Prof. univ. dr. ing.

Omer Ichinur

CURS 4

PROPRIETĂȚI FIZICE ALE FLUIDELOR

4.1. Absorbţia şi cavitaţia

4.2. Compresibilitatea
4.3. Tensiunea superficială şi capilaritatea

4.1. Absorbţia şi cavitaţia

Absorbţia este proprietatea lichidelor de a absorbi gazele cu care acestea vin în contact.
În legătură cu acest fenomen este cunoscută legea lui Henry: Greutatea gazului dizolvat
(absorbit) într-un lichid creşte proporţional cu presiunea, astfel încât volumul gazului dizolvat
(absorbit) să rămână constant. În condiţii normale de presiune şi temperatură, apa conţine un
volum de aer de aproximativ 2% din volumul său.
Cavitaţia este fenomenul care apare atunci când presiunea scade mult sub presiunea
atmosferică, acest fenomen fiind însoţit de degajarea violentă a gazelor dizolvate care împreună
cu apa va forma o emulsie foarte compresibilă ce poate produce perturbarea curgerii lichidului.
Odată cu scăderea presiunii (sau creşterea temperaturii din jurul mediului lichid) se
produce degajarea gazelor. În cazul scăderii presiunii până la presiunea de vaporizare, gazele
dizolvate se separă şi în acelaşi timp are loc o vaporizare în toată masa lichidului, fenomen
cunoscut şi sub numele de fierbere.
Fenomenul de cavitaţie se produce în instalaţiile în care există zone unde viteza de
curgere este foarte mare astfel încât presiunea scade foarte mult: pe conducte în zonele de
micşorare bruscă a secţiunii, pompe centrifuge etc. Oxigenul care se degajă cavitaţional
provoacă oxidarea (coroziunea) pereteţilor metalici ai conductelor, palelor rotoarelor de pompă
sau turbină [3].

4.2. Compresibilitatea

Compresibilitatea este proprietatea fluidelor de a-și modifica volumul datorită

schimbării presiunii. Gradul de compresibilitate este exprimat prin coeficientul de compresie
izotermică β [1], [2], [3], [5].
∆𝑉 𝑑𝑉
𝑑𝑉
𝛽 = − lim 𝑉
= − 𝑑𝑝
𝑉
 = −𝛽𝑑𝑝 (4.1.)
∆𝑝→0 ∆𝑝 𝑉

1|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

dV
în care − variația relativă de volum
V

dp − variația presiunii

β - coeficientul de compresie izotermică

Relaţia (4.1.) arată că variaţia relativa a volumului de fluid este direct proporională cu
variaţia de presiune, semnul minus indicând o scădere a volumului la creşterea presiunii sau o
creștere a volumului la micșorarea presiunii.

Fig. 4.1.

−1
Ecuaţia de dimensiuni a coeficientului de compresie izotermică β este [𝛽] = 𝑀 𝐿𝑇2,
𝑚2
iar unitatea de măsură în Sistemul Internațional este ⟨𝛽⟩𝑆𝐼 = .
𝑁

Modul de elasticitate al unui lichid este inversul coeficientului de compresie izotermică.

1
E= (4.2.)

𝑑𝑉
1 𝑉 𝑑𝑉 1
=−  = − 𝑑𝑝 (4.3.)
𝐸 𝑑𝑝 𝑉 𝐸

−1 −2 2
Dimensiunea modulul de elasticitate este [𝐸] = 𝑀𝐿 𝑇 şi se exprimă în N m .

Deosebirea între gaze şi lichide constă în ordinul de mărime al coeficienţilor de

compresie izotermică, respectiv al modulelor de elasticitate. Aceşti coeficienţi, la gaze, au
variaţii mari odată cu variaţia presiunii, în timp ce la lichide, aceştia rămân constanţi pe
intervale mari de variaţie a presiunii [3].

2|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Prin integrarea ecuaţiilor diferenţiale (4.1.) şi (4.3.), considerând coeficientul de

compresie izotermică constant, se obţine:

𝑉 𝑑𝑉 𝑝 1 𝑝
∫𝑉 = −𝛽 ∫𝑝 𝑑𝑝 = − ∫𝑝 𝑑𝑝 (4.4.)
0 𝑉 0 𝐸 0

𝑉 1
𝑙𝑛 = −𝛽(𝑝 − 𝑝0 ) = − (𝑝 − 𝑝0 ) (4.5.)
𝑉0 𝐸

1
𝑉 (𝑝−𝑝0 )
= 𝑒 −𝛽(𝑝−𝑝0) = 𝑒 −𝐸 (4.6.)
𝑉0

Deoarece 𝛽(𝑝 − 𝑝0 ) are o valoare mai mică decât unitatea, se poate aproxima:

𝑒 −𝛽(𝑝−𝑝0) ≅ 1 − 𝛽(𝑝 − 𝑝0 ) (4.7.)

