Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Ştiinţe
Specializarea: Managementul şi monitoringul mediului
Disciplina: Tehnologii cu impact redus asupra mediului
An universitar 1: 2010-1011, semestrul 1

TEHNOLOGII NECONVENŢIONALE DE
OBŢINERE A ENERGIEI

Masterand: Barangă Stela

Profesor coordonator: Dima Dumitru

1
 Cuprins

Introducere..............................................................................................................3

Capitolul 1: Forme de energie primară neconvenţională...................................4

1.1 Energia solară..................................................................................4
1.2 Hidrogenul.......................................................................................5
1.3 Energia atomică...............................................................................7
1.4 Energia geotermică şi eoliană..........................................................7
1.5 Energia mareelor şi energia termică a mărilor şi oceanelor............8
1.6 Energia căderilor de ape şi energia antropică..................................8

Capitolul 2: Energia eoliană..................................................................................9

2.1 Potenţialul energosferei.................................................................10
2.2 Modalităţi de stocare a energiei eoliene........................................11
2.3 Producţia de energie eoliană în Europa ........................................12

Capitolul 3: Energia solară.................................................................................16

3.1 Panourile solare.............................................................................17
3.2 Captatoarele de energie.................................................................18
3.3 Celulele fotovoltaice.....................................................................19
3.4 Demersuri privitoare la folosirea surselor de energie
Neconvenţională...........................................................................21

Concluzii...............................................................................................................24

2
 Introducere
Secolul XX a fost cel al producerii energiei aproape în exclusivitate din
combustibili fosili: cărbuni, gaze naturale şi petrol. În parte, acest lucru a fost
benefic în sensul acumulărilor de tehnologii moderne şi a realizării de acumulări
materiale fără precedent necesare creşterii continue a populaţiei globului, dar mai
ales al cerinţelor în civilizaţia actuală.
Înlocuirea energiei convenţionale cu alternative neconvenţionale : solară,
atomică, hidro, geotermală, eoliană, etc. este necesară din mai multe considerente :
- în primul rând, emisiile de CO2, ca urmare a arderii combustibililor fosili
a dus la o creştere de cca. două ori a acestuia în atmosfera terestră,
generând binecunoscutul „efect de seră” care a condus la încalzirea
globală ;
- în al doilea rând, resursele energetice convenţionale sunt epuizabile
(datele statistice ONU arată că se vor epuiza în cca. 30 de ani) ;
- în al treilea rând, dar nu în ordinea importanţei, conceptul de „tehnologie
curată” impune luarea unor măsuri pentru ca efectul antropic asupra
mediului să fie cât mai redus.

3
 Capitolul 1
Forme de energie primară neconvenţională

Principalele forme de energii primare neconvenţionale care concurează

pentru asigurarea în viitor a consumului de energie pe glob sunt :
- energia solară
- hidrogenul
- energia atomică
- energia geotermică
- energia eoliană
- energia mareelor
- energia termică a mărilor şi oceanelor
- energia căderilor de ape
- energia antropică

1.1 Energia solară

Este singura formă care se poate considera „inepuizabilă”. Fluxul de energie

solară este de 1011 MW din care mai puţin de 0.1% ar fi suficientă omenirii pentru
asigurarea de consum al globului la nivel de 2010.
Din energia transmisă la suprafaţa pământului 60% se reflectă în păturile
exterioare ale atmosferei, 40% pătrunde în atmosferă din care 11,5% se reflectă,
19,5% se absoarbe, iar cca. 20% ajunge la suprafaţa pământului cu un flux
aproximativ de 1 KW/m2, care se repartizează astfel: 16% pentru vegetaţia apelor
terestre, 3% pentru fotosinteză, 0,16% pentru vegetaţia marină, 0,002% pentru
formarea combustibililor fosili.
Pentru a ilustra mult mai elocvent importanţa cercetării ştiinţifice şi a
tehnologiei de captare a energiei solare, se cunoaşte că la nivelul Franţei, aceasta
reprezintă de 1000 de ori mai mult decât energia de care ar avea nevoie la nivelul
anului 2010.
Din punct de vedere tehnologic actual sunt abordate două variante:
-varianta termodinamică, care transformă energia solară în căldură şi aceasta
la rândul ei are varii utilizări, din care ponderea principală o reprezintă energia
electrică în centrale termoelectrice;
-varianta fotovoltaică, se bazează pe transformarea directă a energiei solare
în energie electrică. Bazate pe acest fenomen s-au dezvoltat sisteme termoelectrice
cu semiconductori de Ge, Si cu randamente de cca. 5%, diode termoionice cu

4
vapori de cesiu cu randamente de 15%, pile cu semiconductori pe bază de sulfură
sau seleniură de cadmiu cu randamente de 10%, etc.
Aplicaţiile sunt directe în aerospaţiale, tehnică militară, iluminatul cosmic şi
public, dar sunt necesare investiţii mari care se amortizează în timp, ceea ce face
necesară intervenţia factorului politic în acest sens.

1.2 Hidrogenul

Reprezintă un purtător de energie sau un carburant ideal, deoarece nu este

poluant şi are o bază de producţie inepuizabilă. Dacă se ia numai apa de ploaie care
reprezintă 450 de miliarde de tone/an se pot aprecia drept corecte cele mai sus
afirmate. Producţia şi consumul de hidrogen reprezintă un ciclu închis care
menţine constantă sursa de producţie apa.
Producţia de hidrogen este însă dependentă de existenţa unei surse
suplimentare de energie care se estimează a fi energia solară sau energia atomică
(prin reacţii de finisare, fuziune) şi de tehnologia de preparare a hidrogenului din
apă în condiţii cât mai economice care se consideră că se vor baza pe procese
termocatalitice. De altfel, producţia de hidrogen, va reprezenta un exemplu de
interare
tehnologică şi energetică prin mărirea la maximum a gradului de valorificare a
energiilor secundare şi producerea unui agent purtător de enegie din energii
reziduale.
Exemplu: Schema de principiu privind producţia şi distribuţia hidrogenului
integrat într-un complex termonuclear (CNE)
CNE = centrală nuclearo – electrică
TRANSPORTURI

Centrale electrice
CNE Uzină de Depozit de locale
electoliză H2 lichid

Combustibil industrial
şi gaz de reducere
Transport subteran de H2

Compuşi chimici,
materiale sintetice
Depozit subteran de H2
Combustibil casnic

ETC.

