Sunteți pe pagina 1din 27

U.S.A.M.V.B.

PROIECT

LA

TEHNOLOGII GENERALE

COORDONATOR STUDENT
Conf. Dr ing JIANU BOTEA ANCUŢA
Dr ing Florina RADU 433b

1
Tema de proiect

Să se întocmească bilanţul de materiale în formă tabelară


şi grafică a utilajului principal a întregului flux tehnologic
în procesul de obţinere a 3000kg /h apă reziduală prin
procedeul de electroosmoză , concentraţia de sare în apă
este de 850 mg/l de NaCl.

2
Capitolul I

1.1Scurt istoric

Osmoza este un fenomen de curgere a apei prin membrane


semipermeabile care blochează transportul sărurilor sau a altor soluţii prin
ea.Osmoza este un efect fundamental în sistemele biologice , se aplică la
purificarea apei şi desalinizare tratarea rezidurilor şi în multe alte procese
chimice şi biochimice de laborator .
Când două volume de apă sau alt solvent , sunt separate de o
membrană semipermeabilă apa va curge din partea cu soluţie de concentraţie
mică spre partea de soluţie cu concentraţie maximă . Curgerea poate fi
oprită sau chiar inversată prin aplicarea unei presiuni externe pe partea cu
concentraţie mai mare . În acest caz fenomenul se numeşte osmoză inversă .
Dacă sunt molecule de substanţă dizolvată numai într-o parte a
sistemului atunci presiunea care opreşte curgerea este numită presiune
osmotică .
Mişcarea unei molecule de substanţă dizolvată în solvent este izolată
de moleculele solventului care o înconjoară . De fapt mişcarea soluţiei este
determinată de fluctuaţiile coliziunilor cu moleculele solventului din
apropiere . Totuşi media frecvenţei căldurii moleculei este aceeaşi ca şi când
ar fi fost liberă într-un gaz . [1]
De câte ori o deplasare a soluţiei este blocată de un perete îi va
transfera momentul şi deci va genera presiune asupra lui . De vreme ce
frecvenţa este aceea cu a molecule moleculei libere , presiunea va fi aceeaşi
cu a gazului ideal şi aceeaşi cu concentraţia moleculei . Deci presiunea
osmotică se calculează cu formula lui Hoff
P=cRT
Unde : c= concentraţia soluţiei molare
R= constanta gazului
T= temperatura absolută
Această formulă este aceeaşi cu cea a gazului ideal .
În figura 1 se arată legătura vaselor separate de o membrană
semipermeabilă. Dacă în sistem e doar apă în apă nivelul va fi acelaşi de
ambele părţi . Când soluţia moleculară este adăugată într-o parte , apa va
începe să crească în această parte şi va scădea în cealaltă parte iar sistemul

3
se va echilibra când presiunea osmotică este echilibrată de presiunea
hidrostatică, generată de diferenţa dintre nivelul apei.
CRT =rh
Unde :r= greutatea specifică a apei

Legile conservării energiei şi tendinţa de mişcare cere ca de câte ori


particulele se ciocnesc de un perete mişcător ele vor schimba direcţia şi vor
creşte sau descreşte viteza lor. Astfel ele transportă împreună energia de
mişcare şi energia prin perete.
Deci procesul coeziunilor elastice împreună cu mişcarea peretelui şi alături
de energia cinetică microscopică a particulei formează mecanismul de
transformare a energiei în lucru mecanic macroscopic. [1]
În soluţie moleculele generează presiunea osmotică în toată soluţia şi
la margini şi cuprinde şi membrana,dar când apa trece în cea de-a doua parte
şi presiunea se mişcă liber suprafaţa soluţiei este împinsă în sus şi asfel este
responsabilă de trecerea apei de cealaltă parte.
Această discuţie despre mecanismul trecerii, de obicei nu apare în literatură
doar puţin la fenomenul de osmoză. Efectele presiunii osmotice la suprafaţa
liberă a soluţiei a fost tratată pentru prima dată de Hulett în 1902 dar I sa
acordat puţină atenţie. El aparent a avut prea puţini susţinători de atunci în
coace.
Osmoza este un proces termodinamic reversibil. Această direcţie de
trecere a apei prin membrană , poate fi reversibilă în orice moment prin
controlul presiunii exterioare a soluţiei. Contrar acesteia procesul de
amestecare a zahărului într-o ceaşcă cu ceai este un proces termodinamic
ireversibil.
Ce este electro-osmoza ?
Când electrozii sunt plasaţi într-un amestec de argilă şi un curent direct este
aplicat, apa aflată în spaţiul porului argilei este transportată la electrodul
încărcat catodic de către electro-osmoză. Transportul electro-osmotic al apei
prin argilă este rezultatul stratului dublu şi difuzia de cationi în porii argilei ,
fiind atraşi la electrodul încărcat negativ sau la catod. Pentru că aceşti cationi
se îndreaptă spre catod aduc cu el moleculele de apă care pâlcâie in jurul

4
cationilor ca consecvenţă a naturii lor dipolare . În plus dâra fricţionară a
acestor molecule care se mişcă spre porii argilei ajută transportul adiţional al
apei spre catod.Efectul macroscopic este o reducere a conţinutului apei la
anod şi o creştere a apei din argilă la catod. În particular apa nefolosită apare
la interfaţa dintre argilă şi suprafaţa catodului. Acest exces de apă nefolosită
la catod are efecte de ungere. [2]

1.2 Mecanismul de producere a fenomenului

Laboratorul simulărilor moleculare se ocupă cu studiul simulărilor pe


calculator pentru a investiga procesele de separare a membranei (în special
osmoza inversă şi electro-osmoza ) atât pentru lichide cât şi pentru soluţii
gazoase . Un nou algoritm a fost dezvoltat pentru studii la nivel moleculelor
de fluide în mod limitat , dar şi membrane semipermeabile .
Multe probleme legate de membrane pot fi rezolvate doar dacă natura
moleculară a acestor membrane este examinată . S-a folosit un algoritm
pentru a obţine multe proprietăţi macroscopice ale sistemelor asemeni
soluţiilor acvatice şi metanolice ale electroliţilor variaţi şi multe sisteme
model .
Separarea , concentrarea şi purificarea speciilor chimice prezente în
amestec este o problemă majoră în industria chimică . Tehnicile de separare
a masei convenţionale în ultimii ani au fost înlocuite de o clasă de procese ce
utilizează membrane semipermeabile ca bariere de separare . Procesele de
separare cu membrană sunt rezultatul diferenţelor în rata transportului de
specii chimice prin interfaţa membranei .
Osmoza inversă este un astfel de proces care poate fi folosit ca mijloc
foarte eficient de separare . A fost folosită în desalinizare şi purificarea apei ,
în tratamentul cu apă (în special apă conţinând contaminanţi chimici şi
radioactivi , care sunt pe altă parte greu de înlăturat ) , dar şi multe procese
de separare legate de produsele alimentare şi biotehnologie .
Rata transportului de diferite particule prin membrană este determinată de
forţa conducătoare pe componente , de mobilitatea lor şi de concentrarea în
interfază . Factorul principal ce determină separarea folosind osmoza inversă
este numărul de molecule şi de interacţiuni moleculare ale componenţilor cu
membrană semipermeabilă . Din momentul în care acestea diferă
semnificativ , pot fi folosite ca mijloc de separare a componentelor care sunt
greu de separat .
În prezent aplicaţiile membranelor sunt încă afectate de costurile mari
şi de deficienţelor în performanţa membranei , şi de incapacitatea de a

