PROBLEME SPECIALE DE HIDRAULIC

6.1. Rezistente hidraulie !"ierderi de sarina#

O instalatie, care asigura transportul si distributia fluidelor
(lichide, gaze) ntre o sursa si un consumator, poarta
denumirea de circuit hidraulic.
Datorita proprietatilor pe care le au fluidele, circuitele hidraulice sunt nelipsite n
multe instalatii industriale (chimice, siderurgice) a masinilor unelte, a instalatiilor de
ncalzire si ventilare, a consumatorilor de gaz, de aer etc. Pentru a realiza
proiectarea si exploatarea acestor circuite n cele mai bune conditii, se impune
cunoasterea amanuntita a tuturor fenomenelor hidraulice care intervin n miscarea
unui fluid i a pierderilor de energie care se produc la parcurgerea circuitului de ctre
fluid.
Traseul pe care l strabate un fluid, ntre sursa si consumator, este format
dintro serie de piese si organe functionale, cum ar fi elemente de conducta, organe
de nchideredeschidere, dispozitive de regla!, aparate de masura si control,
elemente care n acelasi timp opun o oarecare rezistenta n calea fluidului si datorita
acestui fapt toate aceste elemente, care intra n componenta unui circuit, au fost
numite rezistente hidraulice.
Dupa forma lor geometrica, dupa marimile hidraulice care le caracterizeaza,
rezistentele hidraulice se mpart n doua categorii"
a) #ezistente liniare, care cuprind portiunile de traseu de sectiune constanta
(conductele).
b) #ezistente locale, n care intra portiunile de traseu formate din elemente
de trecere de la o sectiune la alta, elemente pentru schimbarea directiei,
elemente de regla!, de masura, dispozitive de nchidere etc.
$ceste rezistente, pe care fluidul le nt%lneste n calea sa, fac ca o parte din energia
acumulata de ctre fluid, sa se consume pentru nvingerea acestor obstacole. $cest
fenomen poarta denumirea de pierdere de energie sau sarcina, iar efectul practic al
acestui consum de energie este o scadere a presiunii n sensul deplasarii fluidului.
&ecanismul disiparii energiei n fiecare din cele doua categorii de rezistente
este diferit si de aceea sunt diferite si relatiile de calcul a energiei pierdute de ctre
fluid pe rezistenta respectiva.
6.1.1. Rezistente hidraulie liniare !"ierderi de sarina liniare#
O conducta dreapta de lungime ' si diametru constant, D, prin care trece un
fluid, din punct de vedere hidraulic este o rezistenta liniara ((igura ).*).
Datorita frecarii straturilor de fluid ntre ele si cu peretii conductei, are loc o pierdere
de energie.
+tudiile teoretice si experimentale au pus n evidenta faptul ca pierderile de
energie n rezistentele liniare, care se noteaza cu h
i
, depind de numerosi factori
printre care si viteza fluidului, regimul de miscare (laminar sau turbulent), natura
fluidului, rugozitatea peretilor conductei si dimensiunile conductei (diametru,
lungime), nc%t se poate scrie"
. ().*)
#elatia de dependenta ().*), exprima un fenomen fizic si folosind metoda analizei
dimensionale (metoda ) sa putut stabili formula pentru calculul pierderii de energie,
si anume"
, ().,)
unde"
este coeficientul de rezisten -,-g).e ta hidraulica liniara, care mai poarta numele de coeficientul lui Darc/0
' lungimea rezistentei hidraulice0
D diametrul conductei0
v viteza fluidului prin conducta..
1ercetarile efectuate de catre 2. 3i4uradse n vederea stabilirii dependentelor coeficientului pierderii liniare de
sarcina 5, au scos n evidenta faptul ca pentru numere #e 6 ,7,8 regimul de curgere este laminar, iar se calculeaza cu
relatia"
().7)
Daca #e 9,7,8, regimul de curgere este turbulent. :n urma experimentelor, 3i4uradse a a!uns la concluzia ca n
cadrul regimului turbulent de curgere, n functie de numarul #e si rugozitatea relativa a conductei, ;e (;e < ;=D), se pot
defini trei subdomenii"
regimul turbulent neted, n care 5 < 5(#e)0
regimul turbulent de tranzitie, n care 5 < 5(#e,;e)0
regimul turbulent rugos, n care 5 < 5(;e),
unde ; este rugozitatea absoluta a conductei.
+e cunosc c%teva criterii de ncadrare ntrunul din regimurile de curgere, unele definind limitele prin valori ale
numarului #e/nolds, iar altele utiliz%nd, pentru acelasi scop formule de calcul.
+e prezinta, n continuare, ca regimul turbulent neted are loc daca este satisfacuta relatia"
,
pentru regimul turbulent de tranzitie"
iar pentru regimul turbulent rugos"
Pentru regimul turbulent neted,
formula de calcul a coeficientului pierderii
liniare de sarcina a fost determinata de catre
Prandtl, sub forma"
. ().-)
verificata experimental p%na la valori ale numarului #e/nolds" #e67.,>*8
)
. Datorita complexitatii ei, sa cautat o formula
mai simpla, dar care sa asigure o buna aproximare. :n literatura de specialitate sunt acceptate"
formula lui ?lasius"
().@)
valabila p%na la #e6*8
@
formula lui Aona4ov"
().))
valabila p%na la #e6*8
B
.
