Sunteți pe pagina 1din 13

C a p i t o l u l

4

EVACUATORII DE APE MARI

Evacuatorii de ape mari sunt uvraje special realizate în corpul barajelor sau adiacente acestora, cu scopul de a permite tranzitarea, din bieful amonte în bieful aval, a debitelor maxime ce apar pe cursurile de apă în perioadele de ape mari, precum şi descărcarea apei din lac în caz de revizii sau avarii ale barajului sau chiuvetei lacului de acumulare. Ansamblul uvrajelor care formează evacuatorii de ape mari este format din:

deversoare de diferite tipuri, goliri intermediare sau de fund şi disipatori de energie. Descărcarea apelor mari, a gheţurilor şi plutitorilor, precum şi reglarea nivelului apei din lacurile de acumulare se face fie cu scurgere liberă, prin dispozitive amplasate la partea superioară a barajelor, numite descărcătoare de suprafaţă sau deversoare, fie sub presiune, prin dispozitive amplasate la adâncime, numite goliri intermediare sau de fund.

4.1. Deversoare de suprafaţă

4.1.1. Clasificarea deversoarelor

Deversoarele pot fi considerate ca fiind orificii mari, deschise la partea superioară, practicate într-un perete vertical prin care curge un lichid cu suprafaţă liberă. Un deversor este caracterizat prin următoarele elemente geometrice (figura 4.1): profilul transversal ABCD, flancurile AB şi CD, profilul longitudinal EFG, creasta deversorului BC, grosimea pragului c, înălţimea pragului P, lăţimea deversorului b. Elementele hidraulice care caracterizează curgerea peste un deversor sunt: înălţimea lamei deversante H, care se măsoară la o distanţă a = (3-4)H în amonte de creasta deversorului, viteza de apropiere (acces) v 0 , adică viteza medie a lichidului în dreptul secţiunii transversale unde se măsoară H, sarcina deversorului

H

0 =

H

+

αV

2

0

2g

FIGURA 4.2.

adică energia specifică totală a curentului de lichid faţă de creasta deversorului, căderea deversorului z (diferenţa între nivelul apei în amonte şi aval), înălţimea de înecare h n = H - Z. Deversoarele se clasifică din mai multe puncte de vedere .

După grosimea şi profilul pragului deversorului există( figura 4.2a):

- deversoare cu muchie ascuţită a 1;

- deversoare cu profil practic a 2 ;

- deversoare cu prag lat a 3 .

După gradul de aerare a lamei deversante deversoarele pot fi :

- cu lamă aerată (dacă p 1 = p at )

- cu lamă neaerată (p 1 p at ) .

Din punct de vedere al formei secţiunii transversale există deversoare:

- dreptunghiulare,

- triunghiulare,

- trapezoidale,

- poligonale,

- parabolice,

- hiperbolice (figura 4.2b).

După poziţia crestei deversorului faţă de direcţia vitezei de acces (figura 4.2c) există:

- deversoare frontale (1 0 ),

- oblice (2 0 ),

- laterale (3 0 ),

- poligonale (4 0 ),

- curbe (5 0 ),

- inelare (6 0 ).

In raport cu poziţia nivelului aval al lichidului faţă de creasta deversorului există:

-

deversoare libere (neînecate), dacă nivelul aval al lichidului creasta deversorului (h av < P)

este sub

-

deversoare

înecate,

dacă

nivelul

aval

al

lichidului

depăşeşte

creasta

deversorului (h av > P), (figura 4.1).

În sfârşit după condiţiile de acces ale apei (figura 4.2d) există:

- deversoare fără contracţie laterală, la care lăţimea B a canalului de acces este egală cu lăţimea b a frontului deversant (figura 4.2d 1 )

- deversoare cu contracţie laterală (b < B), la care liniile de curent sunt deviate în plan orizontal şi formează zone de desprinderi. Contracţia laterală apare şi în cazul fracţionării frontului deversant prin prezenţa pilelor. Contracţia laterală poate fi de asemenea parţială (figura 4.2d 2 ) sau totală (figura 4.2d 3 ).

