UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

REFERAT

LA

Hidraulica aplicata
Curgerea laminara si turbulenta a fluidelor

INDRUMATOR DOCTORAT INDRUMATOR DISCIPLINA

Prof. Dr. Ing. Mircea Degeratu Prof. Dr. Ing. Gabriel Tatu

DOCTORAND

Ing. Tudor Baracu

2011
Cuprins

1. Aspecte generale privind regimurile de curgere ale fluidelor 3

2. Ecuatia continuitatii 4
3. Starea de tensiune in fluid 5
4. Ecuatiile Cauchy de miscare a fluidelor 8
5. Ecuatiile Navier-Stokes de miscare a fluidelor 8
6. Ecuatiile Navier – Stokes in forma Helmholz 8
7. Ecuatiile Navier – Stokes in forma Gromeka-Lamb 9
8. Ecuatia Bernoulli a energiei 10
9. Traiectorii de curgere laminara ale fluidului 10
10. Elemente de teoria stabilitatii la curgerea fluidelor 13
11. Curgerea turbulenta a fluidelor. Aspecte generale 15
12. Modelul de mediere Reynolds a ecuatiilor Navier-Stokes (RANSE) pentru
curgerea turbulenta 20
13. Modele algebrice ale turbulentei 22
14. Modelul de turbulenta Prandtl al lungimii de amestec 25
15. Modelul k-epsilon de turbulenta 26
16. Modele de turbulenta de inalta rezolutie. Modelul de turbulenta LES 30
17. Modelul de vascozitate Smagorinsky 30
18. Modele spectrale de turbulenta 31
19. Modelul de turbulenta General Galerkin G2 32
20. Comparatie de simulare prin diverse modele de turbulenta 32
21. Modele de turbulenta. Schema generala de evolutie 33
22. Tehnici de mesh la curgerea externa in jurul unui corp 34
23. Tehnici de mesh la curgerea externa in jurul unui corp 35
24. Rugozitatea 36
25. Curgerea externa in jurul corpurilor simetrice 38
Bibliografie

2 
 
1. Aspecte generale privind regimurile de curgere ale fluidelor

Osborne Reynolds a evidentiat faptul ca curgerea fluidelor trebuie clasificata in doua regimuri care
tind sa se manifeste prin anumite proprietati diferite. La baza lor sta bilantul intre fortele vascoase si
fortele inertiale din fluid. De fapt numarul Re care ii si poarta numele este chiar raportul intre aceste
doua tipuri de forte.
Intre gele doua regimuri de curgere principale exista o stare intermediara numita regim de tranzitie,
astfel ca orice trecere de la un regim de curgere la altul se face trecand prin acest regim, care tinde sa
contina proprietati atat din regimul de curgere laminar cat si din regimul de curgere turbulent. Regimul
tranzitoriu are la baza doua numere Reynolds, respective numarul Reynolds critic inferior (
) si numarul Reynolds critic superior ( )
In fapt, fluidul are o trecere absolut continua de la un regim la altul, el nu isi schimba brusc
proprietatile chiar cand trece prin stari numite critice, dar stabilirea acestor regimuri de curgere cat si a
punctelor critice de stare ale fluidului totusi ajuta la a intelege forma de manifestare a fluidului pentru
anumiti parametric dati.

3 
 
2. Ecuatia continuitatii
In cazul unei curgeri oarecare se considera ca masa care intra intr-un element de volum trebuie sa
fie identica cu masa care iese din acel element de volum.

Astfel, se obtine relatia cea mai generala in cazul curgerii nepermanente

Diferentiala totala a densitatii este

Deci

In final se obtine

In cazul miscarii permanente cand densitatea nu variaza in timp, atunci

Daca in interiorul volumului fluidul se distribuie omogen, adica este incompresibil, atunci densitatea
nu mai depinde de spatiu

4 
 
3. Starea de tensiune in fluid

Prin definitie exista formula tensiunii

De la aceasta egalitate prin definitie se ajunge la relatia diferentiala prin care se obtine tensiunea, anume:

Care vectorial va avea forma:

unde este tensorul tensiunii interne a fluidului, reprezinta proprietatile locale

ale fluidului. Este tensor de ordinal doi.

∂u ∂u ∂u ∂u
σ λ

∂u ∂u ∂u ∂u
σ λ

∂u ∂u ∂u ∂u
σ λ

∂u ∂u
σ σ

∂u ∂u
σ σ

∂u ∂u
σ σ

5
unde λ reprezinta coeficientul de vascozitate secunda, iar este vascozitatea dinamica.

Stokes a introdus ipoteza ca:

dar care s-a dovedit din experimente valabila doar pentru temperaturi si presiuni foarte inalte. In
general relatia poate fi valabila pentru gaze si lichide monoatomice, dar nu pentru gaze si lichide
poliatomice.

De remarcat faptul ca tensiunile tangentiale vascoase ale fluidului reprezinta fortele interne de frecare din
acesta datorita miscarilor relative ale fiecarui strat fata de cele vecine.

Problema se pune la gasirea valorilor proprii ale tensorului in scopul gasirii directiilor principale de
tensiune sau deformatie.

‖ m ‖

adica:

Se obtine ecuatia de gradul 3:

‖ ‖

Cele 3 directii principale de tensiune ale tensorului aflate prin rezolvarea ecuatiei caracteristice de grad 3 mai
sunt numite si invarianti ai tensorului intrucat valorile lor raman neschimbate la rotirea sistemului de coordinate.
Deci de-a lungul acestor axe nu exista rotire si doar translatie.

Practic cele 3 valori proprii m1, m2, m3 intra in componenta relatiei elipsoidului de alunecare:

6
 Cei 3 scalari , , sunt si ei invariant ai tensorului de deformatie, iar A este cel care reprezinta dilatatia.

Astfel, va avea forma:

Pentru fiecare element al tensorului avem relatia

in care

Elementele de pe diagonala tensorului vor avea forma:

Pentru un fluid incompresibil presiunea este media tensiunilor principale cand :

Considerand ̅ vom avea relatia de mai jos (care este mult mai
evidenta in cazul gazelor):

̅ λ λ u λ λ

  Deci  se  observa  ca    ̅   nu  este  un  termen  care  trebuie  mereu  neglijat,  el  fiind  proportional  cu 
coeficientul de vascozitate grosiera  λ . 

