Universitatea Politehnică-București

Facultatea de Energetică

Energia osmotică

Mazîlu Anamaria-Elena

Grupa 2204-A
 CUPRINS

Energia osmotică…………………………………………………………………..Error! Bookmark n

1.Introducere……………………………….. …………………………………...3

2.Procesul osmotic………………………..……………………………………..4

3.Metode de realizare a procesului osmotic………………………………..…...5

4.Membranele osmotice………………………………………………………...7

5.Centrale osmotice……………………………………………………………..8

6.Prima centrală osmotcă din

lume……………………………………………………………………………10

7.Concluzii……………………………………………………………………..11

8.Bibliografie…………………………………………………………………..11

2
1.Introducere

Nevoia de noi surse regenerabile de energie nu a fost niciodatǎ mai mare ca astǎzi, acest
faptconducând la o serie de alternative. Una dintre aceste alternative este energie osmoticǎ.În
procesul osmotic douǎ soluţii cu o salinitate diferitǎ sunt separate de o membranǎ
semipermeabilǎ. Aceastǎ membranǎ permite doar moleculelor mici, de apǎ sǎ treacǎ, în timp ce
sarea este reţinutǎ. În încercarea de a ajunge la o salinitate egalǎ între cele douǎ soluţii,
moleculele de apǎ din soluţia mai puţin concentratǎ trec prin membranǎ la soluţia cu concentraţie
ridicatǎ, astfel se creeazǎ o presiune. Aceastǎ presiune poate sǎ punǎ în funcţiune o turbinǎ, care
la rândul ei sǎ producǎ energie electricǎ. Centralele osmotice pot fi amplasate aproape în orice
estuar, care reprezintǎ o sursǎ inepuizabilǎ de energie, iar captarea acesteia este posibilǎ farǎ a
produce efecte dǎunǎtoare mediului înconjurǎtor.

3
2.Procesul osmotic

Energia osmoticǎ se bazeazǎ pe efectul de osmozǎ natural. Natura, prin legile ei încearcǎ
sǎ facǎ lucrurile egale. Un bun exemplu sunt temperaturile. Dacǎ punem în contact douǎ obiecte
cu temperature diferite, întotdeauna acela cu temperatura mai mare va ceda cǎldurǎ celuilalt pânǎ
când cele douǎ corpurivor avea avea aceiaşi temperaturǎ. Asemenea este şi procesul de osmozǎ.
Dacǎ avem douǎ soluţii cu salinitate diferitǎ, de exemplu apǎ dulce si apǎ sǎratǎ, soluţiile au
tendinţa de a se amesteca pânǎ când va rezulta o soluţie omogenǎ, cu aceaiaşi salinitate în tot
volumul ei. Din acest proces osmotic se poate extrage energie, însǎ pentru asta trebuie sǎ se
controleze procesul. Pentru a face acest lucru cele douǎ soluţii trebuie separate de o membranǎ
semipermeabilǎ. Acesta este un filtru organic ce permite trecerea doar anumitor molecule prin el.
Selecţia se face pe baza dimensiunilor moleculelor, în acest fel doar moleculele mici, cum ar fi
cele de apǎ, oxigen, dioxid de carbon etc. pot trece, iar cele mari ca zaharoza,amoniu şi proteine
nu pot trece.

4
3.Metode de realizare a procesului osmotic

A.Osmoza întârziată sub presiune(pressure retarded osmosis PRO)

Metoda PRO utilizează o membrană care este mai permeabilă la apă decât la sare.
Moleculele de apă sunt forțate să treacă prin membrană către camera cu apa sarată. Cand
moleculele de apă trec prin membrană, presiunea hidrostatică crește în camera cu apa de mare,
până la un maxim de 26 bari. Aceasta apă sub presiune este utilizata pentru a pune în mișcare o
turbina si a produce electricitate.
O diferenţǎ desalinitate de 3% corespunde cu energia potenţialǎ a unei cascade de 250 de
metri.

5
B.Osmoza inversă(reverse electro-dialysis RED)
Reprezintǎ o metodǎ de filtrare de lichid, care înlaturǎ multe tipuri de la molecule
atomice mari la molecule mai mici, prin forţarea lichidului la presiune înaltǎ printr-o membranǎ
cu pori (gǎuri) doar suficient de mare pentru a permite moleculelor mici sa treaca prin
ea. Datoritǎ presiunii înalte aplicate apei brute la intrare, moleculele de apǎ trec printr-o
membranǎ semipermeabilǎ dintr -o soluţie puternic concentratǎ într-o soluţie mai puţin
concntratǎ. Sǎrurile, metalelegrele, compuşii organici şi micro-organismele dizolvate în apǎ nu
sunt capabile sǎ penetreze prin membranǎ şi sunt drenate ca şi concentrat.

