88 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei.

Anca Marina Marinov

Capitolul 4
DESCRIEREA FENOMENULUIDE DISPERSIE
MODELUL GENERAL AL DISPERSIEI

4.1. DESCRIEREA FENOMENULUI DE DISPERSIE

Teoria dispersiei în mediu poros reprezintă descrierea calitativă şi estimarea

cantitativă a comportării deplasării fluidelor miscibile unul în celălalt, într-un mediu
poros. Când două fluide miscibile intră în contact, există o interfaţă care deschide o
zonă de tranziţie în care diferenţele dintre proprietăţile fizice ale celor două fluide tind
să se niveleze, în timp. Acest efect global rezultă din acţiunea simultană a unor
fenomene fizico-chimice (difuzia moleculră, diferenţele de permeabilitate ale mediului
poros).
Dezvoltarea istorică a teoriei dispersiei s-a făcut în trei etape:
1. Experienţe în laborator pentru investigarea deplasării fluidelor miscibile în
mediu poros;
2. Deducerea relaţiilor matematice (ecuaţii şi formule) care descriu experienţele
de laborator, dând sintetic explicaţia rezultatelor experimentale;
3. Aplicarea formulelor şi ecuaţiilor dispersiei la probleme reale de poluare a
mediului.

Vom da un exemplu simplu de dispersie în mediu poros.

Fie un mediu poros saturat cu apă curată conţinut într-un tub cilindric. La timpul
t = 0 este injectat în tub un lichid format din apă amestecată cu un component chimic
lichid, având concentraţia C0.
Profilul concentraţiei, la timpul t = 0, este o funcţie treaptă. Mişcarea este
unidimensională, viteza de injecţie este constantă şi presupunem că nu există
interacţiuni fizico-chimice (de exemplu adsorbţia) între fluid şi scheletul solid.
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 89

Concentraţia substanţei chimice injectate variază cu timpul. Profilul

concentraţiei are aspectul tipic al unei curbe S.
Zona de tranziţie este definită ca zona în care concentraţia lichidului injectat
variază de la 0 la C0. Lungimea acestei zone creşte cu timpul. În figura 2.1 este
reprezentată evoluţia zonei de tranziţie, în timp.

C
t=0 t=t1 t=t2

C0

Figura 4.1: Evoluţia zonei de tranziţie

Comportarea şi evoluţia zonei de tranziţie poate fi interpretată ca o tendinţă spre

uniformizare, a compoziţiei chimice a amestecului. Mecanismul dispersiei este foarte
complicat.
Dispersia este rezultatul acţiunii simultane a unui fenomen pur mecanic şi a
unui fenomen fizico-chimic.

a) Acţiunea mecanică

Datorită influenţei scheletului solid, distribuţia vitezei unui fluid care curge
printr-un mediu poros nu este uniformă.
1. Faptul că fluidul este vâscos implică apariţia unui câmp de viteze variabil în
secţiunea tubului de curent. Astfel, datorită frecărilor vâscoase, viteza este nulă la
peretele solid şi are o valoare maximă în axa tubului (figura 4.2.a).
90 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

ρ
V
(a) (b) (c)

pozitia particulei de fluid la timpul t

pozitia particulei de fluid la timpul t+dt

Figura 4.2: Dispersia mecanică

2. Variaţia dimensiunilor porilor creează diferenţe între vitezele maxime în

lungul axelor porilor (figura 4.2.b).
3. Liniile de curent variază în raport cu direcţia medie a curgerii (figura 4.2.c)
Aceste trei tipuri de acţiune mecanică au loc simultan şi formează "dispersia
mecanică" (figura 4.3).

ρ
V

Figura 4.3: Dispersia mecanică

 Dispersia poluanşilor în apele subterane 91

Observaţii asupra fenomenului sugerează aspectul geometric al dispersiei,

respectiv existenţa a două efecte de bază, unul în direcţia ∆ a vitezei medii (datorat
diferenţei dintre componentele vitezei în lungul direcţiei ∆) şi altul în planul
perpendicular pe ∆ (datorită diferenţei între componentele vitezei în plan). Aceste
efecte se numesc "dispersie longitudinală", respectiv "dispersie laterală".

b) Acţiunea fizico-chimică

Dispersia fizico-chimică este difuzia moleculară care rezultă din gradientul

potenţialului chimic. Potenţialul chimic este corelat cu concentraţia. Difuzia moleculară
apare chiar într-un fluid în repaus.
Ca şi în cazul dispersiei mecanice acţiunea difuziei moleculare poate fi
clasificată în două tipuri. Presupunem fluidul împărţit în două tuburi de curent.

t+dt

(a) (b) (c)