In acest moment putem rescrie ecuatiile tensiunilor in forma complete:

∂u ∂u ∂u ∂u
σ p λ

∂u ∂u ∂u ∂u
σ p λ

∂u ∂u ∂u ∂u
σ p λ

∂u ∂u
σ σ

∂u ∂u
σ σ

∂u ∂u
σ σ

7 
 
4. Ecuatiile Cauchy de miscare a fluidelor

5. Ecuatiile Navier-Stokes de miscare a fluidelor

Combinand ecuatiile de miscare Cauchy cu ecuatiile de tensiune se obtin ecuatiile de miscare laminara
nepermanenta Navier – Stokes:

6. Ecuatiile Navier – Stokes in forma Helmholz

, deci

; ;

Sistemul de 3 ecuatii poate fi comprimat in forma vectoriala:

8 
 
7. Ecuatiile Navier – Stokes in forma Gromeka-Lamb

Daca fortele , , rezulta dintr-un potential U, atunci:

, prin urmare

, prin urmare

Deci in final ecuatiile in forma Helmholz capaata forma data de Gromeka-Lamb

In forma vectoriala cele 3 ecuatii iau forma comprimata

Se obtine astfel expresia energiei unitare totale a elementului de fluid

care contine energia cinetica , energia potentiala de presiune si energia potentiala a fortelor
masice .

9 
 
8. Ecuatia Bernoulli a energiei

In situatia cand

, , ∙ ,

rezulta ca

9. Traiectorii de curgere laminara ale fluidului

Vectorul vartej are forma

Rescriem ecuatiile Gromeka-Lamb introducand componentele de vartej

Inmultind fiecare ecuatie cu dx, dy respectiv dz rezulta ca

∆udx ∆udy ∆udz

unde    este  lucrul  mecanic  elementar  al  fortelor  de  vascozitate  care  este  de  fapt  o  energie  disipata 
ireversibila. 

  Determinantul din termenul stang reprezinta energia de rotatie. Daca acest determinant este nul, vom avea 
3 situatii in care doua linii sunt proportionale 

10 
 
 Linie de curent – este multimea punctelor prin care trece un element de fluid in timpul
deplasarii sale, si este o infasuratoare a vectorilor viteza tangenti la ea; in miscari permanente
coincide cu traiectoria, dar in miscari nepermanente doar in anumite cazuri

 Linie de vartej – este multimea punctelor prin care trece un element de fluid in timpul
deplasarii sale, si este o infasuratoare a vectorilor vartej tangenti la ea.

    
11
  Linie elicoidala (vectorul viteza coliniar cu vectorul vartej)

Curgerea laminara este caracterizata prin faptul ca fluidul se deplaseaza in straturi paralele fara
intreruperi intre ele.

In acest caz nu exista alti curenti de curgere perpendiculari pe directia principala de curgere a
fluidului. Practic regimul laminar dispare atunci cand incep sa apara vartejuri si formatiuni de particule
care induc o mixare laterala.

In curgerea laminara efectul vascozitatii fluidului este mult mai mare decat fortele masice, ceea ce
face ca orice stare tranzitorie locala ce poate sa apara, sa fie imediat disipata.

12
10. Elemente de teoria stabilitatii la curgerea fluidelor
Teoria stabilitatii hidrodinamice are ca principal obiectiv de a determina mecanismul prin care se
produce tranzitia de la curgerea lamianara la curgere turbulenta si sa il exprime cat mai fidel din punct
de vedere matematic.

S-au impus doua metode:

 metoda energetica
 metoda micilor oscilatii

Miscarea turbulenta evident o descompune intr-o componenta medie si una oscilatorie

Metoda energetica

Este considerat faptul ca variatia energiei cinetice a miscarii perturbatoare este egala cu energia
disipata in miscarea perturbatoare plus transportul de energie de la miscarea de baza la miscarea
perturbatoare

in care

′ ′ ′ ′ ′ ′
,

̅ ̅
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

Astfel daca

 miscarea este stabila daca partea din dreapta a ecuatiei integrale este negativa
 miscarea este nestabila daca partea din dreapta a ecuatiei integrale este pozitiva

Metoda micilor oscilatii

La baza acestei metode sunt bineinteles ecuatia continuitatii si ecuatiile Navier-Stokes.

Solutiile vor avea forma:

. ..
13 
 
 ̅ . ..

. ..

̅ . ..

Pentru a putea fi materializate totusi solutii ale sistemului, u,v,w,p vor fi exprimate doar in termenul de
gradul unu, o abatere de la generalitate care are un scop practic.

Ecuatia Orr-Sommerfeld

Are in vedere rezolvarea unei curgeri plane. Pentru aceasta se considera o functie de curent , ,
complexa. Pe baza ei se calculeaza compotentele fluctuante ale vitezei

Se presupune ca oscilatia se compune din mai multe oscilatii separate in directia x, iar , , are
expresia

, ,

Ar rezulta

In final se obtine o solutie bazata pe radacinile unei ecuatii de grad 4, iar in alta varianta simplificata
ecuatia de grad 4 poate fi inlocuita cu una de grad 2.

Ecuatia diferentiala simplificata are forma Rayleigh

" "

De la aceasta ecuatie se pune problema gasirii unui ycr. Practic aceasta valoare ycr este cea care
defineste grosimea stratului limita, deci asigura tranzitia de la regimul laminar al stratului limita la
regimul instabil ce incepe in afara acestuia.

14 
 
11. Curgerea turbulenta a fluidelor. Aspecte generale

Primele investigatii care au fost facute in privinta turbulentei au apartinut lui O. Reynolds si
Rayleight prin studii cu privire la stabilitatea curgerii laminare, la sfarsitul secolului 19. Practic
Reynolds a prevazut necesitatea unei abordari a turbulentei atat din punct de vedere al teoriei
stabilitatii cat si al teoriilor statistice. Un impuls puternic al cercetarilor in acest domeniu l-a adus
Prandtl prin scoala sa de la Goetingen incepand cu 1930 cand este formulata riguros o teorie a
stabilitatii. Ulterior s-au remarcat multi alti cercetatori in studiul turbulentei, fiecare aducand un nou
mod de abordare al acesteia, relevandu-se astfel cat de complex este acest fenomen care nici pana in
prezent nu este rezolvat exhaustiv de catre vreo teorie.