4.1.2. Calculul debitului evacuat de un deversor

Structura formulei de calcul a debitului deversat se determină prin consideraţii teoretice, iar coeficientul de debit se determină experimental. Dacă se consideră lama deversantă ca o sumă de lame elementare de înălţime dz şi lăţime b(z), debitul teoretic elementar evacuat va fi:

i l ăţ ime b(z), debitul teoretic elementar evacuat va fi: dQ = v ⋅ dA
dQ = v ⋅ dA = 2gz ⋅ b(z) dz ⋅ z Debitul elementar real
dQ
=
v
dA
=
2gz
b(z) dz
z
Debitul elementar real se calculează deci cu v relaţia = 2gz
z

dQ

r

iar debitul total

Q r =

=ϕ ⋅ϕ ⋅

c

v

dQ

=

µ

dQ

=

µ

H

2g ⋅ ∫ z ⋅
2g
z

0

b(z) dz

µ

⋅ 2gz ⋅
2gz

b(z) dz

(4.1)

Dacă se cunoaşte forma secţiunii transversale se poate stabili forma concretă,

finită, a relaţiei (4.1.). Astfel:

a) în cazul unui deversor dreptunghiular, deoarece

b = constant, se obţine imediat

Q

r

=

2

µ

b

2g

2g

H

3/2

=

m

b

3

2g ⋅
2g

H

3/2

(4.2)

sau dacă viteza de apropiere v 0 nu este neglijabilă rezultă

Q

r

=

m

b

3/2 3/2  2 2   α ⋅ v  −   α
3/2
3/2
2
2
α ⋅ v
−   α ⋅ v
0
0
2g
H
+
   
2g
2g

(4.2’)

Coeficientul m poartă numele de coeficient de debit al deversorului şi variază

în funcţie de caracteristicile geometrice şi hidraulice

în limite destul de largi (m = 0,30

0,55)

ale deversorului. Ele se calculează cu o formulă de tipul

m = m 0 σ ε k

(4.3)

în care σ, ε, k

condiţii normale şi diferiţi de unitate când există abateri de la aceste condiţii. Principalele

sunt coeficienţi de corecţie, egali cu unitatea când deversorul se află în

abateri sunt:

- înecarea deversorului, a cărei influenţă se introduce prin coeficientul de înecare σ ;

- contracţia laterală, introdusă prin coeficientul de

contracţie

ε ;

- oblicitatea deversorului, introdusă prin coeficientul k.

Deversorul fără înecare, fără contracţie laterală, aşezat perpendicular pe albie, se consideră ca având condiţii normale şi deci σ = 1, ε = 1, k = 1. De asemenea se consideră condiţie normală curgerea în albie de secţiune dreptunghiulară, ceea ce determină structura relaţiei (4.2) şi care se schimbă pentru alte forme ale secţiunii.

În condiţii normale m = m 0 , coeficientul

m o =

2 numindu-se coeficient de

3

µ

formă şi depinzând de profilul transversal. Acest coeficient s-a determinat pe cale experimentală şi există un număr mare de formule care dau valorile acestuia, cu rezultate ce

diferă de la autor la autor cu până la 5 %.

Pentru deversoarele cu muchie ascuţită, fără contracţie laterală, se pot folosi

formulele propuse de :

- Bazin (în 1898)

m

o

= 

0,405

+

0,0027  ⋅  1

H

+

 

H H + P

0,55

 

2

Al doilea termen din prima paranteză reprezintă corecţia pentru influenţa tensiunii superficiale, iar paranteza mare reprezintă corecţia pentru viteza de apropiere (acces) v 0 .

- Rehbock (în 1929), (erori sub 1 %)

µ

= 

0,6035

+

0,0813

H

+

0,00009   ⋅  1 +

 
 

P

P

 

H

0,0011

3

2

Pentru deversoarele cu contracţie laterală, studiate prima oară de Frese, se poate utiliza formula propusă de S.I.A.S. (Societatea inginerilor şi arhitecţilor din Elveţia) în anul 1947:

µ

=

0,578

+

0,037 ⋅   b

B

2

+

  b  

B

2

3,615

3

+ 0,5   b  

 

4

H

1000 H

+

1,6

B

H + P

1

2

valabilă în limitele P 0,3 m; 0,025 H 0,8 m; H P; b > 0,3 B.

b) în cazul unui deversor triunghiular se obţine

b(z) H − z = b H H b Q µ ⋅ 2g r =
b(z)
H
z
=
b
H
H
b
Q
µ
2g
r =
H
o
şi după integrare

(H

z)

⋅ 2g r = ∫ H o şi după integrare ( H − z ) zd

zdz

2g r = ∫ H o şi după integrare ( H − z ) zd z

Q

r

=

5 4 b 8 α ⋅ µ ⋅ 2g H ⋅ 2 = µ ⋅
5
4
b
8
α
µ ⋅
2g H
2 =
µ
tg
2g
15
H
15
2

H

5

2

(4.4)

