MISCAREA LICHIDELOR IN CONDUCTE

1. Pierderile longitudinale de sarcina hidraulica

Asa cum s-a mentionat in 7.4, pierderile de sarcina hidraulica reprezinta energia hidraulica transformata, datorita
frecarii fluidului, in caldura, care apoi este disipata in mediul ambiant. Conform relatiei (7.57), sarcina hidraulica
disipata hd (sau pierderea de sarcina hidraulica) este egala cu suma pierderilor longitudinale hL si a celor locale hl.
Pierderile longitudinale de sarcina hidraulica sunt proportionale cu lungimea conductei, iar pierderile locale sunt cauzate
de obstacolele existente de-a lungul conductei.

Figura 1. Schema unei conducte orizontale cu sectiunea circulara

Pentru a exprima pierderile longitudinale de sarcina hidraulica, se considera miscarea stationara a unui
lichid printr-o conducta orizontala de diametru d si lungime l (figura 1). Indexand cu 1 marimile din sectiunea din
amonte (unde sarcina hidraulica este mai mare) si cu 2 marimile din sectiunea din aval , si tinand seama de
faptul ca forta de inertie este nula, se poate scrie ecuatia de echilibru dinamic al fortelor
(2)
unde
miscarii,

este forta de presiune in sectiunea 1,

forta de presiune in sectiunea 2, orientata in sensul opus

forta de frecare dintre fluid si peretele conductei,

forta masica.

Alegand axa Ox in axa conductei spre dreapta si axa Oz verticala ascendenta, fortele din ecuatia (2) vor avea
expresiile

(3)
unde p1, p2 sunt presiunile la densitatea lichidului, iar extremitatile conductei, p efortul unitar tangential la
peretele conductei. Proiectand ecuatia (2) pe axa Ox si folosind relatiile (3), se ajunge la expresia

(4)
din care rezulta

(5)
Intrucat p = f v2/2 = v2/8, pierderea longitudinala de sarcina hidraulica, exprimata ca diferenta de
presiune, devine

(6)
=unde 4f se numeste coeficient de rezistenta hidraulica longitudinala, iar f coeficientul de rezistenta
hidraulica al lui FANNING. Relatia (6) este cunoscuta sub numele de formula DARCYWEISBACH si poate fi
scrisa si sub forma de inaltimi, prin impartire la g, astfel

(7)
depinde, in principiu,Coeficientul de numarul REYNOLDS si de rugozitatea relativa a conductei k/d, dar
aceasta dependenta poate fi doar partiala si este functie de regimul de miscare.

2. Determinarea in cazul miscariicoeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala

laminare
In cazul miscarii laminare, relatia (6) este echivalenta cu relatia (7.32), explicitata pentru diferenta de presiune
astfel

(8)
unde s-a omis indicele m din simbolul vitezei medii pe sectiune.
Prin identificarea relatiilor (6) si (8) rezulta pentru coeficientul de rezistenta hidraulica in cazul miscarii
laminare formula
(9)
care este confirmata de experimente.

3. Determinarea coeficientului de rezistenta hidraulica longitudinala in cazul miscarii

turbulente
Cunostintele asupra miscarii turbulente in conducte se bazeaza, in principal, pe rezultatele si observatiile
experimentale acumulate cu privire la profilul vitezei medii temporale si la gradientul de presiune. Este bine
precizat ca profilul vitezei si gradientul de presiune sunt extrem de sensibili fata de starea neteda sau rugoasa a
peretelui interior al conductei. Din acest punct de vedere, in cadrul regimului turbulent de miscare se disting trei
domenii: domeniul conductelor netede, domeniul conductelor partial rugoase (mixte) si domeniul conductelor
rugoase.