Daca in regimul laminar caracterizarea matematica a curgerii este fara echivoc, in schimb in
curgerea turbulenta lucrurile sunt mult mai complicate. Apar mult mai multe variabile cu o influenta
semnificativa care caracterizeaza curgerea turbulenta, ca atare exista un grad de nedeterminare mult
sporit al acestui fenomen. In curgerea turbulenta deplasarea particulele tind sa aiba oscilatii haotice
care pot fi interpretate doar probabilistic. S-au incercat unele analogii intre fenomenele de turbulenta si
teoria haosului aplicata in sistemele dinamice.

Viteza intr-un punct din masa fluidului nu va fi constanta ci va oscila atat ca valoare cat si ca sens,
atat in spatiu cat si in timp. Miscarea nu se va mai produce in straturi paralele ca in cazul curgerii
laminare, liniile de curent se incruciseaza si impletesc in timpul curgerii. Apar vartejuri care dupa un
anumit parcurs se topesc in masa fluidului.

O caracteristica esentiala a curgerii turbulente este faptul campul de viteze ale fluidului variaza
semnificativ si neregulat atat in pozitie cat si in timp. Fluctuatiile de viteza apar cand fortele de inertie
sunt suficient de mari in comparatie cu fortele de vascozitate. Practic parametrul esential este raportul
dintre fortele dinamice si fortele vascoase unde L este lungimea caracteristica si U viteza.
Vascozitatea determina atenuarea fluctuatiilor, iar daca deci Re este suficient de mare atunci aceasta
atenuare este prea mica iar instabilitatea se va mari.

Pe suprafata de contact fluid-perete viteza fluidului este zero. La o distanta anume de perete viteza
fluidului tinde spre o viteza constanta numita viteza de curent liber. Pe directia paralela la perete
(tangentiala) viteza fluidului variaza datorita fortelor taietoare. Campul de viteze din apropierea
peretelui este numit strat limita de impuls. Grosimea acestui strat limita este definita ca grosimea in
care viteza medie este .99 .
15
 O alta caracteristica importanta este abilitatea de a amesteca fluidul mult mai eficient decat o
curgere laminara comparabila.

Eficienta turbulentei in amestecul fluidelor este foarte exploatata in multe aplicatii. Astfel cand se
doreste amestecarea a doua fluide se doreste ca acest lucru sa se faca pe cat de repede posibil, si in
acest caz se induce fiecaruia un anumit grad de turbulenta.

Turbulenta este de asemenea eficace in “amestecarea” impulsurilor din masa de fluid. Astfel pe
aripile de avion sau pe carena de vapor tensiunea taietoare pe perete (si in consecinta frecarea de
acesta) este mult mai mare decat daca curgerea ar fi laminara. Acest lucru duce bineinteles la
consecinte nefavorabile tehnic.

In zone de turbulenta mare este favorizat transferul de caldura prin cresterea coeficientului de
transfer de caldura prin convectie atat la interfata solid-lichid cat si cea lichid-gaz.

Turbulenta este generata de fortele taietoare. Cu cat fortele taietoare sunt mai mari, cu atat
turbulenta este mai puternica. In imediata apropiere a peretelui se formeaza un substrat laminar de
grosime . Cu cat nivelul general de turbulenta a curgerii este mai mare, cu atat grosimea acestui
substrat scade.

Maximum de turbulenta se atinge in zona in care fortele taietoare sunt maxime.

16
 Datorita complexitatii sporite a modelului de curgere turbulenta, acesta neputand fi caracterizat clar
de o relationare matematica, au aparut diverse modele explicative si de evaluare a curgerii turbulente
fiecare in parte avand punctele sale forte respective limitarile sale.

Diferenta principala intre curgerea turbulenta si cea laminara este ca in cazul la prima particulele
componente se deplaseaza haotic pe traiectorii neregulate. Aceste deplasari haotice faciliteaza un
amestec intens in masa fluidului.

a)distributie viteze la curgere laminara; b) distributie viteze la curgere turbulenta

Cu cat turbulenta fluidului este mai mare, cu atat este amplificat fenomenul de amestec in masa
acestuia, ceea ce determina si o egalizare a temperaturilor si vitezelor din sectiunea de curgere
diagrama acestora devenind mai aplatizata. Prin amestecul intensificat din masa fluidului particulele
migreaza mai des dintr-un strat in altul.

Este foarte important de precizat faptul ca modelele matematice de turbulenta nu simuleaza detaliile
miscarii turbulente ci doar efectul acesteia pentru o viteza medie de curgere.

Schema de la care se pleaca pentru studiul turbulentei este ca in figura de mai jos.

Zona turbulenta

Strat de tranzitie 

Substrat Laminar

Substratul laminar

 este in imediata vecinatate a peretelui

 regim laminar, straturile de curent sunt paralele
 efect predominant al vascozitatii asupra efectelor inertiale moleculare si de amestec

Strat de tranzitie

 asigura trecerea de la substratul laminar la zona de turbulenta

 uneori acest strat este neglijat, considerandu-se o trecere directa de la substratul laminar la zona
turbulenta, fapt preferat in modelarea matematica
 regimul este tranzitoriu, straturile de fluid incep sa se intersecteze sau indeparteze local
 schimb masic permanent si relativ stabil cu zona turbulenta
 efectele vascozitatii sunt aproximativ egale cu cele inertiale moleculare si de amestec

17
Zona turbulenta

 straturile de fluid se intersecteaza in toata masa fluidului din aceasta zona, amestecul este
accentuat, distributie vartejuri.
 Efectele vascozitatii sunt dominate de cele inertiale moleculare si de amestec

Sunt multe modele matematice de simulare a turbulentei, dar principalele modele se pot clasifica in
in urmatoarele clase:

 Modele algebrice
 Modele de ecuatii ale energiei turbulente

Modelele algebrice calculeaza tensiunile Reynolds direct din expresia algebrica. Celelalte modele
cer o solutie paralela din alte ecuatii diferentiale aditionale care cer un timp suplimentar de rezolvare
dar sunt mai exacte.

Modele de mediere Reynolds

Modelele de mediere Reynolds au la baza 3 modalitati de abordare:

 Medierea timpului
 Medierea spatiului
 Medierea ansamblului

Aceste modele de mediere aplicate ecuatiilor Navier-Stokes va forma modelul RANSE (Reynolds
Averaged Navier Stokes Equations). Modelul RANSE a fost aplicat cu succes in majoritatea studiilor
de turbulenta, mai putin succes a avut in simularea turbulentelor de vartej mari.