Figura 4.4. Dispersia fizico-chimică

1. În interiorul unui tub de curent diferenţele de concentraţie, în direcţia medie a

tubului de curent, tind să dispară. Acesta este efectul longitudinal (figura 4.4.a).
2. Între două tuburi de curent adiacente există un transfer de masă pentru a
uniformiza diferenţele de concentraţie. Acesta este efectul lateral (figura 4.4.b).
Difuzia moleculară este cea care determină dispersia laterală şi face posibilă
analogia matematică între dispersie şi transferul de căldură.
92 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

4.2. PARAMETRII CARACTERISTICI DISPERSIEI

Parametrii caracteristici fenomenului de dispersie sunt de două tipuri:

a) parametrii ale căror valori numerice măsoară dispersia;
b) parametrii care influenţează procesul de dispersie.
Abordarea cantitativă a dispersiei necesită o definire a scării la care este studiat
fenomenul (scara la care sunt făcute măsurătorile). Acest concept al scării este cel mai
important în fizică şi în special în cazul curgerii prin mediu poros.
Teoria dispersiei este, de obicei, bazată pe folosirea a trei nivele principale:
-un nivel local (microscopic);
-un nivel al volumului porilor;
-un nivel macroscopic.
În cazul nivelului local parametrii descriu o cantitate fizică, într-un punct (de
exemplu, într-un element de volum infinit mic).
La nivlelul porilor, parametrii sunt definiţi ca medii (valori corespunzătoare
unui proces mediu) corespunzătoare unui volum finit de fluid.
Într-un mediu poros conceptul de " viteză în pori " se determină la acest nivel şi
este media valorilor vitezelor în pori.
Considerarea nivelului macroscopic se face prin luarea în considerare a
întregului format din scheletul solid şi apa din pori.

a) Dispersia este măsurată prin trei cantităţi fizice (de exemplu, cantităţile care
au un înţeles fizic direct şi ale căror valori numerice pot fi obţinute direct) şi printr-un
set de mărimi matematice (de exemplu, mărimi rezultate dintr-o interpretare
matematică a teoriei dispersiei).
Mărimile fizice ce măsoară dispersia sunt densitatea, concentraţia şi viteza.
Mărimile matematice care măsoară dispersia sunt coeficienţii dispersiei.
Noi vom lucra, în special, cu concentraţiile soluţiei de amestec (apă + poluant)
şi cu coeficienţii de dispersie.
b) Parametrii care influentează dispersia pot fi clasificaţi în trei grupe:
1. Parametrii care descriu mediul poros;
2. Caracteristicile fluidului;
3. Caracteristicile deplasărilor.

Mediul poros influenţează dispersia prin structura sa geometrică. În general

este posibil să se definească această structură prin consideraţii teoretice de geometrie
diferenţială, introducând coordonatele şi curbura în fiecare punct la interfaţa solid-por.
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 93

O astfel de cunoaştere completă nu poate fi făcută experimental şi aceasta implică

introducerea parametrilor medii.
În mod uzual sunt folosite două seturi de caracteristici geometrice.
Primul set ia în considerare cifra porilor sau porozitatea sau permeabilitatea dată
de legea lui Darcy. Mediul este considerat continuu.
Al doilea set ia în considerare parametrii ce pot măsura următoarele
caracteristici ale porilor:
-suprafaţa specifică (raportul dintre interfaţa solidă a porilor într-o probă şi
volumul probei);
-distribuţia mărimii granulelor pentru un mediu neconsolidat ;
-distribuţia mărimii porilor;
-gradul de consolidare.
Dacă au loc acţiuni chimice la interfaţa solid-pori (ca adsorbţia) este necesar să
se ia în consideare constituenţii chimici din scheletul solid.
Faza lichidă, ca întreg este caracterizată de viteza sa şi de densitate, amândouă
fiind definite ca funcţii de compoziţia chimică.
Caracteristicile deplasării care influenţează dispersia sunt:
-distribuţia vitezei;
-distanţa pe care se întinde zona de tranziţie.

4.3. MODELAREA MATEMATICĂ A FENOMENULUI DE DISPERSIE

În literatura de specialitate sunt prezentate trei categorii de modele matematice

ale fenomenului de dispersie a două fluide miscibile într-un mediu poros:
-modele geometrice;
-modele geometrice -statistice;
-modele probabiliste.
Modelele geometrice şi modelele geometrice -statistice au la bază reprezentarea
mediului poros printr-o reţea geometrică, care să permită exprimarea matematică a
fenomenului.
Astfel de modele necesită un număr mare de parametrii, caracteristici
geometriei date.
Reprezentarea mediului poros printr-o reţea geometrică constituie o idealizare a
condiţiilor reale. Folosirea modelelor geometice nu a dat rezultate mulţumitoare.
Pentru a face numărul cel mai mic de presupuneri cu privire la geometria
mediului poros s-a căutat un model general, o reprezentare generală a dispersiei.
Aceasta a condus la realizarea unor modele probabilistice (Scheidegger, 1963), bazate
pe ideea că datele privitoare la mediul poros sunt aleatoare şi că cea mai potrivită
94 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

reprezentare a unei situaţii este aceea de a reprezenta mediul printr-un set de variabile
aleatoare.
Ecuaţia care descrie fenomenul de transfer de masă, într-o formă generală
[Fried, 1971] este:

∂ C(x, z, y, t) ρ
= − div [v ( x, z, y, t ) ⋅ C ( x, z, y, t )] +
∂t
T.C.
(4.1)
  C ( x, z, y, t ) 
+ div  D( x, z, y, t ) ⋅ ρ( x, z, y, t ) ⋅  grad  + S r
  ρ(x, z, y, t ) 
T.D.

unde
C(x, y, z, t) este concentraţia poluantului;
T.D. reprezintă transportul difuzional şi se realizează prin mişcarea neîncetată
a moleculelor care se ciocnesc şi schimbă astfel, între ele, energia sau momentul;
T.C. este transportul convectiv (advectiv) şi corespunde deplasării particulelor
antrenate de mişcarea generală a fluidului. În acest caz deplasările au un caracter
determinist;
Sr reprezintă o sursă de substanţă (sau poate reprezenta adsorbţia).

Din analiza fenomenului de dispersie a unui poluant într-un mediu poros rezultă
existenţa a trei mecanisme principale, de migraţie, a substanţelor poluante:
• Convecţia (advecţia);
• Difuzia moleculară;
• Dispersia mecanică sau cinematică.

Vom încerca, pornind de la definirea fenomenului, să exprimăm matematic

fiecare din cele trei mecanisme.

Prin convecţie (advecţie) vom înţelege antrenarea elementelor în soluţie, în

mişcarea fluidului care se deplasează.

Într-un mediu poros saturat, apa se găseşte sub două forme: apa legată şi apa
liberă (care poate circula sub acţiunea unor gradienţi de sarcină hidraulică). În realitate,
în special pentru mediile puţin permeabile, fracţiunea de apă liberă depinde de mărimea
gradienţilor de sarcină (este cazul argilelor, în zona de valabiltate a legii lui Darcy).
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 95

Am definit, anterior, porozitatea cinematică, ca fiind:

volumul porilor prin care circula apa

nc =
volumul total

Vom presupune că transportul particulelor poluante este făcut doar în fracţiunea

fluidă în mişcare, datorită fenomenului de convecţie.
Ecuaţia de transport, la scara unui volum elementar, se obţine prin aplicarea
principiului conservării masei de apă conţinute în acest volum.
Fie un volum elementar, V, limitat de suprafaţa curbă închisă S. Conservarea
masei elementului transportat, în volumul V, se scrie:

∫∫ (Fluxul masic al elementului transportat prin peretii volumului V) = (4.2)

S
= (Variatia masei elementului din volumul V, in unitatea de timp)

Fluxul masic care intră în V este

ρ ρ
− ∫∫ C ⋅ U ⋅ n dS (4.3)
S
ρ
unde n este normala exterioară la suprafaţa S;
ρ
U este viteza Darcy, prin suprfaţa S (fluxul volumic prin unitatea de suprafaţă)
C este concentraţia volumică (mg/l) a elementului transportat
ρ
C ⋅ U este fluxul masic al elementului transportat prin unitatea de suprafaţă S.
Masa M, a elementului transportat, conţinut în domeniul V, se obţine însumând
volumele elementare de fluid (nc dV) conţinute în mediul poros, înmulţite cu
concentraţia volumică, C, a elementului considerat:

M = ∫∫∫ nc CdV (4.4)

V
unde nc este porozitatea cinematică (corespunzătoare fracţiunii de fluid care circulă)
Presupunem că elementul transportat este conţinut doar în fracţiunea mobilă (nu
şi în apa legată). În condiţiile în care nc = ct şi V este fix putem spune că variaţia în
timp a masei conţinute în volumul V este:
∂ ∂C
∂t V∫∫∫ nc CdV = ∫∫∫ nc
∂t
dV . (4.5)
V
96 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

Conservarea masei elementului transportat, în volumul V, (4.2), se scrie:

ρ ρ ∂C
− ∫∫ CU ⋅ n dS = ∫∫∫ nc dV (4.6)
S V
∂ t

Vom transforma integrala din partea stânga într-o integrală de volum. Aplicând relaţia
Gauss - Ostrogradsky,
ρ ρ ρ
( )
− ∫∫ C U ⋅ n dS = - ∫∫∫ div C U dV , (4.7)
S V
ecuaţia (4.6) devine:

ρ
( )
− ∫∫∫ div C U dV = ∫∫∫ nc
∂C
∂t
dV (4.8)
V V

Volumul V fiind arbitrar, ecuaţia de transport corespunzător convecţiei va fi:

ρ
( )
- div C U = nc
∂C
∂t
(4.9)

Difuzia moleculară este un fenomen fizic legat de agitaţia moleculară. Într- un

fluid în repaus, mişcarea browniană provoacă deplasarea particulelor în toate direcţiile
spaţiului. Dacă concentraţia fluidului este omogenă în spaţiu, două puncte vecine trimit,
în medie, acelaşi număr de particule unul spre cealalt, iar agitaţia moleculară nu
modifică concentraţia soluţiei. Dacă există un gradient de concentraţie între două
puncte vecine, punctul cu concentraţie mai ridicată va trimite, în medie, mai multe
particule în toate direcţiile, decât punctele cu concentraţie slabă . Rezultatul acestei
agitaţii moleculare va fi un transfer de particule dinspre zona cu concentraţie mai
ridicată spre cea cu concentraţie mai scăzută.

Prima lege a lui Fick arată că fluxul masic φ , al particulelor, într-un fluid în
repaus, este proporţional cu gradientul de concentraţie:

φ = - d 0 gradC . (4.10)

d0 este numit coeficient de difuzie moleculară şi are formula dimensională [L2T-1]. O

exprimare analitică a coeficientului de difuzie moleculară este următoarea:
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 97

RT 1
d0 = (m2/s) (4.11)
N 6 πηr
unde:
R = 8314 J/kmol K este constanta gazelor perfecte;
N = 6, 023 · 1023 este numărul lui Avogadro;
T este temperatura absolută (K);
η este vâscuzitatea dinamică a fluidului (Pa s);
r este raza medie a agregatelor moleculare care difuzează (m);

Pentru NaCl în apă, la 20 °C, d0 = 1, 3 · 10-9 m2/s.

Dacă transportul elementelor, într-un fluid în repaus se datorează doar difuziei

moleculare, legea de mişcare (confornm principiului conservării masei) va fi
ρρ ∂
− ∫∫ φ n dS = ∫∫∫ C dV , (4.12)
S
∂t V
respectiv, după transformarea Gauss,
ρ
()
− ∫∫∫ div φ dV = ∫∫∫
∂C
∂ t
dV (4.13)
V V

Înlocuind în (4.13) fluxul datorat difuziei moleculare cu cel dat de prima lege a
lui Fick, şi ţinând seama de faptul că volumul V este fix, oarecare, rezultă:

∂C
div (d 0 gradC )= (4.14)
∂t

cunoscută sub numele de a doua lege a lui Fick şi reprezintă ecuaţia de transport
corespunzător difuziei moleculare.
Într-un mediu poros, difuzia moleculară se produce în toată faza fluidă (apa
legată + apa liberă). Existenţa solidului încetineşte puternic mişcarea browniană a
particulelor transportate în fluid. În concluzie coeficientul de difuzie moleculară
efectivă, d (m2/s), într-un fluid în repaus, aflat în porii unui mediu poros, este mai mic
decât d0 (coeficientul de difuzie moleculară în fluidul respectiv). Raportul celor doi
coeficienţi poartă numele de tortuozitate (Bear 1972):
98 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

d 1
= = tortuozitatea mediului (4.15)
d0 F n
unde
F este numit factor de formaţie (al geofizicienilor) şi este definit prin raportul
dintre rezistivitatea electrice a rocii şi rezistivitatea apei conţinute,
n este porozitatea totală.
Dacă notăm cu L distanţa, măsurată în linie dreaptă, dintre capetele unei traiectorii a
fluidului în mediul poros şi cu Lr lungimea reală a traiectoriei, atunci tortuozitatea
mediului poros poate fi interpretată ca raportul L/Lr, întotdeauna mai mic decât unitatea.
În practică tortuozitatea d/d0 variază între 0,1 pentru argile şi 0,7 pentru nisip.

Difuzia moleculară va provoca o împrăştiere a poluantului în jurul punctului de

injecţie, chiar în absenţa curgerii fluidului prin mediul poros. Figura (4.5) arată
distribuţia în timp şi spaţiu, a unei soluţii, având o concentraţie C0, injectată la
momentul t0, pe distanţa cuprinsă în intervalul (x-a), (x+a). După un interval de timp
soluţia se împrăştie pe o distanţă mai mare decât intervalul de spaţiu iniţial, iar valoarea
maximă scade în timp. Concentraţia soluţiei are o distribuţie Gaussiană sau altfel spus o
distribuţie normală

C(x,t)

x-a x+a x

t=0
t=t1
t=t2

Figura 4.5. Variaţia concentraţiei în timp şi spaţiu, datorată difuziei, în cazul unei
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 99

injectii de poluant de tip treaptă.