Pentru regimul turbulent de tranzitie se recomanda a se utiliza formula 1olenbroo4Chite"
, ().B)
iar pentru calculul pierderii de sarcina la curgerea prin conducte hidraulic rugoase, formula lui 3i4uradse"
()..)
O alta modalitate de determinare a coeficientului pierderii liniare de sarcina o reprezinta utilizarea diagramei
din figura ).,, obtinuta experimental, de catre 3i4uradse. Din diagrama se observa ca o conducta poate fi hidraulic
neteda, sau rugoasa.
:n mod practic, pentru masurarea pierderii de sarcina liniare h
l
, se va folosi
ecuatia lui ?ernoulli, care aplicata dea lungul firului mi!lociu al conductei ntre
sectiunile * si , ((igura ).*) arata ca"
. ().D)
1onsider%nd conducta orizontala E*<E, si deoarece diametrul conductei este constant pe toata lungimea, rezulta
ca v* < v, < v, iar relatia ().D) devine"
. ().*8)
$ceasta relatie arata ca, pentru E*<E, si v*<v,, diferenta de presiune, p*p, < p (p* 9 p,), este o masura a
pierderii de energie si deci, masur%nd presiunile statice ntre doua puncte situate la distanta ' pe conducta, se poate
stabili pierderea de sarcina liniara, hr.
6.1.$. Rezistente hidraulie l%ale !"ierderi de sarina l%ale#
ntr-un circuit hidraulic sunt montate inevitabile robinete, racorduri, coturi, instrumente
de msur i control etc., organe care creeaz un obstacol n calea fluidului, opun o
rezisten la trecerea fluidului i de aceea aceste organe poart numele de rezistene locale.
Influena acestor obstacole este o micare neuniform n zona respectiv, ceea
ce face ca fluidul s-i modifice viteza ca mrime sau direcie, iar la trecerea peste aceste
obstacole, lichidul pierde o parte din energia hidraulic nmagazinat.
Deoarece zona de micare neuniform se ntinde pe un sector foarte scurt n
amonte i ceva mai lung n aval de obstacol, fr a depi de cteva ori dimensiunea
transversal a curentului, energia consumat este denumit consum sau pierdere de energie
locali se noteaz cu h
loc
.
Din cauza compleitii fenomenului, care are loc la trecerea fluidului printr-o
rezisten local, stabilirea pe cale teoretic a formulei de calcul a pierderilor locale nu se poate
face dect n foarte puine cazuri. De aceea pierderile locale se eprim n funcie de energia
cinetic printr-o relaie de forma!
, "#.$$%
sau sub form de presiune, prin
, "#.$&%
n care!
este coeficient de rezisten local'
v - viteza medie a fluidului n aval de obstacol, dac nu se indic altfel.
(n multe situaii seciunile din amonte i din aval de rezisten sunt diferite, deci i
vitezele sunt diferite.
)ierderile de energie se pot eprima fie cu viteza
din aval "cazul general%, fie cu cea din amonte, lucru care
va trebui precizat, fiindc, evident, coeficientul de rezisten
*&*g#+e va avea valori diferite ntr-un caz sau n
cellalt.
,oeficientul adimensional , acelai n ambele
relaii precedente, depinde, n cazul rezistenelor fie, de
forma geometric a acesteia, de numrul -e.nolds, de
rugozitatea pereilor, iar pentru rezistenele cu seciune
variabil "robinei, clape etc.% depinde de poziia organului
obturator.
Dependena lui de numrul -e.nolds este destul de complicat i aceasta numai la
numere -e mici, pentru c la numere -e mari valoarea coeficientului devine o constant.
Datorit neuniformiii micrii i a faptului c multe dintre rezistenele locale trebuie s aibseciunea de trecere
reglabil (robinete, clape, etc.), coeficientul, , nu se poate determina prin metode teoretice. Pentru ma!oritatea
rezistenelor hidraulice locale, coeficientul, , se determinexperimental, iar valorile acestuia sunt date sub form de
tabele. 1oeficientul stabilit are valabilitate numai n limitele n care a fost experimentat.
Determinarea pierderilor locale de sarcina se poate face experimental, masur%nd diferenta de presiune
amonteaval ((igura ).7).
/egli0nd variaia de energie cinetic, din ecuaia lui 1ernoulli aplicat ntre doupuncte,
unul nainte de rezisten i altul situat dup aceasta, rezult!
().*7)
n care!
p este diferena de presiune ntre dou puncte, unul nainte de rezisten i altul n
aval'
g - greutatea specific a fluidului care trece prin rezistene'
g - acceleraia gravitaional'
6.1.$.1. &%r'ula B%rda(Carn%t
Determinarea pierderilor de sarcina ntro rezistenta locala, n care exista o modificare de diametru ((igura ).-)
se face plec%nd de la ecuatia lui ?ernoulli, scrisa ntre doua puncte, aflate pe axa de simetrie, situate n planul F,
respectiv, FF.
