Secheli Darius-Cristian

Studiul echilibrului relativ al unui fluid aflat într-un

vas în mișcare de rotație LABORATOR 1 MFMH

2.1. Componenţa instalaţiei:

Motorul electric (1), printr-o transmisie cu curea pune în mişcare vasul (2)
executat din plexiglas. Rigla gradată (3) se poate deplasa vertical cât şi radial pe
traversa gradată (4). Ea se poate bloca în poziţia dorită cu ajutorul unor
şuruburi, cotele vârfului fiind citite pe vernierele aferente. Turaţia motorului se
reglează cu ajutorul autotransformatorului (5) şi se măsoară cu ajutorul unui
sistem traductor de impulsuri (7) şi numărător (6).
2.2.1. Obiectivul experimentului:
Se urmăreşte punerea în evidenţă a formei suprafeţei libere a lichidului din
vasul în mişcare de rotaţie.
Din lichidul a cărui înălţime în repaus este h şi se găseşte între nivelul h şi zmin,
se formează paraboloidul de rotaţie cu volumul:

2.2.2. Consideraţii teoretice:

Prin repaus relativ se înţelege repausul lichidului faţă de un sistem de referinţă
neinerţial, legat de recipientul care conţine lichidul.
Forma suprafeţei libere a unui lichid ce se găseşte într-un vas în mişcare de
rotaţie uniformă se poate determina simplu prin observarea efectelor forţelor
ce acţionează asupra unei particule de fluid de masă dm de pe suprafaţa liberă
a acestuia, ca în figura 2.2.

Deci, ecuaţia suprafeţei libere va fi o funcţie z = f (r)

Prin integrare se obţine ecuaţia suprafeţei libere:

Constanta C rezultă din condiţiile la limită (r = 0) ⇒ (z = zmin ) :

 Secheli Darius-Cristian

Interpretarea ecuaţiei Bernoulli. Măsurarea presiunii statice,

dinamice și totale

1.2. Ecuaţia lui Bernoulli poate fi interpretat ă din punct de vedere

geometric şi energetic. Se consider ă un tronson de conduct ă ca în
fig.3.1. Linia de curent se g ăseşte în punctele M1 şi M2 , din centrul
suprafeţelor perpendiculare pe ea la distanţele 1z şi 2z , faţă de un plan
de referinţă. Dac ă presiunile 1p şi 2 p se pot determina cu instrumente
de m ăsur ă, toţi termenii din relaţia lui Bernoulli au dimensiunea unei
lungimi, deci pot fi reprezentaţi prin segmente de dreapt ă ale
verticalelor ce trec prin punctele M1 şi M2 .
1.3Presiune statică, dinamică şi totală. Cu ajutorul ecuaţiei Bernoulli se
pot explica diferitele noţiuni de presiune, cum ar fi presiunea statică, sau
presiunea totală. Se consideră un tub de curent orizontal, ca în fig.3.2.
Deoarece acesta este orizontal, termenul ρgz din ecuaţia lui Bernoulli nugz din ecuaţia lui Bernoulli nu
se modifică ( z/ ct.).

presiunea statică pst şi / 2 2 ρgz din ecuaţia lui Bernoulli nuv presiunea dinamică din p , iar suma celor
două presiunea totală Fig. 3.2. Tronson de conductă numai în direcţia de
curgere În această ecuaţie p reprezintă tot p .

ptot = p st + p din
Presiunea statică, pst, acţionează în toate direcţiile.Presiunea dinamică
pdin , acţionează pe orizontală (direcţia vitezei), deci la intrarea în tubul
îndoit care are orificiul de intrare perpendicular pe direcţia vitezei.
Asupra acestei suprafeţe acţionează şi presiunea statică care, aşa cum s-a
arătat la statica fluidelor, se manifestă în toată masa fluidului, deci
coloana de lichid din tubul îndoit va arăta presiunea totală. Diferenţa
celor două indicaţii ale piezometrelor este presiunea dinamică:

care este o măsură pentru viteza „v”:

Aceste legături între viteze şi presiuni sunt folosite la construirea
diferitelor instrumente pentru măsurarea vitezelor. Un exemplu este
sonda Pitot-Prandtl. asemenea la un tub piezometric. Mai există o priză
suplimentară înainte de vana de reglare conectată şi ea la un tub
piezometric de pe panou. Forma şi dimensiunile secţiunilor de măsură,
precum şi aşezarea prizelor de presiune se redă în figura 3.5.

