăzând temperatura la temperatura de lucru de 10-12 °C.
După cum am menţionat anterior, eficienţa pompelor de căldură depinde în mare
măsură de diferenţa de temperatură care trebuie depăşită dintre sistemul de încălzire şi
sursa de căldură. În principiu, această condiţie poate fi îndeplinită cu ajutorul diverselor
sisteme de încălzire, cum ar fi radiatoarele la temperaturi joase sau sistemele de încălzire prin
suprafeţe de radiaţie. În ultimii ani, în special din motive ce ţin de confort, dar şi de
organizare liberă a suprafeţelor de amplasare, sistemele de încălzire prin pardoseală s-au
dezvoltat îndeajuns de mult încât să acopere cca. 50 % din procentul de piaţă în sectorul
locuinţele unifamiliale, devenind astfel principalul sistem de încălzire. Sunt posibile, fără
costuri suplimentare, obţinerea unor temperaturi pe tur de 35 °C şi temperaturi pe retur de 28
ºC. În cazul unor clădiri cu o termoizolaţie specială, se pot atinge chiar şi valori mai mici.
Un alt avantaj al sistemelor de încălzire prin pardoseală îl reprezintă efectul de
autoreglare. Datorită temperaturilor scăzute ale suprafeţei, de 23 până la maxim 27 °C în
zilele cu temperaturi foarte scăzute, puterea calorică scade în mod considerabil odată cu
creşterea temperaturii interioare, în cazuri extreme până aproape de zero. Este cazul radiației
solare din perioada de trecere dintre vară şi toamnă.

25
 Din motive termodinamice, evitaţi toate instalaţiile suplimentare care determină
creşterea temperaturii pe tur, cum ar fi vanele, separatoarele hidraulice, schimbătoarele de
căldură suplimentare. În acest caz, pompa de căldură atinge rezultate optime de funcţionare cu
un consum minim de energie.
Utilizarea de boilere tampon se bucură de o tradiţie îndelungată la pompele de căldură,
acestea fiind necesare în trecut în majoritatea cazurilor în combinaţie cu instalaţii de încălzire
bivalente. În acea perioadă se impunea integrarea pompei de căldură într-o instalaţie de
încălzire existentă, fără a cunoaşte în detaliu caracteristicile hidraulice ale sistemului de
încălzire.
Un boiler tampon asigură permanent transferul de căldură a pompei de căldură în
reţeaua de încălzire. În acest fel, erorile de funcţionare erau reduse la minim datorită unui
debit insuficient în circuitul de încălzire şi durata de funcţionare a compresorului creştea în
mod semnificativ.
Boilerele tampon prezintă, însă, dezavantaje nesemnificative, dezavantaje care pot fi
evitate uşor în cazul instalaţiilor noi:
- nu este permisă utilizarea unei instalaţii cu pompă de căldură într-o instalaţie de
încălzire prin pardoseală cu ţevi din material plastic neetanşate;
- inerţia sistemului creşte la boilerele tampon de capacitate mare;
- dacă boilerul tampon este utilizat ca boiler de separare are loc o amestecare a
conţinutului acestuia la utilizarea unei pompe de căldură. În acest fel, temperatura de tur la
ieşirea pompei de căldură creşte inutil, fapt ce determină obţinerea unui factor de performanţă
sezonier scăzut.
În cazul instalaţiilor de încălzire prin pardoseală noi se poate renunţa la boilerul
tampon, ţinând cont de debitele necesare în reţeaua de încălzire. Cunoştinţele acumulate în
domeniul instalaţiilor de pompe de căldură cu încălzire prin pardoseală fără boiler tampon au
demonstrat faptul că întreruperile de alimentare cu energie electrică de 3 x 2 h în decursul
unei zile nu a determinat o scădere sesizabilă a temperaturii din încăpere. În astfel de cazuri,
căldura acumulată de instalaţia de încălzire prin pardoseală îşi spune cuvântul.
Pompa de căldură este capabilă să ofere puterea termică solicitată şi să atingă
coeficientul de performanţă optim numai dacă se respectă debitul minim necesar. Dacă debitul
necesar scade, temperatura pe returul pompei de căldură creşte. În cazuri extreme, acest lucru
determină o oprire a pompei de căldură de către întrerupătorul de înaltă presiune.