5
 În competiţia surselor energetice ale viitorului hidrogenul rămâne agentul
purtător de energie şi materie primă sigură ca producţie şi utilizarea alături de
captarea energiei solare şi valorificarea în scopuri paşnice a energiei nucleare.
Problemele cheie care trebuie rezolvate în sensul punerii în aplicare la nivel
global a procesului de folosire a H2 drept combustibil in viitor sunt: producerea,
stocarea, transportul, utilizarea şi nu în ultimul rând reintroducerea în natură.
Paşi importanţi s-au realizat în primul rând în producere şi stocare în sensul
că s-au realizat experimente de succes dar transpunerea la scară industrială necesită
o legislaţie nouă în primul rând şi apoi o decizie la nivele de guverne de state şi
grupuri industrializate.
De remarcat este faptul că, aparent, transformarea hidrogenului în energie
electrică poate depaşi randamentul termic maxim de 100%, deoarece soluţia
electrolitică are tendinţe de răcire şi o parte din energia termică se transformă în
energie electrică.
Fabricarea H2 prin înglobarea electrolizei apei în schema flux a unei CNE,
sursă potenţială de energie termică, devine economică deoarece o parte din abur se
transformă în electricitate care după redresare se foloseşte la electroliza apei şi
final la obţinerea hidrogenului. Hidrogenul se transformă în energie utilă pe seama
celei de a doua părţi de energie termică, în sensul convertirii hidrogenului prin pile
cu hidrogen sau arderea acestuia în turbine. Prin această soluţie combinată între
utilizarea energiei nucleare şi a hidrogenului se consideră că se vor obţine
indicatori tehnico – economici superiori în transferul de energii primare. Energia
termică se foloseşte în procesul de termoliză nucleară sau la disocierea
termocatalitică a apei prin utilizarea energiei termice reziduale a centralelor
nucleare şi a unor catalizatori. Principiul care stă la baza acestor tehnologii constă
în asigurarea unui aport de căldură în scopul realizării unei temperaturi de reacţie
cât mai mari diminuând prin aceasta energia de comprimare şi entalpia de reacţie
deoarece termodinamic se demonstrează că disocierea totală a apei se realizează la
5000º C, soluţie industrială neeconomică şi inaplicabilă.
Energiile reziduale la CNE au temperaturi mult mai mici şi anume 260º C
pentru reactoarele de răcire cu apă şi de 560º C până la 1000º C pentru reactoarele
tip ATR – GulfGeneral Atomic CEA. (SUA)
Se impune adoptarea unor mărimi sau sisteme de modificare a condiţiilor
termodinamice de disociere a apei la temperaturi mult mai scăzute astfel ca
energiile reziduale disponibile din CHE şi nu numai să poată fi utilizate pentru
obţinerea din apă.(deci catalizatori importanţi astfel incât reacţia
să fie posibilă la energii de activare cât mai scăzute, deci
temperaturi de reacţie cât mai scăzute.

6
1.3 Energia atomică

Una din soluţiile acceptate de specialişti pentru ieşirea din impasul energetic
contemporan şi asigurarea dezvoltării în continuare a civilizaţiei o constituie în
prezent energia atomică. Este o soluţie mediată dar care prezită pe lângă avantaje:
-existenţa de materii prime, transport şi stocaj uşor;
-cost mai redus decât la centralele clasice a materiei prime;
-poluare mai redusă (emisii de foarte, foarte scăzute);
-rezerve de materii prime de 50 ori mai mari decât fosile.
Şi dezavantaje:
-investiţii mari (aproape duble faţă de cele clasice);
-tehnologie complexă care necesită costuri foarte mari cu personalul şi
cercetarea;
-risc foarte mare de poluare pe termen lung şi deci condiţii extreme de
securitate(vezi accidentul de la Cernobâl şi nu numai);
-dezvoltarea unor industrii conexe etc.
În legătura cu combustibilul nuclear se poate preciza că uraniul în stare
naturală conţine circa 0,712 % , izotopul U-235 utilizabil direct in reactoare, chiar
fară imbogaţire.
Sursa energetică a viitorului o repreziintă U-238 care reprezintă 99% din
masa uraniului natural. Acesta va fi transformat în Pu-239, material fisionabil în
reactoare reproducătoare cu neutroni rapizi. Th-232 poate fi utilizat şi el dar după
ce este transformat in U-235 fisionabil.
În etapa de maturitate a utilizării energiei atomice, se apreciază că o soluţie
optimă este fuziunea nucleară controlată. Aceasta este sursa de energie din sori şi
practic va rezolva problema energetică pentru foarte foarte mult timp.
Până în prezent societatea ştiinţifică contemporană a marcat un succes
important în acest sens şi anume un bilanţ energetic zero în cazul procdeelor
experimentate. Depăşirea acestei bariere este o chestiune de timp şi de tehnologie.

1.4. Energia geotermică si eoliană

În medie, la 30m adâncime, temperatura solului creşte cu . Deci la o

adâncime de circa 3000m se obţine o creştere în medie cu .Energia
înmagazinată în aceasta se estimează la circa şi se poate elibera prin
erupţii vulcanice, gheţare sau izvoare termice .
Potenţialul geotermic este enorm şi acest lucru este şi poate fi prezentat ca
un mare succes în ţari ca Islanda, Japonia, S.U.A. etc. Un studiu arată că

7
potenţialul geotermic din Masivul Central Francez ar putea asigura toate
necesităţile energetice ale Franţei.
Energia eoliană reprezintă energia primară a maselor de aer în mişcare din
atmosferă. Prin utilizarea ei se pot rezolva probleme energetice locale (localităţi pe
“vârfuri ” de munte etc , izolate de insule.). Potenţialul energetic creşte la înălţimi
de 20-50m cu 50-80% faţă de potenţialul cunoscut la mică înălţime. Studiile
elaborate la nivelul ţării noastre arată un potenţial deosebit în acest sens dar
nefructificat.