şi se obţine:

𝑉
≅ 𝑒 −𝛽(𝑝−𝑝0) ≅ 1 − 𝛽(𝑝 − 𝑝0 )𝑉 ≅ 𝑉0 [1 − 𝛽(𝑝 − 𝑝0 )] (4.8.)
𝑉0

Având în vedere că termenul 𝛽(𝑝 − 𝑝0 ) are o valoare mult mai mică decât unitatea,
în cazul problemelor tehnice acesta se poate neglija şi lichidele să fie considerate incompresibile
𝑉 ≅ 𝑉0 .

Ecuaţia de stare fizică a lichidului exprimă legătura dintre densitatea lichidului şi

presiunea care se exercită asupra acestuia.

Prin difereníerea relaţiei 𝑚 = 𝜌𝑉 se obţine

𝑑𝑉 𝑑𝜌
𝑑𝑚 = 𝑑𝜌𝑉 + 𝜌𝑑𝑉 = 0 𝑉 = − (4.9.)
𝜌

𝑑𝜌 1
= 𝛽𝑑𝑝 = 𝐸 𝑑𝑝 (4.10.)
𝜌

Integrând relaţia (4.10.) şi făcând aceleaşi aproximaţii prezentate mai sus, se obţine:
𝜌
≅ 𝑒 𝛽(𝑝−𝑝0) ≅ 1 + 𝛽(𝑝 − 𝑝0 )𝜌 ≅ 𝜌0 [1 + 𝛽(𝑝 − 𝑝0 )] 𝜌 ≅ 𝜌0 . (4.11.)
𝜌0

Ecuația de stare a gazelor perfecte este dată de relația:

𝑝
= 𝑔𝑅𝑇 (4.12.)
𝜌

3|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

în care p – presiunea, ρ – densitatea, g – accelerația gravitațională, R – constanta gazelor

perfecte; pentru aer R=29,27m/˚K, T – temperatura absolută, măsurată în ˚K.

Transformările de stare ale gazelor sunt:

- Transformări izoterme – transformări lente, schimbul de căldură între gaz şi mediul

exterior având timp să se realizeze în totalitate, astfel încât temperatura gazului să
rămână constantă: pV=constant
- Transformări adiabatice – transformări rapide (instantanee) în care schimbul de căldură
între gaz şi mediul exterior nu are timp să înceapă a se realiza, astfel încât întreaga
cantitate de căldură a rămas în masa gazului: 𝑝𝑉 𝑥𝑎 =constant, xa - exponent adiabatic
cp
xa = , cp – căldura specifică la presiune constantă, cV – căldura specifică la volum
cV

constant. Pentru aer, xa = 1,405.

- Transformări politropice – transformări intermediare celor două transformări prezentate
anterior, care au loc într-un interval finit de timp: 𝑝𝑉 𝑥 =constant, în care exponentul
politropic 1 ≤ 𝑥 ≤ 𝑥𝑎

Prin diferenţierea relaţiei 𝑝𝑉 𝑥 =constant se obţine:

𝑑𝑉 1
𝑑𝑝𝑉 𝑥 + 𝑥𝑝𝑉 𝑥−1 𝑑𝑉 = 0 =− 𝑑𝑝 (4.13.)
𝑉 𝑥𝑝

Din relaţiile (4.14.) şi (4.3.) se obţine:

𝐸 = 𝑥𝑝 (4.14.)

Pentru x=1E=p, iar pentru x=xaE= xa p.

Viteza de propagare a sunetului vs într-un fluid este dată de relaţia:

𝐸
v𝑠 = √𝜌 (4.15.)

Pentru aer, vs=340m/s, iar pentru apă vs=1400 m/s.

Raportul dintre viteza de curgere a gazului şi viteza de propagare a sunetului se numeşte

v
numărul lui Mach: Ma= .
vs

Ma<1 - mişcare subsonică

Ma≅1 – mişcare sonică
Ma>1 – mişcare supersonică

4|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

4.3. Tensiunea superficială şi capilaritatea

Pentru înţelegerea acestor proprietăţi caracteristice lichidelor, trebuie să se facă apel la

structura reală, moleculară a lichidelor, deoarece acest fenomene sunt superficiale, afectând
numai stratul subţire (gros doar de câteva molecule) de la suprafaţa liberă a lichidului, datorate
forţelor de atracţie moleculară.