5
determina corect gradul de separare . Totuşi multe metode teoretice sunt
utilizate pentru a explica şi corela observaţii experimentale în osmoza
inversă , ele nu pot fi folosite pentru a răspunde la mai multe întrebuinţări
fundamentale . O mai bună înţelegere la nivel molecular (folosind tehnici ca
dinamica moleculară şi simularea Carlo ) este nevoie a se adresa unor
probleme ca transferul de amestec şi polarizarea concentraţiei şi efectele lor
corespunzătoare asupra selectivităţii , permeabilităţii şi durabilităţii
membranei .
În contextul cercetărilor stării fluide , simularea pe computer şi-a
asumat un rol important care complineşte atât studii teoretice cât şi
experimentale . Teoriile moderne despre proprietăţile încercării fluidelor de a
calcula funcţiile distribuţiei moleculare pentru fluidele ale căror molecule
interacţionează cu funcţiile potenţiale intermoleculare pre-alese .Simulările
pe computer ne permit obţinerea în mod esenţial a funcţiilor distribuite exact
pentru un model potenţial particular . Simulările atrag din următoarele
motive :
1 Teoriile pot fi testate direct prin rezultatele simulării , de comparare cu
determinările teoretice folosind aceleaşi modele potenţiale atât în teorie cît şi
în simulare .
2 Studiile funcţiilor intermoleculare potenţiale pentru fluide adevărate pot fi
utilizate (materializate ) .
3 Calcularea proprietăţilor şi comportamentul fluidelor cu model simplu pot
fi făcute . Astfel de date servesc la ghidarea teoreticienilor prin rezolvarea
acelor proprietăţi microscopice al unui fluid la care se ridică
comportamentul lui microscopic .
4 Studiul comportamentului materiei în condiţii extreme şi neobişnuite care
pot fi greu de realizat în laborator pot fi realizate cu uşurinţă .
Metodele folosite pentru a stimula nivelul materiei de o abordare
deterministică completă (în care toate moleculele din sistem se supun
mecanicii newtoniene )ca dinamica moleculară (MD)la cealaltă extremă a
spectrei ; o abordare stocastică (mişcarea întâmplătoare a moleculelor ,
bazată doar pe o distribuţie a probabilităţii ) ca metoda Monte – Carlo (MC).
În simulările dinamicii moleculare ecuaţiile de mişcare ale fiecărei molecule
sunt rezolvate pentru a trasa evoluţia de timp a sistemelor clasice .
Trăsăturile statice ( termodinamice ) şi dinamice transportul poate fi obţinut
prin expresia mecanicii statice de mediatizare a timpului alocat . Monte –
Carlo se bazează pe conceptele lui Gibbs , care utilizează numere la
întâmplare , nu poate fi folosită direct pentru studiul problemelor dinamice
cu toate că multiple tehnici indirecte au fost dezvoltate pentru folosirea
metodei Monte- Carlo pentru rezolvarea problemelor dinamice .

6
S-au utilizat tehnicile de mai sus pentru studiul proprietăţilor
transportului asemeni coeficienţilor difuziei factorilor de separare a
vâscozităţii şi conductivităţii termale a volumului soluţiei , dar şi
componenţii individuali (solvenţi şi soluţie ) . [3]
Alte proprietăţii statice asemeni profilului de densitate , presiunea
osmotică pot fi evaluate . În plus cercetarea a căutat dezvoltarea unei metode
simple de determinare a coeficienţilor activităţii lichidelor . Multe rezultate
au coroborat cu modele experimentale şi teoretice dezvoltate de alte grupuri.
Rezultatele ajută eficient în desenarea cu mâna a membranelor . [4]

1.2.1 Separarea prin osmoză inversă

Procesul de osmoză inversă poate fi prezentat prin compararea lui cu


procesul de filtrare binecunoscut care separă particulele solide de un fluid
prin aplicarea unei presiuni asupra fluidului şi trecerea lui printr-o
membrană poroasă . Particulele mai mari decât mărimea porilor rămân de-o
parte a membranei iar fluidul curăţat astfel trece de partea cealaltă a
membranei . Membranele semipermeabile care sunt nişte membrane foarte
dense ce separă moleculele de sare de apă păstrând sarea de o parte a
membranei şi permiţând apei pure sub presiune să treacă de cealaltă parte a
membranei s-au dezvoltat spre sfârşitul anului 1950 şi începutul 1960 .
Inversul acestui proces , osmoza este bine cunoscută , de exemplu o
membrană este pusă să separe apa de o soluţie salină apoasă şi membrana
este semipermeabilă (permite trecerea doar a apei nu şi a componentelor
saline din soluţia apoasă ) , apa în mod natural va trece prin această
membrană în soluţia salină până când potenţialele termodinamice sunt
echilibrate . Osmoza este de exemplu fenomenul de transport principal al
particulelor de-a lungul celulelor vii . Forţa direcţionată pe fluxul de apă este
diferenţa de potenţial termodinamic direct proporţională cu diferenţa de
concentraţie dintre cele două părţi ale membranei , şi se manifestă ca aşa
numita presiune osmotică .
Dacă o presiune mai mare decât presiunea osmotică e aplicată soluţiei
concentrate de o parte a membranei apa va trece în direcţia inversă dinspre
soluţia salină spre cea cu apă pură . Acest proces se numeşte osmoză
inversă . Un mod de a vedea procesul este acela că pe stratul de pe suprafaţa
activă foarte subţire a membranei formează legături de hidrogen a
moleculelor de apă , ceea ce le face incapabile de dizolvarea sării . În acest
fel sarea nu poate trece prin membrană , moleculele de apă apropiindu-se de
stratul de apă pură sunt cu toate acestea transportate prin el , prin formarea

7
unor legături de hidrogen şi în acest proces dispersând moleculele de apă
.Dispersarea moleculelor de apă mutate de forţele diferenţei de presiune
hidraulică , prin porii restului membranei , se află de cealaltă parte . Multe
alte mecanisme pentru explicarea şi modelarea transportului osmozei inverse
există în literatură . Este remarcabil că osmoza inversă separă de asemenea
şi soluţiile organice de mici molecule din apă .
Cele mai răspândite configuraţii de membrane folosite în uzinele
osmozei inverse sunt cele sub formă de spirală . Principala membrană sub
formă de spirală este făcută din două foi situate una pese alta şi rulate
împreună într-o spirală de-a lungul unui tub cilindric perforat . Una dintre foi
este în forma unui sandvich tipic compus din cinci straturi legate împreună
prin trei margini . Cele două straturi exterioare sunt membranele
semipermeabile . Fiecare din ele este sprijinită de un strat de material poros
pentru puterea mecanică , şi stratul central este un material poros care
colectează şi transportă apa pură . A doua foaie este mai poroasă cu anumite
spaţii între , pe unde trece sub presiune înaltă apa sărată , apoi este trimisă în
direcţia axială .Soluţia salină permite o dublă întrebuinţare a membranei
semipermeabile , trecerea apei spre centrul de producere a apei . Centru de
producere a apei conduce soluţia salină , spre conducta în spirală spre
marginea sandvichiului şi de aici spre centrul tubului perforat .
Membranele semipermeabile sunt formate din celuloză acetată iar mai
nou ele sunt formate din poliamide , polimeri şi polisulfone pentru
membranele suport . [5]

1.2.2 Efectul forţelor moleculare asupra ratelor transferului


amestecului.