Medierea timpului de fapt este un model al turbulentei stationare, in sensul ca curgerea turbulenta
nu variaza cu timpul.

Daca f(x,t) este variabila de curgere, atunci dupa ce este integrata in raport cu timpul, se obtine o
functie doar in x:

lim ,
→

18
 Medierea spatiului este modelul de turbulenta omogena in sensul ca in urma medierii este uniforma
in toate directiile.

lim ,
→

Medierea ansamblului este cea mai generala metoda de mediere. In acest caz medierea presupune
realizarea unui numar N de experimente ce tinde la infinit. Corespunzatoare fiecarui experiment n va fi
o functie , astfel incat toate vor avea o variatie in jurul mediei lor.

, lim ,
→

Astfel, pentru o turbulenta care este si stationara si omogena se poate spune ca toate cele 3 metode
de mediere sunt egale.

Pentru ca in majoritatea situatiilor reale este implicata turbulenta neomogena cea mai indicata este
metoda medierii timpului. Astfel, se porneste de la descompunerea vitezei intr-o componenta
stationara si una variabila.

, ′ ,

in care este valoarea mediata a vitezei in raport cu timpul.

lim ,
→

Practic va fi o functie doar de x, deci:

lim
→

Media componentei variabile a vitezei va fi 0:

′ , lim ,
→

19
Teoreme de mediere pentru marimi fluctuante

In teoriile ce explica turbulenta fluidelor vom avea adesea situatii de marimi mediate, astfel ca se
cuvine sa descriem cateva relatii de baza.

̅ ̅

∙ ̅ ̅∙ ̅

̅ ̅

′ ′ ′ ′

Dar se stie ca medie produsului dintre o marime medie si una fluctuanta da 0, astfel ca:

In acelasi timp nu sunt argumente suficiente sa se considere ca media produsului a doua marimi
fluctuante ar fi nul.

′ ′

Daca f’ si g’ sunt marimi care depind una de alta poate fi posibil ca:

′ ′

In principiu daca f’ si g’ sunt marimi independente atunci

′ ′

Deci

′ ′ ′ ′

In cazul a 3 marimi mediate vom avea:

′ ′ ′ ′ ′

Particularizand, vom avea relatia:

Medierea derivatei partiale a unei functii

Medierea divergentei unei marimi

̅ ̅

Medierea integralei unei functii

20 
 
12. Modelul de mediere Reynolds a ecuatiilor Navier-Stokes (RANSE)
pentru curgerea turbulenta
Ecuatiile Navier-Stokes in forma lor diferentiala reprezinta modelul matematic ce descrie curgerea
laminara a fluidelor reale. Daca se doreste sa fie descris si modelul turbulent de curgere de catre
ecuatiile Navier-Stokes, atunci ele trebuie mediate in timp.

Ca urmare a integrarii in raport cu timpul vom avea ecuatiile diferentiale aplicate unor marimi medii

̅
∆

Mai avem relatiile

′ ′
′ ′

̅ ̅
∆

Daca se ia in calcul ecuatia continuitatii

Atunci

̅
̅ ∆ ′ ′ ′ ′ ′ ′

̅ ̅ ̅ ̅ ̅
̅ ∆ ̅ ′ ′ ′ ′ ′ ′

̅
̅ ∆ ′ ′ ′ ′ ′ ′

Ecuatii obtinute mai sus se numesc ecuatiile Reynolds pentru curgerea turbulenta incompresibila.

21 
 
13. Modele algebrice ale turbulentei
Modelele algebrice sunt modelele cele mai simple pentru studiul turbulentei. Consumul de resurse
computationale ale acestor modele este mare ceea ce face totusi ca pentru studiul corpurilor cu
geometrie complicata sa nu fie recomandate. Aceste modele au la baza aproximarea Bousinesq a
vascozitatii de vartej pentru a calcula tensorul de tensiune Reynolds ca produs intre vascozitatea de
vartej si tensorul mediu de deplasari relativ. Aproximarea Bousinesq mai este numita si ipoteza
Bousinesq sau vascozitatea de vartej Bousinesq.

In 1877 Bousinesq a postulat faptul ca transferul de impuls cauzat de vartejuri turbulente poate fi
modelat ca o vascozitate de vartej. Astfel vascozitatii moleculare i se adauga o vascozitate de vartej
asa cum in masa fluidului apar suplimentar tensiunile turbulente.

Masura in care transferul de impuls este cauzat de miscarile moleculare intr-un gaz pot fi descrise
de o vascozitate moleculara.

Asumarea Bousinesq statueaza ca tensorul de tensiune Reynolds este proportional cu tensorul

mediu de deplasare si poate fi scris in urmatoarea forma:

Unde este vascozitatea de vartej si nu este o constanta ci un scalar ce depinde de campul de viteze.

Ecuatia poate fi scrisa mult mai explicit:

Sau in forma matriceala:

′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′

Unde k este energia cinetica medie de turbulenta

A se mentiona ca la curgerea incompresibila:

22 
 
Transportul de impuls molecular

Pentru a intelege aproximarea Bousinesq este nevoie sa discutam transportul de impuls la nivel
molecular. Se va considera o curgere plana cu variatie a vectorului viteza in directia y.

Miscarea moleculara este considerata randomizata atat in modul cat si in directie.La nivel molecular
vom descompune viteza:

"

Unde U este viteza medie iar " este componenta pulsativa a vitezei.

Astfel fluxul instantaneu de impuls pe directia x prin suprafata dS este

" "

Realizand o mediere de ansamblu a impulsului moleculelor vom avea

" "

→ " "

Deci generalizand vom avea relatiile:

′ ′

′ ′

′ ′

In forma matriceala tensiunile de fluctuatie din masa fluidului la curgerea turbulenta sunt componente
ale tensorului

′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

Se poate trage concluzia ca la nivel macroscopic fluctuatiile u’ si v’ apar in locul fluctuatiilor

moleculare u” si v”. Aceasta similaritate este baza aproximarii Bousinesq a vascozitatii de vartej.

23
Consideramo o molecula avand viteza termica vth osciland de o parte si de alta a axei x si in jurul
pozitiei medii y=0.

In zona y<0 diferenta de impuls va fi:

Unde este drumul liber mediu (mean free path) al moleculei.