Dacă se consideră fenomenul format din însumarea celor două componente,

convecţia (advecţia) şi difuzia moleculară, cele două fluxuri de materie care pătrund
prin frontiera domeniului V, sunt, însumate:
ρρ ρρ ρ ρ
( )
− ∫∫ φ n dS - ∫∫ C U n dS = - ∫∫∫ div n φ + CU dV , (4.16)
S S V
unde:
ρ
n este versorul normalei exterioare la S, iar
n reprezintă porozitatea totală.

În relaţia (4.16) s-a aplicat transfrmarea Gauss şi s-a ţinut seama de faptul că difuzia
ρ ρ
(
moleculară se face prin toată suprafaţa porilor. Astfel, în tenmenul n φ + CU apare
ρ
)
porozitatea totală pentru că integrala fluxului difuziv φ , pe suprafaţa S, este nul prin
ρ
suprafaţa solidă a particulelor (1-n), iar viteza U (Darcy) este definită în funcţie de
suprafaţa totală S (U = Q/S).
Vom exprima variaţia în timp a masei de poluant, conţinută în apa din pori:

∂ ∂
∫∫∫ nc C dV + ∫∫∫ (n - nc ) C ' dV , (4.17)
∂t V ∂t V

considerând că apa care circulă are concentraţia C în volumul corespunzător porozităţii

cinematice nc, iar apa legată (aflată în volumul corespunzător unei porozităţi (n - nc) are
o concentraţie C' ≠ C. Elementele transportate de apa mobilă ajung în apa imobilă
datorită difuziei moleculere. Astfel, în cazul în care se ţine seama atât de transportul
advectiv cât şi de cel difuziv, ecuaţia conservării masei devine:

ρ
[ ]
− ∫∫∫ div n(- d gradC ) + CU dV = ∫∫∫ nc
∂C
∂t
dV + ∫∫∫ (n - nc )
∂ C'
∂t
dV . (4.18)
V V V

Volumul V ne fiind specificat se poate deduce:

100 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

ρ
( )
div n d gradC - CU = nc
∂C
∂t
+ (n - nc )
∂ C'
∂t
(4.19)

Riguros, termenul difuziv ar trebui să se scrie:

div(n d gradC ) = nc div (d 1 gradC) + (n - nc ) div (d 2 gradC ' ) , (4.20)

în care
nc reprezintă fracţiunea din suprafaţa S ocupată de fluidul mobil, care difuzează
cu un coeficient de difuzie d1, iar
n - nc este fracţiunea imobilă din S, la a cărei traversare, difuzia se face (datorită
gradientului concentraţiei C' ) cu un coeficient de difuzie d2 ≠ d1 ≠ d;
Acest efect se poate neglija datorită existenţei dispersiei cinematice. Aceasta
face difuzia aproape neglijabilă.
Dacă în ecuaţia (4.19) se înlocuieşte efectul difuziei moleculare cu cel al
dispersiei se va folosi în locul coeficientului de difuzie moleculară efectivă, un
coeficient de dispersie ( nd se inlocuieşte cu D), iar ecuaţia care descrie transferul de
masă datorită advecţiei şi dispersiei devine:
ρ ∂C ∂ C'
div ( D gradC - CU) = nc + (n - nc ) (4.21)
∂t ∂t

Dispersia cinematică (mecanică) este un fenomen de amestec, legat de

eterogenitatea vitezelor microscopice. Acest aspect al dispersiei a fost descris în
paragraful (4.1).
Dispersia cinematică ar putea fi rezumată prin următoarele aspecte:
• o propagare mai rapidă a elementelor transportate în axa porilor;
• o diferenţă a vitezelor medii între pori diferiţi;
• liniile de curent se întrepătrund, provocând o diluţie neuniformă a concentraţiei.
Deci, dispersia cinematică este rezultatul existenţei unui câmp de viteze real,
complex şi necunoscut, pe care îl neglijăm în fenomenul de convecţie când utilizăm
viteza medie, fictivă, Darcy.

Numeroşi cercetători (Taylor, Schedegger, Bear, Bachmat, Fried) au dezvoltat

teoria stohastică a dispersiei, pornind de la o distribuţie aleatoare a porilor care
formează mediul poros. Dăm în continuare o demonstraţie pentru un caz simplu,
unidimensional.
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 101

Fie C(t, x) probabilitatea ca o particulă transportoare să se afle în poziţia x, la

momentul t. Dacă p este probabilitatea ca, în intervalul ∆t, particula să efectueze o
deplasare ∆x în sens (+), iar q este probabilitatea ca, în intervalul ∆t, particula să
efectueze o deplasare ∆x în sens (-), atunci, egalitatea
p+q=1
se poate exprima:
C(t, x) = p C(t - ∆t, x - ∆x) + q C(t - ∆t, x + ∆x), (4.22)

adică particulele aflate la momentul t în x provin fie dintre cele care la momentul
anterior (t - ∆t) se aflau în (x - ∆x) şi în intervalul (t - ∆t, t) efectuează o deplasare în
sens pozitiv, fie dintre cele care se aflau în (x + ∆x) şi efectuează un pas în sens negativ.
Din dezvoltarea în serie a lui C(x, t), rezultă:

∆C ∆x 2 ∆2 C
C ( x ± ∆x, t - ∆t )= C ( x, t - ∆t ) ± ∆x + ± ...
∆x 2! ∆x 2 (4.23)

Introducem (4.23) în (4.22), neglijând termenii de ordin superior:

C ( x, t ) - C ( x, t - ∆t ) ∆x ∆C ∆x 2 ∆ 2 C
+ ( p - q) = (4.24)
∆t ∆t ∆x 2∆t ∆x 2

Prin trecerea la limită ( ∆x→0, ∆t→0 )şi ţinând seama de notaţiile următoare:
∆x
lim ( p - q ) = v x
∆x ,∆t →0 ∆t
∆x 2
lim =D
∆x ,∆t →o 2∆t
rezultă ecuaţia:

∂ C ( x, t ) ∂ C ( x, t ) ∂ 2 C ( x, t )
+ vx =D (4.25)
∂t ∂x ∂ x2

care descrie un proces cunoscut în teoria proceselor stohastice sub numele de proces de
dispersie.
102 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

În teoria stohastică se propune adoptarea unei legi de transfer prin dispersie,

analog cu legea lui Fick.
ρ
Fluxul dispersiv φ = - D gradC va trece prin toată secţiunea S (ca şi viteza
Darcy). Coeficientul de dispersie D este un tensor, presupus simetric, de ordinul 2 (are
ca direcţie principală direcţia vectorului viteză de curgere). Valoarea coeficientului de
dispersie este funcţie de modulul vitezei de curgere.
Dacă se exprimă tensorul dispersiei în direcţiile principale de anizotropie, el se
reduce la trei componente
DL 0 0
D = 0 DT 0 (4.26)
0 0 DT
unde:
DL este numit coeficient de dispersie longitudinală (în sensul curgerii)
DT este numit coeficient de dispersie transversală (în două direcţii ortogonale
la direcţia de curgere)
Fluxul dispersiv (- D gradC ) va înlocui fluxul difuziv (-n d grad C). În ecuaţia
(4.19) se va înlocui (n d grad C) cu ( D gradC), rezultând:

ρ ∂C ∂ C'
div ( D gradC - CU) = nc + (n - nc ) , (4.27)
∂t ∂t

cu observaţia că, coeficienţii de dispersie longitudinală şi transversală din tensorul

dispersiei, se exprimă sub forma:

DL = n d + αLU (m2/s) (4.28)

DT= n d + αT U (m2/s) (4.29)

αL se numeşte coeficient de dispersie intrinsecă longitudinală sau

dispersivitate longitudinală. În SI dimensiunea lui este o lungime, [αL]SI= L;
αT se numeşte coeficient de dispersie intrinsecă transversală sau
dispersivitate transversală; [αT]SI= L
n este porozitatea totală;
d este coeficientul de difuzie moleculară a poluantului în mediul poros;
U reprezintă viteza Darcy
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 103

Temenul (n d) nu este important decât pentru viteze foarte mici. În domeniul de

viteze uzuale (Pe > 10), acest termen se neglijează, iar

DL = αLU (4.30)

DT= αT U (4.31)

În laborator, din măsurători făcute pe coloane de nisip, a rezultat ordinul de

mărime al coeficientului αL, de ordinul centimetrilor. În teren se obţin valori de ordinul
metrilor până la sute de metri, funcţie de gradul de eterogenitate al formaţiunii
geologice.
1 1
αT = αL ÷ αL
5 100
Transferul dispersiv mecanic poartă fracţiunea mobilă, având concentraţia C şi
coeficient de dispersie (αLU) şi nu fracţiunea din apa legată, având concentraţia C'.

Se pot face două ipoteze:

1. Concentraţia C din fracţiunea mobilă se pune, instantaneu, în echilibru cu

concentraţia C' din fracţiunea imobilă (prin difuzie moleculară) C = C';
2. Poluantul nu pătrunde în zona apei legate (C' = 0).

