șef lucrări dr. ing. STANCIU M.D.

prof. univ. dr. ing. CURTU I.

REOLOGIE
SUPORT DE CURS PENTRU ID-IFR
INGINERIE MECANICĂ

1
Unitatea de învăţare I.2. Vâscozitatea

Cuprins
I.2.1. Introducere
I.2.2. Competenţe
I.2.3 Definiția vâscozității
I.2.4. Clasificarea vâscozității
I.2.5. Metode/echipamente de măsurare,
I.2.6. Influența solicitărilor asupra vâscozității - tixotropia, reopexia, efectul
Weissenberg

I.2.1. Introducere
În această unitate de învățare studenții sunt familiarizți cu noțiunea de
vâscozitate, aceasta fiind una din proprietățile de bază ale materialelor cu efect
asupra comportării în timp. Pe parcusrul unității de învățare sunt prezentate
metodele și echipamentele utilizate pentru determinarea vâscozității, precum și
proprietățile ce rezultă în urma modificării vâscozității sub acțiunea sarcinilor
externe.

I.2.2. Competenţele unităţii de învăţare

 Să definească noțiunea de vâscozitate dinamică, cinematică, convențională
și să explice diferența dintre aceste tipuri de vâscozități;
 Să descrie metodele de determinare a vâscozității;
 Să explice și să exemplifice fenomenul de tixotropie;
 Să explice fenomenul de reopexie;
 Să testeze și să descrie efectul Weissenberg.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

I.2.3. Definiția vâscozității

Vâscozitatea reprezintă proprietatea fluidelor de a se opune deformaţiilor relative care se

manifestã între straturile adiacente de fluid aflate în mişcare relativã fără ca deformaţiile sã fie
însoţite de variaţii ale volumului. Modelul de fluid caracterizat de vâscozitatea sa se numeşte

2
fluid real, iar cel care neglijeazã proprietatea în cauzã se numeşte ideal. Vâscozitatea
lichidelor creşte destul de puţin cu creşterea presiunii, acest aspect putând fi neglijat în
majoritatea aplicaţiilor tehnice. Vâscozitatea este generată de forţa de adeziune dintre
moleculele lichidului, fiind o forţă de frecare internă din fluid. În mişcarea fluidului, tangent
la straturile ce au viteze diferite, apar forţe de rezistenţă care au tendinţa să egaleze valorile
vitezelor. Newton a dat expresia rezistenţei dintre două straturi de fluid:

(2.1)

Unde F este forța de rezistență dintre două straturi de fluid; S – suprafața de contact a
straturilor; – gradientul vitezei de pe o direcție normală (perpendicularș) celei de

curgere a fluidului (reprezintă cât de rapid se modifică viteza de la un strat la altul), -

coeficientul de vâscozitate dinamică [N*s/m2].

Exemple
Imaginea care ne ajută să înțelegem transferul de impuls de la un strat la
altul transversal pe strat este cea a unui top de hartie din care extragem o foaie de
hartie. Foaia extrasă antrenează foile adiacente care le antrenează pe următoarele
şi aşa mai departe.

În strat molecular, fluidul aderă la pereţii solizi cu care intră în contact. Pentru lichide:
vâscozitatea scade odatã cu creşterea temperaturii. Pentru gaze: vâscozitatea creşte odatã
cu creşterea temperaturii.

Exemple

Vâscozitatea gazelor creşte uşor cu creşterea temperaturii:

ηaer = 1,81×10–5 kg/(m*s) la T=20°C şi 2,18×10–5 kg/(m*s) la T=100°C
Vâscozitatea lichidelor scade mult cu creşterea temperaturii.
ηapa = 1,002×10–3 kg/(m*s) la T=20°C şi 0,283×10–3 kg/(m*s) la T=100°C
ηulei = 9,8×10–1 kg/(m*s) la T=20°C şi 1,7×10–2 kg/(m*s) la T=100°C
ηglicerina = 2,33 kg/(m*s) la T=25°C

I.2.4. Clasificarea vâscozității

Din punct de vedere al modului de determinare și a parametrilor ce intervin în

măsurarea vâscozității, există:

3
 Vâscozitatea dinamică (coeficientul de vâscozitate dinamică) [N*s/m2]. Ca
unitate de măsură, se mai poate folosi unitatea numită centipoise (cP):
1cP=1*10-3Pa*s
Vâscozitatea cinematică - reprezintă raportul dintre vâscozitatea dinamică și
densitatea fluidului
, [m2/s] (2.2)
În SI, unitatea de vâscozitate cinematică este m2/s. În practică se foloseşte
unitatea centistokes (cSt): 1cSt= 10-6 mm2/s.