, ().*-)(
n care se considera"
si rezulta"
().*@)
$plic%nd teorema cantitatii de miscare ntre aceleasi doua plane, se
obtine"
().*))
deci"
().*B)
Din relatia ).*@ si ).*B, rezulta"
().*.)
de unde rezulta formula ?orda1arnot"
().*D)
1onsider%nd ecuatia de continuitate, scrisa sub forma"
rezulta"
().,8)
Daca apare o ngustare a conductei ((igura ).@), se considera ca valoarea coeficientului pierderii de sarcina
locale va fi"
().,*)
F ).,. 1uplarea rezistentelor hidraulice
FF ).,.*. 1uplarea n serie a
rezistentelor hidraulice
Pentru a se determina pierderea de sarcina pe un tronson, care cuprinde rezistente
hidraulice cuplate n serie ((igura ).)), se porneste de la ecuatia lui ?ernoulli"
().,,)
1onsider%nd rezistentele cuprinse ntrun plan orizontal, se obtine"
().,7)

Pierderea totala de sarcina va fi"
().,-)
sau"
().,@)
unde"
().,))
().,B)
().,.)
().,D)
().78)
6.$.$. Rezistente u"late )n "aralel
:n cazul legarii n paralel a conductelor ((igura ).B), vom avea ecuatia de
continuitate, sub forma"
().7*)
si
().7,)
unde indicii utilizati sunt"
* pentru tronsonul *)0
, pentru tronsonul *,0
7 pentru tronsonul ,70
- pentru tronsonul 7-0
@ pentru tronsonul -@0
) pentru tronsonul @).
Daca se introduce modulul de debit, se obtine"
().77)
Gxprim%nd debitele n functie de debitul de intrare, H, rezulta"
().7-)
Gcuatia de continuitate devine"
().7@)
sau"
().7))
6.$.*. C%ndute ra'i+iate
$v%nd n vedere faptul ca exista multe localitati n care alimentarea cu apa se
face cu retele ramificate, este necesara o dimensionare corespunzatoare a retelei.
$ceasta se face aleg%nd un traseu principal (de exemplu 87), pentru care se
calculeaza parametri de functionare.
Pentru celelalte ramificatii, considerate
a fi secundare, calculul se face tin%nd
cont de naltimile piezometrice stabilite
pentru traseul principal.
Pentru conductele ramificate
((igura )..) se poate scrie"
().7B)
'egaturile dintre naltimile piezometrice pentru ramura *, sunt"
().7.)
().7D)

().-8)
$semanator se pot scrie si ecuatiile pentru
ramura ,7.
).,.-. #etele inelare
#etelele inelare sunt deosebit de rasp%ndite n
alimentarea cu apa a localitatilor, oferind posibilitatea
deservirii consumatorilor, chiar atunci c%nd apar avarii pe unul din tronsoanele de
conducte limitrof.
$bordarea problematicii, precum si calculul retelelor de conducte inelare
((igura ).D), se face n mod asemanator relatiilor lui Air4hoff nt%lnite n electricitate.
si aici, n calculul unui inel se stabileste un sens de parcurgere pozitiv.
Daca reteaua are n noduri si m inele se pot scrie n* ecuatii pentru noduri, sub forma"
si m relatii pentru inele, de forma"
ceea ce reprezinta faptul ca n fiecare inel suma pierderilor de sarcina este zero (se tine cont de semnul acestora, IJI
daca coincide cu sensul ales si II daca se opune acestuia).
+pre deosebire de celelalte tipuri de retele, n cazul celor inelare debitele pe tronsoane nu se cunosc.
$v%nd n vedere faptul ca fiecare tronson introduce doua necunoscute, numarul total al acestora va fi" ,(mJn
*).
1alculul retelei inelare este foarte laborios si se face impun%nd debitele pe tronsoane, dupa care se verifica daca
suma pierderilor de sarcina pe un inel este nula, sau se ncadreaza ntrun interval de toleranta admis. Daca una dintre
aceste conditii este ndeplinita se considera dimensionarea executata.
:n cazul n care nu este ndeplinita nici una dintre aceste conditii, se calculeaza eroarea pierderii de sarcina, ;h"
.
Daca semnul erorii, ;h este IJI nseamna ca debitele termenilor pozitivi au fost alese prea mari si vor trebui
reduse cu un debit ;H, care se va adauga la cel al termenilor negativi.
:n cazul n care semnul este II se vor reduce debitele negative si vor fi crescute cele pozitive.
Operatia se repeta p%na la ndeplinirea uneia din cele doua conditii si este cunoscuta sub numele de
Icompensarea reteleiI.
6.$.,. Carateristia unei %ndute
$sa cum sa aratat n subcapitolele precedente, n procesul de curgere al unui fluid prin
conducte, sau retele de conducte, apar inevitabil pierderi de sarcina hidraulica de forma"
().-*)
#eprezentarea hr < hr(H) poarta numele de caracteristica a conductei, sau n cazul unei
retele, caracteristica retelei de conducte (figura ..*8). $ceasta are o importanta deosebita n
functionarea sistemului de distributie, deoarece determina buna functionare a unei pompei.
Fntersectia dintre caracteristica pompei si a conductei, sau retelei de conducte
determina punctul optim de functionare.