1.5 Energia mareelor şi energia termică a mărilor şi oceanelor

Mareele reprezintă, oscilaţiile ritmice la nivelul oceanelor şi mărilor

deschise , determinate de atracţia exercitată de Lună. Ridicarea şi coborârea
nivelului apelor se produce de două ori în 23 ore şi 50 minute. Se estimează că
valorificarea la nivel mondial ar produce echivalentul necesarului energetic al
S.U.A .
Realizări în acest sens sunt : centrala din estuarul fluviului Rance-Franţa şi
Murmansk –Rusia.
Recuperarea căldurii acumulate în apa mărilor şi oceanelor este realizabilă,
atât timp cât s-au perfecţionat pompele de căldură şi este de imaginat potenţialul
ridicat al acesteia. Pe lângă potenţialul termic avem şi un potenţial mecanic în
recuperarea energiei curenţilor marini şi a energiei valurilor.

1.6 Energia căderilor de ape şi energia antropică

În prezent ponderea hidroenergiei reprezintă un procent scăzut în balanţa

producţiei mondiale de energie, dar in viitor lucrurile se vor schimba deoarece pe
langă energie se rezolvă şi regularizarea cursurilor de ape şi problema alimentărilor
cu apă a localităţilor precum şi a irigaţiilor în agricultură.
Cele peste 6 miliarde de locuitori ai planetei reprezintă o sursă importantă
de energie. Marile aglomerări urbane oferă deosebit de multe “canale energetice
antropice” cum ar fi : străzile, trotuarele, metroul etc. Numai energia paşilor ar
putea prin recuperare aduce procente importante în balanţa energetică a oraşelor.
Modelul de aplicare al tuturor soluţiilor de producere a energiei , trebuie să
respecte în final principiul de bază al “tehnologiilor curate” şi al dezvoltării
durabile a societăţii. Punerea in aplicare a politicilor energetice pe termen lung
trebuie deci să ţină cont de condiţiile specifice şi potenţialul economic a fiecărei
zone analizate în acest sens.1

1
Dima - Note de curs

8
 Capitolul 2
Energia eoliană

În bogata panoplie a surselor energetice regenerabile, nepolunte, energia

eoliana ocupă astazi un loc preferenţial. Energia eoliană este însă aceea care face
legătura concretă între cele trei medii diferite, aflate dintotodeauna într-o
interdependenţă strânsă şi care se condiţionează reciproc: apa mărilor şi oceanelor,
litosfera şi atmosfera. În fiecare an sunt antrenaţi în circuitul apei din natură
aproximativ 500000 km3 din imensul volum al oceanului planetar, estimat la 1.4
miliarde km3 de apă. Suprafaţa sa însumează peste 360 milioane km 2 care
reprezintă mai mult de 2/3 din suprafaţa totală a globului pământesc. 2
Uriaşa forţă care pune în mişcare apele oceanului şi provoacă circulaţia din
atmosferă provine din radiaţia solară. Datorită capacităţii calorice diferite , uscatul
şi apa se încălzesc diferit , detreminând o diferenţiere a gradului de încălzire a
aerului atmosferic care vine în contact nemijlocit cu acestea. Rezultă diferenţele de
densitate respective presiune, de la suprafaţa apei, care detremină şi dirijează
circulaţia aerului predominant orizontală sau, cu alte cuvinte, generează vânturile.
Consecinţa imediată şi firească a acestor vânturi asupra oceanului planetar sunt
valurile şi curenţii. Deasupra mărilor şi oceanelor vânturile sunt mai uniforme,
chiar şi la înălţimi reduse. Din acest considerent s-au făcut deja o serie de
propuneri interesante pentru captarea energiei eoliene pe platform plutitoare în
largul mărilor. Dintre acestea, trei soluţii par să îndeplinească cele mai multe
sufragii: una olandeză , una americană şi una românească.

2
“Energia eoliana-captare si conversie”/Constantin Iulian& Petru Dan Lazar , Editura stiintifica si enciclopedica
Bucuresti, 1985 , pag.16

9
 Fig. 1 Ferma de vant in palm Spring
2.1 Potenţialul energosferei

Din fantastica putere de circa 170 x 1012 kw pe care soarele o trimite în flux
continuu şi practic inepuizabil spre pământ, de la apreciabila distanţă de 150
milioane de km, numai 3 x 1012 kw generează vânturile, iar o cantitate de 10 ori
mai mică întreţine viaţa (biosfera), în jurul globului, care totalizează o suprafaţă de
510 milioane km2, până la stratosferă, adică pe o înălţime de 11 km, potenţialul
teoretic a fost apreciat la 50 milioane TWh/an (1TWh=1 miliard kwh).
Pentru Europa au revenit cca 100 kWh/(m 2/an), care înmulţiţi cu suprafaţa
întregului continent ne conduc la o valoare considerabilă a potenţialului brut,
teoretic, potenţialul net, efectiv realizabil, fiind cu mult mai mic. În aceste condiţii,
pentru ţara noastră rezultă o energie de 23800 TWh/an. Trebuie însă ţinut seama că
amenajările eoliene nu pot utiliza decât energia de pe o înălţime a stratului de aer
de max 150 m, măsurată la 30 m deasupra solului, limite între care potenţialul
exploatabil este superior în proporţie de 40-75 %. Specilaiştii, printre care trebuie
menţionat numele regretatului prof. Dorin Pavel, au apreciat energia reală care
poate fi captată pe teritoriul ţării noastre la 26 TWh /an, ceea ce comparativ
reprezintă 2/3 din potenţialul hidroenergetic al României.