3.1. Rugozitatea conductei

In majoritatea cazurilor de interes practic, peretele interior al conductei nu este perfect neted si, ca urmare, in
zonele miscarii turbulente, rugozitatea peretelui poate afecta in mod semnificativ profilului vitezei si gradientului
de presiune generat de frecare.
Rugozitatea este cauzata de natura materialului conductei si de modul de confectionare a acesteia; in timp,
rugozitatea este influentata de fenomenele de eroziune si coroziune. Rugozitatea poate fi creata si artificial, in
scopuri experimentale, prin lipirea unor granule de nisip pe peretele interior al conductei.
Descrierea completa a rugozitatii unei conducte necesita definirea geometriei asperitatilor, referitoare la
inaltime, lungime, latime si forma, precum si cunoasterea distributiei asperitatilor. Deoarece acest lucru nu este
posibil, a devenit obisnuit sa se utilizeze notiunile de rugozitate naturala si rugozitate artificiala, sa se masoare
rugozitatea artificiala ca inaltimea medie a granulelor de nisip si sa se stabileasca legatura empirica intre
rugozitatea naturala si rugozitatea artificiala.
Din analiza dimensionala a rezultat ca efectul rugozitatii depinde de rugozitatea relativa, definita sub forma
k/d, unde k este inaltimea medie a granulelor de nisip, considerate a avea dimensiuni relativ uniforme si presupuse
a fi uniform distribuite in conducta cu rugozitate artificiala. In cazul rugozitatii naturale, k este inaltimea granulelor
uniforme de nisip care ar da efectul observat al rugozitatii naturale.

Figura 2. Efectul rugozitatii conductei asupra miscarii turbulente

Efectul rugozitatii in cadrul miscarii turbulente depinde de rugozitatea relativa si de numarul REYNOLDS.
Aceasta dependenta este atribuita substratului laminar existent in vecinatatea peretelui. Daca grosimea substratului
laminar este suficient de mare pentru a acoperi rugozitatile (ceea ce se intampla la valori relativ mici ale numarului
REYNOLDS), efectul rugozitatii este nul si conducta este neteda din punct de vedere hidraulic (cazul a din figura
2). Daca, in urma cresterii numarului REYNOLDS, grosimea substratului laminar devine comparabila cu
rugozitatea, iar cele mai proeminente asperitati patrund in zona miscarii turbulente (cazul b), se trece in domeniul
conductelor partial rugoase (mixte), iar la valori foarte mari ale numarului REYNOLDS grosimea substratului
laminar devine inferioara inaltimii asperitatilor (cazul c) si se ajunge la domeniul conductelor rugoase.
Se defineste un numar REYNOLDS relativ la rugozitate prin relatia

(10)
Rugozitatea este ingropata in substratul laminar daca Rek < 5. SCHLICHTING (1968) a gasit ca rugozitatea
incepe sa isi manifeste efectul asupra miscarii turbulente de la Rek = 3, ceea ce face ca, in domeniul 3 < Rek < sa

depinda atat de rugozitatea70, coeficientul relativa cat si de numarul REYNOLDS. Datele lui NIKURADZE si
alte date mai recente au aratat ca, pentru Rek > depinde numai de70, coeficientul rugozitatea relativa. In acest
mod, zona miscarii turbulente se imparte in trei domenii: domeniul conductelor netede hidraulic, domeniul
conductelor partial rugoase si domeniul conductelor rugoase. Aceste trei domenii sunt delimitate de Rek = 3 si Rek
= 70.
Relatia (10) nu poate fi utilizata pentru stabilirea domeniului miscarii turbulente, ci doar pentru verificare, ,
adeoarece in aceasta ecuatie intervine coeficientul de rezistenta hidraulica carui determinare impune cunoasterea
domeniului de curgere.
Un alt mod de estimare a domeniului miscarii turbulente este bazat pe calcularea marimilor adimensionale

(11)

(12)
unde n este coeficientul de rezistenta hidraulica longitudinala calculat in ipoteza ca miscarea este turbulenta in
domeniul conductelor netede.
Daca 3.000 < ReRe 1, miscarea turbulenta se desfasoara in domeniul conductelor netede din punct de
vedere hidraulic; daca Re1 < ReRe 2, miscarea apartine domeniului conductelor partial rugoase, iar pentru Re >
Re2, miscarea turbulenta este in domeniul conductelor rugoase.
3.2. Domeniul conductelor netede
Rezultatele experimentale asupra gradientului de presiune si, in mai mica masura, asupra profilului vitezei
medii temporale pentru miscarea turbulenta in conducte netede au inceput sa se acumuleze inca din timpul lui
REYNOLDS (1883).
Reprezentarea gradientului de presiune in functie de coeficientul de rezistenta hidraulica l-a condus pe
BLASIUS (1913) la urmatoarea formula empirica
(13)
valabila in domeniul 3.000 < 10Re 5 si cunoscuta sub numele de formula lui BLASIUS.
VON KRMN (1930) a stabilit o ecuatie ca functie de Re, pe baza vitezei maxime si a razei
conductei.pentru Constantele numerice ale acestei ecuatii au fost determinate de NIKURADZE (1932), cu
ajutorul datelor experimentale. Ecuatia obtinuta este cunoscuta sub numele de ecuatia lui NIKURADZE si are
forma