Acesta e cea mai frecventǎ metodǎ

utilizatǎ în purificare apei potabile din apǎ
de mare, de a scoatesarea şi alte substanţe
din moleculele de apǎ. Cu toate acestea,
procesul de osmozǎ inversǎ e, de
asemenea, utilizat pentru filtrarea multor
alte tipuri de lichide.Tehnologia osmozei
inverse permite înlǎturarea a 80-99.7% din
toate sǎrurile dizolvate, depinzândde
compoziţia apei, tipul de membranǎ folosit
şi de schema constructivǎ a
echipamentului.

Membrana osmotică se consideră semipermeabilă deoarece microorificiile pe care le are

sunt cu undiametru foarte mic (aprox. 0,0001 microni). Ca urmare, prin osmoză inversă se
blochează trecerea tuturorimpurităţilor cu dimensiuni mai mari decât microorificiile membranei
osmotice, deci obţinem performanţesuperioare oricărui alt procedeu de filtrare clasică.

Membranele folosite pentru osmoza inversă au un strat de barieră dens unde de realizează
cele maimulte separări. Acest proces necesită o mare presiune exercitată în zona membranei de
concentraţie mare, de obicei 2-17 bar pentru apa dulce şi sălcie, şi 40-70 bar pentru apa de mare,
care are aprox. 24 bar presiune osmotică naturală care trebuie învinsă.

Cu ajutorul acestui proces putem filtra elemente chimice nedorite (Fier, Sodiu, Potasiu,
Mercur, Zinc, Calciu, Magneziu, Siliciu, Clor, etc.), compuşi chimici organici şi anorganici
(hidrocarburi,ierbicide, pesticide, cloruri, sulfaţi, nitriţi, azotaţi, etc.) şi impurităţi biologice de tip
ul virusurilor, bacteriilor şi chisturilor.

6
 4.Membranele osmotice

Utilizǎrile membranelor semipermeabile a crescut foarte mult în ultimii ani. Pentru o

perioadǎ destul de îndelungatǎ aceste membrane au fost folosite pentru a creea haine
impermeabile, cum ar fi Gore-Tex, dar acum utilizrea lor s-a ramificat într-o gamǎ destul de
largǎ în noi domenii. Medicina foloseşteaceste tipuri de membrane deoarece are aceleaşi
caracteristici ca şi peretele celulei umane. Prin urmaremembranele semipermeabile pot fi
utilizate în producţia de organe artificiale. Un alt domeniu în care potfi utilizate aceste membrane
este producerea de scutece de unicǎ folosinţǎ. Membranele constau dintr-un strat subţire de
material polimeric suprapuse pe un suport. Materialul are grosimea de maxim un micrometru.
Membrana trebuie sǎ aibǎ o permeabilitate foarte bunǎ a moleculelor de apǎ si un grad de
impermeabilitate ridicat pentru a putea reţine toate moleculele dizolvate, astfel încât procesul
osmotic sǎ fie cât mai eficient.

De obicei, durata de viaţǎ a membranelor este cuprinsǎ între 3 şi 5 ani.

Existǎ douǎ grupuri majore de materiale polimerice care au calitǎţile necesare şi

îndeplinesccerinţele pentru procesul de osmozǎ şi osmozǎ inversǎ. Acestea sunt acetat de
celulozǎ (CAB) şi poliamidǎ compozitǎ (CPA). În funcţie de materialul ales se pot obţine o
performanţe diferite.

7
5.Centrale osmotice

Principiul de funcţionare al acestora este acela de a folosi diferenţa de presiune, care

apare în momentul în care moleculele de apǎ din apa dulce trec, fǎrǎ a primi energie din exterior,
prin membrane semipermeabilǎ în apa cu salinitate ridicatǎ, pentru a pune în funcţiune o turbina
şi de a produce energie electricǎ.

Exista douǎ moduri diferite de funcţionare a centralelor osmotice:

A.Cu cameră de presiune

Acest tip de centralǎ foloseşte suprapresiunea pentru a pune în funcţiune generatorul. Apa
dulce intrǎ în sistem şi trece prin membranǎ în camera de presiune, unde este amestecatǎ cu apa
sǎratǎ. Presiunea creşte şi forţa apei pune în mişcare de rotaţie turbina. Este important ca
salinitatea din camerade presiune sa nu devinǎ prea scǎzutǎ, pentru cǎ atunci efectul osmotic nu
va mai fi eficient. De aceea, încamera de presiune trebuie introdusǎ apǎ sǎratǎ.