S-au făcut simulări pe computer ale membranelor semipermeabile


folosind metoda dinamicii moleculare pentru studiul soluţiilor care suferă
osmoza şi osmoza inversă . Aceste studii au fost realizate în stare concretă ,
de către molecule de reciclare a solventului în mod periodic ce pătrund
membrana semipermeabilă .
Metoda a fost folosită pentru investigarea efectului la nivelul forţelor
moleculare, condiţiilor de stare şi morfologia membranei asupra ratei
transferului amestecului de solvenţi în membrană . Aceste rezultate au fost
folosite la testarea acurateţei teoriilor continue microcontinue şi statice
mecanice pentru transportul de-a lungul membranelor , departe de a fi de
interes intrisec fundamental. [6]
1.2.3 Separări pe bază de membrană asupra soluţiilor electrolite

8
Simulări pe computer au fost făcute şi asupra soluţiilor electroliţilor
(NaCl şi KCl ) în apă supercritică care suferă separări pe bază de membrană.
Aceste studii au folosit o tehnică dezvoltată recent în care sistemul e
menţinut în stare sigură de către molecule de reciclare periodică a
solventului care pătrunde membrana . Rezultatele obţinute au arătat că
ciorchinii ionici formaţi , ca rezultat al moleculelor de apă împrejmuiesc
ionii, joacă un rol semnificativ în aceste separări . Efectul principalelor forţe
osmotice conducătoare , cum ar fi presiunea , temperatura , concentraţia şi
câmpurile electrice asupra ratei pătrunderii asupra membranei au fost
studiate . În plus, s-a observat efectul schimbărilor în mărimea porului şi
forţa atractivă dintre membrană şi soluţie. În cele din urmă s-a examinat
stabilitatea ciorchinilor ionici în aceste simulări . [7]

1.2.4 Electroseparare prin senzori

Acest proces este legat de procesul prin senzori de direcţionare a


undelor planare . Procesul iniţial în acest domeniu s-a concentrat pe folosirea
electroosmozei pentru a trece soluţia printr-o celulă de curgere pe un senzor
de direcţionare a undelor . Micşorarea mostrei este urmată de schimbarea
indexului relativ la mostra frontală . Un aspect nou al acestui proces este
utilizarea sticlei/oglindei în schiţarea tehnicilor pentru formarea canalelor de
curgere complexe direct în substrat, urmate de dispoziţia stratelor de ghidare
a undelor . Acest lucru permite formarea complexităţii arbitrare multiple. [8]

1.3 Procedee

Numeroase tehnologii de filtrare prin diferite membrane sunt


recomandate incluzând microfiltrarea , ultrafiltrarea, osmoza inversă etc.
Aceste tehnologii diferă prin mărimea porilor membranei şi prin cota
presiunii care se aplică .
Multe industrii folosesc tehnologia membranei pentru filtrare.
Materialele membranei pot fi organice (polipropilen, polietilenă,
poliester,poliacrilonitril ,polisulfon) sau anorganice (fibră de carbon sau
ceramică ) . Alegerea membranei depinde de pH de temperatură şi de
aplicare .
În ultimii ani ,membranele au devenit o nouă metodă de separare a
lichidelor /solidelor datorită parametrilor consistenţi calităţii atinse şi
cerinţelor chimice scăzute de pretratare.
Folosirea diverselor tipuri de membrane pentru filtrare

9
În general aplicaţiile microfiltrării funcţionează cel mai bine în magazinele
de terminare a metalelor care au mari cote de uleiuri în apa nefolosită.
Aplicaţiile ultrafiltrării sunt cele mai bune pentru facilităţi cu irosiri mixte
conţinând emulsii de uleiuri din curăţători apoşi . În activităţii speciale de
minimizare a irosirilor sunt folosite alte membrane inclusiv la reciclarea cu
acid (electrodializa) sau reciclarea apei neutilizate (osmoza inversă )
Membranele nanofiltrării sunt cunoscute pentru sistemele de reciclare ,deci
câţiva furnizori de membrană le oferă pentru reciclare.
Blindajele trebuie să conducă un test pilot al oricărui sistem de
membrană pentru a evita problemele de deteriorare sau compatibilitatea a
ratei fluxului , de constituenţi ai schiţei asemeni solvenţilor sau siliconilor.
Întreţinerea depinde de aplicaţie, sistemele membranei cer o agitare
periodică şi curăţare . Unele cer o întreţinere uşoară în timp ce alte aplicaţii
în care o mare concentraţie de materiale care pot infecta membrama
presupun o întreţinere suplimentară. În toate aplicaţiile , concentratul generat
de sistemul de filtrare trebuie condus în unul din următoarele trei feluri:
1 însoţitorii pot utiliza soluţia în altă aplicaţie
2 ei pot descărca soluţia la canalul colector
3 ei pot pune la dispoziţie un dispozitiv potrivit pentru a o pune în
mişcare

Microfiltrarea
Microfiltrarea este o tehnologie relativ nouă pentru îndepărtarea
uleiului şi grăsimii prin spălări, degresări apoase şi semiapoase .Fabricanţii
de metal şi pictorii folosesc frecvent microfiltrarea . Ea separă uleiurile
emulsive şi suspensiile solide din soluţiile de curăţare în procesul de spălare,
extinzând durabilitatea soluţiei . Tot ea poate îndepărta soluţia de curăţare
din apa de curăţare . Pentru îndepărtarea particulelor mari, blindajele
filtrează aburii care intră în unitatea microfiltrării cu metode convenţionale.
Se folosesc diverse desene de utilizare a rezervorului pentru a selecta
uleiurile, permiţând solidelor grele de a se opri . Apoi operatorii pompează
fluidul în compartimentul membranei din unitate . Membrana separă
uleiurile rămase şi grăsimea în timp ce apa ,solventul şi constituienţii de
spălare şi curăţare trec.
Două configuraţii comune de microfiltrare sunt filtrarea cu final
hotărâtor şi filtrarea cu o curgere intersectată . În primul caz curgerile sunt
similare cu acelea din laboratorul Buchner , în timp ce în al doilea caz
curgerile sunt tangenţiale cu suprafaţa filtrului.