10
 Fig.2 Amenajări eoliene

2.2 Modalităţi de stocare a energiei eoliene

Datorită caracterului aleator, manifestat prin variaţia continuă a elementelor

caracteristice , energia eoliană find dependentă de anotimp şi de amplasament , s-a
impus căutarea unor soluţii de înmagazinare , de stocare a acesteia sub diferite
forme , ca apoi să poată fi utilizată în funcţie de necesităţi. Mijloacele tehnice ,
care ne stau la dispoziţie , permit stocarea energiei eoliene în:
-Acumulatoare electrice clasice( acide şi alkaline);
-Acumulatoare hidraulice;
-Aer comprimat;
-Hidrogen( prin hidroliza apei).
Relaţii de calcul
Energia eoliană este energia de mişcare a particulelor de aer , de masă m ,
care se deplasează cu o anumita viteză v 0 faţă de pământ. Pentru a evalua toată
acestă energie ,este suficient ca în calea particulelor în mişcare să aşezăm un
obstacol care să le oprească , deci care să le aducă la o viteză v=o faţă de Pământ.
Considerând că mişcarea particulelor de la viteza v 0 la viteza v se face cu o
încetinire constantă a, relaţia dintre aceste două mărimi şi timpul t este:
v= v0-a * t

11
 Fig.3 Turbina eoliana
2.3 Producţia de energie eoliană în Europa

12
 UE ar putea beneficia de energie ieftină şi regenerabilă la discreţie dacă ar
pune în practică un megaproiect de centrale solare şi eoliene în deşerturile din
nordul Africii şi din Orientul Mijlociu, a declarat presedintele Asociaţiei Germane
a Clubului de la Roma, Max Schon, informează Agerpres."De fapt, energie se
găseşte din abundenţă, trebuie doar să o captăm. Necesarul de energie al lumii
întregi pe un an de zile ar putea fi asigurat din captarea energiei luminoase a
soarelui de pe toate deşerturile Pământului timp de şase ore", a apreciat Max
Schon, care crede că o astfel de soluţie săracă în emisii de CO2 este de nerefuzat
pentru Europa.
13
 De altfel a şi fost conceput un proiect în acest sens. Statele din Nordul
Africii şi Orientul Mijlociu produc cu ajutorul centralelor termo-solare şi al
parcurilor solare electricitate "curată", asigurându-şi satisfacerea consumului
intern, urmând ca din 2020 să exporte curentul prin linii de înaltă tensiune şi spre
Europa. Prin această metodă, consumul de energie al UE ar deveni mult mai
ecologic, iar dependenţa de alte resurse energetice, cum ar fi cea de gazul rusesc, s-
ar diminua considerabil. Ideea s-a transformat într-un concept cu numele Deşertec,
aparţinând Clubului de la Roma, Fondurilor pentru protejarea climei din Hamburg
şi Centrului Naţional de Cercetare Energetică al Iordanului.
Proiectul Desertec se bazează pe studii de fezabilitate ale Centrelor Germane
pentru Zborul Aerian şi Cosmic (DLR) cerute de Ministerul Federal german pentru
Mediu (BMU). Potrivit studiilor, ar fi necesară utilizarea a 0,3 la sută din suprafaţa
deşerturilor Regiunii Mena (din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) pentru
construcţia de centrale solare, pentru necesarul integral de curent al ţărilor
regiunii şi pentru acoperirea a 10 până la 25 la sută din necesarul Europei.
Transportul energiei prin linii de înaltă tensiune din Africa de Nord până în Europa
de Nord este posibil cu o pierdere pe reţea de 15%. Curentul ecologic ar trebui să
servească şi la desalinizarea apei de mare, diminuând temerile ţărilor din spaţiul
Mena legate de penuria tot mai accentuată de apă potabilă. Iniţiatorii proiectului
mizează şi pe faptul că punerea acestuia în practică va oferi locuri de muncă, va
îmbunătăţi infrastructura şi va stabiliza politic şi economic regiunea de la sud şi
sud-est de Europa.
Deşi costurile proiectului sunt enorme, pe termen lung Europa va beneficia
nu numai de energie nepoluantă şi de o furnizare sigură ci şi de scăderea
importantă a costului şi a preţului curentului electric."Tehnologia necesară pentru
Desertec există deja", declară expertul BMU pentru energie regenerabilă, Ralf
Christmann, dar "conform scenariului DLR, costurile s-ar ridica până în 2050 la
400 de miliarde de dolari". Posibili finanţatori, în opinia lui Max Schon ar putea
fi şi statele din Golf. Ar putea de asemenea cofinanţa proiectul împreună cu
operatorul reţelei electrice şi firmele specializate din domeniul energiei, investind
în centrale şi reţeaua de transport. Wolfgang Neldner de la compania de
electricitate Vattenfall, responsabilă de extinderea reţelelor de curent, are anumite
rezerve faţă de Desertec. El consideră că lipseşte o schiţă de proiect de finanţare şi
se aşteaptă ca necesarul de finanţare să nu fie luat din economie, ci acoperit din
taxele plătite de contribuabili la stat. În plus, potrivit lui Wolfgang Neldner,
cablurile de electricitate plănuite să treacă prin Marea Mediterană ar fi sensibile
la accidente, aşadar apărând un factor de risc pentru furnizarea neîntreruptă a
electricităţii. Max Schön este conştient că punerea în practică a proiectului este
încă o posibilitate îndepărtată, iar ca pe iniţiatorii lui îi aşteaptă o lungă muncă de

