C 10

Electrodi
ectrodializa
 Electrodializa se utilizează astăzi din ce în ce mai
mult la prelucrarea efluenţilor contaminaţi cu deşeuri
domestice sau a celor ce conţin poluanţi deosebit de
toxici, dar în concentraţii mici şi unde metodele
obişnuite, cum ar fi osmoza
osmoz inversă, congelarea sau
distilarea sunt inaccesibile
esibile din punct de vedere
economic – costuri de operare
ope exorbitante, datorită
cantităţii mari de energie folosită.
folosită
 Electrodializa, ca tehnică de separare, utilizează o serie
de membrane schimbătoare de ioni sau semi-
permeabile, fixate între doi electrozi, la care se aplica un
gradient de potenţial. Fiind o unitate de operare foarte
flexibilă, ea poate fi operată în serii de baterii de
electrodializă, în mod continuu sau discontinuu.
 Versatilitatea acestei me
metode electrochimice este
deosebit de mare.
Dintre domeniile de aplicare
plicare amintim:
desalinarea apei de mare în scopul producerii apei
potabile;
recuperarea acizilor din soluţiile de efluenţi reziduali;
recuperarea ionilor metalici
etalici din apele reziduale de la
acoperiri electrochimice;
recuperarea ionilor metalic
etalici din apele reziduale din
industria electronică şi electrotehnică;
electrotehnică
etalici din industria pielăriei şi
recuperarea ionilor metalici
industria textilă;
în recircularea apei în scopul prevenirii depunerilor de
săruri care au loc la metodele
todele obişnuite de tratament.
O unitate industrială de electrodializă este formata
din serii alternante de membrane
me semipermeabile,
cationice şi anionice, care formează celule de tip
ntratoare şi celule de diluare)
C-D (celule concentratoa
plasate între doi electrozi
ctrozi.
 Aceste membrane permit
permi trecerea doar pentru
ionii specifici fiecărei membrane, şi anume:
membranele cationice pentru cationi şi cele
anionice pentru anioni.
Figura 1. Reprezentarea schematică a unei instalaţii
industriale de electrodializă
Figura 2. Reprezentarea unei celule
comerciale de electrodializă
 Figura 3. Reprezentarea unei instalaţii
comerciale mici, medii şi mari de electrodializă
Consumul energetic
getic compar
comparativ in cazul
desalinării apei de mare

e: 120 -150 kWh/m3

1. Distilare:
2. Îngheţare: 60-- 80 kWh/m3
3. Osmoză inversă: 39 - 70 kWh/m3
4. Electrodializă: 7 - 15 kWh/m3
 Efluentul poluat pătrunde printr-o
pri conductă specială de
alimentare şi este circulat
rculat în paralel cu membranele
semipermeabile.
 Câmpul electric aplicat electrozilor
elec determină apariţia
unui curent cu o distribuţie primară de curent orientată
perpendicular pe membrane
brane.
ntului de potenţial existent în
 Sub influenta gradientului
fiecare celulă-serie, ionii de sarcină pozitivă sau
negativă migrează în direcţia câmpului electric, în
exteriorul celulelor-serie de diluare şi pătrund prin
membranele semipermeabile
eabile în interiorul celulelor-
serie de concentrare.
 Cationii pot penetra membranele
membra cationice dar sunt
respinşi la nivelul celor anionice.
ani În mod asemănător,
anionii migrează către anod,
anod penetrează membranele
anionice, dar sunt opriţi la nivelul
nive celor cationice.
 Ca rezultat al acestor procese
proc de transport selectiv,
cationic şi anionic, efluentul
uentul din celulele serie alternante
se diluează în poluanţi în celula respectivă şi se va
îmbogăţi/concentra în poluanţi în celula imediat
alternantă.
 Soluţia diluată converge în final spre o conductă
colectoare a efluentului purificat,
purif putând fi recirculată în
procesul tehnologic sau deversată în conformitate cu
specificaţiile şi standardele de mediu.
 Efluentul concentrat va conţine o cantitate de
poluanţi suficient de mare
ma pentru a permite o
operaţie corespunzătoare de reintroducere /
reciclare în circuitul tehnologic
tehnol (ex. electrolitul
din băile de galvanizlvanizare) sau este supus
prelucrărilor secundare – cristalizare, precipitare.
 Înmod similar se procedează şi cu produşii de
reacţie de la electrozi.
 Pentru a fi eficiente din punct de vedere economic,
membranele trebuie să posede următoarele proprietăţi:

un grad ridicat de selectivitate

selectivi cationică/anionică;
rezistenţa electrică scăzută;
scăzută
hidrofile, cu un conţinut ridicat de apă;
concentraţie ridicată de sarcină fixă;
capacitate scăzută de transport a apei –
electroosmoza reduce eficienţa întregului proces
şi trebuie evitată;
 Înmod suplimentar, membranele
mem trebuie să mai
posede următoarele proprietăţi chimice şi
mecanice:
inerţie şi inactivitate
vitate chimică crescută în
alulchimic şi biologic ce se
raport cu materialulchi
găseşte în efluenţii contaminaţi;
contaminaţi
rezistenţă fizică şi mecanică ridicată;
rezistenţă termică ridicată.
ridicată
 Există o serie de restricţii de operare care necesită o
atentă coordonare şi soluţionare tehnologică datorită
următoarelor probleme asociate
asocia acestei metode:
 conţinutul ridicat de săruri al apelor ce trebuie tratate şi,
corespunzător, inevitabilele densităţi ridicate de curent care
embranelor şi obţinerea unor spaţii
pot duce la distrugerea membra
cu operare neuniformă în celulele
celu de electrodializă;
 perturbaţii difuzionale şi electro-osmotice şi diferenţe
ridicate
 în conţinutul de săruri în celulele
celule de concentrare şi diluare;
 posibilitatea formării de compuşi insolubili pe membrane.
 Din punct de vedere tehnologic, o unitate
individuală de electrodializă are un volum activ de
2 - 10 m3 şi poate prelucra efluenţi cu o
încărcătură ionică totală cuprinsă între 1-70 ion-
g/l.
 Prin circularea soluţiei prin
pr celulele de diluare şi
concentrare, nivelul acestora
ace se reduce între
g/l la o viteză de curgere a
limitele 0,01- 0,5 ion-g/l
efluentului de 2,5 m3/h, şi poate suporta fără
probleme variaţii ale temperaturii
tem efluentului de
intrare cuprinse între 15 şi 50 ºC.
 Rezistenţa hidraulică a unui modul se situează între
0,13 MPa, pierderile la nivelul suprafeţelor fiind de
0,12-0,13
0,05%. Tensiunea de lucru aplicată are valori cuprinse
între 100 şi 275 V, (variabilă, în funcţie de încărcătura
iniţială a efluentului şi conductivitatea lui), curentul
total pe celulă fiind între 20-40
20 A.
 Randamentul de curent pentru o astfel de instalaţie
variază între 60-90%, iarar la electrozi,
e factorul de
transfer de săruri este de 60-300
60 eq-g/h. Durata de
staţionare a soluţiei în celulă este între două şi şapte ore,
depinzând de concentraţia iniţială a soluţiei.