10
Filtrele folosite în acest sistem pot fii or membrane cu dimensiunile
porului mai mici decât diametrul solidelor suspendate sau filtrele de
adâncime cu porul mai mare decât particula. Al doilea tip de filtrare e folosit
predominant în finisarea metalelor datorită abilităţii sale de auto-curăţare şi
cerinţelor de presiune scăzută. Toate sistemele de microfiltrare cer o curăţare
periodică pentru îndepărtarea depunerilor de suprafaţă şi pentru curăţarea
porilor membranei. Curăţarea e însoţită de obicei de un acid de circulare
(pentru produse anorganice) de detergenţi (pentru emulsii de coloizi ), de
alcali (pentru materiale biologice ) sau de solvenţi (pentru produse organice)
în membrana microfiltrării.
Echipamentul ales pentru microfiltrare trebuie să aibă configuraţie
mecanică simplă ceea ce înseamnă fizic compact. Unitatea trebuie făcută din
materiale ce suportă alcalinitatea şi temperaturile şi care tolerează
fluctuaţiile de temperatură. Mai poate fi inpenetrabilă la soluri şi metale .
Alegerea membranei şi schiţarea presiunii reţin rata de curgere, iar
concentraţia uleiului sunt factorii cei mai importanţi în deteriorarea a
sistemului de microfiltrare apropiat .
Aplicaţii şi restricţii
Microfiltrarea este folosită pentru recuperarea curăţătorilor caustici apoşi.
Pentru că se foloseşte o soluţie de curăţare caustică, se acumulează murdărie,
grăsime, uleiuri emulsive şi particule de metal. Prin folosirea, curăţătorii
caustici îşi pierd abilitatea de îndepărtare a contaminanţilor. Nu toţi
curăţătorii sunt potriviţi pentru microfiltrare, iar pentru o facilizare trebuie să
fie schimbată chimia curăţătorului , iar apoi folosită microfiltrarea.
Costul microfiltrării depinde de tipul utilajului. El poate varia între
15000$ -20000$ pentru 1000 litrii pe zi
25000$-35000$ pentru 5000 litrii pe zi
Costul instalaţiei este aproximativ 10 –30 procente din costul total al
echipamentului. Costul total cuprinde plasamentul membranei, pământul şi
energia.
Ultrafiltrarea
Membranele ultrafiltrării au pori mai mici decât membranele microfiltrării
cu mărimile porilor 0,0025-0,01 microni. Operatorul pompează apa din
rezervor spre un rezervor de acumulare. Dacă soluţia procesului terminat are
un conţinut de solide,mai întâi apa de curăţat trece printr-o unitate de filtraţie
(filtru de recepţie, sistemul de ultrafiltrare recirculă şi concentrează soluţia
procesului, furnizând aburi de la lichidul de curăţare . Apoi sistemul trimite
un curent al fluidului de curăţare spre rezervorul de recepţie pentru ca
operatorul să schiţeze mai departe dacă e necesar . De obicei sistemele de
ultrafiltrare folosesc presiune mai mare decât sistemele microfiltrării

11
Membranele de ultrafiltrare sunt tubulare din fibră răsucite în formă
de spirale .În general blindajele folosesc membrane tubulare în curgere , cu
aplicaţii de solide . Construirea membranelor tubulare permite uşoara
curăţare , producându-e aplicaţii excelente atunci când operatorul are
probleme.
Schiţa fibrei curbe constă într-o membrană răsucită într-un cilindru
curbat. Încărcătura de solide umple mărimea cilindrului de care e nevoie
pentru o anumită aplicaţie. Blindajele de obicei folosesc membrane răsucite
în formă de spirală pentru aplicări la volum mare Membrana spirală constă
într-o membrană rulată ce este întinsă cu un material schiţat în mod special.
Membranele spirală nu pot fi curăţate mecanic ci de obicei sunt rezervate
aplicaţiilor în care încărcătura solidelor total suspendate este joasă sau a fost
redusă prin prefiltrare.
Osmoza inversă (RO)
RO este un proces de filtrare a membranei subpresiune. În RO o membrană
semipermeabilă permite pasajului de apă purificată sub presiune , dar nu
permite trecerea componentelor cu masă moleculară mai mare. Apa ce trece
prin membrană de obicei este reciclată asemeni apei purificate .Apa care este
respinsă de membrană (apa conţinând solide dizolvate) este direct returnată
spre rezervorul procesului. RO poate îndepărta 98% solide dizolvate ,99%
organice şi 99% bacterii. RO este un bun component al unei configuraţii
scăzute sau descărcate la zero . Echipamentul tinde a fi mai scump şi mai
puţin eficient la reciclarea apei utilizate decât al altei tehnologii cum ar fi
schimbul de ioni.
RO este utilă închiderii cercului pe operaţiile de circuit şi trimiterii
concentratului înapoi . RO e folosită la multe procese inclusiv la cianură de
alamă, cianură de cupru, sulfat de cupru nichel cianură de argint,non-cianură
de zinc alcalin . RO e folosită şi la purificarea apei de robinet recuperarea
chimicalelor din apa utilizată şi prelucrarea apei cu impurităţi. RO
recuperează şi soluţia concentrată , câteva materiale (acid boric ) nu pot fi pe
deplin recuperate.În general RO nu e recomandată pentru aplicaţiile ce
conţin o soluţie puternic concentrată oxidativ asemeni acidului cromic,
acidului nitric. Membranele nu vor respinge complet mulţi compuşi organici
neionizaţi . Tratamentul carbonului activat (de obicei) înainte ca soluţia apei
să poată fi returnată sistemului de spălare, ceea ce poate fi costisitor.
Membranele de poliamidă se potrivesc cel mai bine cu clorura de zinc în
timp ce membranele de polieteramidă dau randament cu clorura de zinc şi
spălătura de nichel, în timp ce membranele polieteramidă dau randament cu
acidul cromic şi cu soluţiile de cupru acid. Deşii e similară cu celelalte
tehnologii de filtrare, RO diferă.

12
Numai RO poate concentra sărurile dizolvate
RO nu suportă concentraţii mari de solide suspensii
RO necesită presiuni de operare mult mai ridicate permiţând cu greu
utilizarea oţelului inoxidabil, celelalte tehnologii de filtrare folosesc şi oţelul
inoxidabil sau plastic.
Membranele în RO nu suportă extremele pH –ului şi presiunile de
durată lungă .Concentraţiile masei pot fii saturate şi precipită pe membrană
cauzând distrugerea membranei. Precipitarea contaminanţilor trebuie evitată
sau altfel RO va eşua. Membranele RO pot fi distruse de materialele inserate
(fier sau mangan)
O altă problemă este potenţialul pentru o rată de rejectare de mai mult
de 50% a curgerii în creştere depinzând de caracteristicile porozităţii
membranei care pot să-l influenţeze. Rata nivelul ridicat de rejectare cu greu
este ţinută sub control într-un metal finisând operaţia dacă RO e folosită
pentru a genera apa deionizată. Într-o astfel de aplicaţie blindajele trebuie să
trateze descărcarea concentratului, mărind costul sistemului şi limitând
utilizarea RO pentru reciclarea apei nefolosibile din proces
O aplicaţie tipică pentru procesul de recuperare folosind RO este
galvanoplastia cu nichel.Pentru că RO este un proces delicat orice schimbare
în chimia spălăturii poate afecta operaţia RO.
RO este foarte utilizată în alte aplicaţii industriale asemeni desalinizării, RO
nu e folosită frecvent ca tehnologie de recuperare în finisarea
materialelor.Alte tehnologii care sunt mult mai permisibile (costuri mult mai
mici) asemeni evaporării atmosferice, adesea sunt opţiuni mai tentante
pentru finisatorii de metale.
Avantajele RO
-recuperează chimicalele (produsele chimice) din proces
-reciclează apa în proces
-atinge un nivel înalt de separare
-nu utilizează chimicalele
-necesită spaţiu restrâns
-proces cu energie scăzută
-mai ieftin decât alte tehnologii pentru anumite aplicaţii
Dezavantajele RO
-probleme cu duritatea membranei
-sensibilitate la sărurile din apa dură
-distruge membranele datorită maselor concentrate în suspensi solide
-în unele aplicaţii nu concentrează suficient galvanoplastiei
-returnează impurităţile ionice la spălarea galvanoplastică