6.*. Cur-eri e+luente
1urgerea unui fluid dintrun domeniu pe carel ocupa initial, ntrun alt
domeniu ocupat de un fluid identic, sau diferit lui, poarta numele de curgere efluenta.
Fn acesta categorie intra curgerea fluidelor prin orificii si a!uta!e.
6.*.1. Ori+iii
n esenta, un orificiu este o gaura practicata ntrun perete. O carcateristica a
curgerii prin orificiu o reprezinta faptul ca trecerea fluidului se face sub forma unui !et, care la nceput se va contracta, iar
apoi va fi divergent. 'a o distanta l<8.@d de la suprafata interioara a peretelui va avea cea mai mica sectiune, numita
sectiunea maxim contractata (planul FF din figura ).**). #aportul dintre aria orificiului, $ si aria sectiunii maxim
contractate, $ poarta numele de coeficient de contractie"
().-,)
1lasificarea orificiilor se poate face dupa mai multe criterii"
dupa forma sectiunii" circular, dretunghiular, oval, etc.
dupa marime
orificii mici, daca h 9 *8do, caz n care se considera ca vitezele sunt uniform distribuite n sectiune
orificii mari, daca h 6 *8do, vitezele n acest caz sunt neuniform distribuite0
dupa grosimea peretelui"
orificii n perete subtire, daca t 6 ,do , adica !etul nu se va lovi de peretele orificiului n etapa de
destindere (acest lucru se realizeaza n general, prin nclinarea muchiilor)
orificii n perete gros, daca t 9 ,do , ceea ce va conduce la impact ntre !et si perete, adica !etul
va fi influentat de catre perete0
dupa nivelul fluidului n aval de orificiu
orificiu liber ((igura ).**.)
orificiu inecat ((igura ).*,.)
dupa pozitia orificiului
orificiu n perete lateral
orificiu plasat pe fundul
rezervorului
dupa contractia !etului ((igura
).*7)"
cu contractie totala a
!etului, daca m 9 7a si n
9 7b (forma !etului nu
este influentata de catre
perete)0
cu contractie limitata a !etului daca fie m 6 7a, sau n 6 7b0
cu contractie partiala a !etului, daca m < 8, sau n < 8
6.*.1.1. Ori+iiu 'i. li/er )n "erete su/tire u %ntratia %'"leta a 0etului
Principalii parametri ce se cer a fi determinati n cazul curgerii prin orificii sunt
viteza si debitul. Pentru ai determina se va folosi ecuatia lui ?ernoulli scrisa ntre doua
puncte aflate n planele F, respectiv FF ((igura ).*-).
Pentru o tratare mai facila a problematicii orificiilor se vor face c%teva ipoteze"
nivelul suprafetei libere (sarcina orificiului) este constant0
se vor negli!a pierderile energetice ntre suprafata libera si orificiu0
se considera ca distributia de viteze este constanta n !et0
se considera ca din infinitatea de particule aflate pe suprafata libera, una, sau mai multe vor trece prin axa
orificiului, ceea ce ofera posibilitatea aplicarii ecuatiei lui ?ernoulli pentru o linie de curent.
Gcuatia lui ?ernoulli scrisa ntre doua puncte, situate pe suprafata libera (planul F) si respectiv n planul
suprafetei maxim contractate (planul FF)
().-7)
unde"
z, < 80 z* < h0 p, < p80
.
Daca se considera ecuatia de continuitate"
$* v* <$c v, ().--)
rezulta"
. ().-@)
Daca se negli!eaza raportul ariilor si se noteaza"
().-))
coeficient de viteza, expresia vitezei va fi"
. ().-))
1oeficientul de viteza este adimensional si reflecta pierderile de sarcina din orificiu si n cazul orificiilor are valori
cuprinse ntre 8.DB.8.D..
Debitul va avea expresia"
().-.)
Daca se considera"
, ().-D)
unde K este coeficientul de debit si ia valori, n cazul orificiilor, cuprinse ntre 8.)8.8.)*, debitul va avea expresia"
().@8)
1oeficientul de debit reflecta si el, pierderile prin orificiu, practic o parte din debit se pierde datorita rezistentelor
hidraulice. Din acest motiv se urmareste reducerea acestuia. $stfel, n cazul rezistentelor hidraulice de comanda se
cauta acele forme geometrice pentru care coeficientul de debit este cel mai mare, pierderile fiind minime. +a a!uns
astfel, pentru rezistente cu muchii ascutite la valori ale lui K de 8.B,.8.B-
:n cazul n care rezervorul este deschis ((igura ).**), se obtine pentru viteza, respectiv debit"
. ().@*)
().@,)
6.*.1.$. Ori+iiu 'are. li/er )n "erete su/tire

:n acest caz, viteza se determina identic ca n cazul curgerii prin orificiile mici, valoarea ei fiind"
. ().@7)
Debitul va fi"
. ().@-)
6.*.1.*. Cur-erea stati%nara "rintr(un %ri+iiu ineat
:n acest caz, ecuatia lui ?ernoulli se va scrie ntre doua puncte aflate pe
suprafetele libere ((igura ).*@).
+e considera ca nivelele celor doua lichide sunt constante, adica vitezele sunt
nule. :ntre cele doua puncte, apar doua rezistente hidraulice locale, datorita faptului ca
lichidul se contracta, urmat de o destindere.