26
 Cele mai dese cauze sunt:
- o pompă de circulaţie prea mică, respectiv alegerea unei trepte de putere prea mici;
- debitul este diminuat datorită unor vane termostatate închise.
Costuri şi întreţinere

Preţul unei pompe de căldură este de câteva mii de euro, mai exact de la 2000 euro în
sus. Timpul de recuperare a investiţiei diferă, în funcţie de complexitatea echipamentului
folosit, cât şi de zona unde este instalat. În general, se face o estimare de circa 3-4 ani. Ţinând
cont de faptul că o asemenea investiţie funcţionează peste 20 de ani, cu cheltuieli de
exploatare aproape minime, implementarea unui astfel de sistem pare rentabilă.
Dacă instalaţia este montată corespunzător, nu este nevoie de întreţinere. La sistemele
compacte de generare, apă caldă, înainte de apariţia temperaturilor sub 0 °C, se scoate din
instalaţie. La sistemele complexe ce funcţionează cu antigel, nu este nevoie de golire pe timp
de iarnă.
Specialiştii susţin că vara costurile se reduc cu peste 90%, iar primăvara şi toamna cu
cel puţin 60%, în cazul în care instalaţia este bine dimensionată şi izolaţia casei este făcută
corespunzător.
Cea mai mare parte din consumul de energie al clădirilor rezidenţiale provine din
încălzirea locuinţelor: un procent de aproape 86 % din necesarul de energie al locuinţelor
private este destinat încălzirii, acestea din urmă fiind în mare parte acoperite de gaz şi
motorină.

Fig.4.1. Schemă principiu de funcţionare pompă de căldură.

Sursa-www.calorserv.ro

27
 Agentul frigorific, pe lângă faptul că are un punct de fierbere foarte scăzut (cca -2 º C)
are şi proprietatea de a acumula energie transformându-se din stare lichidă în stare gazoasă şi
poate uşor ceda această căldură revenind la starea lichidă iniţială. În momentul când agentul
frigorific devine gaz prin preluarea căldurii sursei de căldură, acesta este introdus într-un
compresor (doar gazele se pot comprima - lichidele sunt incompresibile) iar în timpul
compresiei (aşa cum ştim deja ) temperatura agentului frigorific creşte cu câteva zeci de
grade, suficient să ajungă la o temperatură mai mare decât a agentului termic şi să-i poată
ceda acestuia căldura . După ce agentul frigorific cedează energia agentului termic, revine
treptat la starea iniţială (lichidă) şi este trecut printr-un ventil de expansiune unde pierde
presiunea acumulată în compresor.

4.2. Circuitul agentului frigorific al unei pompe de căldură.

Fig.4.2. Cir cui t ul a gen t ul ui fr i gor i fi c

Sursa-www.panourisolare-online.ro

1- Vaporizator; 2-Compresor; 3-Condensator; 4-Ventil de expansiune.

1 - Vaporizator
În vaporizator se află agentul frigorific în stare lichidă la o presiune joasă. Acesta are o
temperatură mai mică decât temperatura sursei de căldură. Astfel, căldura este transferată de
la sursa de căldură la agentul frigorific, determinând evaporarea acestuia din urmă.

28
 2 - Compresor
Agentul frigorific în formă gazoasă este comprimat în compresor la o presiune ridicată
şi se încălzeşte puternic, astfel încât temperatura acestuia după comprimare este mai mare
decât temperatura necesară pentru încălzire şi prepararea ACM. Energia produsă de
compresor este, de asemenea, transformată în căldură, fiind transferată agentului frigorific.
3 - Condensator
În interiorul condensatorului, agentul frigorific foarte fierbinte şi aflat sub înaltă
presiune cedează sistemului de încălzire (radiator de căldură) întreaga căldură, atât cea
provenită de la sursa de căldură, cât şi energia de lucru a compresorului preluată sub formă de
căldură. în acest fel, agentul frigorific se răceşte puternic şi trece din nou în stare lichidă.
4 - Ventil de expansiune
În faza următoare, agentul frigorific ajunge prin ventilul de expansiune înapoi la
vaporizator, în ventilul de expansiune are loc expansiunea la presiunea inițiala.

4.3. Clasificarea pompelor de căldură

Atracţia specială pentru pompele de căldură în comparaţie cu sistemele de încălzire

convenţionale rezultă din faptul că, prin disponibilitatea unei surse de căldură, se poate utiliza
căldura regenerabilă a mediului înconjurător, fiind disponibilă astfel căldură gratuită pe
termen lung.