(14)
fiind valabila pentru conducte netede in domeniul 3.000 < Re < 3106.
O alta ecuatie, valabila in acelasi domeniu, dar explicita, este cea stabilita de DREW, KOO si MCADAMS
(1932):
(15)
3.3. Domeniul conductelor partial rugoase
In domeniul conductelor partial rugoase, profilul vitezei depinde atat de k/d, cat si de Re. COLEBROOK si
WHITE (1937) au propus pentru in acest domeniu formulacoeficientul

(16)
iar ulterior (1939), COLEBROOK a stabilit ecuatia empirica

(17)
Ecuatiile (16) si (17) sunt implicite, deci pot fi folosite doar printr-un procedeu iterativ (de incercareeroare).
In anul 1966, WOOD a formulat o ecuatie empirica , care este aproape echivalenta cu relatia luiexplicita in
COLEBROOK si are forma
(18)
unde

(19)
Desi relatia lui WOOD prezinta abateri maxime de 4%, ea este preferata ecuatiei lui COLEBROOK.
3.4. Domeniul conductelor rugoase
Cele mai complete studii ale miscarii turbulente in conducte cu rugozitate bine definita (prin fixarea unor
granule de nisip pe peretele interior al conductelor) sunt datorate lui NIKURADZE (1933). El a obtinut date
experimentale referitoare la gradientul de presiune si profilul vitezei.

Datele experimentale obtinute de NIKURADZE pentru coeficientul f /4 sunt prezentate in= figura 3, sub
forma diagramei care-i poarta numele. Curbele din zona conductelor rugoase au fost reproduse de NIKURADZE
cu relatia

Figura 3. Diagrama NIKURADZE

(20)
care este aproape identica cu formula

(21)
cunoscuta sub numele de ecuatia VON KRMN.

4. Graficul coeficientului
de rezistenta hidraulica
Relatiile (14), (17) si (20) in domeniilecorespunzatoare coeficientului de rezistenta hidraulica conductelor
netede hidraulic, partial rugoase, respectiv rugoase sunt prezentate grafic in figura 4, modificata dupa MOODY
(1944). Aceste relatii si graficele lor reprezinta cele mai bune cunostinte actuale despre efectul parametrilor Re si
k/d asupra coeficientului de rezistenta in miscarea turbulenta. Trebuie sa se retina ca marimeahidraulica k este
rugozitatea granulelor de nisip si ca rugozitatea naturala trebuie sa fie determinata ca rugozitatea granulelor de
nisip care conduce la aceeasi valoare . Singura cale de efectuare a acestei operatii consta in compararea
comportarii conductelor rugoase cu rugozitate naturala cu aceea a conductelor captusite cu granule de nisip.
MOODY a facut astfel de comparatii, iar rezultatele sunt prezentate in figura 5, sub forma graficelor, frecvent
folosite, care dau rugozitatea absoluta si relativa a granulelor de nisip pentru o serie de materiale din care sunt

realizate conductele.

Figura 4. Diagrama MOODY modificata

Rugozitatile din figura 5 sunt corecte pentru materialelor indicate, dar nu este posibil ca ele sa fie precise
pentru orice material. De aceea, ori de cate ori se pot obtine rezultate din teste de miscare efectuate pe conducte
identice sau similare celor care urmeaza sa fie utilizate, , iar dintrebuie sa se calculeze coeficientul figura 4,
pentru valoarea respectiva a lui Re, sa se citeasca valoarea raportului k/d care urmeaza sa fie folosita in calculele
viitoare.

