Prof. univ. dr. ing.

Ichinur Omer

CURS 1
CURGEREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII

1.1. Definiţii, noţiuni generale, clasificări

Orificiul este o deschidere practicată în peretele unui rezervor prin care fluidul aflat în
rezervor iese şi formează un jet (o vână) de fluid. În cazul în care fluidul din rezervor este un
lichid, conturul orificiului se găseşte în întregime sub nivelul suprafeţei libere a lichidului, în
caz contrar orificiul comportându-se ca un deversor.
Clasificarea orificiilor
a) după poziţia peretelui în care este practicat orificiul:
− orificii în perete orizontal (orificii de fund)
− orificii în perete înclinat
− orificii în perete vertical
b) după mărimea relativă:
𝑑
− orificii mici – dacă raportul ≤ 0,1, unde d este diametrul sau dimensiunea
ℎ

maximă verticală a orificiului, iar h, sarcina orificiului (fig. 1-1)

𝑑
− orificii mari – dacă ℎ > 0,1. În cazul orificiilor mici se consideră că vitezele au

o distribuţie uniformă în jetul de lichid, imediat după ieşire, ipoteză neacceptată

în cazul orificiilor mari.
c) după modul în care este prelucrat peretele rezervorului pe perimetrul orificiului
− orificii în perete subţire – dacă peretele este astfel prelucrat încât contactul dintre
jetul de lichid şi rezervor să se realizeze după o curbă (fig. 1-1 a)
− orificii în perete gros (fig. 1-1 b, c, d) la care jetul este în contact cu peretele
rezervorului pe întreaga grosime a acestuia.

1
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer

Fig. 1-1 Tipuri de orificii

a - orificiu în perete subţire
b,c,d – orificii în perete gros

d) după regimul de curgere

− orificii funcţionând în regim permanent (staţionar) - nivelul lichidului în
rezervor se menţine constant, deci rezervorul trebuie alimentat cu un debit de
lichid egal cu debitul defluent.
− orificii funcţionând în regim nepermanent (nestaţionar) - nivelul lichidului
variază în timp, orificiul funcţionează în regim nepermanent (cazul golirii
rezervoarelor prin orificii)
e) după poziţia nivelului aval faţă de partea superioară a orificiului
− orificii libere - jetul de lichid iese din orificiu în atmosferă
− orificii semiînecate - jetul de lichid iese parţial în interiorul unui lichid
− orificii înecate - jetul de lichid iese total în interiorul unui lichid

Fig. 1-2 Tipuri de orificii

a) orificiu liber b) orificiu semiînecat c) orificiu înecat

2
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer

f) după forma orificiului

− orificii circulare
− orificii dreptunghiulare
− orificii triunghiulare etc.
g) după modul cum se dezvoltă contracţia jetului
− orificii cu contracţie perfectă (totală) - orificiul este suficient de depărtat de
pereţi, pentru ca aceştia să nu influenţeze liniile de curent în interiorul
rezervorului
− orificii cu contracţie imperfectă
− orificii cu contracţie parţial suprimată

Fig. 1-3 Tipuri de orificii

1. cu contracţie perfectă
2. cu contracţie imperfectă
3, 4. cu contracţie parţial suprimată

Imediat după ieşirea din orificiu, jetul de lichid suferă o contractare, formându-se o
secţiune minimă sc, mai mică decât secţiunea orificiului s. Fenomenul se numeşte contracţia
jetului şi se explică prin faprul că, în rezervor liniile de curent au direcţii convergente (fig. 1-3)
care în virtutea inerţiei rămân convergente şi pe o scurtă distanţă după ieşirea din rezervor.
Cantitativ, contracţia jetului se evaluează prin coeficientul de contracţie ψ, definit ca
raport între aria secţiunii contractate şi aria orificiului
𝑠𝑐
𝜓= ≤1 (1-1)
𝑠

3
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer
În cazul orificiilor circulare, secţiunea contractată se produce la aproximativ 0,5·d de la
peretele rezervorului (fig. 1-3). În cazul orificiilor mici se apreciază că în secţiunea contractată
vitezele devin aproximativ paralele şi egale, iar presiunile au o distribuţie apropiată de cea
uniformă.
Coeficientul de contracţie ψ este subunitar şi variază în funcţie de numărul Reynolds.
Numărul Reynolds este un raport adimensional de forma:
v ⋅ 𝑑
𝑅𝑒   =   𝜈