Fig. 4.2. Reprezentarea forţelor de atracţie moleculară şi rezultanta acestor forţe

În cazul unei molecule situată în interiorul unui lichid aflat în repaus, rezultanta forţelor
de atracţie moleculară este nulă. Dacă molecula este situată la suprafaţa liberă a lichidului,
rezultanta forţelor de atracţie moleculară este diferită de zero, fiind normală la suprafaţă şi
orientată cu sensul pozitiv spre interiorul lichidului (Fig. 4.2.) [2], [3], [8].

Dacă molecula este situată la suprfaţa lichidului şi în apropierea peretelui, rezultanta

forţelor de atracţie moleculară va fi dirijată spre perete în cazul lichidului care udă peretele (ex.
apa) şi spre interiorul lichidului în cazul lichidului care nu udă peretele (ex. mercurul).
Deoarece, în stare de repaus, lichidele nu pot prelua eforturile tangenţiale, astfel suprafaţa
lichidului în apropierea peretelui se va curba astfel încât rezultanta forţelor de atracţie
moleculară să fie normală la această suprafaţă (Fig. 4.2.) [2], [3], [8].

Experimental se poate arăta că în planul suprafeţei lichidelor acţionează eforturi de

întindere care prin însumare rezultă forţe denumite de tensiune superficială.

Forţa capabilă de a menţine membrana lichidă în echilibru măsoară forţa de tensiune

superficială.

𝐹 = 𝑎𝑐 (4.16.)

c – constanta de tensiune superficială, având dimensiunea [𝑐] = 𝑀𝑇 −2 şi unitatea de măsură

〈𝑐〉𝑆𝐼 = 𝑘𝑔/𝑠 2

a – lungimea pe care se aplică forţa

5|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Dacă membrana lichidă are două suprafeţe de contact cu aerul, relaţia (4.16.) se
multiplică cu factorul 2 𝐹 = 2𝑎𝑐 (4.17.)

Rezultanta forţelor de tensiune superficială este normală la elementul de suprafaţă şi

prin raportarea acestei rezultante la elementul de suprafaţă se obţine o presiune, denumită
presiune capilară, fiind întotdeauna dirijată spre centrul de curbură al suprafeţei.

Se consideră o suprafaţă curbată de dimensiuni Δl1 şi Δl2, aceste laturi fiind considerate
arce de cerc.

𝛥𝑙1 = 𝑅1 𝛥1 (4.18.)

𝛥𝑙2 = 𝑅2 𝛥2

R1, R2 – raze de curbură; Δ1, Δ2 – unghiuri la centru

Fig. 4.3. Tensiunea superficială

Forţele de tensiune superficială sunt date de relaţiile:

𝛥𝐹1 = 𝑐𝛥𝑙1 (4.19.)

𝛥𝐹2 = 𝑐𝛥𝑙2

Rezultanta normală la suprafaţă ΔN este:

𝛥 2 𝛥 1 𝛥𝑙 𝛥𝑙
𝛥𝑁 = 2𝛥𝐹1 𝑠𝑖𝑛 + 2𝛥𝐹2 𝑠𝑖𝑛 = 2𝛥𝐹1 2𝑅2 + 2𝛥𝐹2 2𝑅1 (4.20.)
2 2 2 1

1 1
𝛥𝑁 = 𝑐𝛥𝑙1 𝛥𝑙2 (𝑅 + 𝑅 ) (4.21.)
1 2

6|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

Modul în care presiunea capilară depinde de constanta de tensiune superficială şi de

curbura suprafeţei este dat de relaţia lui Laplace:

𝛥𝑁 1 1
𝑝𝑐𝑎𝑝 = lim = 𝑐 (𝑅 + 𝑅 ) (4.22.)
𝛥𝑙1 →0 𝛥𝑙1 𝛥𝑙2 1 2
𝛥𝑙2 →0

Capilaritatea, o consecinţă a tensiunii superficiale, reprezintă fenomenul de ascensiune

(sau coborîre) a nivelului lichidului în tuburi subţiri scufundate într-un lichid.

a) b)
Fig. 4.4. Capilaritatea
a) Lichidul udă peretele tubului capilar (apa)
b) Lichidul nu udă peretele tubului capilar (mercur)

Se consideră că meniscul care se formează în tubul capilar din figura 4.5. are forma
sferică.