Similar pentru y>0 diferenta de impuls este:

Tensiunea taietoare ce actioneaza asupra moleculei va fi:

∆ ∆

S-a considerat ca numarul mediu de molecule traversand unitatea de arie in directia +y este nvth/4,
unde n este numarul de molecule pe unitatea de volum.

Daca se considera vascozitatea moleculara fiind

Atunci tensiunea tangentiala rezultand din transportul molecular al impulsului intr-un gaz perfect este:

24 
 
14. Modelul de turbulenta Prandtl al lungimii de amestec
  Acest model a fost propus in 1925 de Prandtl. El a imaginat un model de fluid in care particulele
adera formand bulgari ce se deplaseaza ca o unitate. Acesti bulgari masici se pastreaza intacti la
deplasarea in directia transversala la perete pentru o distanta numita lungime de amestec.

Modelul lungimii de amestec este o metoda ce incearca sa descrie transferul de impuls de catre
tensiunile de turbulenta Reynolds in stratul limita al fluidului prin intermediul vascozitatii de vartej.

Asa cum arata figura de mai sus, lungimea de amestec este distanta pe care o masa de fluid o
parcurge conservandu-si caracteristicile inainte de a se dispersa in masa de fluid.

In analogie cu transportul de impuls molecular, bulgarele masic al lui Prandtl va inlocui moleculele,
iar lungimea de amestec va inlocui drumul mediu liber al moleculei . Viteza bulgarelui masic
din lungimea de amestec va fi tocmai viteza de turbulenta.

Tensiunea taietoare turbulenta din fluid va capata forma

Prandtl mai departe a postulat ca

′ ∙

Deci

′ ∙

Tot in analogie cu proprietatile moleculelor, Prandtl bazandu-se pe relatia Bousinesq a propus

formula pentru tensiunea taietoare turbulenta

Rezulta astfel forma vascozitatii turbulente

25
Avantaje ale modelului:

 Usor de implementat
 Timpi rapizi de calcul
 Buna predictie a curgerilor simple unde corelatiile experimentale pentru lungimea de amestec
exista

Dezavantaje:

 Nu este capabila sa descrie curgerile in care scara lungimii de turbulenta variaza: orice legat de
separare strat limita sau legat de circulatie
 Calculeaza doar curgerea medie si tensiunile tangentiale turbulente

Aplicabilitate

 Uneori aceasta metoda este folosita pentru curgerile externe simple

 Metoda este totusi ignorata in programele computationale

15. Modelul k-ε de turbulenta

  Modelul k-ε clasic de turbulenta foloseste metoda functiilor de perete dezvoltate de Launder si
Spalding in care “k” este energia cinetica de turbulenta iar “ε” este rata de disipare a energiei cinetice
de turbulenta. Acest model de turbulenta este un model numeric si iterativ.

S-a aplicat la inceput pentru modelarea curgerii otelului lichid in instalatiile de turnare. In prezent
modelul k-ε de turbulenta este cel mai folosit in aplicatiile ingineresti.

Se stie ca este foarte dificil pe baza modelelor numerice sa se integreze ecuatiile cu derivate partiale
ale sistemului Navier-Stokes.

Pentru a rezolva dificultatile modelelor numerice s-a dezvoltat un algoritm ce include un predictor
“k-L” si un corector “ε”.

In aceasta schema iterativa este obtinut un rezultat al modelului predictor “k-L” care ulterior este
corectat integrand ecuatia de transport a corectorului “ε”.

Astfel schema iterativa creeaza o bucla cu succesiuni ale perechii predictor-corector pana se atinge
o convergenta propusa.

Modelul propune ipotezele de curgere vascoasa incompresibila, proprietati fizice constante, curgere
izoterma si absenta fortelor exterioare.

Ecuatiile ce stau la baza acestui model sunt:

Ecuatia continuitatii

Ecuatia Navier-Stokes

26 
 
 ρ u u u′

Ecuatia de transport a energiei cinetice de turbulenta

Productia de energie cinetica turbulenta

u u′

Vascozitatea turbulenta (de vartej)

Scara de lungime

Presiunea totala din sectiunea de curgere

unde

, , , – densitatea, vascozitatea moleculara, vascozitatea turbulenta, presiunea medie de curgere

, – energia cinetica turbulenta, rata de disipare

Valorile default a constantelor empirice folosite in ecuatii sunt:

. 9, . .9 , . , .

Conditii initiale
∗
Daca initial campul de viteze este considerat zero, atunci pentru modelul va trece un timp
pana sa fie activa o stare stationara de curgere turbulenta.
∗
In timpul fazei initiale de tranzitie considerata laminara cand este luata in considerare si o
∗
vascozitate initiala . Valorile ce vor fi atribuite lui k si la vor fi unic determinate de si de
lungimea de amestec arbitrara ∈ , unde valoarea de prag corespunde marimii celei
mai mici vascozitati de vartej admisibila. Vom avea astfel

∗
, ,

27 
 
Conditii de granita

La suprafata de intrare vom avea parametri specifici ce vor descrie curgerea.

‖ ‖ ,

Unde . , . este o constanta empirica a conditiei de granita.

La suprafata de iesire gradientii tuturor variabilelor sunt egalati cu zero, fapt care corespunde conditiei
Neumann “nu face nimic” de conditie de granita:

′ , ∙ , ∙

La nivelul peretelui solid componenta normala a vitezei este luata zero, deci

In timp ce alunecarea tangentiala este permisa in simularea curgerii turbulente.

Functiile de perete

Trebuie mai departe formulate tensiunile tangentiale si conditiile de granita pentru k si . Trebuie
remarcat faptul ca modelul este invalid in vecinatatea peretelui unde numarul Reynolds este mai
degraba mic iar efectele de vascozitate sunt dominante.

Pentru a evita rezolvarea unor gradienti mari de viteza ce se amplifica foarte mult ca marime in
apropierea peretelui, se folosesc functii de perete aplicate pe o suprafata situata la distanta y de peretele
solid.

∙ ′ , ,
‖ ‖

Unde . este constanta von Karman.

Conditiile de mai sus de alunecare libera vor fi impuse pe suprafata anvelopa a curgerii situata la
distanta y de perete, si nu pe perete.