Fig. 3.4. Instalaţia pentru demonstrarea practică a ecuaţiei Bernoulli

1.4 Componenţa instalaţiei. Instalaţia pentru demonstrarea practică a
ecuaţiei Bernoulli se compune dintr-un ajutaj tip Venturi, care are
practicate de-a lungul său şase prize de presiune, conectate la un
multipiezometru panou, ca în figura 3.4. În axa ajutajului se găseşte o
sondă tubulară pentru măsurarea presiunii totale, conectată.
 Secheli Darius-Cristian

Măsurarea debitului cu debitmetrul cu clapetă oscilantă.

Debitmetrul cu clapetă oscilantă. Principiul de funcţionare al acestui

debitmetru se bazează pe deviaţia faţă de poziţia verticală a unei clapete plasată
în curentul de fluid. În poziţia de repaus (debit zero), clapeta obturează complet
orificiul de trecere şi ocupă această poziţie datorită greutăţii proprii, (fig. 4.14)

Clapeta fiind articulată în partea superioară, se deschide datorită forţei

hidrodinamice date de curentul de fluid şi ocupă poziţii de deschidere
caracterizate de unghiul α faţă de verticală, depinzând de echilibrul dinamic
stabilizat între momentul forţei de greutate şi momentul rezultantei forţelor
hidrodinamice date de fluid asupra clapetei, în raport cu axa articulaţiei suport a
clapetei. Clapeta la rândul ei acţionează un mecanism cu cadran de afişare în
unităţi de debit. Marcarea cadranului indicator se face în urma etalonării
debitmetrului cu un alt debitmetru de precizie. Instalaţia de laborator este dotată
cu un astfel de debitmetru încadrat în coloana debitmetrică conform fig. 4.15. Pe
cadranul indicator al acestui debitmetru se afişează debitul în litri pe minut
(l/min).
 Secheli Darius-Cristian

Măsurarea debitului de fluid cu instrumentele

deprimogene

4.1. Obiectivul experimenţelor

În cadrul acestor experimente de laborator se va urmări modalitatea de măsurare
a debitului de fluid cu ajutorul dispozitivelor deprimogene (care realizează
micşorarea locală a secţiunii de curgere a fluidului). De asemenea se vor pune în
evidenţă: dependenţa debitului de căderea de presiune pe debitmetru, variaţia
coeficientului de debit cu regimul de curgere şi pierderea hidraulică totală pe coloana
debitmetrică.

4.2. Consideraţii teoretice

Principiul de măsurare se bazează pe dependenţa care există între debitul (volumic
sau masic) de fluid şi diferenţa de presiune între două puncte sau două secţiuni
transversale din zona modificată a curentului de fluid.
Aparatul de măsurare se compune dintr-un element primar care realizează
micşorarea locală a secţiunii de curgere a fluidului şi dintr-un element secundar care
se constituie în mijlocul de măsurare a diferenţei de presiune. Din acest motiv aceste
aparate se mai numesc şi deductive, debitul de fluid rezultând indirect, folosind o
relaţie de calcul în care intră parametrul măsurat direct şi care este căderea de
presiune
Elementele deprimogene realizând micşorarea locală a secţiunii de curgere,
modific ă structura energetică în sensul că creşte energia cinetică cu parametrul
semnificativ viteza şi scade energia potenţială cu parametrul semnificativ presiunea.
În plus fluidul fiind real se produce o disipaţie energetică locală care are ca efect
global tot scăderea presiunii. Aşadar, măsurând căderea de presiune între două
secţiuni semnificative ale elementului primar, se poate apoi calcula debitul
corespunzător căderii de presiune.
Cele două debitmetre din această categorie sunt diafragma şi tubul Venturi, fig. 4.2.
Diafragma este un element obturator (deprimogen) al secţiunii de trecere având
forma de coroană circulară şi grosime relativ mică în raport cu diametrul interior şi
exterior. Secţiunea orificiului central este coaxială cu axa conductei. Muchia de
intrare este uşor ascuţită şi realizată dintr-un material rezistent la coroziune. După
cum se observă în montajul din fig. 4.2.a), diafragma realizează o contracţie bruscă a
vânei de fluid urmată de o destindere bruscă (zona teşită nu afectează destinderea
fiind foarte îngustă).
 Secheli Darius-Cristian