Acest deversor este foarte indicat pentru măsurarea debitelor mici, dată fiind sensibilitatea mai mare a acestui deversor în raport cu H. Pentru calculul lui µ se indică formulele:

- µ = 0,565 + 0,0868 H -0,05

- µ = 0,6222 H -0,02

Barr

Cone

În practică se obişnuieşte să se lucreze cu α = 90 0 şi s-a determinat experimental µ = 0,60. Se obţine formula lui Thompson:

Q r = 1,42 H 5/2 Foarte des se foloseşte formula lui Gourley

(4.4’)

Q

r

= 1,32 tg

α

2

H

2,47

(4.4’’)

în cazul unui deversor de secţiune trapezoidală, debitul poate fi calculat ca

suma debitelor printr-un deversor dreptunghiular de lăţime b şi printr-un deversor triunghiular cu unghiul la vârf α (triunghi egal cu suma triunghiurilor marginale, cu unghiul la

vârf α 2 ). Se obţine:

c)

Q =

2 µ' ⋅ 2g ⋅
2
µ'
2g

3

b

H

3 α 2 + 8 µ'' ⋅ 2g tg ⋅ ⋅ 15 2
3
α
2 +
8 µ''
2g tg
15
2

H

5

2

(4.5)

În mod analog se pot obţine formule şi pentru alte forme ale secţiunii

transversale.

4.1.3. Deversoarele cu profil practic

A. Descriere şi rol funcţional

Deversoarele cu profil practic sunt deversoare la care profilul EFG este realizat cu elemente curbe (figura 4.2a 2 ) şi care sunt folosite la realizarea practică a porţiunii deversante a barajelor din beton. Forma profilului longitudinal a rezultat din necesitatea de a ghida lama deversantă şi a evita fenomenul de neaerare a lamei. Aceste deversoare pot fi de două feluri: cu profil fără vacuum şi cu profil cu vacuum. Deversoarele cu profil practic (curb) fără vacuum sunt astfel construite încât suprafaţa de contact a lamei deversante cu paramentul deversorului să nu apară vacuum. În ipoteza unui fluid perfect profilul care satisface această condiţie este cel realizat după forma pânzei inferioare a lamei aerate la un deversor cu muchie ascuţită (figura 4.3.). Este evident că o asemenea condiţie se poate satisface doar pentru o singură valoare a sarcinii deversorului, la care se calculează coincidenţa formelor, sarcină numită de calcul H c . Profilul construit în acest mod se numeşte profil Bazin. La un astfel de profil se asigură o scurgere liniştită a apei, fără spaţii depresionare şi cu coeficienţi de debit mari. Când conturul profilului deversorului este plasat sub intradosul lamei, la deversare apar zone depresionare, profilul se numeşte vacuumat şi are coeficient de debit mărit. Datorită scurgerii instabile, produsă de spaţiile depresionare, apar însă vibraţii care pot pune în pericol barajele zvelte, ceea ce conduce la o limitare a domeniului de utilizare a deversoarelor vacuumate. Revenind la deversoarele fără vacuum trebuie menţionat că profilul Bazin nu îndeplineşte bine condiţia enunţată, deoarece lichidul real diferă de cel perfect (prin vâscozitate). Cu scopul de a găsi forma optimă a profilului deversorului, care să satisfacă condiţiile de presiune, s-au efectuat studii numeroase şi ca urmare au apărut un număr mare de profile, printre care cele propuse de Marchi, Creager, Ofiţerov, Smetana, sau mai recent profilele WES (Waterways Experiment Station, Vicksburg). Unul din profilele cel mai des utilizate la barajele din beton (de greutate, evidate etc.) este profilul Creager - Ofiţerov. În tabelul 4.1 şi în figura 4.4. se dau coordonatele a două asemenea profile: profilul A cu parament amonte vertical (m 0 = 0,49) şi profilul B cu paramentul amonte înclinat la 45 0 (m 0 = 0,48). Coordonatele (x x , y x ) se dau pentru sarcina H x = 1 m.

Fig. 4.3. Forma lamei aerate la deversorul cu muchie ascuţită

A
A

Figura 4.4. Profilele Creager – Ofiţerov de tip A şi B pentru sarcina H * = 1m.