Astfel, u este viteza tangentiala care va fi folosita pentru a calcula viteza de frecare din ecuatia
neliniara

‖ ‖

valida in stratul logaritmic unde numarul Reynolds . , .

Strict vorbind stratul limita de grosime y trebuie sa fie eliminat din domeniul de computatie. Oricum se
presupune ca este foarte subtire astfel incat ecuatiile pot fi rezolvate in intreg domeniul de curgere prin
functiile de perete. Valoarea lui y se calculeaza cu formula in care ia o valoare arbitrara

28 
 
 Valoarea y rezultata este punctul in care stratul logaritmic intalneste substratul vascos astfel incat
satisface ecuatiile:

‖ ‖ ‖ ‖
,

∗
De aici rezulta ecuatia de obtinere a numarului corespunzator stratului de grosime y

∗ ∗
.

∗
va folosi acum si pentru determinarea vitezei de frecare la perete care trebuie sa satisfaca
tensiunea tangentiala pentru ecuatia de impuls.
∗
∙ ′ ∗

∗ .
Unde √ , ∗

Aceasta expresie furnizeaza o conditie de granita naturala pentru viteza tangentiala

∗
∙ ∗
∙

Se obtine ca valoarea de granita a turbulentei de vartej este proportionala cu vascozitatea

Se constata deci ca folosirea conditiilor de granita Dirichlet inseamna ca valorile de granita k si

depind de viteza de frecare care este proportionala cu viteza la perete. Acest rezultat pare totusi
nerealistic. De aceea conditiile de granita de la prete trebuie aplicate intr-un sens slab.

∙ , ∙

Aceste conditii de granita naturale vor fi acum atasate suprafetei integrale rezultate din integrarea prin
parti in formulare variationala. Deci

∙ , ∙

Mai departe este asumat ca in regiunea peretelui, astfel ca valoarea de granita corecta a
productiei de energie de impuls trebuie calculata din

‖ ‖ .
∗
, √

29 
 
16. Modele de turbulenta de inalta rezolutie. Modelul de turbulenta LES
Unul din aceste modele este cel care implica turbulente mari, deci cu vascozitate mare de vartej
(Large Eddy Simulation LES). Aceste modele se preteaza foarte mult la simulari de unde de shock in
fluide care bineinteles genereaza turbulente locale. La scara mare unde inertia isi spune mult cuvantul,
curgerea incepe sa se comporte independent de vascozitate. Suplimentar la disiparea vascoasa apare si
transfer de energie prin imprastiere prin care energia se deplaseaza de la scara mica la scara mare. Este
implicata in aceste tipuri de modele similitudinea-proprie a fluidului datorita propagarilor efectelor de
la scara mica la scara mare si de obicei solutiile sunt hiperbolice.

Modelul LES este una din metodele de inalta acuratete pentru computarea curgerii turbulente.O
metoda este de inalta rezolutie a rezultatelor sale numerice daca:

 da cel putin ordinul doi de acuratete in zonele cu suprafata de curgere neteda.

 Produce rezultate numerice relativ independente de oscilatiile din fluid
 In cazul discontinuitatilor numarul de puncte de grid in zona de tranzitie continand unda de soc
este mai mic in comparatie cu metodele monotone de ordinul intai.

17. Modelul de vascozitate Smagorinsky

  Modelul de turbulenta clasic de vascozitate de vartej Smagorinsky pentru curgere incompresibila
este obtinut prin inlocuirea vascozitatii constante cu o vascozitate artificiala de vartej turbulenta

̅ ‖ ‖

Unde este viteza din ecuatiile Navier-Stokes (NS) cu vascozitate ̅ , h reprezinta cea mai mica scara
iar ~ . .

Energia estimata pentru ecuatiile NS cu modelul de turbulenta Smagorinsky da o valoare de granita

termenul

‖ ‖

Care indica faptul ca regiunile de turbulenta ‖ ‖~ asumand disiparea ~ . Acest lucru este
consistent cu cea mai mica scara ~ la care schimbarea lui este ~ , care confirma predictia lui
Kolmogorov ca vitezele turbulente sunt continue in sens Holder cu exponent 1/3.

Modelul Smagorinsky este cel mai simplu model de turbulenta si pare sa se comporte rezonabil de
bine in sensul ca este in linie cu estimarile Kolmogorov. Modelul Smagorinsky creste vascozitatea
efectiva in regiunile de turbulenta si de aceea afecteaza la scara fina curgerea originala, dar de
asemenea afecteaza la o scara grosiera datorita actiunii sale asupra Laplacianului. Pentru a minimiza
actiunea la scara grosiera a modelului Smagorinsky au fost initiate variante care s-au concentrat pe
scara fina a acestuia.

In prezent metodele numerice pentru ecuatiile NS sunt adesea completate de modelul de turbulenta
Smagorinsky urmand ideea ca metodele numerice singure nu sunt capabile de a modela turbulenta.
Facand aceasta, parametrul h in modelul Smagorinsky va corespunde celei mai mici dimensiuni de
30 
 
mesh utilizata in modelarea numerica respectiva. In aceasta abordare modelul de turbulenta si
stabilitatea modelului numeric sunt considerate elemente separate astfel incat vascozitatea artificiala
totala va avea o data o contributie de la vascozitatea artificiala Smagorinsky si o una de la vascozitatea
artificiala necesara pentru a stabiliza ecuatiile numerice. In final daca una din vascozitatile artificiale o
domina pe cealalta atunci cea dominata va fi eliminata.

Este de remarcat totusi ca modelul Smagorinsky are un rol mic in modelele numerice ce implica
“cele mai mici patrate” unde domina vascozitatea artificiala de stabilizare de obicei domina cel putin la
scara mica unde disiparea este necesara.

Se pune problema daca nu cumva modelul Smagorinsky poate acoperi si stabilizarea numerica a
celor mai mici patrate, deci modelul sa fie suficient si pentru modelare turbulenta si pentru stabilitate.
S-a constatat totusi ca nu este suficient de unul singur.

18. Modele spectrale de turbulenta

Modelul Smagorinsky si modelele de scara de similitudine nu sunt singurele care au fost folosite
pentru a reprezenta turbulenta la scara de subgrid. Modelele spectrale lucreaza cu distributia de energie
turbulenta pe un interval de scara de lungime principala variabila fiind transformata Fourier a
componentelor vitezelor

sau mai frecvent amplitudinea ei patratica , spectrele de energie

unde integrala este peste toti vectorii de unda pe o sfera de raza k.