13
Costul RO
Este aproximat între 50000$-75000$ pentru 75 litri pe minut şi 300000$
pentru 800 litri pe minut.
Electrodializa
Există două tipuri de sisteme de dializă a membranei: electrodializa şi dializa
de difuzie. Aceste sisteme au devenit din ce în ce mai cunoscute pentru
recuperarea soluţiei chimice în special datorită faptului că sunt mai eficiente
şi mai ieftine decât celelalte tehnologii de recuperare a acidului. Aceste
sisteme pot îndepărta metalele şi recicla apa în magazinele de galvanoplastie
sau de anodizare.
Electrodializa este folosită de galvanoplasticieni pentru a recupera nichelul
şi aurul din apa de spălare a galvanoplastiei.Acest proces foloseşte anionul
cât şi cationul , membrane încărcate selectiv între electrozii non-corozivi. În
timp ce placa recirculă apa folosită la curăţare fiind contaminată între
suprafeţele încărcate,sărurile conţinând metalele sunt reţinute şi returnate la
rezervorul galvanometriei. Apa utilizată este refolosită la cea mai murdară
clătire din rezervorul prelungit. Separarea este însotită de aplicarea unui
curent direct asupra unui grup de membrane selective. Membranele sunt
grupate în grupuri alternative la cation sau anion. Fiecare grup e separat
printr-un spaţiu prin care soluţiile pot trece . Când soluţia trece printr-o
membrană de selectare a cationilor, cationii trec prin ea, iar anionii sunt
reţinuti. În timp ce soluţia continuă să migreze, va fi luată în considerare şi
membrana selectivă de anioni care nu vor permite cationilor sa treacă.
Astfel,aburii sunt diluaţi şi la anioni şi cationi. Soluţia care este returnată
rezervorului procesului, poate fi de 10 ori mai concentrată decât aburii de
masă,dar de obicei nu este la fel de concentrată ca şi spălătura procesului.
Electrodializa (ED)
Avantaje :
- eficient de energie
- returnează o mică parte din materialul anorganic nedorit
- acoperă concentraţii mai mari de ioni decât RO sau decât schimbul de
ioni
Dezavantaje :
- sensibilitate la blocaje sau rupturi
- eficienţa scade în timp ce puritatea creşte
- trebuie filtrată masa
- foloseşte grupuri multi-celulare/ plurii-celulare
- durabilitatea membranei e nesigură
Sistemul de recuperare este configurat astfel încât cursul apei de spălare este
direcţionat spre rezervorul masei dializei de către un direcţionator de nivel.

14
După ED ,apa reciclată e depozitată în rezervorul de reciclare a băii pentru a
îndepărta depunerea de nichel. Din rezervorul masei dializei, apa este
direcţionată prin grupurile de membrană a ED spre rezervorul masei. În
cercul de apă, un filtru de carbon îndepărtează organicele iar un filtru tubular
îndepărtează orice particulă purtătoare de carbon. Sistemul ED –ei
furnizează o continuă cantitate de apă pură reciclată. Nichelul,o substanţă
riscantă, este recuperat şi refolosit. Estimările indică faptul că sistemul poate
recupera 29,964 pounds de nichel şi 1,07 milioane de galoane de apă din
sistemul de tratare a apei neutilizată în proces.
Aplicaţii şi restricţii
Pentru ca ED să ofere avantaje mai multe decât tehnologiile concurente,
fluidul din proces trebuie să suporte directa returnare a concentratului.
Datorită faptului că soluţia returnată este de obicei mai puţin concentrată
decât spălarea în sine şi datorită naturii evaporative a procesului, doar
fluidele încălzite pot fi utilizate în acest proces. Unul dintre avantajele ED-ei
este posibilitatea ei de a păstra selectiv recuperarea anumitor materiale
organice, în special nichel . Astfel, ED poate reduce fregvenţa de purificare a
apei. Cele mai multe aplicaţii ale ED sunt corelate cu nichelul deşi
fabricanţii au folosit această tehnologie în ceanura de cupru, cianură de
cadmiu şi în aplicaţiile fosfatului de zinc.
Costul
75000$ deci 0,78$ galonul de acid.
Dializa de difuzie (DD)
Dializa de difuzie este o tehnologie bazată pe schimb de ioni utilizată pentru
recuperarea acidelor contaminate cu metal din selectare anodizare modelare
schiţare sau din băile de spălare. Această tehnologie este utilizată în general
la finisarea facilităţilor în Europa şi Japonia dar nu şi în S.U.A.. DD este
folosită pentru purificarea unor băi acide care sunt contaminate cu metal.
Actuala tehnologie poate separa acidele minerale de metale cum ar fi cupru,
crom, nichel, fier şi aluminiu astfel încât acidul poate fi reutilizat. Nivelele
de recuperare în unele cazuri sunt 95% pentru soluţiile acide iar 60-90%
pentru contaminatorii cu metal. Recent această tehnologie este cunoscută
prin anodizatorii care generează cote mari de resturi sulfurice.
Eficienţa membranei de a concentra acizii diluaţi în soluţii depinde de
aria suprafeţei şi de tipul de acid. DD separă acizii de contaminamţii cu
metal printr-o pantă de concentraţie de acid care este plasată între două
compartimente de soluţie. Actualele compartimente sunt împărţite printr-o
membrană de schimb de anion. Apa este măsurată prin una din părţi (dintr-o
parte ) de o membrană anionică, provocând migrarea acidului pe o parte iar
pe cealaltă stopare metalelor. Acidul purificat e trimis înapoi în timp ce