Figura 5. Rugozitatea absoluta si relativa o conductelor construite din diferite materiale

5. Pierderile locale de sarcina hidraulica

Pierderile de sarcina hidraulica datorate existentei in conducta a unor robinete, vane, coturi, ramificatii,
schimbari de sectiune, aparate pentru masurarea debitelor etc. se numesc pierderi locale de sarcina hidraulica si se
exprima sub forma

(22)
unde valorile coeficientului de pierderi locale cl sunt indicate in literatura de specialitate [13, 26] pentru diferite
obstacole, in functie de tipul, dimensiunile si gradul de reducere a sectiunii conductei.
Pierderile locale de sarcina hidraulica pot fi exprimate si prin relatia (7), pe baza lungimii echivalente le,
definite de egalitatea

sub forma

(23)
In aproape toate cazurile, pierderile locale de sarcina hidraulica se determina experimental, stabilindu-se
coeficientul cl sau lungimea le. O exceptie in acest sens o constituie cazul cresterii bruste a sectiunii, pentru care
pierderea locala de sarcina hidraulica se determina analitic, cu formula (5.43). Astfel, apeland la ecuatia
continuitatii si substituind in relatia (5.43) expresia
, se obtine ecuatia

care, prin identificare cu relatia (22), duce la formula

(24)
Daca pierderea locala de sarcina hidraulica se exprima in functie de v2, se obtine, in mod similar, ecuatia

Figura 6. Schema reducerii bruste a sectiunii conductei

(25)
In cazul micsorarii bruste a sectiunii (figura 6), relatia (5.43) se aplica sub forma

(26)
unde vc este viteza in sectiunea contractata. Se defineste coeficientul de contractie prin relatia
cc = Ac/A2 ,
iar din ecuatia continuitatii

rezulta

(27)

sau

vc = v2/cc .

Astfel, ecuatia (26) capata forma

(28)

Prin identificarea relatiilor (22) si (28) rezulta pentru coeficientul de pierdere locala de sarcina hidraulica in
cazul micsorarii bruste a sectiunii conductei expresia

(29)

Valorile coeficientului de contractie cc se determina experimental. In tabelul 1 sunt prezentate valorile

coeficientului cc obtinute experimental de JULIUS WEISBACH (1855) pentru apa.

Tabelul 1

Figura 7. Graficul coeficientului de pierdere locala de sarcina hidraulica in cazul cresterii continue a diametrului conductei

Pierderea locala de sarcina hidraulica la intrarea dintr-un rezervor intr-o conducta este definita de
cl = 0,5 cand conducta are muchia dreapta si de 0,01 cl 0,05 cand muchia conductei este rotunjita (caz
in care pierderea locala de sarcina hidraulica este neglijabila). Atunci cand conducta patrunde in rezervor
dincolo de peretele interior al acestuia, pierderea de sarcina hidraulica este definita, pentru conducta cu
perete subtire, prin cl = 1.
Pierderea de sarcina in cazul cresterii continue a sectiunii conductei a fost cercetata experimental
de A. GIBSON (1912), iar rezultatele sunt prezentate in figura 7.

6. Clasificarea hidraulica a conductelor

Considerand miscarea stationara a unui lichid vascos incompresibil intr-o conducta, caderea de
presiune se exprima, conform ecuatiei lui BERNOULLI (7.58), sub forma
(30)
esteunde coeficientul lui CORIOLIS, definit de relatia (5.32); acest coeficient are valoarea 2 in cazul
miscarii laminare si valori cuprinse intre 1,01 si 1,1 in cazul miscarii turbulente. Cei patru termeni din
membrul drept ai ecuatiei (30) reprezinta variatia energiei potentiale, variatia energiei cinetice, pierderile
longitudinale, respectiv pierderile locale de sarcina hidraulica.
Daca, in ecuatia (30), variatia energiei cinetice si pierderile locale de sarcina hidraulica sunt
neglijabile in raport cu pierderile longitudinale, se ajunge la forma
(31)
corespunzatoare conductelor lungi, care sunt studiate in paragraful urmator.
Conductele pentru care caderea de presiune este exprimata de formula (30) se numesc conducte de
mica lungime si corespund situatiei in care termenii hl, hL si v2/(2g) au acelasi ordin de marime. In
categoria conductelor de mica lungime se incadreaza ajutajele.
Conductele scurte sunt cele pentru care termenul pierderii longitudinale de sarcina hidraulica este
neglijabil, iar relatia (30) devine
(32)
Din clasa conductelor scurte fac parte orificiile.

7. Calculul hidraulic al conductelor pentru transportul lichidelor