Măsurarea debitului cu deversorul

3.1 Obiectivul experimentelor:
Obiectivul experimentelor este de a observa şi însuşi modalitatea de măsurare a
debitului cu deversorul şi de a determina coeficientul de debit al unui deversor
triunghiular şi al unui deversor dreptunghiular.

3.2 Consideraţii teoretice:

Deversorul dreptunghiular este deversorul la care forma secţiunii de trecere este
dreptunghiular ă, fig. 4.28. Muchiile laterale ale deversorului sunt ascuţite sau subţiate
faţă de peretele de susţinere pentru ca contactul cu vâna de fluid s ă fie cât mai redus
astfel ca disipaţiile locale s ă fie cât mai mici, iar coeficientul de debit s ă aib ă o variaţie
cât mai mic ă. Dac ă lăţimea orificiului de trecere, b, este mai mic ă decât lăţimea, B, a
canalului de aducţiune atunci spunem c ă avem un deversor cu contracţie lateral ă, iar în
caz contrar deversorul este fără contracţie lateral ă. Formula de calcul a debitului m
ăsurat cu deversorul dreptunghiular este:
Q = Cd ⋅ b ⋅ g ⋅ Δ h b ⋅ b ⋅ g ⋅ Δ h g ⋅ b ⋅ g ⋅ Δ h Δ h

In cazul deversorului dreptunghiular cu contracţie lateral ă care este disponibil în

instalaţia de laborator, lăţimea orificiului este b = 50 mm. În cadrul experimentului
propus pentru acest deversor, se va etalona cu ajutorul vasului tarat, aflând astfel debitul
de ap ă ce trece prin deversor şi m ăsurând în ălţimea lamei deversante la diverse
regimuri de curgere se va calcula coefici entul de debit al deversorului, Cd, cu relaţia:
 Secheli Darius-Cristian

Laborator 2 - determinarea vitezei într-o

conduct ă dreapt ă în câmp liber şi perturbat

2.1. Obiectivul experimentului

Obiectivul experimentului este de a cunoaşte Sonda Pitot-Prandtl
şi modul cum se determin ă viteza cu ajutorul ei. De asemenea, se urm
ăreşte determinarea câmpului de viteze într-o secţiune a conductei în
diverse situaţii.

2.2. Componenţa instalaţiei

Microtunelul aerodinamic folosit pentru măsurarea vitezelor este o
instalaţie în circuit deschis, fig. 3.1, în a cărui secţiune de lucru este
dispusă o sondă PitotPrandtl.
Cu ajutorul sondei Pitot–Prandtl, a cărei schemă constructivă
principială este redată în figura 3.2, se determină viteza curentului de
aer creat în circuitul staţiunii experimentale de un ventilator. Ventilatorul
este acţionat de un motor electric care este legat la un autotransformator
dotat cu un voltmetru, ceea ce permite realizarea şi menţinerea unei
viteze constante.

2.3. Consideraţii teoretice

Presiunea dinamic ă este o m ăsur ă pentru viteza v.

Aceste leg ături între viteze şi presiuni sunt folosite pentru

construirea diferitelor instrumente pentru m ăsurarea vitezelor. Un
exemplu este sonda Pitot-Prandtl
Presiunea dinamic ă se m ăsoar ă cu un piezometru
(micromanometru) cu tub înclinat care se racordeaz ă la sonda Pitot–
Prandtl.