Gcuatia lui ?ernoulli va avea forma"
().@@)
unde"
Lc este coeficientul pierderilor de sarcina datorat contractiei !etului0
Ld este coeficientul pierderilor de sarcina datorat destinderii !etului.
Miteza va fi"
, ().@))
sau, consider%nd coeficientul de debit"
().@B)
obtinem"
. ().@.)
Debitul va fi"
().@D)
Pentru cazul prezentat n figura ).*,, n care presiunile pe cele doua suprafete sunt egale cu presiunea
atmosferica vom avea"
, ().)8)
respectiv"
. ().)*)
6.*.1.1.1. 2%lirea )n re-i' stati%nar a rezer3%arel%r
6.*.1.1.$. 2%lirea )n re-i' nestati%nar a rezer3%arel%r

+e considera un rezervor cilindric cu suprafata libera $* si un orificiu plasat pe fundul acestuia, av%nd
suprafata $,. +e introduce raportul lor" a < $*= $,.Gcuatia lui ?ernoulli se scrie si n acest caz ntre doua puncte, unul pe
suprafata libera a lichidului, iar al doilea n planul orificiului plasat pe fundul rezervorului"
, ().),)
sau, n cazul n care prresiunile sunt egale""
().)7)
sau"
().)-)
1onsider%nd"
().)@)
rezulta"
().)))
cu solutia"
().)B)
Timpul de golire al rezervorului va fi"
. ().).)
Daca se considera ca n momentul initial viteza suprafetei libere a fost zero,iar rezervorul a fost plin p%na la
naltimea h, se determina constanta"
().)D)
6.*.$. Cur-erea "rin a0uta0e
$!utalul este un alt caz n care exista curgere efluenta. Gl se obtine,
constructiv, prin atasarea unui tub scurt, de lungime '<(7.@) d ((igura ).*))
1lasificarea a!uta!elor se face si aici dupa c%teva criterii"
geometria tubului"
forma sectiunii (cerc, dreptunghi, etc.)0
geometria tubului (cilindric. convergent, divergent)0
pozitia fata de perete (exterior, interior)0
tipul de curgere (liber, necat)
1aracteristic a!uta!elor este faptul ca !etul, dupa o contractie, urmata de destindere (ca n cazul orificiilor), se va
atasa la peretele tubului. Practic, aici nt%lnim doua pierderi locale de sarcina (prima data de contractia, iar a doua de
destinderea !etului) si o pierdere liniara de sarcina, pe lungimea l, unde are loc atasarea !etului.
Gcuatia lui ?ernoulli scrisa ntre un punct de pe suprafata libera (planul F) si un al doilea plasat pe axa
a!uta!ului, n planul de iesire din acesta (planul FF), va avea forma"
().B8)
unde"
,
,
.
1onsideram nivelul lichidului din rezervor invariabil, adica si rezulta"
, ().B*)
sau"
. ().B,)
Daca se noteaza
, ().B7)
coeficientul de viteza n cazul curgerii prin
a!uta!e, relatia ( )devine"
,
().B-)
relatie asemanatoare expresiei vitezei la
curgerea prin orificii, diferenta consta n valoarea pe care o ia coeficientul de debit. :n cazul curgerii
prin a!uta!e cilindrice exterioare aceasta este" Na < 8..,.
Debitul prin a!uta! va fi"
, ().B@)
dar tin%nd seama de faptul ca diametrul interior al a!uta!ului si diametrul !etului la iesire din acesta
coincid, coeficientul de contractie Ka va avea valoarea Ka < *
O comparatie ntre orificii si a!uta!e, acoate n evidenta urmatoarele"
viteza este mai mare (8.DBO din viteza teoretica) la curgerea prin orificii, dec%t prin a!uta!e (8..,O)0
debitul este mai mare (8..,O din cel teoretic) la curgerea prin a!uta!e, dec%t prin orificii (8.)*O).
1oncluzia care se desprinde este ca se recomanda utilizarea orificiilor n cazurile n care se cere o
concentratie mare de energie pe o suprafata relativ mica (de exemplu" taiere cu !et de apa) si a a!uta!elor pentru cazurile
n care se cere un debit mare (de exemplu" stingerea incendiilor, sau golirea ntrun timp scurt a rezervoarelor).
6.1. 4eturi +luide
Fesirea unui fluid dintrun orificiu, sau a!uta! are loc sub forma unei v%ne, numita !et
fluid. Din punct de vedere al mediului n care are loc iesirea acestora, !eturile de fluid
pot fi necate, sau nenecate.
FFF ).-.*. 2eturi nenecate
(orma unui !et, n general depinde de natura fluidului si de parametri acestuia
si se considera ca are trei zone ((igura ).*B)"
zona compacta, caracterizata prin faptul ca exista o portiune centrala de
forma conica, n care fluidul si pastreaza caracteristicile avute la iesirea
din orificiu, sau a!uta!, la periferia careia ncepe procesul de destramare al
!etului0
zona de destramare, n care datorita turbulentelor interne si frecarilor
exterioare, !etul are tendinta de a se destrama, fiind un amestec ntre doua
fluide0
zona stropilor, n care apar picaturile, ale caror marimi sunt date de natura
lichidului, respectiv de tensiunile superficiale.