Astfel de centrale pot fi folosite în locurile în care un râu, fluviu de varsǎ în mare.

B.Cu convertor SHEOPP

Imaginea de mai jos reprezintǎ un covertor de tip SHEOPP, care este o plantǎ subarin
hidroelectricǎ ancoratǎ pe fundul mǎrii. Aceasta foloseşte energia potenţialǎ a
apei pentru a pune în funcţiune turbina şi a genera curent electric. Dupǎ cum se observǎ în
imagine, apa dulce este adusǎ, printr-o conductǎ de la gura de vǎrsare a unu râu la turbinǎ, iar
apoi cu ajutorul efectului osmotic este evacuatǎ în mare.

Eficienţa maximǎ a acestui sistem este atinsǎ la o adâncime de 110 metri.

8
 Problema care apare în cazul celor douǎ tipuri de centrale este cǎ apa dulce este plinǎ de
impuritǎţi, care se depun pe membranǎ si reduc astfel efectul osmozei, fapt ce implicǎ o
precurǎţire a apei înainte de aintra în instalaţie.

9
6.Prima centrală osmotcă din lume

În anii 1970 Leob Sidney a inventat o membranǎ pentru desalinizarea apei de mare şi a
descoperit posibilitatea generǎrii energiei osmotice. Statkraft împerunǎ cu SINTEF a demarat în
1997 un studiu defezabilitate asupra puterii osmotice, punând astfel bazele unei noi modalitǎţi de
exploatare surselor de energie regenerabile. De-a lungul anilor, Statkraft împreunǎ cu alte câteva
companii internaţionale a îmbunǎtǎţit substanţial procesele de creare a membranelor osmotice. În
2003 compania norvegianǎ a brevetat prima membranǎ osmoticǎ şi au deschis un centru de
cercetare la Sunndalsora.Statkraft a inaugurat prima centralǎ osmoticǎ prototip în noiembrie
2000, lângǎ Oslo, la Tofte. Principalul obiectiv a fost de a verifica fezabilitatea membranei
concepute si de a pune în valoareimpactul minim asupra mediului. Prototipul a fost folosit pentru
testare, îmbunǎtǎţirea şi optimizarea sistemului si scǎderea costurilor.

Centrala este amplasatǎ lângǎ un estuar, pentru simplu fapt cǎ avem nevoie atât de apǎ
dulce, provenitǎ de la râu, cât şi de apǎ sǎratǎ, provenitǎ din mare.Centrala de la Statkaft
foloseşte o membrană poliimidică şi este capabilă să producă 1W / m² demembrană. Această
putere se obţine la 10 l pe secundă de apă care curge prin membrană la o presiune de10 bar. Atât
creşterea presiunii, precum şi debitul de apă ar permite să crească puterea
obţinută.Această uzină produce doar 2-4KW. Provocarea este eficientizarea procesului, astfel
încât un metru pătrat de membrană să producă 5KW, de la 1KW în prezent. Statkraft a arătat că
pentru alimentareacu energie a 30.000 de locuinţe este necesară o uzină osmotică de mărimea
unui teren de fotbal şi omembrană de 5 milioane de metri pătraţi.

10
 Odată ce problema membranei este rezolvată, Statkraft crede că procedeul osmozei ar
putea produce 1.500-1.600 TWh anual, adică jumătate din consumul total la nivelul Uniunii
Europene.

7.Concluzii

● Energia osmoticǎ va avea un rol important în mixul de energii regenerabile al viitorului

● Are un impact estetic minim asupra mediului
● Prin producerea de energie electrică nu produce gaze cu effect de seră sau alt tip de
poluare
● Spre deosebire de energie eoliană sau cea solară, produce un volum deelectricitate
previzibil și stabil, oricare ar fi starea vremii
● În câțiva ani va devein competitivă.

8.Bibliografie

http://www.osmoticpower.com/engineering-process.html
•http://www.osmonics.com/
•http://exergy.se/goran/cng/alten/proj/98/osmotic/
•http://www.statkraft.com/Images/Osmotic%20Nov%202009%20ENG_tcm9-11474.pdf
•wikipedia.com
•http://www.stiridebine.ro/prima-uzina-electrica-osmotica-din-lume

11