în care : 𝑑  −  𝑑𝑖𝑎𝑚𝑒𝑡𝑟𝑢𝑙
v  −  𝑣𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒
𝜈  −  𝑣â𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐ă
În zona de stabilitate, pentru𝑅𝑒   > 105 , coeficientul de contracţie ψ are valori cuprinse
între 0,6 şi 0,66, în cazul contracţiei perfecte a jetului.
Condiţia de contracţie perfectă se exprimă aproximativ prin condiţiile (fig. 1-3):
𝑙1  , 𝑙2   ≥  3𝑎
𝑙3  , 𝑙4   ≥  3𝑏 (1-2)
În cazul orificiilor circulare, în locul dimensiunilor a şi b se utilizează diametrul d.
1.2. Curgerea în regim permanent prin orificii mici, libere, în perete subţire

Fig. 1-4 Fenomenul de contracţie a jetului

Problema principală constă în determinarea debitului orificiului. Presiunea absolută la

suprafaţa lichidului din rezervor poate fi egală cu presiunea atmosferică 𝑝0 = 𝑝𝑎 (în cazul

4
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer
rezervoarelor deschise), respectiv presiunea monometrică egală cu zero sau poate fi diferită de
presiunea atmosferică 𝑝0 ≠ 𝑝𝑎 (în cazul rezervoarelor închise, sub presiune).
Se acceptă următoarele ipoteze simplificatoare:
• se neglijează căderea centrului de greutate al secţiunii contractate faţă de centrul de
greutate al secţiunii orificiului;
• se neglijează frecarea jetului de lichid cu aerul.
Pentru determinarea relaţiei de calcul a debitului orificiului se aplică relaţia lui Bernoulli
între secţiunile 0-0 (suprafaţă liberă) şi 1-1 (secţiunea contractată) (fig. 1-3).
𝛼0 v20 𝑝0 𝛼1 v21 𝑝1
+ +ℎ = + + 𝑧1 + ℎ𝑟0−1 (1-3)
2𝑔 𝛾 2𝑔 𝛾

Se ţine seama că:

𝑧1   =  0
𝛼0 v20 0 𝑑𝑎𝑐ă v0 < 0,75 𝑚/𝑠
𝛼1 = 1 şi ≅{
2𝑔 > 0 𝑑𝑎𝑐ă v0 ≥ 0,75 𝑚/𝑠
Pierderea de sarcină hr este practic egală cu pierderea locală din secţiunea orificiului,
pentru care se utilizează relaţia tip:
2
v1
hr =  2 g (1-4)

unde 𝜉 −coeficientul de rezistenţă hidraulică.

Prin introducerea lui (1-4) în (1-3) şi explicitarea vitezei se obţine:
 p0 p1   p0 p1  (1-5)
  0 v0   0 v0
2 2
=
1
v1 = 2g  +h + − 2g +h + −
1+  2g

   
 2g

  
1
unde: 𝜙  =   se numeşte coeficient de viteză
√ 1 + 𝜉

𝛼0 𝑣02 𝑝0 −𝑝1
Mărimea   + ℎ   +   , reprezintă sarcina orificiului.
2𝑔 𝛾

Dacă rezervorul este deschis iar orificiul liber, p1 = pa , p0 = pa şi se obţine:

(1-6)
v1 =  2 gH

unde: H =  0 v0 + h dacă
2
v0   ≥  0,75 𝑚/𝑠
2g

şi H=h dacă v0   <  0,75 𝑚/𝑠

Cunoscând viteza în secţiunea contractată (viteza este uniform distribuită), se poate
calcula debitul:

5
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer

Q = v1 s1 = v1 sc = sc  2 gH =s
sc  2 gH
s
Q = s   2 gH (1-7)

Se introduce noţiunea de coeficient de debit al orificiului, μ:

 =  (1-8)

şi rezultă relaţia de calcul a debitului pentru un orificiu mic, liber, în perete subţire:
𝑄 = 𝜇𝑠√2𝑔𝐻 (1-9)
Coeficienţii introduşi până în prezent au următoarele valori aproximative:
• coeficientul de viteză: 𝜙 ≅ 0,97;
• coeficientul de contracţie: 𝜓 = 0,60 ÷ 0,66
• coeficientul de debit: 𝜇 = 0,59 ÷ 0,64
În general aceşti coeficienţi variază în funcţie de numărul Reynolds. Valorile de mai
sus sunt folosite în cazul contracţiei perfecte. În cazul contracţiei parţial suprimate, coeficientul
de contracţie creşte, ceea ce determină creşterea coeficientului de debit, care în acest caz poate
fi determinat cu relaţia:
 
 c. partct =  c. perf . 1 + k Ps  (1-10)
 Pt 
unde: Ps – porţiunea perimetrului orificiului, pe care contracţia este suprimată
Pt – perimetrul total al orificiului
k – coeficient ale cărui valori depind de forma orificiului
(ex: k=0,128 pentru orificii circulare, k=0,152 pentru orificii pătrate )