Folosirea reprezentarii spectrale a vitezei implica faptul ca aceste modele spectrale se aplica doar pe
turbulenta omogena si izotropica. In ciuda acestor limitari ele pot furniza o considerabila luminare a
cailor de extindere catre curgere mai complexa.

Termenii de presiune dispar complet in aceste modele, functia lor va fi de a transfera energia de la o
componenta de turbulenta la alta , deci nici in rol in ecuatia energiei. Termenul de
vascozitate este responsabil de disipatie:

Care actioneaza ca un dren de energie la turbulenta.

Este implicat si un termen de rata de transfer energie de “cut-off”, incat putem defini efectiv
vascozitatea de vartej spectrala

31 
 
19. Simularea numerica directa (Direct Numerical Simulation – DNS)
Cea mai ambitioasa abordare a simularii turbulentei este sa se incerce rezolvarea ecuatiilor Navier
Stokes fara sa se faca medieri sau aproximari. Pentru aceasta abordare gridul de mesh nu trebuie sa fie
mai mare decat scara de vascozitate determinata de Kolmogorov. Metoda DNS poate fi aplicata
doar pentru curgere cu numere Reynolds relativ mici si geometrii simple.

20. Modelul de turbulenta General Galerkin G2

  Este o metoda adaptativa de simulare numerica directa DNS. La aceasta metoda o solutie stabilizata
pentru elementele finite este folosita pentru a computa solutiile aproximatie ale ecuatiilor Navier-
Stokes, mesh-ul este adaptativ rafinat pana este atins criteriul de stop.

Atat criteriul de stop cat si strategia de rafinare a mesh-ului se bazeaza pe estimarea erorii a
posteriori in forma de integrala spatiu-timp.

G2 este o metoda cu element finit Galerkin cu stabilizare ponderata a celor mai mici patrate in
spatiu-timp.

Stabilizarea modelului G2 actioneaza ca un model de turbulenta automatic intr-o forma generalizata

de vascozitate actionand selectiv la cea mai mica scara a mesh-ului.

32 
 
21. Comparatie de simulare prin diverse modele de turbulenta

Comparari presiune pe suprafata

33
22. Modele de turbulenta. Schema generala de evolutie

Clasa de model Grupa Model Model An Autor

Prandtl de lungime de amestec 1925 Prandtl
Von Karmann
Algebrice sau de turbulenta
Cebeci-Smith 1967 Cebeci si Smith
zero-ecuatie
Baldwin-Lomax 1978 Baldwin si Lomax
Johnson-King 1985 Johnson si King
Prandtl unica-ecuatie
Unica-ecuatie Baldwin-Barth 1990 Baldwin si Barth
Spalart-Allmaras 1992 Spalart si Allmaras
Standard k-epsilon 1972 Jones si Launder
Vascozitate de vartej Realizabil k-epsilon
Liniara (LEVM) k-l Taylor si Rayleight
k-kl 1972 Rotta
k-kτ 1986 Zaierman si
Wolfshtein
Dubla-ecuatie
K-τ 1990 Abid si Anderson
RNG k-epsilon 1992 Yakhot si Smith
Wilcox k-omega 1988 Wilcox
Wilcox k-omega de baza (BSL) 1994 Menter
Wilcox k-omega de tensiune tangentiala de 1993 Menter
transport (SST)
Cubic k-epsilon
Relatie constitutiva explicit
Vascozitatea de vartej neliniara neliniara Model algebric explicit de tensiune
(NLEVM) sau model algebric de Reynolds
tensiune (ASM) 1995 Durbin
V2-f
Model de tensiune Reynolds (RSM) sau model Reynolds de Model de tensiune Reynolds (RSM) 1975 Launder
transport de tensiune (RSTM) sau de al doilea moment de
inchidere (SMC) sau turbulenta de ordinul doi
Model de doua scari (TSM) Model de doua scari (TSM)
Smagorinsky-Lilly
Model dinamic de scara-subgrid
RNG-LES
Simulare de vartej larg (LES) Model local de vascozutate de vartej
adaptata la perete (WALE)
Model de scara-subgrid al energiei cinetice
Modele de tratare langa perete pentru LES
Simulare de vartej foarte larg (VLES) Simulare de vartej foarte larg (VLES)
Simulare detasata de vartej (DES) Simulare detasata de vartej (DES)
Simulare numerica directa (DNS) Metoda spectrelor
Diferente Finite
Rezolutie spatiala
Rezolutie temporala
General Galerkin 2 (G2)
Model de turbulenta langa-perete
Model de turbulenta de starea spatiului (SSM - State Space
Modelling)
Model de turbulenta ARMA
Model Friedmann-Keller 1924
Modele statistice Model Taylor 1935
Model Kolmogorov
Melor-Herring (MH) (MR) 1973
Patankar-Spalding (PS) 1972
Michel-Ouemard-Durant (MQD)

34 
 
23. Tehnici de mesh la curgerea externa in jurul unui corp
Asa cum se stie mesul trebuie ales pe baza principiului ca in zonele cele mai importante ale
modelului studiat sa fie mai des. In acest sens zonele importante sunt zona de strat limita proxima
peretelui corpului, respectiv zona de turbulenta ce urmeaza imediat dupa substratul laminar. Daca
aceste zone sunt acoperite corespunzator prin mesh-ul generat sunt premize ca rezultatele sa fie foarte
realiste. Zonele mai periferice ale modelului nu trebuie in mod obligatoriu sa fie meshate la fel de des
intrucat sunt considerate zone mai “linistite” in care nu apar variatii semnificative, deci care nu vor da
erori mari.

35
24. Rugozitatea
Turbulenta la curgerea fluidului nu este determinata doar de viteza medie de curgere, ci si
deproprietatile suprafetei ce delimiteaza fluidul care curge.

Suprafetele corpurilor solide ce delimiteaza fluidul in curgere nu pot fi perfect netede. Acest lucru
este determinat de doua constrangeri:

 una structurala a materiei in sensul ca la nivel microscopic aceasta are o structura discreta si nu
continua prin retelele de atomi legati ce o formeaza. Aceasta este o constrangere care nu poate
fi inlaturata ci trebuie asumata. Nici daca s-ar construi structuri atom cu atom tot ar ramane o
rugozitate de suprafata la scara atomica ce e drept, cauzata de zone unde sunt localizati atomi si
zone interatomice de vid
 una tehnologica care de fapt amplifica prima constrangere. Astfel, aceasta este o rugozitate ce
se poate intinde pana la scara macroscopica. Ea incepe de la grupuri de atomi legati ce ies in
forme regulate sau neregulate din suprafata teoretica a materialului si succedati de zone de gol.