1. În primul caz ecuaţia (4.27) devine:

ρ ∂C
div  D gradC - CU  = n (4.32)
  ∂t

Aceasta este forma obişnuită a ecuaţiei dispersiei. Dacă împărţim toţi termenii din
(4.32) prin n (porozitatea totală) se obţine o altă formă (forma clasică în literatura de
specialitate) a ecuaţiei dispersiei

ρ ∂C
div D ' gradC - Cu  = (4.33)
  ∂t
unde ρ
ρ
ρ U ρ U
u = - viteza fictivă medie în pori (microscopică) (viteza reală este v = )
n nc
104 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

D
D' =
n
ρ
'
U ρ
D L = d +αL = d + αL u (4.34)
n
ρ
U ρ
DT' = d + α T = d + αT u (4.35)
n

Fried (1971) propune următoarea formă, pentru ecuaţia dispersiei:

 C ρ ∂ C
div D' ρ grad - Cu  = (4.36)
 ρ  ∂t

unde ρ - densitatea fluidului, iar celelalte mărimi au semnificaţia prezentată anterior.

2. Dacă fracţiunea imobilă nu este invadată de elementele transportate, C' = 0, iar

ecuaţia dispersiei devine
( ρ
div D gradC - CU = nc
∂C
∂ t
) (4.37)
ρ
ρ U
Dacă notăm v = , viteza medie microscopică (convectivă), ecuaţia (4.37) devine
nc
D ρ ∂ C
div gradC - Cv  = . (4.38)
 nc  ∂t
 

4.4. SCHEMA DISPERSIEI

Fenomenul de dispersie a unui poluant în apa care circulă printr-un mediu poros
poate fi modelat matematic printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale
după cum urmează:

1. Ecuaţia dispersiei
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 105

  C 
( )
div  D ' ⋅ ρ ⋅  grad  - div v ⋅ C + S r =
ρ 
∂C
∂t
(4.39)
 

unde
D' este coeficientul de dispersie (m2/s) şi are forma prezentată anterior
(4.34),(4.35),
ρ este densitatea amestecului (kg/m3),
C = C(x, y, z, t) este concentratia poluantului, o funcţie de poziţia punctului şi
de timp, ρ
ρ U
v= este viteza apei în pori (m/s),
nc
t este timpul (s).

2. Ecuaţia de continuitate

Diferitele forme ale ecuaţiei de continuitate sunt prezentate în capitolul 3. Dacă

mediul poros este alimentat de o sursă exterioară, debitul masic primit sau cedat din
exterior fiind ( ρq ), ecuaţia de continuitate se scrie:

ρ
[ ]
div ρ ⋅ U +
∂
∂ ⋅t
[ρ ⋅ n] ± ρ ⋅ q = 0 (4.40)

3. Ecuaţia lui Darcy

ρ k
U = − i ⋅ (gradp + ρ ⋅ g ⋅ gradz ) (4.41)
η
unde:
ki este coeficientul de permeabilitate intrinsecă (m2),
η este coeficientul de vâscozitate dinamică (N·s/m2),
n este porozitatea (%),
p reprezintă presiunea din apa din pori (N/m2).

4. Ecuaţiile de stare ale amestecului

ρ = f(C) (4.42)
η = g(C) (4.43)
d0 = d0 (C) (4.44)
106 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

d0 este coeficientul de difuzie moleculară.

Toate mărimile care intervin în aceste ecuaţii sunt funcţii de x, y, z, t.

În forma generală, coeficienţii ecuaţiei dispersiei depind de concentraţia C.
Pentru a obţine soluţii cu semnificaţie fizică, ecuaţiilor li se impun condiţii
iniţiale şi condiţii pe frontiere, numite condiţii de unicitate.
Nu există metode directe care să permită rezolvarea sistemului de ecuaţii
menţionat.
Este necesară introducerea unor ipoteze simplificatoare care să permită
rezolvarea practică a problemei.

4.5 METODOLOGIA GENERALĂ DE REZOLVARE A UNEI PROBLEME DE

DISPERSIE

Există două cazuri de tratare a problemei:

1. Densitatea şi vâscozitatea amestecului sunt constante în spaţiu şi timp (cazul
trasorilor).
2. Densitatea şi vâscozitatea amestecului sunt variabile în timp şi spaţiu, fiind
funcţii de concentraţie.
În primul caz (η = ct, ρ = ct) ecuaţiile hidrodinamice sunt independente de
ecuaţia dispersiei, deoarece ρ şi η nu depind de C.
Modelul dispersiei devine un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale. Paşii de timp
vor fi:
I. Se rezolvă ecuaţiile hidrodinamice (ecuaţia lui Darcy şi ecuaţia continuităţii),
ţinându-se seama de condiţiile pe frontieră şi de condiţiile iniţiale. Rezultă distribuţia
vitezei în spaţiu şi timp pentru toţi paşii de timp ai experienţei.
II. Se exprimă coeficienţii ecuaţiei de dispersie în funcţie de viteză, la fiecare
pas de timp.
III. Se rezolvă ecuaţia dispersiei.
Rezultă distribuţia concentraţiei poluantului în spaţiu şi timp, la toţi paşii de
timp.
În cazul general, ρ =ρ (C), η = η(C), viteza şi coeficienţii ecuaţiei dispersiei vor
fi funcţii de concentraţie.
Nu se pot obţine simultan soluţii ale tuturor ecuaţiilor (4.39) ÷(4.44).
I. Se fac ipoteze simplificatoare:
a) se cunoaşte distribuţia concentraţiei la timpul t, se calculează ρ şi η
corespunzatoare;
 Dispersia poluanşilor în apele subterane 107

b) se presupune că în perioada de timp dt, C, ρ şi η sunt constante.