1.3. Curgerea în regim permanent prin orificii mici, înecate, in perete subţire
Orificiul funcţionează înecat în cazul în care jetul de lichid nu iese din rezervor în aer,
ci tot într-un lichid.
Pentru o mai mare generalitate să considerăm că rezervorul este închis, sub presiune,
adică pe suprafaţa liberă a apei din rezervor acţionează o presiune monometrică (fig. 1-5).
Relaţia de calcul a debitului orificiului înecat se stabileşte aplicând ecuaţia lui Bernoulli
între secţiunea 0-0 situată la nivelul apei din rezervor şi o secţiune 2-2 unde jetul de lichid ieşit
prin orificiu s-a destins total:

 0 v0 + p0 + =  2 v2 + p2 + +
2 2
(1-11)
h0 h2 h r 0 − 2
2g  2g 
6
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer
S-a considerat planul de referinţă orizontal ca trecând prin centrul orificiului şi deci şi
prin centrul secţiunii contractate.

Fig. 1-5 Schema de calcul pentru orificiul înecat

Pierderea de energie hr0-2 se compune din pierderea de energie la trecerea prin orificiu
şi din pierderea de energie la destinderea jetului datorită frecării cu mediul lichid înconjurător:
2
(v1 − v2)2 2

hr 0−2 = hr 0−1 + hr 1−2 =  1 v1 v (1-12)

+  1+  1
2g 2g   2g

deoarece v2 ≈ 0
Ţinând seama de faptul că:


2
0 v0
p0
H 0 = 2 g +  + h0

 2 v2 + p 2 +
2
p2 (1-13)
H2 = 2g  h2  
+ h2

𝑣2
se obţine din (1-12): 𝐻0 − 𝐻2 =   ℎ𝑟0−2   =   (1 + 𝜉)  2𝑔1

1
v1 = 2 g (H 0 − H 2 ) =  2 gH (1-14)
1+ 
unde 𝛥𝐻 −reprezintă sarcina orificiului înecat
Debitul orificiului înecat este:
𝑠
𝑄 = 𝑣1 𝑠 = 𝜑𝑠 𝑠𝑐   √ 2𝑔 𝛥𝐻 = 𝜑𝜓𝑠√2𝑔 𝛥𝐻 = 𝜇𝑠√2𝑔 𝛥𝐻 (1-15)

Coeficientul de debit 𝜇 pentru orificiul înecat este în general cu aproximativ 2% mai

mic decât în cazul orificiului liber : 𝜇 ≅ 0,59.

7
 Prof. univ. dr. ing. Ichinur Omer

1.4. Curgerea în regim permanent prin orificii mari, libere

𝑑
În cazul orificiilor mari (ℎ > 0,1), distribuţia vitezelor şi a presiunilor nu mai poate fi

considerată ca fiind uniformă pe întreaga secţiune de curgere.

Se consideră cazul general al unui orificiu mare de formă oarecare. Forma orificiului
este descrisă de funcţia b(z) care dă lăţimea orificiului funcţie de distanţa de la planul energetic
(z), axa z fiind orientată descendent (fig. 1-6)

Fig. 1-6 Orificiul mare, liber

În diferitele puncte ale orificiului, vitezele particulelor de lichid sunt diferite. Dacă se
împarte orificiul mare într-o infinitate de orificii elementare, de forma unor fâşii orizontale
dreptunghiulare, de înălţime mică dz, atunci se poate considera că pentru un astfel de orificiu
elementar viteza este constantă în toate punctele (această metodă se numeşte metoda fâşiilor).
Se admite şi ipoteza simplificatoare referitoare la faptul că debitul unui astfel de orificiu mic
nu este influenţat de orificiile vecine, adică se neglijează frecarea dintre jeturile de lichid
infinitezimale şi se consideră că presiunea manometrică pe fiecare jet infinitezimal este nulă,
iar coeficientul de debit are aceeaşi valoare pentru fiecare orificiu infinitezimal.
În aceste condiţii debitul infinitezimal este:
𝑑𝑄 = 𝜇𝑏(𝑧)𝑑𝑧√2𝑔𝑧 (1-16)
Debitul total al orificiului mare se obţine prin însumarea debitelor elementare:
H2
(1-17)
Q =  2 g   b( z) z dz
H1

Integrala poate fi efectuată dacă se cunoaşte funcţia b(z). De exemplu, în cazul unui
orificiu dreptunghiular mare, b(z) = b = constant şi se obţine:
2 3/2 3/2
𝑄 = 𝜇𝑏√2𝑔(𝐻2 − 𝐻1 ) (1-18)
3