Vâscozitatea convențională este utilizată cel mai frecvent în practică și se

notează cu E. Se exprimă în grade Engler (E0). Un grad Engler reprezintă
vâscozitatea apei distilate la 200C.
Vâscozitatea convențională se determină ca raport între timpul de scurgere (tx) al unui
volum de 200 cm3 din produsul analizat la temperatura T0C și timpul de scurgere (ta) al unui
volum de 200 cm3 de apă distilată la temperatura de 200C (ta=51…52 s).

I.2.5. Metode de determinare a vâscozității

1. Metoda Engler – determinarea vâscozității convenționale

Pentru determinarea vâscozității convenționale se utilizează vâscozimetrul Engler (Fig.
1.10).

Fig. 1.10 Vâscozimetrul Engler

Acesta este format dintr-un rezervor (2) prevăzut în partea inferioara cu un tub calibrat;
baie de încălzire cu apă sau ulei (1) în care este introdus rezervorul (2), pentru menținerea
lichidului cercetat la temperatura constantă T0C; capacul rezervorului (3) cu două orificii. În
orificiul din partea superioară se introduce o tijă de lemn (4) care va închide orificiul (7). În

4
orificiul (5) se introduce un termometru care măsoara temperatura lichidului cercetat.
Trepiedul de fier (9) susține aparatul. Un vas gradat (Berzelius) (8) sau unul Engler cu două
cote, una la 100 cm3 si una la 200 cm3 în care este colectat lichidul a cărui vâscozitate se
determină.

2. Metoda corpului căzător – bazată pe legea lui Stokes care stabilește rezistența
ce o întâmpină un corp sferic omogen când cade cu o viteză constantă într-un
lichid (http://newton.phys.uaic.ro/data/pdf/VISCOZIT.pdf) (Fig. 1.11).
Metoda de determinare presupune următoarele etape:
 se ridică bila la suprafaţa lichidului, folosind dispozitivul ajutător.
 se dă drumul bilei să cadă chiar de la suprafaţa lichidului.
 cu un cronometru se măsoară timpul de cădere al bilei între cele două repere marcate
pe scala gradată. Reperul superior este ales astfel încât bila să atingă viteza limită până
acolo.

 experimentul se repetă de 5 ori.

Fig. 1.11. Metoda Stokes (imagine preluată din cursul

http://www.phys.utcluj.ro/PersonalFile/Cursuri/BarleaLaborator/Visco_Lichid.pdf)

3. Metoda corpului rotitor (cilindru sau con) – utilizează vâscozimetre

rotaționale care constau în principiu din două piese coaxiale ce conțin în spațiul
dintre ele fluidul studiat. Pentru determinarea viscozităţii sau a altor proprietăţi
reologice ale fluidului (tensiuni de forfecare, tensiuni de prag, histerezis, etc.) uneia
dintre piese i se impune o mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară constantă .
Fluidul, datorită viscozităţii sale, va transmite mişcarea celei de-a doua piese.

5
 Aceasta, sub acţiunea momentului dat de forţa de frecare vâscoasă care acţionează
pe suprafaţa ei (momentul rezistiv) va avea tendinţa să se rotească în jurul axei sale,
în acelaşi sens cu prima. Pentru a imobiliza cea de-a doua piesă va trebui să i se
aplice acesteia un cuplu cu aceeaşi valoare a momentului M dar în sens contrar
(preluare după http://www.termo.utcluj.ro/mf/luc3.pdf).

Fig. 1.12. Viscozimetre bazate pe principiul corpului rotator: a) cu cilindru; b) cu

con (http://pioneer.netserv.chula.ac.th/~sanongn1/rheology.pdf)

Pentru determinarea vitezei de deformație unghiulară și a tensiunilor tangențiale în

cazul solidelor rigide se utilizează dispozitive de solicitare a probelor la torsiune (Fig. 1.13,
a). În cazul sistemelor mecanice, componenta vâscoasă a răspunsului structurii/corpului se
determină prin analiza mecanică în regim dinamic (DMA).

a) b)
Fig. 1.13 Sisteme de determinarea a componentei vâscoase din mediile solide: a)
solicitarea de torsiune; b) solicitarea de încovoiere în trei puncte