4.3.1. Descrierea și clasificarea pompelor de căldură după felul surselor de căldură

utilizate

Căldură din sol poate fi utilizată în diverse moduri. Există o diferenţă între sursele de
căldură care utilizează energia termică aproape de suprafaţă şi surse care utilizează energia
geotermală. Energia termică aproape de suprafaţă este căldura furnizată de soare
înmagazinată într-un anotimp în pământ, utilizată cu aşa-numiţii colectori de energie de
suprafaţă.
Colectori de energie sunt îngropaţi orizontal la o adâncime cuprinsă între 1 m şi 1,50
m. Colectoarele trebuie să fie montate în zone în care nu există riscul de îngheţ, adâncimea
de montare depinzând astfel în mare măsură de condiţiile locale.

29
 Energia geotermală se deplasează din interiorul pământului spre suprafaţa acestuia şi
este extrasă cu ajutorul sondelor de adâncime. Acestea sunt instalate vertical până la o
adâncime de 150 m.
Ambele sisteme se caracterizează printr-o temperatură ridicată şi relativ constantă pe
tot parcursul anului. Acest lucru permite utilizarea la randamente înalte a pompei de căldură
(factor de performanţă sezonier ridicat). În plus, aceste sisteme sunt exploatate în circuit
închis, ceea ce înseamnă o fiabilitate mare şi cheltuieli de întreţinere minime. În acest circuit
închis circulă un amestec apă-antigel (etilenglicol).

4.3.2. Exemple de colectori geotermali.

 Colectori plani.

Fig.4.3. Colectori plani

Sursa-www.casaviitorului.webgarden.com
Avantaje :
- costuri reduse;
- valori ridicate ale factorului de performanţă sezonier al pompei de căldură.

Dezavantaje:
- este esenţială proiectarea exactă, deoarece pot apărea probleme legate de „pungile de
aer" în cazul unei proiectări şi montări inadecvate;
- ocupă un spaţiu vast;
Extragerea căldurii din sol se realizează cu ajutorul unor ţevi din plastic montate
paralel faţă de suprafaţa solului pe suprafeţe întinse, ţevi montate în mod obişnuit în mai
multe circuite. În acelaşi timp, un circuit nu trebuie să depăşească o lungime de 100 m,

30
deoarece puterea necesară a pompei ar deveni prea mare. Circuitele individuale sunt apoi
racordate la un distribuitor ce trebuie montat la cel mai înalt punct al instalaţiei pentru a face
posibilă aerisirea sistemului de ţevi.

 Sonde geotermale

Fig.4.4. Sonde de adâncime

Sursa-www.geovest.ro

Avantaje :
- fiabile;
- ocupă un spaţiu redus;
- factor de performanţă sezonier ridicat al pompei de căldură.

Dezavantaje:
- nu este posibilă instalarea în toate zonele;
- de regulă costuri mari de investiţii.

Sondele geotermale sunt utilizate din ce în ce mai des în ultimii ani datorită montării
foarte simple şi a spaţiului mic pe care îl ocupă. În practică, sunt utilizate sonde cu profil U
normale şi sonde cu tub dublu cu profil U.

31
 Sondele cu tub dublu cu profil U se compun de regulă dintr-un grup de tuburi format
din patru tuburi paralele din material plastic sudate în punctul de bază într-un picior de sondă
utilizând piese speciale. Sunt îmbinate câte două tuburi din material plastic, astfel încât sunt
create două circuite independente.

 Colectori situati pe fundul uni lac

Fig.4.5. Bucla închisă scufundată în apa unui lac

Sursa-www.climatehnic.ro
Avantaje :
- coeficient de performanţă ridicat al pompei de căldură;
- ocupă un spaţiu redus.
Dezavantaje :
- sistem deschis;
- costuri de întreţinere ridicate;
- este necesară o analiză a apei.

Temperatura apei menţinută aproape constantă pe tot parcursul anului permite

obţinerea unor coeficienţi de performanţă ridicaţi ai pompei de căldură. Se acorda o atenţie

32
deosebită necesarului de energie auxiliară, mai ales consumului de energie a pompei de
circulaţie.
În cazul instalaţiilor de dimensiuni mici sau în cazul unei adâncimi prea mari,
eventualul avantaj energetic este diminuat adesea de energia suplimentară necesară pompei de
circulaţie, factorul de performanţă sezonier fiind adesea afectat în cazul instalaţiilor mici.