14
convingere cu factorii decidenţi. Afară de problema legată de finanţare, momentan
lipsesc legislaţiile naţionale ţi internaţionale precum şi aranjamentele politice.
"Cu toate acestea, aşa se întâmplă întotdeauna când se nasc pieţe noi. Atunci
trebuie cineva să pună lucrurile cap la cap, să pornească de la puţin, iar noi suntem
pregătiţi să o facem", a încheiat încrezător preşedintele Asociaţiei Germane a
Clubului de la Roma, în numele iniţiatorilor Desertec.3
Folosirea energiei eoliene este practic rentabilă dacă viteza vîntului
depăşeşte 14 km/ora. La Chiajna, lângă Bucureşti, a fost construită o eoliană pentru
pomparea apei. Astfel de turbine se vor_ construi în anii următori în Bărăgan. În
Delta Dunării a fost instalată o turbină de 30 kW. În aceste zone (Bărăgan, Delta)
se pot utiliza până la 60% din curentul de aer, cu randamente de 20-40%, ceea ce
reţine atenţia proiectanţilor în energetica. În Germania. instalaţia GROWIAN, cu o
putere instalată de 3 MW,are o înălţime de 120 m, diametrul rotorului fiind de
100.4m. Energeticienii germani au un proiect pentru o instalaţie de 5 MW . Un alt
proiect pentru o centrală cu o putere instalată de 10 MW atinge limita maximă a
posibilităţilor în acest domeniu. Are 170 m înălţime , cu diametrul rotorului de
160m.
În statul Carolina de Nord , N.A.S.A. şi-a instalat , în 1981 , o turbină a
cărei pale au o lungime de 30 m. Zonele cele mai favorabile captării energiei
eoliene în România sunt: Dobrogea , Bărăgan şi partea de nord a Moldovei. În
utilizarea energiei vântului apar următoarele etape.Extragerea energiei , conversia
energiei , stocarea şi în sfârşit utilizarea energiei. În prima etapă se obţine energia
mecanică la axul turbinei , în cea de-a doua etapă se produce conversie a energiei
mecanice în alte forme de energie: hidraulică , electrică, caloric , pneumatic. În
etapa a treia se face stocarea energiei obţinute în etapa a doua în : pompe de
caldură , recipient de aer comprimat , baterii de acumulatori, apă caldă, etc.
În ultima etapă are loc folosirea energiei obţinute în nevoi curente , în
irigaţii , curent electric, apă caldă, desecări , irigaţii. Cele mai importante utilizări
sunt: producerea curentului electric , alimentarea cu apă , producerea aerului
comprimat şi producerea de căldură. Pentru amplasarea turbinelor se fac studii
amănunţite în legătură cu ; relieful şi direcţia vânturilor predominante , cu distanţa
între turbine , cu intensitatea şi durata vântului , cu estetica peisajului , cum şi cu
structurile interne ale turbinei , privind rezistenţa şi durabilitatea instalaţiei. Deşi pe
plan mondial , potenţialul energetic amenajabil al energiei eoliene este scăzut ,
nevoia de energie curată , nepoluată şi cu materia primă gratuită îndeamnă la
preocupări şi în această directivă , pentru turbine eoliene cu puterea instalată de 1-
10 MW.

3
www.energia-eoliana.com , sursa “green-report”

15
 Capitolul 3
Energia solară

Energia solară este energia radiantă produsă în Soare ca rezultat al

reacţiilor de fuziune nucleară. Ea este transmisă pe Pământ prin spaţiu în cuante de
energie numite fotoni, care interacţionează cu atmosfera şi suprafaţa Pământului.
Intensitatea radiaţiei solare la marginea exterioară a atmosferei, când Pământul se
află la distanţa medie de Soare, este numită constantă solară, a cărei valoare este de
1,37*106 ergs/sec/cm2 sau aproximativ 2 cal/min/cm2. Cu toate acestea,
intensitatea nu este constantă; ea variază cu aproximativ 0,2 procente în 30 de ani.
Intensitatea energiei solare la suprafaţa Pământului este mai mică decât constanta
solară, datorită absorbţiei şi difracţiei energiei solare, când fotonii interacţionează
cu atmosfera.
Intensitatea energiei solare în orice punct de pe Pământ depinde într-un mod
complicat, dar previzibil, de ziua anului, de oră, de latitudinea punctului. Chiar mai
mult, cantitatea de energie solară care poate fi absorbită depinde de orientarea
obiectului ce o absoarbe.
Absorbţia naturală a energiei solare are loc în atmosferă, în oceane şi în
plante. Interacţiunea dintre energia solară, oceane şi atmosferă, de exemplu,
produce vânt, care de secole a fost folosit pentru morile de vânt. Utilizările
moderne ale energiei eoliene presupun maşini puternice, uşoare, cu design
16
aerodinamic, rezistente la orice condiţii meteo, care ataşate la generatoare produc
electricitate pentru uz local, specializat sau ca parte a unei reţele de distribuţie
locală sau regională.
Aproximativ 30% din energia solară care ajunge la marginea atmosferei este
consumată în circuitul hidrologic, care produce ploi şi energia potenţială a apei din
izvoarele de munte şi râuri. Puterea produsă de aceste ape curgătoare când trec prin
turbinele moderne este numită energie hidroelectrică. Prin procesul de fotosinteză,
energia solară contribuie la creşterea biomasei, care poate fi folosită drept
combustibil incluzând lemnul şi combustibilele fosile ce s-au format din plantele
de mult dispărute. Combustibili ca alcoolul sau metanul pot fi, de asemenea,
extrase din biomasă.
De asemenea, oceanele reprezintă o formă naturală de absorbţie a energiei.
Ca rezultat al absorbţiei energiei solare în oceane şi curenţi oceanici, temperatura
variază cu câteva grade. În anumite locuri, aceste variaţii verticale se apropie de
20C pe o distanţă de câteva sute de metri. Când mase mari de apă au temperaturi
diferite, principiile termodinamice prevăd că un circuit de generare a energiei poate
fi creat prin luarea de energie de la masa cu temperatură mai mare şi transferând o
cantitate mai mică de energie celei cu temperatură mai mică. Diferenţa între aceste
două energii calorice se manifestă ca energie mecanică, putând fi legată la un
generator pentru a produce electricitate.
Captarea directă a energiei solare presupune mijloace artificiale, numite
colectori solari, care sunt proiectate să capteze energia, uneori prin focalizarea
directă a razelor solare. Energia, odată captată, este folosită în procese termice,
fotoelectrice sau fotovoltaice. În procesele termice, energia solară este folosită
pentru a încălzi un gaz sau un lichid, care apoi este înmagazinat sau distribuit. În
procesele fotovoltaice, energia solară este transformată direct în energie electrică,
fără a folosi dispozitive mecanice intermediare. În procesele fotoelectrice, sunt
folosite oglinzile sau lentilele care captează razele solare într-un receptor, unde
căldura solară este transferată într-un fluid care pune în funcţiune un sistem de
conversie a energiei electrice convenţionale.
În continuare vom prezenta câteva dintre aceste dispozitive de captare a
energiei solare:

3.1 Panourile solare

17
 Fig. 4 Panouri solare

Fluidul colector care trece prin canalele panoului solar are temperatura
crescută datorită transferului de căldură. Energia transferată fluidului purtător este
numită eficienţă colectoare instantanee. Panourile solare au în general una sau mai
multe straturi transparente pentru a minimaliza pierderile de căldură şi pentru a
putea obţine o eficienţă cât mai mare. În general, sunt capabile să încălzească
lichidul colector până la 82C cu un randament cuprins între 40 şi 80%.
Aceste panouri solare au fost folosite eficient pentru încălzirea apei şi a
locuinţelor. Acestea înlocuiesc acoperişurile locuinţelor. În emisfera nordică, ele
sunt orientate spre sud, în timp ce în emisfera sudică sunt orientate spre nord.
Unghiul optim la care sunt montate panourile depinde de latitudinea la care se
găseşte instalaţia respectivă. În general, pentru dispozitivele folosite tot anul,
panourile sunt înclinate la un unghi egal cu latitudinea la care se adună sau se scad
15 şi sunt orientate spre sud respectiv nord.
În plus, panourile solare folosite la încălzirea apei sau a locuinţelor prezintă
pompe, senzori de temperatură, controllere automate care activează pompele şi
dispozitivul de stocare a energiei. Aerul sau chiar un lichid pot fi utilizate ca fluide
în sistemul de încălzire solară şi un acumulator sau un rezervor cu apă, bine
izolate, sunt folosite de obicei ca medii de stocare a căldurii. În anexa 1 este
prezentată schema simplificată a unei locuinţe care foloseşte pentru încălzire sau
răcire astfel de panouri solare.

3.2 Captatoarele de energie

18
 Fig. 5 Captatoare de energie

Pentru aplicaţii cum sunt aerul condiţionat, centrale de energie şi numeroase

cereri de căldură, panourile solare nu pot furniza fluide colectoare la temperaturi
suficient de mari pentru a fi eficiente. Ele pot fi folosite ca dispozitive de încălzire
în prima fază, după care temperatura fluidului este apoi crescută prin mijloace
convenţionale de încălzire. Alternativ, pot fi folosite colectoare mai complexe şi
mai scumpe. Acestea sunt dispozitivele care reflectă şi focalizează razele solare
incidente într-o zonă mică de captare. Ca rezultat al acestei concentrări, intensitatea
energiei solare este mărită şi temperatura care poate fi atinsă poate ajunge la câteva
sute sau chiar câteva mi de grade Celsius. Această captatoare trebuie să se mişte
după cum se mişcă soarele, pentru a funcţiona eficient şi dispozitivele utilizate se
numesc heliostate.

3.3 Celulele fotovoltaice

Fig. 6 Celule fotovoltaice

19
 Celulele solare făcute din cristale de silicon, arsenicat de galiu şi alte
materiale semiconductoare, transformă direct radiaţia solară în electricitate. Prin
conectarea unui număr mare de celule fotovoltaice, costul electricităţii fotovoltaice
a fost redus la 30 de cenţi/KWh, adică de două ori mai mare decât rata pe care
oraşele mari din Statele Unite o plăteau pentru electricitate în 1989.
Aceste dispozitive stau la baza unor aplicaţii care variază de la sisteme
simple şi până la sistemele cele mai complexe. În continuare vom încerca să
prezentăm unele dintre aceste aplicaţii şi, de asemenea, vom arăta care sunt
avantajele şi dezavantajele folosirii unor astfel de dispozitive.
Între 1984 şi 1991 au fost construite în sudul Californiei nouă uzine ce
folosesc panourile solare cu o capacitate totală de 354 Mwe. Cu toate că a fost
redus costul pentru instalarea acestei tehnologii de la 6000$/KMe la
3000$/KMe, de-a lungul acestei perioade, compania care a construit aceste uzine a
dat faliment în 1991, când subvenţiile guvernului pentru reînnoirea acestor
tehnologii au fost retrase. Astăzi uzinele funcţionează sub un management sigur.
O versiune importantă a acestei tehnologii a fost de curând dezvoltată şi se
plănuieşte ca aceasta să fie instalată în mai multe ţări în dezvoltare, care probabil
că până în anul 2000 va spori producţia de energie solară cu câteva sute de
megawaţi.
Captatoarele solare tot mai avansate fac posibilă captarea unei călduri solare
din ce în ce mai ridicate. Se preconizează că aceste tehnologii vor conduce la o
scădere a costurilor de generare a electricităţii. Temperaturile până la 400C sunt
captate cu ajutorul panourilor solare. Captatorul solar colectează temperaturi între
400C şi 1500C, iar celulele fotovoltaice reuşesc să capteze temperaturi peste
1500C.
Există dispozitive solare utilizate pentru încălzirea, răcirea şi iluminarea
clădirilor. O parte dintre acestea au la bază designul arhitectural, care exploatează
resursele solare în scopul încălzirii sau răcirii construcţiilor. Ele folosesc însăşi
clădirea  pereţii, acoperişurile, ferestrele  pentru a capta, depozita şi distribui
energia solară. În ultimul deceniu în Statele Unite au fost construite sute de mii de
astfel de clădiri.
Răcirea pasivă este un mijloc care asigură confortul în lunile călduroase. Se
utilizează elemente ale clădirii pentru a reduce transferul de căldură prin acoperiş,
pereţi şi pentru a ventila şi răcori spaţiile interioare. Răcirea solară poate fi obţinută
folosind energia solară ca o sursă de căldură într-un circuit de răcire. O
componentă a sistemului de răcire solară, numită generator, cere o sursă de
căldură. Pentru că este nevoie de temperaturi de peste 150C, pentru ca
dispozitivele de absorbţie să funcţioneze eficient sunt preferate captatoarele de
energie în locul panourilor solare, pentru aceste dispozitive de răcire.