Deosebit de importanta este cunoasterea distantei p%na la care a!unge !etul,
numita Ibataia !etuluiI ((igura ).*.).
?ataia verticala, teoretica P
t
, a !etului se poate determina pornind de la ecuatia
lui ?ernoulli pentru fluide ideale"
().B))
unde"
p
*
< p
,
< p
8
0
z
*
< 80 z
,
< P
t
0
v
,
< 8,
rezult%nd"
().BB)
?ataia reala va avea expresia"
().B.)
unde h
r
este pierderea de sarcina datorata frecarilor si care se poate scrie sub forma"
().BD)
Q, fiind un coeficient de frecare.
$sa cum se poate observa, relatiile obtinute sunt asemanatoare celor din
mecanica solidului.
:n cazul determinarii bataii orizontale maxime sa observat ca, analog
mecanicii solidului, bataia maxima se obtine la nclinarea !etului cu un unghi a carui
valoare este si@tuata n !urul a -@R.
6.1.$. 4eturi )neate
Desi, ca n cazul !eturilor nenecate, exista nucleul central n forma conica, la
!eturile necate apare o particularitate, care consta n existenta a numai doua zone,
lipsind aceea a picaturilor, destramarea !etului fac%nduse n acest caz sub actiunea
frecarilor ce apar la contactul cu fluidul exterior (figura ).*D).
:n cadrul procesului de curgere are loc o antrenare, n zona de destramare, de
catre fluidul interior a celui exterior, diametrul !etului astfel format, cresc%nd
continuu. Miteza, descreste at%t pe directia longitudinala, c%t si transversala a !etului.
FM ).-.7. 2eturi partial
limitate. Principiul 1oanda
Fntroducerea unui perete n
interiorul unui !et fluid duce la obtinerea
!eturilor partial limitate ((igura ).,8).
(orma acestui perete are un rol
determinant n configuratia !etului. 3umai peretele plan genereaza, n sensul strict al
notiunii !etul partial limitat.
$cesta se va comporta, n esenta asemanator, pe partea opusa peretelui, cu !etul liber, cu observatia ca at%t zona
compacta c%t si bataia vor fi mai mari la !etul partial limitat.
:n cazul n care forma peretelui este diferita de o suprafata plana, exista mari
sanse de a se produce efectul 1oanda. $cesta consta n atasarea !etului la o
suprafatta, numita Isuprafata 1oandaI, sau volet ((igura ).,8).
Desi frecarea de un perete n mod normal ar conduce la o scadere accentuata
a vitezei !etului, mecanismul producerii efectului 1oanda arata contrariul, fapt explicat
prin aparitia unei zone depresionare ntre !et si volet, care lucreaza ca o pompa de
vid, atrag%nd !etul si prin aceasta cresc%ndui viteza. :ntro prima faza !etul este atras
spre volet, se loveste de acesta, este reflectat, dar urmatoarea depresiune l va
atrage la r%ndul sau.
+e cunosc o multime de forme de volet si de aplicatii ale efectului 1oanda.
(aptul ca pierderea energetica a !etului este foarte mica, face ca rezistenta la
naintare a unui corp ale carui suprafete sunt de tip volet sa fie mica. De aceea
efectul 1oanda este folosit n proiectarea si constructia profilelor aerodinamice, n
constructia caroseriilor de autovehicule, avioane, etc.
Deosebit de rasp%ndite n deceniul . al secolului trecut, au fost elementele
fluidice, sau amplificatoarele fluidice, de asemenea bazate pe efectul 1oanda. Gle
functioneaza n regim de comutatie ((igura ).,*), av%nd un !et de alimentare, $ si
unul, sau doua !eturi de comanda. +ub actiunea !etului de comanda, cel de
alimentare si schimba directia, atas%nduse de peretele uneia, sau al alteia dintre
cele doua ramuri (canale) receptoare.
Termenul de amplificatoare fluidice este legat de faptul ca presiunea pe
ramurile receptoare este mai mare dec%t presiunea celor de comanda.
1onstructia cu doua !eturi de comanda este caracteristica elementelor fluidice
simetrice, sau bistabile. :n acest caz, este suficienta actionarea cu un !et de comanda
pe o durata limitata de timp (at%t timp c%t !etul principal sa se ndrepte spre ramura
receptoare opusa). 'a ncheierea actiunii !etului de comanda, directia de curgere nu
se schimba, trecerea !etului principal pe cealalta ramura receptoare fac%nduse
printro comanda din partea opusa.
:n cazul elementelor fluidice nesimetrice, !etul principal va avea o directie (se
va atasa de un canal receptor) preferentiala. +chimbarea directiei se face cu un
singur !et de comanda, !etul principal ram%n%nd pe canalul receptor at%ta timp c%t va
fi actionat. :ntreruperea actiunii !etului de comanda duce la revenirea celui principal n
pozitia initiala, preferentiala.
6.1.*. E0et%are
Sn alt exemplu de aplicatie a teoriei !eturilor l constituie e!ectorul. :n principiu,
un !et de mare viteza (energie cinetica mare) este introdus n interiorul e!ectorului
prin intermediul unui a!uta! (figura ).,,).