Fig. 4.5.

Condiţia de echilibru a lichidului din tubul capilar este 𝛥𝑁 = 𝛥𝐺 , 𝛥𝑁 - rezultanta

forţelor de tensiune superficială, 𝛥𝐺 - greutatea lichidului din tubul capilar cu înălţimea h.

1 1 2
𝛥𝑁 = 𝑐𝛥𝑙1 𝛥𝑙2 (𝑅 + 𝑅 ) = 𝑐(∝ 𝑅)2 𝑅 = 2 ∝2 𝑐𝑅 (4.23.)
1 2

7|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

𝛥𝐺 =γV=γπr2h

𝛥𝑁 = 𝛥𝐺  2 ∝2 𝑐𝑅 = γπr 2 h

r
𝑅= ∝
sin 2

r 2∝2 𝑐 4∝2 𝑐
2 ∝2 𝑐 ∝ = γπr 2 hhr = ∝ sau hd = ∝ (4.24.)
sin γπ sin γπ sin
2 2 2

în care: r – raza tubului capilar, d-diametrul tubului capilar, h – înălţimea coloanei de lichid
măsurată de la nivelul lichidului din vas până la nivelul lichidului din tubul capilar, c – constanta
de tensiune superficială, γ – greutatea specifică a lichidului,  - unghiul cuprins între razele de
curbură

Legea lui Jurin – Borelli se referă la produsul hd, dintre h (înălţimea coloanei de lichid
măsurată de la nivelul lichidului din vas până la nivelul lichidului din tubul capilar) şi d
(diametrul tubului capilar), care este constant pentru un lichid dat şi peretele tubului capilar
dintr-un material dat. Pentru apa într-un tub capilar din sticlă, produsul este hd≅30 mm2, iar
pentru mercur într-un tub capilar din sticlă, produsul este hd≅-14 mm2 [3].

Denivelarea Δh a meniscului se poate determina cu relaţia:

∝
∝ ∝ 1−cos
2
𝛥h = 𝑅 − 𝑅 cos 2 = R (1 − cos 2 ) ≅ r ∝ (4.25.)
sin
2

Probleme rezolvate

1. Un volum de gaz V=50 dm3, are la temperatura t=20ºC, presiunea p=2·105Pa. Să se

determine densitatea și masa gazului.

Rezolvare

Ecuația de stare a gazelor perfecte este dată de relația:

p
= gRT


în care p – presiunea

ρ – densitatea

g – accelerația gravitațională

8|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

R – constanta universală a gazelor perfecte R=29,27m/˚K

T – temperatura absolută, măsurată în ˚K

p p
= gRT   =
 gRT

p 2  105 kg
= = = 2.376
gRT 9.81  29.27  (20 + 273.15) m3

Masa gazului este: m = V = 2.376  50 10 −3 = 0.1188 kg .

2. Un cilindru, avand capacitatea de 100 l, este umplut cu aer, la temperatura de 40 ºC și

presiunea de 140 bar. Să se determine greutatea aerului existent in cilindru, știind că densitatea
sa, la temperatura t0=15ºC, este ρ0=1.225 kg/m3, iar presiunea atmosferică patm=1bar.

Rezolvare

Greutatea aerului este:

G = mg = Vg

Pentru a determina densitatea aerului la temperatura de 40 ºC, se utilizează ecuația de stare a

gazelor:

p1 p1
= gRT1
1
 1 = T1  1 = p1 0T0
p0 p0 T0 p0T1
= gRT0
0 0

140  105  1.225  (15 + 273.15) kg

1 = = 157.808
105 (40 + 273.15) m3

G = 157.808  100  10 − 3  9.81 = 154.81N

3. Un volum de lichid V1=1200 cm3 se află intr-un cilindru, la o presiune p1=106Pa. Când
presiunea devine p2=2,5·106Pa, volumul se schimbă, ajungând la V2=1000 cm3. Să se determine
coeficientul de compresie izotermică β și modulul de elasticitate E.