Coordonatele profilului deversor Creager – Ofiţerov pentru H = 1 m

Tabelul nr.4.1.

 

PROFILUL A

   

PROFILUL B

 
   

y

   

y

x

 

Pânză teoretică

x

 

Pânză

teoretică

Sup.

Inf.

Sup.

Inf.

0,0

0,126

-0,831

0,126

0,0

0,043

-0,781

0,043

0,1

0,036

-0,803

0,036

0,1

0,010

-0,756

0,010

0,2

0,007

-0,772

0,007

0,2

0,000

-0,724

0,000

0,3

0,000

-0,740

0,000

0,3

0,005

-0,689

0,005

0,4

0,007

-0,702

0,007

0,4

0,023

-0,648

0,023

0,6

0,060

-0,620

0,063

0,6

0,090

-0,552

0,090

0,8

0,142

-0,510

0,153

0,8

0,189

-0,435

0,193

1,0

0,257

-0,380

0,267

1,0

0,321

-0,293

0,333

1,2

0,397

-0,219

0,410

1,2

0,480

-0,120

0,500

1,4

0,565

-0,030

0,590

1,4

0,665

0,075

0,700

1,7

0,870

0,305

0,920

1,7

0,992

0,438

1,050

2,0

1,220

0,693

1,310

2,0

1,377

0,860

1,470

2,5

1,960

1,500

2,100

2,5

2,140

1,710

2,340

3,0

2,820

2,500

3,110

3,0

3,060

2,760

3,390

3,5

3,820

3,660

4,260

3,5

4,080

4,000

4,610

4,0

4,930

3,000

3,610

4,0

5,240

5,420

6,040

4,5

6,220

6,540

7,150

4,5

6,580

7,070

7,610

Pentru o sarcină H c 1 m, coordonatele profilului curbiliniu se deduc prin multiplicare cu H c , adică

x = x x

H c ;

y = y x

H c ;

(4.6)

Cele două tipuri diferite A şi B ale acestui profil rezultă din necesitatea racordării profilului curbiliniu al deversorului la cei doi paramenţi (amonte şi aval) ai barajului. Având în vedere că înclinările λ şi λ 1 ale celor doi paramenţi sunt determinate, ca şi H c , profilul curbiliniu trebuie încadrat într-un spaţiu bine precizat MNPR, tangent la parametrul aval, aşa cum se vede din figura 4.5. Dacă profilul deversorului îşi are originea în afara cadrului MNPR (ca în figura 4.5a) racordarea cu parametrul amonte al barajului se face cu o verticală, rezultând tipul de deversor A, iar dacă origina rămâne în interiorul cadrului MNPR (ca în figura 4.5b) racordarea cu parametrul amonte se face cu o dreaptă la 45 0 , rezultând tipul de deversor B.

b. a Fig. 4.5. Încadrarea profilului Creager-Ofiţerov la un baraj de beton
b.
a
Fig. 4.5. Încadrarea profilului Creager-Ofiţerov la un baraj de
beton

Cercetări mai recente efectuate de W.E.S. au condus la recomandarea unor profile deversante definite prin relaţii de tipul

x

n

=

k

H

n

c

1

z

(4.7.)

în care k şi n sunt parametri care depind de panta parametrului amonte. În figura 4.6. sunt prezentate câteva tipuri de asemenea profile. Coeficientul lor de debit are valori cuprinse între 0,48 şi 0,50.

x
x

Fig.4.6. Deversoare cu profile tip W.E.S.

B. Calculul debitului evacuat de un deversor cu profil practic

Debitul evacuat de un deversor cu profil practic se determină cu o formulă de

forma

Q = m b

determin ă cu o formul ă de forma Q = m ⋅ b ⋅ 2g ⋅

2g H

3

2

(4.8.)

în care pentru m se foloseşte relaţia (4.3.). Valorile coeficientului de debit m 0 se corectează, după caz, pentru diferite abateri: de la sarcina de calcul H c , influenţa vitezei de acces, contracţie, înecare etc.