15
acidul utilizat de contaminant şi metalele sunt direcţionate spre recuperarea
sau spre sistemul de tratare. Actuala tehnologie nu utilizează presiunea sau
sarcina pentru a trimite materialul prin membrană cum procedează celelalte
tehnologii. Trimiterea e cauzată de diferitele concentraţii de acid pe una din
părţile membranei.
Avantaje:
- eficient de energie
- reducere considerabilă de consum de acid
- foarte rapidă
- costuri scăzute de întreţinere
- durabilitate maximă
Dezavantaje:
- sensibilitate la blocaje şi rupturi, distribuţie,pH , şi corpuri suspendate
- eficienţa scade odată cu creşterea purităţii.[9]
Electroosmoza
Este aplicată în principal pentru uscarea nămolurilor reziduale . Principiul
electroosmozei este: dacă într-un tub în formă de U separat în două
compartimente de un perete poros şi introdus un lichid în cele două ramuri
ale tubului U în care se plasează şi doi electrozi de o parte şi de alta a
peretelui poros atunci când se creează câmpul electric se observă că lichidul
urcă în una din ramuri şi scade în cealaltă.
Electroosmoza este explicată prin potenţialul electric creat de pereţii
capilarelor diagramei poroase, potenţialul care provine fie din ionizare
pereţilor interni ai capilarelor fie din absorţia ionilor la suprafaţa internă a
capilarelor. Datorită acestor sarcini superficiale în apropiere de peretele
poros se creează un dublu strat ionic şi anume un strat fix şi un strat difuz de
o distanţă mică de peretele poros lichidul nu este în totalitate neutru. Sub
acţiunea curentului electric format între cei doi electrozi are loc migrarea
lichidului conţinut în capilare. În acest fel, lichidul dintr-o ramură este trecut
în cealaltă ramură şi în consecinţă substanţa care nu traversează o dată cu
apa peretele poros se concentrează până la deshidratare [10]

1.4 Întrebuinţări
Pe lângă remedierea solului, electroosmoza este folosită şi în alte
procese. S-a cercetat dacă electroosmoza poate rezolva probleme antrenante
enumerate în formaţiunile vâscoase de argilă de câmpul testării tehnologiei.
Rezultatele sunt promiţătoare deci ţinta va fi implementarea şi promovarea
tehnologiei prin proiectări şi fabricarea aparaturii câmpului pactic cât şi
dezvoltarea metodologiei de utilizare a sa. Electroosmoza se mai foloseşte
şi-n foraj.

16
Capitolul II

Prezentarea procesului tehnologic

Remedierea solului prin electroosmoză


Descrierea tehnologiei
În anul 1994 s-a studiat ,exploatat şi aplicat electroosmoza ca metodă de
mobilizare a contaminări în mediile cu permeabilitate scăzută. Astfel s-a
accelerat dezvoltarea tehnologiei Lasagna TM
Procesul Lasagna TM face parte dintr-un circuit şi tehnologia este
dezvoltată de către un consorţiu format din Monsato, E. I. DuPont de
Nemours & Co., Inc. (DuPont), şi Departamentul Energetic (DOE),
Departamentul Management şi Agenţia de protecţie a mediului precum şi
departamentul pentru cercetare şi dezvoltare.
Lasagna TM remediază solul şi apa din porii solului contaminată cu
compuşi organici solubili. Procesul Lasagna este în special indicat în
cazurile solurilor cu o permeabilitate scăzută în care fenomenul de
electroosmoză poate determina o mai rapidă mişcare şi purificare a apei
decât metodele hidraulice,cu un consum minim de energie.Procesul foloseşte
mişcarea electrică pentru a trece contaminanţii apei din sol în zonele de
tratament unde contaminanţii pot fi capturaţi sau descompuşi. Focarul iniţial
este tricloretilena (TCE) un contaminant major în multe departamente
energetice şi zone industriale.Atât configuraţiile verticale cât şi cele
orizontale au fost concepute, dar în practică este mai avansată configuraţia
verticală.
Caracteristicile majore ale tehnologiei sunt:
- energia la electrozi este dată de curentul direct , care conduce apa şi
contaminanţii solubili pentru a trece în sau solul prin straturile care sunt
tratate şi de asemenea pentru a încălzii solul.
- Zonele tratate care conţin agenţi care descompun contaminanţii organici
solubili sau îi adsorb pentru mobilizarea sau mişcarea ulterioară şi
dispersia lor.
- Un sistem de management al apei care transportă apa acumulată în catod
(pH ridicat) înapoi la anod (pH scăzut) în vederea neutralizării acizilor şi
bazelor. Alternativ polaritatea electrodului poate fi inversată periodic
pentru a inversa fluxul electroosmotic şi pentru a neutraliza pH-ul.
Demonstraţia a fost sponsorizată de către DOE, EM-50 şi Morgantown
Energy Tehnology Center cu ajutorul U.S.Department of Energy, Paducah
Gaseous Diffusion Plant (PGDP)

17
Uzina PGDP are în construcţie patru straturi de nisip necernut şi argilă care
acoperă 40 straturi de nisip argilos cu straturi de nisip interpuse. Solul
argilos a fost contaminat cu TCE în cu o concentraţie cuprinsă între 1-1760
ppm . Din cauza conţinutului foarte scăzut în substanţe organice solul a
absorbit foarte puţin TCE, zona care urmează să fie tratată are dimensiunile
15x 10x 15 m adâncime, cu o contaminare medie de 83,2 ppm. Concentraţia
cea mai mare de TCE (200-300 ppm) a fost găsită între 12-16 m adâncime.
Tablourile de comandă din oţel au fost folosite deoarece electrozii din
zonele tratate erau formate din tuburi cu fitile care conţineau carbon activ
granular pentru a absorbe TCE. Un dispozitiv înfăşurat în plastic a fost
construit deasupra zonei unde s-a desfăşurat experimentul şi un ventilator
care direcţionează gazul din sol spre un filtru pentru a captura TCE.
Două patentul în ceea ce priveşte tehnologia a fost atribuite firmei
Monsanto iar termenul Lasagna TM a fost înregistrat ca marcă comercială
tot de firma Monsanto Dezvoltarea tehnologiei este făcută în aşa manieră
,încât să poată fi făcută cu asigurare pentru remedierea terenurilor, este
obiectivul principal al consorţiului care sponsorizează.
Rezultatele principale:
- mostre de sol luate din terenul testat ănainte şi după tratament au o
eficienţă medie a trecerii TCE cu 98% în timp ce unele mostre au arătat o
curăţare mai mare (chiar 99%). Nivelul soluţiei de TCE au fost reduse la
o concentraţie medie de 1,2 ppm
- rata de curgere realizată prin fenomenul de electroosmoză a fost 4l/h şi 3
volume de apă interstiţială între zonele tratate adiacent, au fost
transportate pe o perioadă de patru luni.
- Locaţiile de DNAPL (lichid dens într-o fază mai apoasă) au fost curăţate
la nivele de 1 ppm exceptând mostra de la o adâncime de 15 m care a fost
redusă la 17,4 ppm (zonele tratate au fost doar până la adâncimea de 15
m deci zonele adânci netratate pot influienţa rezultatul de 17,4 ppm).
- o balanţă de masă a TCE în concluzia testului a justificat cele 50% TCE.
Diferenţele pot fi un rezultat al difuziei pasive (5%) a degradării nivelului
de TCE în timpul testului sau a extracţiei de TCE din carbonul activ
iniţial trimis spre analiză. Aproximativ 20% (12 din 64 ) de fitile au fost
luate drept mostre. Având în vedere concentraţiile ridicate şi neuniforme
de TCE din sol precum şi mostrele limitate, o balanţă de 50% constituie
un rezultat excelent.
- Bazându-se pe testele terenurilor iniţiale costurile tratamentului pentru 1-
2 acri tipici de teren cu o contaminare la o adâncime de 40-50 m au fost
estimate în jurul a 50-90 &/yd3 din solul tratat.