Din punct de vedere al naturii ei rugozitatea materialului poate fi

 naturala – rezultata direct din fabricarea materialului, are un patern de protuberante ale
suprafetei specific si continuu, poate fi doar masurata dar nu se ia nici o actiune pentru
modificarea ei. La fabricarea materialului se pot face anumite actiuni tehnologice suplimentare
pentru a mentine rugozitatea sub control la o anumita scara (prin finisare, tratare chimica, etc).
Uneori suprafata ia o configuratie anizotropica care poate fi circulara sau favorizarea unei
anumite directii
 artificiala – este definita atat ca scara de marime cat si forma protuberantelor de material. Este
folosita de obicei in scop de cercetare

Din punct de vedere al scarii de marime rugozitatea poate fi:

 de asperitate – au un patern geometric specific determinat de natura materialului si de

tehnologia de prelucrare a acestuia. La nivelul lor stratul limita laminar se rupe
 de ondulatie – pot fi aleatoare sau induse de modelul constructiv al suptafetei; daca sunt
suficient de line ca curbura stratul limita isi poate mentine aderenta la suprafata lor fara sa se
dezlipeasca sau rupa

Rugozitatea naturala datorita distributiei aleatoare a protuberantelor determina un aparat matematic

foarte complicat care sa le descrie pornind de la forme statistice.

In acest sens s-a conturat necesitatea construirii de rugozitati artificiale si la o scara de marime
suficient de mare pentru a prevala fata de rugozitatea naturala la nivel atomic a materialului care
devine nesemnificativa.

36
 Rugozitate artificiala creata prin particule sferice

Georgianul Johann Nikuradse (1894 – 1979) doctorand al lui Prandtl, mai tarziu in 1933 a publicat
rezultate ale cercetarilor sale despre curgerea in conducte in care era construita o rugozitate artificiala.

El a construit rugozitatea artificiala avand la baza granule de nisip cu diametrul k, rugozitatea fiind
∆ fiind numita si rugozitate absoluta. Daca D este diametrul conductei pentru care se face
∆
cercetarea, atunci raportul este numit rugozitate relativa. Rugozitatea echivalenta ∆ va fi acel
diametru de granule care face ca rugozitatea artificiala sa fie echivalenta cu rugozitatea naturala. Pe
baza rezultatelor cercetarilor a construit diagrama de pierderi in conducte care ii si poarta numele.

Din punct de vedere al geometriei elementele rugoase create artificial pot avea mai multe forme, pot
avea diverse distantari intre ele.

Problema se pune ce se intampla la nivelul acestor elemente de rugozitate. Practic in topul

elementelor de rugozitate liniile de curent sufera o compresie devenind mai dese fapt care creste si
presiunea dinamica locala, iar in spatiul dintre elementele de rugozitate apare o depresiune, liniile de
curent tind sa se indeparteze una de alta, si apar vartejuri.

37
25. Curgerea externa in jurul corpurilor simetrice
Curgerea in jurul unui cilindru

La curgerea in jurul unui cilindru se observa foarte clar din diagrama variatia presiunii pe suprafata
acestuia, avand maxime in punctele din fata si din spate, si minim intr-un punct intermediar in care de
fapt incepe sa se separe stratul limita.

Desprinderea stratului limita la curgerea in jurul unui corp

Fluidul in curgere intampinand un corp in fata lui va cauta sa treaca pe langa el, deci curentul se va
rupe in doua in regim laminar deoarece fortele de vascozitate domina fortele de inertie. Deoarece este
eliminata o suprafata de curgere libera a curentului fiindu-i luat locul de corp, liniile de curent se vor
indesi in jurul corpului, debitul de fluid din vecinatatea corpului va scadea fortat, dar in virtutea
conservarii energiei acest lucru va duce la marirea presiunii in jurul corpului. Fluidul din vecinatatea
corpului isi pierde treptat viteza iar presiunea creste. In punctul S fluidul nu mai are suficienta energie
38
cinetica, datorita unei presiuni mari care s-a dezvoltat stratul limita se desprinde si incepe sa se
formeze un contracurent de directie opusa in proximitatea corpului.

Curgerea in jurul unei carene

In zona prova a carenei are loc o despicare laminara a stratului limita, care se va atasa de peretetii
carenei pentru o lungime anume. Spre zona pupa stratul limita incepe sa se desprinda, desprindere care
mai departe este accelerata si de faptul carena incepe sa scada progresiv in latime. In urma carenei va
ramane o zona de turbulenta dominata de vartejuri.

39
Curgerea pe o placa plana

In acelasi mod se manifesta curgerea externa si pe alte profile precum placa plana. Astfel pentru o
anumita lungime curgerea este laminara prin dominarea fortelor vascoase asupra celor inertiale. De la
un anumit punct incepe o zona de tranzitie cand stratul limita se separa. O ultima zona este de
turbulenta, vectorul viteza incepe sa se uniformizeze de-a lungul sectiunii de curgere.

40
Bibliografie

Rahul Pandit - Statistical Properties Of Turbulence (2009)

Alexei Kritsuk - The Statistics Of Supersonic Isothermal Turbulence
Nore, C - Decaying Kolmogorov Turbulence In A Model Of Superflow (1997)
Ahmadikia H - Comparative Analysis Of K-L Turbulence Model With Other Models In Supersonic
Flows (2004)
Hitoshi Tanaka - Turbulence Models For Rough Turbulent Boundary Layers
Sodja, Jurij - Turbulence Models In Cfd (2007)
Naseem Uddin - Turbulence Modeling Of Complex Flows In ... (2008)
Bardina, J E - Turbulence Modeling Validation (1997)
Celik, B Ismail - Introductory Turbulence Modeling (1994)
Rubenstein, R - Turbulence Modeling Workshop (2001)
Florea J., Panaitescu F. - Mecanica Fluidelor (EDP 1979)
Tennekes H., Lumley J.L. A first course in turbulence (1972)
Wilcox, David C Turbulence Modeling For Cfd (1994)

41