Din ecuatia lui ?ernoulli rezulta faptul ca o crestere a vitezei duce la scaderea presiunii statice a !etului, ceea
ce conduce la antrenarea celui deal doilea fluid de catre !etul principal.
Pentru determinarea vitezelor, ale caror profile sunt prezentate n figura )., se
utilizeaza sistemul format din ecuatia de continuitate
()..8)
si legea impulsului, scrisa ntre sectiunile F si FF, sub forma"
()..*)
unde T este densitatea gazului.
6.,. Deter'inarea de/itului "rin 'et%da stran-ularii
6.,.1. C%nsideratii te%retie
&asurarea cantitatii de lichid, aer, abur sau alte gaze, necesare desfasurarii proceselor tehnologice n care
sunt folosite fluidele, este mi!locul prin care se controleaza functionarea si se diri!eaza exploatarea diferitelor instalatii,
masini si agregate de tip hidraulic.
Procesele tehnologice n care agentul de lucru este un fluid, se desfasoara cu mare rapiditate si prezinta o
mare sensibilitate la perturbarea regimului de miscare, de aceea debitul alaturi de presiune si temperatura constituie
un parametru important n reglarea si automatizarea procesului respectiv.
Prin debit se ntelege cantitatea de fluid care trce printro sectiune oarecare a unui circuit hidraulic, n unitatea de timp.
1antitatea de fluid poate fi masurata n unitati volumetrice sau masice, ceea ce a impus notiunea de debit volumetric H
sau debit masic H&. 1ele doua debite se exprima prin relatiile"
()..,)
n care"
v viteza medie dupa normala de scurgere la sectiunea $0
$ sectiunea de scurgere0
densitatea fluidului.
$paratele pentru masurarea debitelor sunt diferite, dupa cum diferite sunt metodele care stau la baza realizarii
lor. (iecare din ele av%nd un anumit domeniu de masurare, cu avanta!e si dezavanta!e cu precizie mai mare sau mai
mica, utilizarea unuia, sau altuia, fiind impus de anumite necesitati practice. Sn aparat de masura si control, pe l%nga
precizie si siguranta, trebuie sa posede rapiditate n masurare, sa fie
pe c%t posibil simplu, usor de manevrat si expeditiv. Pentru circuitele
hidraulice sub presiune aparatul cel mai rasp%ndit este debitmetrul cu
dispozitiv de strangulare.
Pentru deducerea formulei de calcul a debitului pentru un
debitmetru cu strangulare, se va considera o conducta orizontal de
diametru D, pe care se monteaza o plac cu sectiunea de trecere
avnd diametru d=D 6 *. ((igura ).,7)
Deoarece debitul este acelasi prin toate sectiunile prin care
trece, piesa de strangulare obliga fluidul sasi creasca viteza prin
sectiunea de diametru d. Din ecuatia lui ?ernoulli pentru fluide ideale"
, ()..7)
rezulta ca variatia termenului cinetic atrage dupa sine schimbarea presiunii.
#ezulta, deci, ca micsorarea sectiunii de trecere creeaza o diferenta de presiune p, care masurata cu un
manometru diferential, poate servi ca masura pentru debit.
1onsider%nd ca prin conducta fluidul trece fara frecare, si tin%nd seama ca z* z,, pentru sectiunea $*, $, si
$,U putem scrie"
()..-)
Daca v,U9v*, atunci p,U6p* si deci prin piesa de strangulare se creeaza o diferenta de presiune p < p*p,, care se
poate masura cu un piezometru diferential.
Debitul care trece prin sectiunea $, se poate calcula daca se cunoaste viteza v,. Din relatia ()..-) rezulta"
. ()..@)
Vin%nd seama de ecuatia de continuitate pentru un lichid
, ()..))
n care reprezinta sectiunea fluidului imediat n aval de piesa de strangulare, relatia ()..@) devine"
()..B)
Prezenta piesei de strangulare face ca sectiunea reala a lichidului sa devina mai mica dec%t $,, adica"
()...)
unde Q este coeficient de contractie.
Daca se noteaza"
, ()..D)
n care ImI, reprezinta raportul de strangulare, viteza v, se exprima prin relatia"
. ().D8)
si care reprezinta viteza teoretica n sectiunea $,.
Din cauza frecarii lichidului cu peretii conductei si cu piesa de strangulare, precum si a neuniformitatii, viteza
reala vr este diferita de cea teoretica, ntre ele exist%nd relatia"
. ().D*)
Prin urmare"
().D,)
Debitul volumetric real care trece prin sectiunea piesei de strangulare va fi"
().D7)
Vin%nd seama de relatiile (B.B) si (B.**), debitul real va fi dat de formula"
().D-)
n care sa notat"
coeficientul de contracie al venei fluide ce parcurge orificiul de seciune $,0
coeficientul de corectie al vitezei0
$, sectiunea de trecere prin piesa de strangulare0
p* presiunea n amonte si n apropierea piesei de strangulare0
p, presiunea n aval si n apropierea piesei de strangulare0
densitatea fluidului care trece prin debitmetru.