6
 I.2.6. Influența solicitărilor asupra vâscozității - tixotropia, reopexia, efectul
Weissenberg

 Tixotropia reprezintă fenomenul de reducere progresivă a vâscozităţii sub acţiunea

unei tensiuni constante (etimologic schimbare la atingere).
 Reopexia este proprietatea fluidelor de creştere progresivă a vâscozităţii sub acţiunea
unei tensiuni constante (constituie fenomenul opus tixotropiei).
Reprezentarea grafică a celor două proprietăți se poate observa în Fig. 1.14

Fig. 1.14 Variația în timp a vâscozității fluidelor: a) tixotropie; b) reopexie

Exemple
Tixotropia este o proprietate pentru evaluarea calității vopselelor
Vopselele sunt compuse din particule solide dispersate în lichid. Când se aplică
prin pensulare, e preferabil ca ea să alunece frumos pe suprafaţa de vopsit.
Astfel, la aplicarea presiunii, vopseaua devine mai puţin vâscoasă, favorizând
depunerea în strat neted. După îndepărtarea pensulei, e de dorit ca vopseaua să
nu se prelingă. Pentru a nu se prelinge, e necesar ca vopseaua să fie tixotropă.
Pentru a fi tixotropă, mărimea şi forma granulelor de pigment şi de aditivi solizi
se aleg în aşa fel încât materialul să se întărească repede, dacă se poate, în
prima secundă după aplicare.

Ce facem când, la un cutremur, terenul aluvionar (noroi nisipos) de sub noi

începe să se înmlăştineze?
 Fenomenul apare în special în lunci, dar şi acolo unde substratul este
constituit din loess umed. În China, de exemplu, sunt milioane de hectare
de loess. Adesea, alunecările de teren se petrec ca urmare a înmuierii
loessului (deja înmuiat de apa subterană) din cauza mişcărilor telurice.

7
 Au fost înghiţite sate întregi aşa. După seism, terenul se întărea la loc.
 La cutremurul din 11 martie 2011, 4.200 ha de teren din jurul golfului
Tokio s-au înmlăştinat. În special, în aria numită Urayasu. Străzile au
devenit un deal şi-o vale. Oscilaţiile mecanice au făcut ca pământul să se
înmoaie. Acolo unde pânza freatică e superficială, stratul tixotrop devine
brusc permeabil, lăsând apa să izvorască.

 Efectul Weissenberg reprezintă fenomenul prin care fluidul antrenat de o tijă

rotativă cu viteză mare de rotație se înfășoară în jurul tijei sau se ridică pe pereții
recipientului datorită tensiunilor normale ce se dezvoltă în fluid (Fig. 1.15).
Atunci când fluidul tinde să se ridice pe pereții vasului în timpul mișcării de rotație,
forța centrifugală este mai mare decât forța normală. Acest fenomen are loc pentru
fluide newtoniene.
Atunci când fluidul tinde să urce pe tija care-l antrenează în mișcarea de rotație, atunci
forța normală este mai mare decât forța centrifugală.

Fig.1.15. Efectul Weissenberg pentru fluide newtoniene și fluide nenewtoniene

(adaptată după http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=5871&page=32)

În două recipiente identice introduceți 100 ml apă în primul recipient și 100 ml

miere de albine în al doilea recipient. Cu o tijă din lemn sau metal începeți să
amestecați fluidele. Notați ce ați observat! Ce fel de fluid este apa? Dar mierea?

Rezumat
În această unitate de învățare, s-au prezentat succint noțiunile de bază privind
vâscozitatea corpurilor (fluidelor) – definiția, tipuri de vâscozități în funcție de
modul de determinare, metode de determinare a vâscozității și tipuri de

8
vâscozimetre. Ca aplicații industriale privind vâscozitatea, s-au prezentat cele două
tipuri de fenomene privind modificarea vâscozității în urma unui solicitări exterioare
– tixotropia și reopexia. O aplicație utilă și interesantă pe care o întâlnim și în viața
cotidiană este efectul Weissenberg, prin intermediul căruia se poate stabili empiric
tipul de fluid (cu curgere liniară – newtonian, respectiv neliniar – nenewtonian).

Test de evaluare a cunoştinţelor

1. De câte feluri poate fi vâscozitatea? În ce se măsoară vâscozitatea?
2. Ce este un corp newtonian, dar nenewtonian?
3. Dați exemple de materiale tixotropice din domeniul cosmetic;
4. Dați exemple de materiale reopexice din domeniul alimentar;
.