20
 O altă importantă aplicaţie a înaltei temperaturi obţinute de aceste colectoare
de energie este cuptorul solar. Cel mai mare cuptor solar, localizat la Odeillo în
Munţii Pirinei, în Franţa, foloseşte 9600 de reflectoare cu o arie totală de
aproximativ 1860m2 pentru a produce temperaturi de circa 4000C.
Dispozitivele solare de încălzire a apei sunt o altă aplicaţie ce au o largă
răspândire în lume. Există 4,5 milioane de astfel de dispozitive în Japonia şi
600.000 de dispozitive în Israel. În Cipru, peste 90% din locuinţe prezintă
asemenea dispozitive. În ţările aflate în curs de dezvoltare, în special cele din Asia
şi Africa, deşi dispozitivele de încălzire a apei nu sunt foarte utilizate,
perspectivele înmulţirii lor sunt mult mai mari decât în ţările industrializate. Aceste
aprecieri au fost făcute pe baza faptului că, în regiunile tropicale, temperaturile
sunt mult mai ridicate în comparaţie cu cele din regiunile temperate. Mai mult
decât atât, gazele naturale nu pot fi procurate atât de uşor pentru uzul casnic, în
multe regiuni, şi de aceea sunt mult mai des folosite astfel de tehnologii. Astfel,
dezvoltarea acestor dispozitive ar duce la scăderea consumului de energie electrică
şi creşterea, în acelaşi timp, a consumului de energie solară, fapt ce ar fi mult mai
economic şi eficient pentru economiile acestor ţări. În anexa 2 este prezentată o
aplicaţie ce foloseşte un colector solar pentru încălzirea apei.
20 de producători şi distribuitori de astfel de dispozitive operează în 10 ţări
din Africa de Sud. Există ţări unde chiar guvernele au intervenit pentru promovarea
unor astfel de tehnologii, ca de exemplu în Cipru, însă există şi ţări unde guvernele
nu susţin construirea acestor dispozitive solare, cum este, de exemplu, Malta.
Celulele fotovoltaice reprezintă o soluţie tentantă pentru alimentarea cu
energie electrică a unor amplasamente izolate. În acest sens, principalele măsuri ce
trebuie luate constau în coborârea costului celulelor fotovoltaice la preţuri
acceptabile pe piaţa energetică.
Pe plan internaţional s-au făcut şi se fac studii şi cercetări prin care se
urmăreşte realizarea unei armonii între construcţie şi mediul ambiant şi, de
asemenea, se urmăreşte realizarea unor construcţii ecologice. Se pot da ca exemple
în acest sens Programul casei verzi, în Marea Britanie; Locuinţa în armonie cu
mediul sau Ecocity, în Japonia; Planul verde, în Canada; Ecologia şi construcţia, în
Franţa. Sectorul de construcţii – şi în special cel de locuinţe – este un mare
consumator de energie, din care două treimi sunt folosite pentru încălzire,
ventilare, climatizare şi apă caldă de consum şi o treime este folosită pentru
iluminat, răcire, aparate casnice, etc.
Politica socială dusă în raport cu asigurarea mediului ambiant,
respectiv a armoniei între construcţie şi mediu, trebuie să aibă în vedere, printre
altele, şi aspecte legate de calitatea confortului. În străinătate, în special în ţările
avansate, se fac anchete care au un caracter tehnic, sociologic şi medical.
Întrebările puse subiecţilor se referă atât la ansamblul construcţiei în raport cu
21
mediul ambiant, cât şi la condiţiile de confort asigurate atât la locul de muncă, cât
şi la domiciliu. Aceste anchete au arătat că, în majoritatea cazurilor instalaţiile ce
folosesc energia solară asigură confortul termic în proporţie de 7075%, fără a
periclita mediul ambiant.

3.4 Demersuri privitoare la folosirea surselor de energie

neconvenţionale

Ziua de 22 aprilie fost a desemnată “Ziua Pământului” din anul acesta. În

această zi, jumătate de miliard de oameni de pe întreg globul se vor reuni pentru a
discuta problema resurselor energetice epuizabile şi înlocuirii acestora cu resursele
de energie neconvenţionale. Mai mult de 3000 de grupuri din 166 de ţări vor
pregăti evenimentele ce vor avea loc pe 22 aprilie.
Societatea Internaţională de Energie Solară (ISES) cu 35.000 de membrii
din peste o sută de ţări, pledează pentru folosire energiei solare încă din 1954. De-a
lungul anilor, membrii acestei organizaţii au inventat tehnologii nucleare foarte
eficiente pentru înlocuirea combustibililor.
ISES a iniţializat aşa-numitul program “Şcolile solare – un viitor strălucit”.
Programul încearcă să arate studenţilor importanţa folosirii şi descoperirii de noi
metode prin care are loc înlocuirea resurselor convenţionale cu cele
neconvenţionale. În astfel de şcoli sunt folosite acele sisteme solare nu numai
pentru a reduce costurile de energie, ci şi pentru a salva planeta. În plus, în astfel
de şcoli sunt organizate competiţii. Obiectivul acestor competiţii este de a permite
studenţilor să îşi exprime părerile lor, în scris sau în artă (pictură, sculptură, etc.)
despre aceste sisteme solare şi despre rolul pe care acestea îl joacă în viaţa noastră.
Câştigătorii finali ai acestei competiţii vor primi o excursie gratuită la întâlnirea
milenară organizată de ISES în New Mexico pe 17-22 septembrie, unde vor fi
premiaţi.
Pe 23 august 2000 a avut loc la Pitsburgh întâlnirea tuturor cercetătorilor
din lume din domeniul energiei solare. Iată câteva nume importante din acest
domeniu:
 ROBIN K. VIEIRA, manager de programe şi analist în cercetare la Centrul
de Energie Solară din Florida (FSEC), care pe 3 ianuarie 2000 a fost
desemnat cercetătorul anului din FSEC. Cu o vechime de peste 15 ani în
proiectarea caselor solare, Vieira a fost principalul colaborator în peste două
milioane de contracte încheiate pentru realizarea unor astfel de construcţii;