:ntruc%t coeficientii si nu se pot determina independent unul fata de celalalt, se unesc ntrnu singur
coeficient ,
, ().D@)
care se numeste coeficientul de debit al debitmetrului.
Daca notam p*p, < p si tinem seama de relatia ().D@), relatia ().D-) devine"
. ().D))
#elatia ().D)) este valabila numai pentru lichide.
Pentru gaze se introduce n formula un coeficient de corectie care tine seama de influenta compresibilitatii
asupra densitatii si a coeficientului de contractie. :n acest caz, admit%nd o transformare adiabatica, debitul pentru un gaz
se calculeaza cu relatia"
().DB)
1oeficientul , numit coeficient de expansiune, depinde de contractia gazului, de exponentul adiabatic si de
raportul presiunilor absolute p*=p,, si valorile lui se pot lua din diagrame.
#evenind la debitul pentru lichide, din analiza relatiei ().D)) rezulta ca operatia de masurare a debitului, marimea
care se schimba cu schimbarea debitului este diferenta de presiune p, restul marimilor fiind constante. Daca se
noteaza"
().DB)
se obtine o formula foarte simpla pentru calculul debitului si anume"
().D.)
Din relatia ().D.) rezulta ca, pentru masurarea debitului este necesara o singura citire" diferenta de presiune p
dintre cele doua sectiuni (nainte si dupa strangulare), cu conditia ca sa fie cunoscuta constanta aparatului A. $ceasta
constanta se determina prin etalonare.
$paratele pentru masurarea debitului care au la baza strangularea seciunii de trecere a fluidului, sunt cele mai
rasp%ndite si sunt cunoscute sub denumirea de debitmetre.
&icsorarea sectiunii de trecere se realizeaza cu a!utorul unor piese care poarta denumirea de diafragme, a!uta!e
si tuburi Menturi. #elatia ()...) este valabila pentru toate tipurile de aparate pe care sunt montate piese de strangulare,
ram%n%nd ca sa se determine pentru fiecare aparat, valoarea constantei aparatului A.
:n cele ce urmeaza se dau c%teva elemente si particularitati pentru cele trei piese de strangulare.

a) Diafragmele
Diafragmele constituie unul din cele mai simple dispozitive de strangulare ((igura ).,-). Gle sunt piese care au
forma unui disc cu grosime mica, n care este practicata o deschidere circulara de diametru d 6 D si care se fixeaza n
aparat cu a!utorul a doua flanse.
$u avanta!ul ca fiind simple, reproducerea lor nu prezinta
dificultate constructiva, astfel ca o diagrama odata etalonata, toate
celelalte geometric identice cu aceasta functioneaza n aceleasi conditii.
Diagramele pot fi utilizate pentru domeniul"
8.8@ m 8.B8
limita superioara fiind limitata de caderea de presiune n aparat. +unt
recomandate pentru D9 @8 mm, si unde lichidul nu are impuritati solide.
$u nsa dezavanta!ul ca, datorita variatiei bruste de sectiune, pierderea de energie la
trecerea fluidului prin diafragma este mare.

b) $!uta!ele
$!uta!ele au, n principiu, forma unui orificiu calibrat, av%nd la intrare o parte racordata lin, iar la iesire o parte
cilindrica dreapta ((igura ).,D).
Deoarece intrarea n a!uta! este profilata, pierderea de energie este mai mica fata de diafragme si deci crete
precizia de msurare.
Domeniul de utilizare este"
8.8@ m 8.)@
si diametre ale conductei de @8 6 D 6 ,88 mm.
$u dezavanta!ul ca, din punct de vedere al realizarii, necesita o executie mai pretentioasa.
c) Menturimetrele
:n principiu, un debitmetru venturimetru, se compune dintrun a!uta! convergent, la intrare, o parte cilindrica si
un tronson divergent (difuzor) la iesire ((igura ).78).
Tuburile Menturi au fost studiate mai putin dec%t diafragmele sau a!uta!ele. :ncercari sau facut totusi pentru
conductele ale caror diametru este cuprins ntre @8 si @88 mm, si mai ales pentru lichide, cu toate ca ele sunt
recomandate si pentru gaze si abur.
Dupa lungimea difuzorului, venturimetrele sunt de constructie scurta, sau lunga, ultimele fiind mai rar nt%lnite.
Menturimetrele sunt recomandate n conditiile"
8.8@ m 8.), D 9 @8 mm, d 6 .8 mm.
Trecerea de la partea cilindrica a tubului la partea divergenta de iesire se face la un unghi care trebuie sa
satisfaca conditia"
@ 78
Pentru alegerea unuia dintre cele trei tipuri de piese de strangulare, trebuie sa se tina seama de urmatorii factori"
costul si simplitatea executiei0
precizia ceruta la masurare0
conditiile de montare.
Diafragmele si a!uta!ele au variaii ale presiunii mai mari dec%t venturimetrele. Totusi simplitatea executiei celor
dint%i, lungimea redusa, au impus folosirea diafragmelor si a!uta!elor.
1onditiile de monta! influenteaza precizia masurarii. 3u se admit variatii de sectiune sau alte elemente de regla!
pe o lungime de l*<(@,@) D n amonte si l, < @ D n aval de instrument.