În cazul în care grosimea lamei deversante H devine mai mare decât cea pentru

care a fost calculat deversorul, H c , încep să apară depresiuni care măresc coeficientul de debit; în acest mod debitul evacuat poate creşte cu până la 10 % fără a se produce vibraţii periculoase. La o scădere a lui H, sub valoarea lui H c , coeficientul de debit se înrăutăţeşte. De

regulă funcţionarea deversorului se face la sarcini H H c . În acest caz pentru calculul coeficientului de debit pot fi folosite următoarele formule datorate lui N.N.Pavlovski şi valabile pentru P > 5 m

Profilul A

m

m

o

o

=

=

 H  0,49 0,785  + 0,25  când  H   
H 
0,49 0,785
+
0,25
 când
H
 
c
H
o,49 0,88
+
0,12
când
H
c

H

H

c

H

H

c

>

0,8

0,8

;

;

Profilul B:

m

o

m o

 = 0,48 0,85  +   H = 0,48 ⋅ 20 H c
=
0,48 0,85
+
H
= 0,48 ⋅
20
H
c

0,310

H

c

H

când

când

H

H

c

H

H

c

>

0,5

0,5

;

;

În cazul deversoarelor cu contracţie laterală, sau cu pile intermediare, trebuie introdus, conform formulei (4.3), coeficientul ε . După Creager se poate folosi formula

ε

= 1

0,1

n

ζ

H

c

b

iar lungimea contractată b c rezultă

b

c

= ε ⋅ ⋅b = b 0,1n ζ H

c

(4.9)

(4.10)

În aceste formule n reprezintă numărul contracţiilor laterale (n = 2 pentru un deversor cu o singură deschidere, n = 4 pentru un deversor cu două deschideri etc.), iar ζ un coeficient care ţine seama de forma pilelor, având valorile date în figura 4.7 a. Valorile coeficientului ζ scad când pila avansează în amonte de creasta deversorului (figura 4.7 b). În tabelul 4.2 se prezintă aceste valori pentru diferite mărimi ale avansului pilei “a” faţă de creasta deversorului. Tabelul 4.2

Forma pilei în amonte

 

Valori

a = 0

a = 0,5 H

a = H

Dreptunghiulară

1,00

0,50

0,25

Circulară

0,70

0,47

0,23

Triunghiulară

(α = 90 0 )

0,70

0,47

0,23

Ogivală

(α = 30 0 )

0,40

0,24

0,16

a

Fig. 4.7. Coeficientul de formă al pilelor

În situaţiile în care nivelul apei din aval depăşeşte cota crestei deversorului (Z < H), curgerea este înecată şi capacitatea de evacuare scade, ceea ce se ia în considerare prin coeficientul de

înecare σ . Experienţele au arătat că dacă raportul

Z este mai mare decât o anumită valoare

P

critică

  Z  

P

cr

lama deversorului este liberă, iar racordarea cu nivelul aval se face cu salt

îndepărtat. În această situaţie, scurgerea peste deversor nu mai depinde de înălţimea apei în

bieful aval, σ = 1. Dacă raportul (

Z

P

)

<(

Z

P

) cr

se produce înecarea lamei.

Pentru deversorul cu muchie ascuţită valoarea coeficientului de înecare se poate calcula cu relaţia:

σ 1,05 1 0,2

=

+

cu rela ţ ia:    σ 1,05 1 0,2 = ⋅ + ⋅ ,

,

h n = H - Z,

(4.11)

Pentru deversorul cu profil practic, valorile coeficientului de înecare se dau

tabelar în funcţie de raportul

Tabelul 4.3

h

n

H

H

(tabelul 4.3)

h n

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90

0,95

H

σ

0,99

0,98

0,97

0,96

0,93

0,90

0,85

0778

0,62

0,43

1

0

0

7

7

6

1

9

C. Determinarea adâncimii contractate

Secţiunea minimă a lamei deversante se realizează la piciorul aval al deversorului (figura 4.8), fie ea C -C. Adâncimea apei în această secţiune se numeşte adâncime contractată şi se notează cu h c . Calculul acesteia se poate face scriind relaţia lui Bernoulli pentru două puncte de pe suprafaţa liberă a apei în amonte şi în secţiunea contractată:

 

2

2

2

α

A

v

A

+

p

A

+

=

α

c

v

c

+

p

C

+

+

v

c

 

2

g

ρ g

 

z

A

2

g

ρ g

 

z

c

ζ

2

g

cum

p A = p C = p at ,

z A = P + H ,

z C = h c ;

v A = v 0 ,

α

A

 

α v

2

şi notând

H

o

=

H

+

2

o

g

 

se obţine

v C

= ϕ

v

⋅

2 g

(

P + H

o

h

c

)

 
 

1

 

în care

=

0,97

0,99

ϕ =

v

α + ζ
α + ζ

Deoarece debitul specific este

 
 

q =

Q

 

= v

C

h

c

=ϕ ⋅

v

h

c

⋅
 

2

g

(

P

+

H

o

h

c

)

b

se obţine

h

c

=

q ϕ ⋅ 2 ⋅ g ⋅ ( P + H − h ) v
q
ϕ
2 ⋅
g
( P
+
H
h
)
v
o
c

α

C

α

(4.12)

(4.13)

din care se determină h c prin aproximaţii succesive.