22
  HOWARD WALLANCE, preşedinte al Întreprinderilor HKW a fost
nominalizat pe 17 noiembrie 1999ca cel mai bun manager care a promovat pe
piaţă casele solare.
Alte nume importante din acest domeniu sunt : Alex Deeb - omul de onoare al
companiei Tri-Country Construction; Michael Steven Scott - omul de onoare al
companiei Energy Conservation Systems; Mike Richel - omul de onoare al
companiei Richel Construction; Claudia Marianne Marrero-Michalik – omul de
onoare al companie San Mar Service Corporation; Pierce Jones – omul de onoare
al companiei Florida Energz Extension Service.
În concluzie, referitor la legătura dintre construcţie şi mediul ambiant, se pot
sublinia următoarele elemente esenţiale:
 mediul ambiant constituie o problemă prioritară şi calitatea lui trebuie asigurată
continuu;
 cerinţele calităţii şi performanţele energetice trebuie să fie asigurate;
 asigurarea unei cooperări strânse între toţi factorii care contribuie la realizarea
construcţiei şi a unui dialog între toţi specialiştii (arhitecţi, constructori, instalatori)
în fazele de proiectare;
 angajarea specialiştilor în instalaţii termice (încălzire, ventilare, climatizare, etc.)
în realizarea unor norme viabile vizând asigurarea unui confort termic în încăperi
pe toată perioada unui an, fără impact asupra mediului ambiant;
 cooperarea internaţională, prin care specialiştii din fiecare ţară pot contribui
substanţial la soluţionarea problemelor energetice din construcţii în strânsă legătură
cu mediul ambiant.
Pentru asigurarea armoniei dintre climatul din interiorul clădirilor şi mediul
exterior s-a procedat la elaborarea unor acte normative valabile atât pe plan
naţional, cât şi internaţional.
S-au creat două mari categorii de acte comunitare ce conţin restricţii, pentru
punerea de acord a conceptelor statelor membre ale CEE şi anume: regulamente
comunitare (comune) şi directive (norme) cu caracter naţional, cu posibilităţi de
extindere şi în ţările cooperante.
Problema esenţială în realizarea normelor şi directivelor vizând
armonizarea legăturii construcţie–mediu o constituie obţinerea unei cât mai mici
poluări a mediului ambiant, care este mult mai scăzută decât în cazul folosirii
energiilor primare, cât şi natura materialelor pentru construcţii şi instalaţii. Aceste
norme şi reglementări, deşi elaborate sunt într-o continuă îmbunătăţire vizând, în
principal, ca măsuri: economia de energie, reducerea poluanţilor sub normele
admise, eliminarea pericolului de incendiu, securitatea în exploatare, etc.
Pe plan mondial, trebuie menţionat că, din anii ’40, ţările avansate au luat în
studiu utilizarea surselor de energie regenerabilă pentru acoperirea necesităţilor

23
gospodăreşti şi chiar industriale. SUA se numără printre primele ţări care au făcut
studii privind utilizarea energiei solare pentru încălzire, climatizare şi prepararea
apei calde de consum, precum şi a energiei vântului pentru producerea de energie
electrică. După anii ’70, toate ţările industrializate au trecut la cercetări legate de
utilizarea altor surse de energie în afara celor clasice.

Concluzii

Energia solară, energia eoliană, energia geotermală sunt cunoscute sub

numele de surse neconvenţionale de energie. Unul dintre obiectivele menţionate
de Comunitatea Economică Europeană (CEE) privind protejarea combustibililor
clasici îl constituie implementarea noilor forme de energii regenerabile.
Noile surse de energie sunt destul de diversificate, prezentând multiple
avantaje, dar şi dezavantaje, precum şi posibilităţi de utilizare mai mari sau mai
mici în tehnica instalaţiilor.
Energiile regenerabile prezintă, după felul şi natura lor, o serie de proprietăţi
fizice şi o serie de caracteristici tehnice. De asemenea, potenţialul lor termo-
energetic depinde de natura lor, precum şi de posibilităţile tehnice de care se
dispune atunci când se ia în discuţie sursa.
Fiecare dintre sursele de energie regenerabile au fost studiate mai mult sau
mai puţin, în funcţie de posibilităţile financiare, precum şi de posibilităţile de
implementare în diverse ramuri ale economiei şi, în special, în instalaţiile termice.

24
 Studiile şi cercetările continuă şi ceea ce se poate spune despre sursele
regenerabile de energie este faptul că, pe plan mondial, investiţiile făcute de unele
state, sunt destul de modeste în momentul de faţă, întrucât atât investiţiile în
aparatura de conversie (energie termică, energie electrică, etc.), cât şi Cheltuielile
de exploatare a instalaţiilor realizate sunt încă destul de ridicate.
Referitor la ţara noastră, este de arătat că, dintre sursele de energie
regenerabile, energia solară ar putea fi studiată cu scopul producerii de energie
termică pentru prepararea apei calde de consum în perioada caldă. La Câmpina,
există, de exemplu, case solare.
Până la cucerirea cosmosului, care reprezintă o sursă inepuizabilă de
energie, omenirea încearcă să se limiteze la resursele pe care le pune la dispoziţie
planeta noastră şi, de asemenea, încearcă să exploateze la maximum energiile
solară, eoliană, geotermală.
In fata provocarilor “energie-schimbari climatice”, se constata renasterea
interesului energeticienilor si constientizarea politicului si a societatii civile pentru
diversificarea, aplicarea, dezvoltarea si impunerea celor mai eficiente mixuri
energetice, biotehnologii, politici si strategii pentru rezolvarea “foamei de
energie”, specifice la nivel local, regional si global.
Modelul de aplicare al tuturor soluţiilor de producere a energiei , trebuie să
respecte în final principiul de bază al “tehnologiilor curate” şi al dezvoltării
durabile a societăţii. Punerea in aplicare a politicilor energetice pe termen lung
trebuie deci să ţină cont de condiţiile specifice şi potenţialul economic a fiecărei
zone analizate în acest sens.
Bibliografie

• Dima Dumitru - Note de curs (Tehnologii cu impact

redus asupra mediului)
• Niţu I. Vasile – Probleme contemporane ale
dezvoltării energeticii, Editura ,,Ştiinţifică”,
Bucureşti, 1975
• C. Iulian, P.D. Lazar- Energia eoliană-captare şi
conversie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985
• http://www.energiesolara.org
• http://panourisolare.org
25
• http://ro.wikipedia.org
• http:// ro.altermedia.info

26