4.4. Proiectarea instalaţiei cu pompe de căldură

Dimensionarea corectă şi dispunerea instalaţiei cu pompe de căldură reprezintă

premisa pentru o operare de durată, eficientă şi satisfăcătoare. Pentru aceasta este necesar ca
toate componentele să fie corelate corect între ele.
Acest lucru priveşte atât sursa de căldură, pompa de căldură cât şi consumătorul de căldură.
Majoritatea problemelor, care apar în legătură cu pompele de căldură, au la bază
dimensionările greşite ale surselor de căldură sau, pe partea consumătorului de căldură,
racordarea hidraulică greşită a pompei de căldură.
De aceea este foarte important să nu aibă loc o supradimensionare sau o
subdimensionare a instalaţiei cu pompe de căldură, şi să existe un sistem hidraulic potrivit.
Printr-o supradimensionare apar costuri de investiţie inutil de mari.
Pompa de căldură nu poate să funcţioneze constant din cauza puterii ei prea mari şi începe să
funcţioneze cadenţat. Acest lucru are efect nefavorabil asupra duratei de viaţă a pompei de
căldură.În schimb o subdimensionare poate să ducă la un confort insuficient şi în timp la o
operare ineficientă a pompei de căldură.Acestea se pot evita însă printr-o dimensionare
corectă.La nevoie, pentru dimensionarea instalaţiei cu pompe de căldură trebuie utilizat un
program corespunzător pentru pompele de căldură.
Planificarea şi dimensionarea unei instalaţii cu pompe de căldură este compusă în
principal din următorii paşi:
- dimensionarea productivităţii pompei de căldură
- dimensionarea construcţiei de adâncime pentru căldură
- stabilirea sursei de căldură
- dimensionarea sursei de căldură
Capacitatea de încălzire a pompei de căldură se calculează din următoarele date:
- Sarcina de încălzire a clădiri (calculul conform DIN EN 12831)

33
- Necesarul de putere pentru încălzirea apei calde menajere (calculul conform DIN 4708,
respectiv normele în vigoare ale ţării)
- Necesarul de putere al posibilelor aplicaţii speciale (ex. bazin de înot)
- Evtl. timpi de întrerupere existenţi ai furnizorului de energie
Vezi în acest sens formula de calcul de mai jos.
QPompă de căldură = (QCapacitate de încălzire Clădire+ QApa caldă potabilă + QAplicaţii speciale) * Factorul timpului
de întrerupere

Sursa: http://www.casaviitorului.webgarden.com

Dacă se porneşte de la un necesar de 50 litri apă caldă menajeră(45 °C) per persoană şi zi,
rezultă la o perioadă de încălzire de 8 ore un necesar de putere suplimentar de 0,25 kW per
persoană. La această premisă încă nu s-au luat în considerare pierderi referitoare la
eventualele conducte de circulare necesare. Acest necesar trebuie stabilit separat.

34
 Concluzii

Prin utilizarea surselor regenerabile, consumul necesar de energie primara este

compensat in totalitate. De asemenea este posibila obținerea unor valori scăzute a emisiilor de
CO2

Avantajele și dezavantajele pompelor de căldură:

Avantajele pompelor de căldură.
- nu sunt poluante, utilizând numai energie electrică.
- nivel de zgomot foarte mic.
- nu există pericol de intoxicare sau de explozie.
- funcționează atât în mod încălzire cât și răcire.

Dezavantajele pompelor de căldură

- capacitatea limitată de funcționare pe timp de îngheț.
- calitatea apei freatice (sedimente sau săruri dizolvate peste limitele admise)
- necesită un debit relativ mare de apă.

Avantajele și dezavantajele panourilor fotovoltaice:

Avantajele panourilor fotovoltaice:
- costuri mici de întreţinere
- durată lungă de viață
- eficienţa
- rezistența îndelungată la expunerea la radiația solară

Dezavantajele panourilor fotovoltaice:

- investiția se face toată la început
- este necesară o zonă însemnată de expunere la soare în special pentru capacități mari
- eficienţa este direct dependentă de expunerea la soare
- energia electrică nu poate fi produsă pe timp de noapte, iar producția este redusă în zilele
înnorate sau ploioase

35
 Bibliografie

www.casaviitorului.webgarden.com
http://ro.wikipedia.org
http://energie-verde.ro
http://panourisolare.org
www.alfabit.ro
www.calorserv.ro
www.lpelectric.ro
www. profi-solar. Ro
www. romanialibera. ro

36