D. Elemente constructive

Deversoarele cu profil practic se utilizează în mod curent la barajele masive din beton (de greutate, greutate în arc, evidate), la care centrala nu se găseşte la piciorul barajului. Profilul deversorului se racordează cu parametrul aval al barajului, aşa cum s-a arătat în figura 4.5, după care racordarea se face cu disipatorul de energie. Cu scopul de a evita volume mari de excavaţii şi lucrări suplimentare, amplasarea deversorului în profilul transversal al văii se face în zona albiei minore, iar lăţimea deversorului este condiţionată de lăţimea acesteia (figura 4.9). Pentru ca apa deversată să nu se răspândească pe paramentul aval, lama este ghidată de două ziduri marginale până în disipatorul de energie. Astfel de deversoare s-au realizat în ţara noastră la barajele Izvorul Muntelui-Bicaz (patru câmpuri deversoare având fiecare b = 11,50 m şi putând evacua un debit maxim de 2400 m 3 /s), Porţile de Fier I (14 câmpuri de câte 25 m, despărţite prin pile de 7 m grosime, 15000 m 3 /s), Strâmtori, Poiana Uzului etc.

În unele cazuri, când configuraţia terenului permite acest lucru, deversorul

frontal se amplasează pe unul din versanţi, sau chiar pe ambele, la racordul cu malul (barajul Tarniţa pe Someş), fiind urmat de un canal cu pantă rapidă, care conduce apa ,în albia râului (vezi paragraful 4.1.5.). La barajele evidate sau cu contraforţi, în zona deversorului, paramentul aval se realizează sub forma unei plăci deversante tip trambulină sau racordată la disipator (de exemplu barajul Firiza).

La barajele descompuse amplasarea deversorului în corpul barajului se face

prin amenajarea unuia dintre câmpuri ca bloc deversor.

coroname Ziduri Creasta marginale Goliri de fund Disipator de
coroname
Ziduri
Creasta
marginale
Goliri de fund
Disipator de

Fig. 4.9. Vedere aval a unui baraj deversor din beton

Fig. 4.9. Vedere aval a unui baraj deversor din beton Fig. 4.10. Deversoare cu profil practic
Fig. 4.9. Vedere aval a unui baraj deversor din beton Fig. 4.10. Deversoare cu profil practic

Fig. 4.10. Deversoare cu profil practic şi nas la baraje arcuite

În cazul barajelor arcuite, la cele cu bolţi multiple şi la cele în pile şi plăci, profilul practic al deversorului se racordează cu un aruncător-nas, lama de apă fiind lăsată să cadă liber în aval de baraj (figura 4.10), la distanţă suficient de mare de piciorul aval al barajului (de exemplu în cazul barajelor Vidraru - Argeş, Negovanu - Sadu, Galbenu - Lotru,

Teliuc ş.a.). În multe cazuri deversoarele sunt echipate cu stavile plane, segment sau clapetă, (exemplu barajul Izvorul Muntelui - Bicaz, barajul Porţile de Fier I etc.). Aceste deversoare evacuează debite importante, cu înălţimi mari ale lamei deversante, fără a coborî nivelul de retenţie. Aceasta constituie un avantaj, căci se evită o pierdere de cădere. Este indicat ca punctul de sprijin al stavilei să nu se găsească chiar pe creasta deversorului, ci la o oarecare distanţă în aval, pentru a evita situaţia în care la ridicarea stavilei jetul de apă să fie orientat pe orizontală. Acest punct de sprijin se stabileşte prin studii pe model astfel încât jetul să ţâşnească pe o direcţie paralelă cu paramentul aval. De asemenea prin studii pe model se stabileşte modalitatea de deschidere a stavilelor (ordinea de deschidere, gradul de ridicare a fiecărei stavile în fiecare etapă), astfel încât să nu se producă în aval (disipator şi albia râului) fenomene periculoase. Aceste indicaţii trebuie respectate cu stricteţe de personalul ce exploatează barajele.