9
Bibliografie
1. Barnes, H., Hutton, J., Walters, K. (1989): An Introduction to Rheology. Elsevier, New
York, USA.
2. Banfil, P., F. (1991): Rheology of Fresh Cement and Concrete. F&FN Spon, Londra
U.K.
3. Bodig, J. s.a. (1982): Mechanics of Wood and Wood Composites. Van Nostrand
Reinhold Company, New York, Londra, U.K.
4. Bernard, F. (1990): Elemente de rheologie du bois. CTBA, Paris.
5. Chawla, N., Jester, B., Vonk, D. T. (2003): Bauschinger effect in porous sintered
steels, în Materials Science and Engineering A346 (2003) 266/272, Elsevier,
www.elsevier.com/locate/msea
6. Cristescu, N., s.a. (1976): Vâscoplasticitate. Ed. Tehnică București.
7. Curtu, I., Roșca, I., C. (1993): Reologia lemnului. Reprografia Universității
Transilvania din Brașov.
8. Curtu, I., ș.a. (1981): Calculul de rezistență în industria lemnului. Ed. Tehnică
București.
9. Curtu, I., Ghelmeziu, N. (1984): Mecanica lemnului și materialelor pe bază de lemn.
Ed. Tehnică București
10. Dey, A., Basudhar, B. K. (2010): Applicability of Burger Model in Predicting the
Response of Viscoelastic Soil Beds, în GeoFlorida 2010: Advances in Analysis,
Modeling & Design, p. 2611 – 2620.
11. Dinwoodie, J., M. (1990): Creep in chipboard. Wood Science andTechnology, vol. 24,
nr. 2, p.181-189.
12. Fox, T., ș.a.(1956): Rheology. Vol.1, Academic Press, New York, cap.12.
13. Frazier, C.: Rheological Characterization of Wood Composites. Virgina Tech.
14. Foudjet, A. (1986): Contribution a ľ étude rhéologique du matériau bois. Thése
d`État. INSA Lyon.
15. Fredrickson, A., G. (1964): Principles and Applications of Rheology. New Jersey,
Prentice Hall USA.
16. Ferry, J. (1980): Viscoelastic Properties of Polymers. Jhon Wiley, New York, SUA.
17. Galferin, A., M. (1977) Reologiceskie rasceti gornovo tehniceski soarujenii, Nedra
Moscova.
18. Kollmann, F. (1968): Principles of wood sciences and wood technology. Vol. I., Solid
Wood, Springer Verlag, Berlin Heidelberg, New York.
19. Jinhak Kong, Ji Hoon Kim, and Kwansoo Chung (2007): Residual Stress Analysis
with Improved Numerical Methods for Tempered Plate Glasses Based on Structural
Relaxation Model, în METALS AND MATERIALS International, Vol. 13, No. 1
(2007), pp. 67~75

10
20. Huang, X. P., Cui, W. C. (2006): Effect of Bauschinger Effect and Yield Criterion on
Residual Stress Distribution of Autofrettaged Tube, în Journal of Transaction of the
ASME, Vol 128, mai 2006.
21. Ibănescu, C., Reologia sistemelor polimerice multifazice, descărcata la data de
11.12.2013 http://omicron.ch.tuiasi.ro/~inor/matmip/pdf/RSM.pdf
22. Lăzărescu, C., (1985): Contribuții cu privire la studiul comportării cepurilor din lemn
masiv în vederea asigurării ajustajelor în procesul asamblării. Teză de doctorat.
Universitatea Brașov.
23. Lenk, R., S., (1968): Plastics rheology. MacLaren and Sons, Londra, UK.
24. Lenk, R., S. (1971): Rheologie der Kunststoffe. Carl Hanser Verlag, München.
25. Macosko, C. (1994): Rheology Principles, Measuremets and Applications. VCH New
York.
26. Malkin, A., Isajev, A. (2006): Rheology. Chem`Tech Publishing, Toronto 2006.
27. Menard, K., P. (2008): Dynamic Mechanical Analysis. CRC Press Taylor&Francis
Group, New York, Londra.
28. Mihai, A., Goriely, A. (2013) Numerical simulation of shear and the Poynting effects
by the finite element method: An application of the generalised empirical inequalities
in non-linear elasticity, în nternational Journal of Non-Linear Mechanics, 49 (2013)
1–14, www.elsevier.com/locate/nlm;
29. Mocanu, F., Elemente de plasticitate – curs, descărcat în data de 01.03.2012
www.mec.tuiasi.ro/diverse/FMEP.pdf
30. Morrison, F., A. (2001): Understanding Rheology. Univresity Press, Oxford U.K.
31. Mozes, Vamos (1968): Reologia es Reometria. Muszaki Könyvkiado Budapesta.
32. Murata, H. : Rheology –Theory and Application to Biomaterials, descărcat în data de
10 ianuarie 2014 http://dx.doi.org/10.5772/48393
33. Nielson, A. (1972): Rheology of building materials. Rotobeckmann, Stockholm,
Suedia.
34. Nijenhuis, K. (1980): Rheology, Vol I – Principles, Eds, Plenum Press, New York.
35. Persoz, B. (1969): La rhéologie. Massou et Cie, Paris.
36. Petrea, I., C. (1981): Fizica elastomerilor, reologie. Ed. Didactică și Pedagogică
București.
37. Romanescu, C., Racanel, C. (2003): Reologia lianților bituminoși și a mixturilor
asfaltice- pe CD;
38. Radu, Z., ș.a. (1982): Reologia compusilor macromoleculari. Vol I. Ed. Tehnică
București.
39. Reiner, M. (1955): Rhéologie théorique. Dunod Paris.
40. Scott, B.G, W. (1969): Elementary Rheology., Academic Press, Londra.
41. Sherman, P. (1970): Industrial Rheology. Academic Press, Londra.