II. Se calculează distribuţia vitezelor la t + dt.
III. Se calculează distribuţia concentraţiei la t + dt.
IV. Se calculează toţi parametrii în funcţie de concentraţia de la t + dt şi se
continuă începând cu etapa II.
Teoretic,tensorul coeficienţilor dispersiei poate fi calculat fie prin experimentări
directe, fie din ceilalţi coeficienţi determinaţi experimental, cu ajutorul unor formule.
Întrucât ecuaţia generală a dispersiei este dificil de integrat, se scrie ecuaţia în
direcţiile principale ale tensorului dispersiei, introducand coeficienţii principali de
dispersie DL şi DT .
O simplificare mai mare a schemei dispersiei poate fi obţinută prin
descompunerea schemei tridimensionale în două scheme bidimensionale, fiecare fiind
scrisă în planul a două direcţii principale ale dispersiei.
Stabilirea ipotezelor simplificatoare se face pe baza studiilor preliminare
efectuate în cazul problemelor concrete de poluare.

4.6. CONCLUZII

Rezolvarea unei probleme de dispersie a unui poluant într-un mediu poros,

presupune integrarea simultană a ecuaţiilor ce descriu mişcarea apei în porii solului şi a
ecuaţiei dispersiei.
Integrarea analitică a ecuaţiei dispersiei în forma sa generală, cu condiţii iniţiale
şi pe frontiere impuse de cazurile reale de poluare, este practic imposibilă.
Coeficienţii ecuaţiei de dispersie sunt funcţii neliniare, variabile în timp şi
spaţiu.
Coeficientul de dispersie depinde de regimul de curgere şi este, în limitele unei
curgeri laminare, o funcţie liniară de viteză;
Coeficientul de conductivitate hidraulică (permeabilitate) este o funcţie
neliniară, iar densitatea şi vâscozitatea dinamică a soluţiei (apa + poluant) sunt
dependente de concentraţie.
Astfel, rezolvarea în scopuri practice a unor probleme de poluare, presupune în
primul rând o simplificare a schemei dispersiei, în sensul păstrării acelor elemente care
influenţează cel mai puternic fenomenul. Aceasta rezolvare presupune:
1. Studiul preliminar al datelor existente pentru estimarea curgerii şi a tipului de
poluare posibilă (locala , globală, orizontală, verticală). Se analizează permeabilitatea,
parametrii morfologici ai solului, concentraţia poluantului.
2. Formularea ipotezelor de lucru rezultate din studiul preliminar şi alegerea
unei reprezentări matematice în funcţie de scara fenomenului (domeniu, poluant,
108 Descrierea fenomenului de dispersie. Modelul general al dispersiei. Anca Marina Marinov

curgere). În mod uzual se alege fie un model hidroconvectiv, fie un model

hidrodispersiv.
Dacă modelul ales este hidroconvectiv, problema de poluare devine o problemă
clasică hidrologică şi trebuie determinată numai mişcarea apei subterane.
Dacă modelul ales este hidrodispersiv, rezolvarea presupune:
• Folosirea schemei dispersiei.
• Colectarea parametrior din teren pentru tararea modelului.
• Urmărirea modului în care se realizează prognoza.

Pentru a evita unele aproximari inerente metodelor numerice, uneori este

preferată abordarea analitică a unor probleme de tip dispersiv, ce permit o simplificare a
ecuaţiei dispersiei la unul din cazurile:
• dispersie permanentă,
• dispersie unidimensională sau
• dispersie bidimensională.
Pentru problemele de poluare de tip hidroconvectiv, pornind de la ipoteza
"efectului piston" al apei freatice asupra poluanţilor, se pot obţine simplificări ale
schemei dispersiei.
Astfel, pentru realizarea unor prognoze, este suficient să se analizeze mişcarea
apei din acvifer.
În acest sens se pot calcula prin metode analitice, numerice sau grafo - analitice,
durata de parcurgere a acviferului de către poluant, variaţia concentraţiei poluanţilor în
timp şi spaţiu.
Scopul realizarii unor astfel de modele de prognoză este acela de a da soluţii cu
privire la folosirea raţională a apei din freatic sau la construirea optimă a unor captări,
în vederea evitării sau dirijării fenomenului de poluare.