Rezolvare

9|12
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

dV V
= − dp  = − p
V V

V = V2 − V1 = 1000 − 1200 = −200 cm3

p = p2 − p1 = 2.5  106 − 106 = 1.5  106 Pa

V 200  10 − 6
 =− = = 0.11  10 − 6 m 2 / N
Vp 1200  10 − 61.5  106

1 1 N
E= = = 9.09  106
 0.11  10 − 6 m2

4. Încercarea etanșeității unui tronson dintr-o conductă cu D=300 mm și lungimea L=800

m se face cu apă la presiunea de 6 at (scara manometrică). După un anumit timp se constată că
presiunea apei din conductă a scăzut cu 2 at. Să se determine volumul de apă pierdut prin
−10
neetanșeități. Temperatura apei este de 20ºC (  = 4.65  10 m 2 / N ).

Rezolvare

dV V
= − dp  = − p  V = − Vp
V V

D 2 3.14  0.32
V= L= 800 = 56.52m3
4 4

p = −2at = −2  98100Pa = −196200Pa

V = − Vp = 4.65  10 −10  56.52  196200 = 0.0052m3 = 5.2l

5. Să se determine denivelarea apei datorată capilarității, dacă se cunosc: raza tubului

π
r=1mm, unghiul α = 2 , constanta de tensiune superficială la temperatura de 20˚C este 𝑐 =

0.0728𝑁/𝑚

Rezolvare

4∝2 𝑐 4∝2 𝑐
hd = ∝  h= ∝
γπ sin γπ dsin
2 2

10 | 1 2
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

𝜋 2
4 ∙ ( 2 ) ∙ 0.0728
h= = 0.0165m
9810 ∙ π ∙ 0.002 ∙ sin(45°)
h = 16.5 mm

Probleme propuse spre rezolvare

1. Să se determine masa unui corp care sub acțiunea unei forțe de 200 N are o accelerație
de 0,4 m/s2.

2. Să se compare densitatea apei cu densitatea aerului la temperatura t=20ºC și presiunea

atmosferică normală pN=760mmHg, prin determinarea raportului densităților celor două fluide.
Densitatea aerului uscat în condiții standard (ts=15ºC, ps= pN =760mmHg) este ρaer,s=1.226
kg/m3, iar densitatea apei la 20ºC este ρapa=998.23 kg/m3.

3. Un rezervor cu un volum V=40 m3 a fost supus unei probe de presiune cu apă la

presiunea de 3 MPa. Datorită neetanșeității rezervorului, la terminarea probei, presiunea a
scăzut la 0,5 MPa. Să se determine volumul de apă scurs din rezervor în timpul probei, dacă
apa nu-și modifică temperatura. Coeficientul de compresibilitate izotermă este

 = 4.72 10 −10 m 2 / N . Se neglijează deformarea pereților rezervorului în timpul probei.

4. Un vas cu capacitatea V=5 l este plin cu petrol la presiunea atmosferică. Cunoscând că

coeficientul de compresie izotermă al petrolului este  = 1.8  10 −10 m 2 / N , să se determine

volumul suplimentar ce se obține dacă se creează o suprapresiune de 1.6·105 Pa.

5. Să se determine diametrul tubului de sticlă astfel încât denivelarea apei datorată

π
capilarității să fie h=3mm, cunoscând că unghiul α = 2 , constanta de tensiune superficială la

temperatura de 30˚C este 𝑐 = 0.0712𝑁/𝑚.

Bibliografie:

1. Cioc D., Hidraulică, E. D. P., Bucureşti, 1983.

2. Arsenie D. I., Florea M., Hidraulică, Ovidius University Press, Constanţa, 1998.
3. Arsenie D. I., Hidraulică – Hidrologie – Hidrogeologie, Institutul de Învăţământ Superior
Constanţa, vol II, 1981.
4. Hâncu S., Marin G., Hidraulica teoretica si aplicata, Vol. I si II, Cartea Universitara,
Bucuresti, 2007.
5. I. Omer, Mecanica fluidelor şi hidraulică. Culegere de probleme, Ed. Ovidius University
Press, 2016.

11 | 1 2
 Prof. univ. dr. ing. Omer Ichinur

6. Florea M., Arsenie D.I., Mîrzali I., Hidraulica construcţiilor. Sisteme sub presiune., Ed.
Matrix Rom, Bucureşti, 2004.
7. Blăgoi O., Mitroi A., Hidraulica generală. Compendiu, Ed. Gheorge Asachi, Iaşi, 2003.
8. Vazquez J, Hidraulique generale, Ecole Nationale du Genie de d’eau et d ’environnement
de Strasbourg, 2010
https://engees.unistra.fr/fileadmin/user_upload/pdf/shu/COURS_hydraulique_generale_M
EPA_2010.pdf

12 | 1 2