Sunteți pe pagina 1din 3

2.1.1. Ecuaţia liniară a filtrării unui fluid monofazic Complexitatea deosebită a geometriei interstiţiilor mediului poros face imposibilă stabilirea distribuţiei forţelor de frecare şi de presiune asociate mişcării

fluidelor în medii poroase

. Ca urmare, ecuaţia dinamicii fluidelor monofazice în

medii poroase a fost stabilită pe cale experimentală, sub formă macroscopică, de către inginerul francez HENRI DARCY (1856), în cadrul unor experimente de filtrare

a apei de alimentare a oraşului Dijon

. Ecuaţia astfel obţinută se numeşte ecuaţia lui

DARCY. Pe de altă parte, ecuaţiile scalare microscopice NAVIER STOKES extinse la mişcarea turbulentă guvernează şi mişcarea fluidelor în medii poroase şi se reduc la ecuaţiile mişcării laminare în interstiţiile în care tensiunile turbulente sunt neglijabile. Dar integrarea acestor ecuaţii (pentru a se ajunge la ecuaţiile macroscopice) este imposibil de realizat, din cauza necunoaşterii formei frontierelor interstiţiilor, necesare pentru exprimarea condiţiilor de aderenţă a fluidului la aceste frontiere. KING HUBBERT (1956) a arătat că ecuaţia lui DARCY poate fi obţinută din ecuaţiile NAVIER STOKES.

 

Experimentele lui DARCY au constat din filtrarea apei printr-un strat de nisip

neconsolidat, conţinut într-un tub cilindric vertical, prevăzut la capete cu două site, două prize manometrice şi două racorduri destinate circulaţiei apei prin nisip, de

sus în jos

. Valorile debitului de apă Q măsurate pentru diferite diferenţe de nivel h 1

h 2 (indicate de cele două tuburi manometrice) şi pentru anumite valori ale lungimii l a stratului de nisip dintre prizele manometrice au condus la dependenţa

Q

C

h 1

h

2

l

,

(2.1)

cunoscută sub numele de

experimentele de filtrare izotermă a apei, depinde doar de permeabilitatea k a stratului de nisip.

, unde C este un coeficient care, pentru

ecuaţia lui DARCY

Prin folosirea

vitezei de filtrare

, definită astfel

v = Q/A

,

(2.2)

unde A : este aria totală (brută) a secţiunii transversale a tubului cu nisip, mişcarea fluidului în mediul poros capătă atributul continuităţii în întregul domeniu ocupat de sistemul rocă–fluid şi ecuaţia (2.1) îmbracă forma

unde

se numeşte

coeficient de filtrare.

h 1 h 2 v k f l k f = C/A
h 1
h
2
v
k f
l
k f = C/A

,

(2.3)

(2.4)

Notând cu v r viteza reală a fluidului în mediul poros şi cu A p aria porilor din secţiunea de arie brută A, se poate scrie ecuaţia

din care rezultă că între

Q = v r A p = vA

,

viteza reală şi viteza de filtrare există interdependenţa

(2.5)

v r = v/m

,

(2.6)

unde m este porozitatea. Alţi cercetători, reluând experimentele lui DARCY, dar folosind mai multe lichide şi înclinând tubul cu nisip în diferite poziţii, au ajuns la concluzia că ecuaţia

lui D ARCY nu depinde de înclinarea tubului, iar coeficientul k f este funcţie atât

lui DARCY nu depinde de înclinarea tubului, iar coeficientul k f este funcţie atât de permeabilitatea nisipului, cât şi de densitatea şi vâscozitatea ale lichidului,

conform relaţiei

atât de permeabilitatea nisipului, cât şi de densitatea şi vâscozitatea ale lichidului, conform relaţiei

k f

k g

.

(2.7)

ale lichidului, conform relaţiei k f k g . (2.7) Figura 2.1 Aparat pentru studiul legii

Figura 2.1 Aparat pentru studiul legii filtrării liniare a unui lichid Considerând, în cadrul filtrării unui lichid printr-un tub înclinat (figura 2.1), două secţiuni transversale infinitezimal distanţate, panta liniei piezometrice poate fi exprimată (cu notaţiile din figura 2.1) astfel

 

h

2

h

1

h

d

h

h

 

l

x

x

d

x

,

1

d

h

 

 

din care se obţine

h

2

h

l

d

x

şi relaţia (2.3) ia forma

v

h

k f d x

d

,

(grad sarcinii hidraulice)

(2.8)

(2.9)

unde derivata dh/dx este negativă, deoarece creşterea distanţei x este asociată cu scăderea înălţimii piezometrice h. Notând cu p presiunea în centrul de greutate al secţiunii transversale situate la distanţa x faţă de secţiunea de intrare în mediul poros şi cu z cota acestui centru de greutate, rezultă că

şi ecuaţia (2.9) devine

sau

v

h

k

f

g

p

z

g

d

d

x

p

g z

 

(2.10)

,

(2.11)

k f d v , g d x
k f
d
v
,
g
d x

(2.12)

unde se numeşte funcţie potenţial şi reprezintă lucrul mecanic necesar transportării unităţii de masă a fluidului considerat perfect de la presiunea p r şi cota z r la presiunea p şi cota z. Conform acestei definiţii, se poate scrie

p

d

p

p

r

g

z

z

r

,

(2.13)

unde p r şi z r sunt presiunea, respectiv cota planului de referinţă. Relaţia (2.11) corespunde fluidelor incompresibile şi se reduce la forma

v

k

f

g

d p

*

d

x

care pe baza expresiei (2.7), devine

v

k

d

p

*

d

x

 

,

(2.14)

,

(2.15)

unde p * se numeşte presiune redusă (la planul de referinţă) şi are expresia p * = p ± gz

, în care semnul minus corespunde cazului în care axa Oz este verticală descendentă. Deoarece ecuaţia lui DARCY, sub oricare din formele (2.1), (2.3), (2.12) sau (2.15), exprimă variaţia liniară a debitului sau a vitezei de filtrare cu mărimea gradientului sarcinii hidraulice, potenţialului sau presiunii reduse, ea se numeşte ecuaţia liniară a filtrării. Ţinând seama că ecuaţia lui DARCY este independentă de direcţia mişcării, în cazul mişcării tridimensionale raportate la sistemul de axe cartezian, componentele vitezei de filtrare pot fi exprimate prin relaţiile

(2.16)

echivalente cu ecuaţia

v x

k

p

*

x

,

v

y

v

k

p

*

y

k

p

*

,

,

v

z

k

p

*

z

,

(2.17)

(2.18)

care reprezintă ecuaţia lui DARCY sub formă vectorială, corespunzătoare mişcării unui lichid monofazic într-un mediu poros omogen, când forţele de inerţie sunt neglijabile. În această relaţie, este operatorul lui HAMILTON şi are expresia

i

x

j

y

k

z

,

(2.19)

în care i , j şi k sunt versorii axelor carteziene.