18
Faza a II-a
O demonstraţie dezvoltată la scară comercială este planificată de uzinele de
la Paducah în 1996 folosind fier pentru declorinarea terenului cu TCE.
Scopul este să se reducă contaminarea solului la 5,6 ppm sau mai puţin, într-
o zonă tratată la o adâncime de 45 m. Dacă această experienţă va avea
succes va fi urmată de o primă demonstraţie de aplicaţie la scară largă (faza
II ) cuprinzând întreaga regiune contaminată ( 105 x60 x45 m) cu un
tratament realizat între 12 şi 24 luni.
Demonstraţia tehnologică a procesului Lasagna la Paducah
Uzinele PGDP au fost sediul unor recente demonstraţii a procesului
Lasagna în ceea ce priveşte remedierea solurilor cu o permeabilitate scăzută.
Tehnologia procesului Lasagna constă în aplicare de electrozi şi folosirea
curentului direct pentru a trece apa cu ajutorul fenomenului de
electroosmoză şi contaminanţii prin zonele tratate.
Un aspect nou al acestei tehnologii îl constituie posibilitatea inversării
polarităţii electrice , drept urmare se direcţia fluxului inversat spre o mişcare
mai efectivă a contaminanţilor prin zonele tratate.
Experimentul fazei I care a durat 120 zile a fost efectuat pe o arie de 150 m 2
la o adâncime de 16 picioare. Acest proces a reuşit o reducere a concentraţiei
TCE cu 98% într-un sol argilos. Nivelul concentraţiei TCE din sol a fost
redus de la 100 la 500 ppm spre o concentraţie medie de 1ppm . Unele
mostre din sol au indicat o trecere ccompletă a TCE. Carbonul a fost folosit
înzonele tratate pentru a realiza un rezultat al calculelor. Cu toate acestea Fe
este tratamentul mediu propus pentru demonstraţia tehnologică a fazei a II-a.
Descrierea tehnologiei procesului vertical
Faza I a terenului testat a procesului Lasagna TM
DuPont şi Nilex Corporaţions, au folosit un sistem de susţinere pentru
acomodarea carbonului cu ajutorul unor tuburi cu fitil. Tuburile cu fitil sunt
confecţionate dintr-un fabricat geotextil permeabil înfăşurat în jurul unui
material poros pentru a crea o conductă pentru curgerea apei. Un fitil a fost
instalat introducându-l prin suportul de oţel care a fost introdus în sol la
adâncimea dorită .Un dispozitiv de oţel plasat deasupra marginii de susţinere
a facilitat penetrarea la o adâncime de aproximativ 15m sub panta
longitudinală.
Electrozii din zona de oţel şi geomembrana izolând tablourile de comandă
au fost amplasaţi folosind acelaşi dispozitiv de susţinere.
Configuraţiile procesului Lasagna TM
Zonele tratate au fost instalate pe straturi de sol fiind distanţate de 21 de inci
Două fitile în fiecare rând conţinând o casetă mostră specială care putea să
extragă analiza TCE-ul în timpul sau după încheierea experimentului. Un

19
fitil cu o mostră a fost instalat în zona de control în partea vestică a fiecărei
unităţi iar această zonă a fost izolată hidraulic printr-un ecran de pal planse.
Caracteristicile operaţiunii fazei I
- puterea iniţială 138 volţi, 41 amperi
- puterea după o lună 105 volţi, 40 amperi
- curgerea prin electroosmoză 4-5 l/h
- temperatura iniţială a solului 150C
- temperatura la sfârşitul experimentului 45,20C
Conductivitatea electroosmozei pH cerinţele conductivităţii, cerinţele puterii
tendinţele temperaturii, stabilitatea operaţională au fost indicate de către
laborator, experimentele pilot modelele matematice au fost confirmate în
teren.
Faza a II-a
Faza II a fost programată pentru inceputul lui iunie 1197 va modifica
configuraţia fazei I prin folosirea Fe zero în zonele tratate pentru a reduce
chimic TCE spre un sfârşit netoxic. Studiul realizat în laboratoarele General
Electric au demonstrat că reducerea ratelor este considerebil mărită de
temperatura în creştere determinând o încălzire a solului care însoţeşte
procesul Lasagna care aduce procesului un beneficiu.
De asemenea faza Ii va creşte abilitatea tehnologiei de a funcşiona la o
adâncime mai mare de 45 m şi a impus folosirea unui spaţiu mai larg în
vederea scăderii preţului.
Caracteristicile fazei II include următoarele:
- terenul de 20 x30 x45 m adâncime
- electrozii vor conţine 30% fier combinat cu 70% granule de carbon.
- Suportul de susţinere va fi direcţionat şi umplut cu pastă.
- Un alt dispozitiv va măsura periodic concentraţia de TCE
Faza II se va desfăsura între 3-6 luni .
Nivelul ţintă de 5,6 ppm TCE nu va fi obţinut în faza II iar tratamentul
acestei zone va continua.Dacă tratamentul complet al fazei II va continua un
test al terenului cu aproximativ 105 x60 x 45 m adâncime va fi utilizat într-
un interval de 12-24 luni.
Costul tratamentului va fi între 50-90& m3 . Este aşteptată o scădere a
costului dacă se prelungeşte timpul procesului.

20
Capitolul III

Bilanţul de materiale.

3.1 Calculul bilanţului de materiale

m NaCl intrat = m NaCl ieşit +m NaCl reţinut

C NaCl intrat x Vapă intrată = C NaCl final x V apa ieşită + C NaCl


reţinut x V apă reţinută

Concentraţia sării în apă epurată se calculează cu formula:

Cp = Kcp (1 –R ) C dar

Kcp =Cfm/C deci

Kcp = Cfm unde

Kcp = coeficientul de polarizare al membranei


Cfm= concentraţia sării la peretele membranar
R = rezistenţa membranei (28% din grafic)

V permeatului = (Dp x Cfm / n x C x R x r p )0,5 x T –0,5


Unde: -Dp = pierderi de presiune
-n = vâscozitatea soluţiei
-rp =rezistenţa specifică a stratului de precipitat depus
-C = concentrarea solutului în amestec

21
Vpermeat = Dp /32 x n x Rm

Rm = rezistenţa specifică a membranei

Rm = d x m x 2 / E x d2

Unde: d = grosimea porilor


E = porozitatea

Rm =11,13
Vpermeat =1 x 9,8 x10 4
/32 x 10-3 x 11,13

Vpermeat = 2750

Cfm = 25,49 x 10 6

C = 18,35%

22
Capitolul IV

Determinarea Ca şi Mg

Operaţia de îndepărtare a sărurilor de Ca şi Mg se numeşte epurarea


apei. Aceasta se poate face prin metode chimice, electrice şi mecanice.
Dozarea calciului (Ca )
În apa brută sau epurată se adaugă NaOH 18% până la pH= 12 controlat cu
hârtie indicatoare.După adaus de Murexid (indicator ) se titrează cu
Complexon III (0,05M) până la virajul de la roz la violet .
Determinarea poate fi efectuată în prezenţă de concentraţie
apreciabilă de Hg şi Al. Titrarea se efectuează cât mai rapid posibil pentru a
diminua separarea carbonatului de Ca . Ştiind că un ml Complexon III
0,05M corespunde la 2,8mg CaO , se va face astfel:

CaO mg/l = (100 x 2,8 /A) x n x f

-n = ml Complexon III 0,05M


-f = factorul soluţiei de Complexon III
-A = cantitatea de apă luată în lucru

Dozarea magneziului (Mg)


La 100 ml apă de analiză se adaugă 2-3 cm3 soluţie tampon ( 54g NH4Cl şi
350 cm3 soluţie 25% şi NH3 1l) şi atâta Eriocrom Negru T până când se
colorează soluţia în roşu vişiniu.
Se titrează cu Complexon III până la vvirajul de la roşu- vişiniu la
albastru pur fără irizaţii violete ştiind că 1ml Complexon corespunde la
2,016 mg MgO va fi :

MgO mg/l =(1000 x 2,016/A) x n’ x f

-f = factorul soluţiei Complexon III 0,05M


-n’= ml Complexon III 0,05M folosit la titrare
-A = cantitatea de apă luată în lucru.

23
Obs: Din cantitatea de Complexon folosit la intrare pentru calcul, cantitatea
de MgO , trebuie scăzută cantitatea folosită la dozarea Ca , deoarece în
prezenţă de Eriocrom Negru T se titrează atât Ca cât şi Mg , deci se poate
exprima valoarea şi prin durităţi.

24
Capitolul V

Norme de protecţie a muncii şi securitate

Scop, obiective
La baza instruirii ca specialişti ai produselor agroalimentare stă un număr
mare de fenomene, operaţii, procese fundamentale şi aplicative prin care se
asigură transformarea materiei prime în produse finite. În funcţie de natura
transformărilor pe care le aplică se împart în procese: chimice, fizice
mecanice, biochimice microbiologice etc. La conceperea tehnologiilor
trebuie să se ţină seama pe lângă raţionamentul de ordin economic şi de
aspectele privind asigurarea unor condiţii optime de lucru în securitate a
personalului.
Viitorul inginer agronom poate fi supus datorită neglijenţei,
accidentelor de muncă. Evitarea este posibilă dacă se respectă anumite reguli
generale şi specifice de protecţia muncii şi tehnica securităţii la locul de
activitate.
Dispoziţii generale:
1 Este necesară efectuarea unui instructaj consemnat într-un proces verbal
semnat de inginerul tehnolog şi personal pentru luarea la cunoştinţă.
Inginerul tehnolog va controla înaintea fiecărei operaţii starea în care se află
aparatul.
Este interzisă folosirea instalaţiilor, aparatelor defecte sau folosirea în alte
scopuri decât cele cărora sunt destinate.
Inginerul tehnolog şi tot personalul au datoria să acorde prim ajutor în caz de
accidente în urma operării cu substanţe corozive, iritante la accidentarea
mecanică şi electrică.
Prezenţa permanentă a inginerului tehnolog la locul de muncă pentru
operaţiile ce urmează a fi executate în vederea supravegherii bunei
funcţionări a instalaţiilor pentru îndeplinirea integrală a programului de
lucru.
Pentru evitarea impurificării reţelei hidrice se impune folosirea corectă a
instalaţiilor de canalizare, rezistenţa chimică a ţevilor metalice fiind limitată,
este interzisă deversarea în reţeaua de canalizare a substanţelor corozive a
acizilor şi bazelor concentrate. Soluţiile puternic alcaline sau acide se supun

25
neutralizării sau se diluează cu multă apă. Nu se aruncă la canal substanţe
care în contact cu apa provoacă explozii puternice.
Procesele electrice şi mecanice se efectuează cu echipament de lucru
specifice (ochelari de protecţie , mănuşi izolatoare, şorţ).
Există operaţii ca: filtrare,extracţie încălzire distilare calcinare din care
rezultă vapori, gaze, aerosoli nocivi, praf se vor executa sub nişă.
Este interzis a mirosi vapori, gaze prin aplecarea directă a capului
asupra vasului.
Este interzis fumatul şi consumul de alimente în laborator.
La degajarea unor cantităţi de substanţe toxice, praf nociv se vor folosi:
măscă industrială cu cartuş adecvat, semimăşti de tifon sau mască izzolantă.
Conectarea şi deconectarea aparatelor electrice se face pentru efectuarea
operaţiei de lucru.
Se controlează trusa de prim ajutor cel puţin o dată pe lună şi se va înlocui
materialele consumate sau alterate.
Evitaţi improvizaţiile de orice gen.
Instrucţiuni privind regimul în unităţile agroalimentare:
1 Se interzice folosirea buteliilor de gaze lichefiate fără regulator de
presiune, cu garnituri deteriorate, cu furtun de cauciuc prezentând
corozivităţi
2 Se interzice păstrarea buteliilor cu gaze lichefiate în încăperi cu surse de
încălzire cu flacără deschisă sau sub acţiunea razelor solare.
3 Se interzice folosirea reşourilor stocarea materialelor pentru curăţire
chimică (petrol , bentine)
Există defecţiune anunţată serviciului tehnic pentru a lua măsuri de
remediere. Înaintea începerii lucrului se va face aerisirea încăperii prin
ventilare.

26
Bibliografie

1-F.W. Sears and G.L. Salinger, “Thermodynanics Kinetic Theory and


statistical Thermodinamics”.
- J.V. vant holf, “ The Role of Osmotic Pressure in the Analogy between
Solutions and Gases.
- G.A. Hulett, Acta. Phys. Chem. 42,353 (1902).
- K.F.Herzfeld, Phys. Z. 38,58 (1937).
- P.F. Scholander, proc. Natl. Sci .U.S.A. 55,140 (1966).
2 –H.T. Hammel and P.F. “Osmosis and tensile solvent” Springer New zork
1959.
-H.T. Hammel Science ,192,194 1976.
- K.J. Mysels, J. Chem Ed.
4 –U. lachish, J. Chem. Ed 55,369
- K.J.”Introdactions to Colloid Chemistry” (1969)
5 – Massachusetts Department of Enviromental Protecţion
6 – Molecular Physics, 1998, vol 95,No 3,401-408
7 –University of California at Berkeley
8 Bouchet, Bertay.a “Perspectives tehnologue ouvertes par l electricite
dans les industries agricoles et alimentaire
9 -Rovel.J “Epuration electrique des coux reziduales des industries agro-
alimentaire
10 –http://www.rtdf.org/lasagna.htm
11 –http://wwwrtdf. Org/ lasagna.tm
12 –http://www.rtdf organic
13 –http://www.rtdf.bio./ lasagna
14 Clausen,J.L. Johnstone,J.L. Zutman and dr. Smuir”Preliminary Site
Characterization Rick Assessment/ LASAGNA
15 Revista de chimie nr. 6 .(1997)

27