CURS NR.

Proces determinant

De regulă în proiectarea industrială se foloseşte un model experimental la scară ,

care reprezintă un sistem omolog cu cel care se va folosi pe instalaţia industrială (nr.
PROTOTIP) .
Sistemele omoloage sunt acelea pentru care natura fluidelor , forma componenţilor
solizi sau a suprafeţelor solide , incluse în masa fluidelor , sunt similare , iar
compoziţia chimică şi proprietăţile fizice , în puncte corespondente , sunt identice.
Sunt rare cazurile în care se recomandă folosirea sistemelor neomologe , cu alte
cuvinte testările pe model se fac cu materiale (fluide) diferite de cele ce se vor utiliza
în prototip ( vezi cazul deformărilor plastice la laminarea tablelor subţiri si groase,
exemplu) .
Sistemele omologe prezintă avantajul că în ecuaţiile de modelare , mărimile
corespondente se exprimă numai în funcţie de raportul de scară a lungimilor
caracteristice.
Vitezele proceselor de transfer , specifice ingineriei chimice , depind de natura
procesului şi de ansamblul condiţiilor hidrodinamice şi termice. De exemplu , o
măsură a vitezei procesului global de transfer de căldură , indirect , între două fluide
este coeficientul global de transfer. Valoarea lui reprezintă cantitatea de căldură
schimbată de fluide , pe unitatea de timp , prin unitatea de suprafaţă sub acţiunea unei
forţe motrice unitare. La baza procesului global de transfer de căldură stau trei
procese elementare :
- transferul de căldură de la fluid la perete ;
- transferul de căldură prin perete ;
- transferul de căldură de la perete la fluidul rece .
Procesele elementare se desfăşoară cu viteze diferite. Măsura vitezelor proceselor
elementare este reprezentată de coeficienţi individuali de transfer de căldură şi ,
pentru transferul prin perete , de raportul între conductivitatea termică şi grosimea
acestuia.
Relaţiile de ordine bine stabilite între viteza procesului global si vitezele proceselor
elementare sunt :

1
 - pentru procese elementare cu o desfăşurare în paralel :
viteza procesului global > viteza procesului elementar cel mai rapid
Sau când procesele elementare sunt independente :
viteza procesului global = vitezelor proceselor elementare .
- procese elementare ce se desfăşoară în serie :
viteza procesului global < viteza procesului elementar cel mai lent .
O ilustrare a interdependenţei între viteza procesului global si viteza proceselor
elementare se poate face , spre exemplu , cu un model hidraulic :

La un bazin de apă cu nivel constant se asamblează două conducte cu diametrele

d şi d ( d < d ) şi de lungime egală L. Asamblarea se face în paralel a) şi serie b).
Debitul unei conducte cu diametrul d şi lungime L sub acţiunea diferenţei de presiune
este dat de ecuaţia lui Poiseuille :

In care = densitatea , = vâscozitatea , .

2
 La asamblarea conductelor în paralel , debitul total de lichid ce se scurge din

bazin este ( ) sau :

sau

Deci .
Debitul total este mai mare decât debitul ce trece prin conducta cu diametrul
mare, respectiv este egal cu suma debitelor.
Asamblarea conductelor în serie , b) , după cum este logic diminuează mult
debitul total. Debitele de lichid ce curg prin cele două conducte sunt egale

In care , şi .
In continuare se compară debitul de lichid ce trece prin conductă cu diametrul

la asamblarea în serie şi în paralel :

De unde . Rezultă că debitul care curge prin conducta ce diametrul mai

mic , este mai redus la legarea în serie faţă de paralel şi în concluzie , debitul total ce
curge prin cele două conducte înseriate este .
Viteza unui proces global , format din mai multe procese elementare înseriate ,
este dependentă de viteza procesului elemntar cel mai lent. Acesta se numeşte proces
determinant de viteză sau proces limitant. Pentru a mări viteza procesului global ,
trebuie intervenit asupra sistemului în aşa fel încât să se amplifice viteza procesului
determinant . Este posibil ca în urma acestei intervenţii , un alt proces elementar să
devină determinant de viteză.
Funcţie de natura procesului elementar determinant se defineşte regimul procesului
global.

3
 Când transferul de căldură este determinant , se spune că procesul global se
desfăşoară în regim termic , când difuzia este determinantă regimul este difuzional ,
sau când curgerea este determinantă regimul este dinamic.
Procesul global este influenţat de un singur proces elementar sau de mai multe.
In primul caz se spune că regimul este pur, iar în celelalte cazuri este un regim mixt.
De câte ori se urmăreşte transpunerea la scară a rezultatelor obţinute pe un model de
scară , totdeauna se recomandă ca regimul să fie pur. La ambele scări procesul global
trebuie să fie influenţat de acelaşi proces elementar.
Procesele specifice ingineriei chimice sunt descrise de un set de ecuaţii
diferenţiale. Atunci când acestea nu sunt rezolvabile , se face apel la ecuaţii criteriale.
Criteriile de similitudine , după cum s-a arătat , reprezintă rapoarte între forţele
sau fluxurile caracteristice fenomenului studiat.
Spre exemplu , curgerea este influenţată de forţa generată de presiune , de forţa
gravitaţională , forţa de frecare , forţa inerţială şi de forţa de suprafaţă. Prin analiză
dimensională a variabilelor şi a parametrilor , caracteristicile curgerii izotermice a
fluidelor newtoniene , s-a obţinut funcţia criterială :

Pentru sisteme omologe criteriile Reynolds , Froude , Weber sunt incompatibile ,

deoarece din fiecare criteriu rezultă o altă dependenţă între viteză şi lungimea
caracteristică. Din ecuaţia egalităţii criteriilor din model şi prototip , impusă de
similitudine , rezultă:
- din criteriul Re

- din criteriul Fr

- din criteriul We

( Exponentul zero semnifică un raport al mărimilor : , ).

Se ia ca exemplu operaţia de amestecare a unui mediu lichid omogen . Pentru ca

transpunerea rezultatelor obţinute pe model să se facă în raport cu criteriile Fraude şi
Reynolds , din egalitatea valorilor criteriilor în model şi prototip , se obţine :

Pentru ;

Pentru .

4
 Din ultimele relaţii rezultă :

Raportul vâscozităţilor cinematice ale lichidelor model şi prototip , trebuie să fie egal

cu raportul la scară a lungimilor caracteristice la puterea . Cunoscând lichidul cu

care se va opera pe prototip , se recomandă alegerea unui alt lichid pentru

experimentarea modelului în aşa fel încât să satisfacă relaţia de mai sus.
Ecuaţii de scară
Ecuaţiile de modelare sau ecuaţiile de scară se deduc din criteriile de similitudine
ale fenomenului studiat. Ele reprezintă dependenţa între rapoartele mărimilor
corespondente , pentru care există similitudine.
Pentru fiecare proces studiat se stabileşte , pe cale experimentală , regimul şi
procesul elementar determinant. Regimul pur depinde de un singur criteriu de
similitudine din care se obţin principalele ecuaţii de modelare.