11
42. Shaw, M., MacKnight, W. (2005): Introduction to Polymer Viscoelasticity. Wiley,
New York,
43. Schmalholz, S.M., Podladchikov, Y. Y. (2001): Viscoelastic Folding: Maxwell versus
Kelvin Rheology, Geophysical Research Letters, Vol 28, Nr. 9 pag. 1835–1838;
44. Sobotka, Z. (1981): Reologie kmot a konstrukcii. VHD Academia, Praga.
45. Somwangthanaroj Anongnat, Rheology and Polymer Characterization- suport de curs
– descărcat în data de 20.10.2012,
http://pioneer.netserv.chula.ac.th/~sanongn1/course.html
46. The Society of Rheology (2013): Official symbols and nomenclature of The Society of
Rheology în Journal of Rheology, 57, 1047 (2013),
http://dx.doi.org/10.1122/1.4811184
47. Tanaka, E., Theo van Eijden : Biomechanical Behavior Of The Temporomandibular
Joint Disc în Critical Reviews in Oral Biology & Medicine, descărcat la date de 14
ianuarie 2014, http://cro.sagepub.com/content/14/2/138
48. Todorescu, A. (1986): Reologia rocilor și aplicații în minerit. Ed. Tehnică București.
49. Tudose, R. Z., Volintiru D. (1982): Reologia compușilor macromoleculari. Vol. I. Ed.
Tehnică București .
50. Vader, D, Wyss H, Introduction to Rheology - Weitzlab group meetng tutorial
descărcat în data de 14.11.2012
https://www.yumpu.com/en/document/view/6061990/introduction-to-rheology
51. Vaicum, A. (1978): Studiul reologic al corpurilor solide. Ed. Academiei Române,
București
52. NDT Resource Center: Resources at Education at Material Premier – http://www.ndt-
ed.org
53. Multimedia Group, Department of Engineering, Cambridge University, UK: Teach
Yourself Phase Diagrams – http://www-g.eng.cam.ac.uk/mmg/teaching
54. Steel Matter: http://www.matter.org.uk/steelmatter
55. University of Bolton, UK: Basic principles of materials –
http://www.ami.ac.uk/courses/topics
56. Key to Metals: Resource Center at Articles – http://www.keytometals.com
57. SubsTech (Substances & Technologies): http://www.substech.com
58. AISI (American Iron and Steel Institute): Learning Center – http://www.steel.org
59. Corus: Internet Teaching Resources –
http://www.corusgroup.com/en/responsibility/education/resources/internet
60. Tata Steel International (Australasia) Ltd: Products – http://tatasteelnz.com
61. BRITISH STAINLESS STEEL ASSOCIATION: Technical Help –
http://www.bssa.org.uk

12
62. The Nickel Institute: Nickel & Its Uses at Technical Support –
http://nickelinstitute.org
63. The International Stainless Steel Forum (ISSF): http://www.worldstainless.org
64. EverBright(China) St. St. Pipe Co., Ltd: Reference – http://www.eb-stainless.com
65. Ductile Iron Society: Ductile Iron Data – http://www.ductile.org
66. Steel Founders Society of America: Publications – http://sfsa.org

13