Nanostructuri catalitice continand metale nobile

Nanoparticulele bimetalice (NP) sunt sisteme complexe cu proprietăți care le depășesc

cu mult pe cele ale constituenților individuali. În special, asocierea unui metal nobil și a unui
metal de tranziție din primul rând atrag un interes din ce în ce mai mare pentru aplicații în
cataliză, electrocataliză și magnetism, printre altele. Astfel de obiecte afișează o bogata
chimie structurală datorită capacității lor de a forma faze intermetalice, aliaje aleatorii, sau
specii miez-cochilie. Cu toate acestea, în condiții de reacție, suprafața acestor nanostructuri
poate fi modificată din cauza migrării, segregarea sau izolarea atomilor unici, ducând la
formarea structuri originale cu activitate catalitică sporită. Vom prezenta cateva exemple de
nanocatalizatori bimetalici și activitatea lor crescută în comparație cu cea a metalului nobil
pur corespunzător, cu un accent special pe sistemele bazate pe Pt. De asemenea, discutăm
despre mobilitatea speciilor prezente pe suprafața catalizatorului și influența electronică a
unui metal asupra celuilalt.

Proprietati dependente de dimensiuni ale nanoparticulelor

• Magnetic
• Optic
• Punct de topire
 • Caldura specifica
• Suprafata de reactivitate
• Catalizator

Ag(12nm) Au(100nm) Au(50nm) Ag(90nm) Ag(40nm)

Culorile luminii împrăștiate de nanoparticule de anumite dimensiuni

Nanoparticule cu dimensiune controlată în cataliză heterogenă

Catalizatorii eterogenei constau, în general, într-un material de sprijin cu suprafață mare

pe care a fost depusă componenta activă. Ancorarea componentelor active pe suport poate fi
efectuată printr-o serie de metode, cum ar fi precipitarea prin depunere omogenă, schimbul de
ioni, depunerea de vapori chimici și impregnarea (incipiente) a umezelii. Din punct de vedere
industrial, acest ultim tip de tehnică este deseori favorizat din cauza simplității tehnice, a
cantității reduse de deșeuri și a costurilor reduse. Această metodă se bazează pe încorporarea
componentelor active prin impregnarea unei soluții care conține un precursor, care în mod
obișnuit este sare metalica.

Chimia implicată în impregnare este foarte complicată, deoarece multe procese au loc în
timpul sarcinii, uscării și etapelor de activare. Este binecunoscut faptul că proprietățile soluției
precursorului (de exemplu, tipul de metale și pH-ul) și suportul (de exemplu, textura și
reactivitatea la suprafață) afectează în mare măsură compoziția finală a catalizatorului. Cu
toate acestea, se cunosc putine despre influențele separate ale precursorului și susținerii
proceselor de inpregnare, uscare și activare.
 Nanocristale bimetalice, care cuprind un metal nobil (în special, un metal din grupa
platinei) și un non-nobil metal (în general, un metal de tranziție pe primul rând), sunt atrăgând
mult interes din cauza importantului modificări ale proprietăților lor (de exemplu, chimice,
mecanice, electrice, magnetice etc.) care sunt induse de prezența cele două metale şi
interacţiunile lor între ele. Aliaje au fost folosite încă de la începutul metalurgiei, când staniul
era folosit la călirea cuprului în epoca bronzului.

Un exemplu deosebit de interesant este alama (aliajul de cupru și zinc) pentru care
dealaierea preferenţială a zincului a fost studiat din secolul al XIX-lea. Deși proprietățile
vracului aliajele sunt cunoscute de mult timp, situatia devine mai complex când se ajunge la
scara nanometrică. Astfel, pentru nanocristale, stoichiometria poate fi mai dificilă controlul și
chimia suprafeței pot fi responsabile modificări ale stoichiometriei, cel mai frecvent efect
fiind oxidarea suprafeței. Aceste sisteme pot da naștere dezordonate (sau aleatoare) aliaje sau
la aliaje ordonate, cunoscute și ca intermetalice. Compușii intermetalici prezintă un atomic
structura ordonata in care atomii ocupa reteaua urmatoare o stoichiometrie definită.

Catalizatorii pe bază de Pt sunt activi pentru multe reacții, inclusiv dehidrogenarea

alcanilor și oxidarea CO dar sunt, de asemenea electrocatalizatori pentru reacția de reducere a
oxigenului (ORR) și reacția de oxidare a metanolului (MOR). Mai mult, are s-a observat în
multe cazuri că, atunci când sunt combinate cu alt metal, proprietățile lor catalitice sunt
îmbunătățite. Acest îmbunătățirea permite transformări spectaculoase în cataliză, inclusiv o
demonstraţie recentă a posibilităţii de oxidare metanul selectiv în metanol. Cu toate acestea,
cunoașterea precisă a compoziției sau structurii de suprafață a sistemului este extrem de
provocatoare din cauza dinamicii prezente în acestea nano-obiecte, care depind de condițiile
externe.

CONSIDERAȚII STRUCTURALE ȘI ELECTRONICE A SISTEMELOR

BIMETALICE

NP-urile bimetalice au fost studiate încă de la începutul nano-obiectelor a trezit interes.

Câştigurile aşteptate privesc atât fizice și proprietăți chimice și, prin urmare, pot include
catalitice, proprietăți magnetice, fotofizice și electronice. Prin urmare, alierea între două
metale duce la izolarea locului de specific atomilor dar induce si o modificare a structurilor
electronice ale aliajul rezultat datorită prezenței atomilor vecini. NP-urile bimetalice PdCu au
fost raportate în 1993 de J.S. Bradley în colaborare cu grupul nostru6 şi de către Toshima,
care are fost un pionier în domeniu.4 NP-urile au fost pregătite de an abordare organometalice
și a remarcat două caracteristici interesante. În primul rând, reducerea anterioară a Pd a indus
reducerea Cu precursor, care altfel nu a fost redus în reacție condiții; această constatare pare a
fi o tendință generală pentru prepararea NP-urilor bimetalice. În al doilea rând, mobilitatea
atomică în cadrul NPs este indusă de chimia de suprafață. Sub CO atmosferă, suprafața
particulelor a fost îmbogățită cu Pd până în punctul în care numai întinderile Pd−CO erau
vizibile de spectroscopie în infraroșu (IR). Cu toate acestea, când sistemul a fost apoi pus sub
vid și CO a fost reintrodus rapid, principala caracteristică observată a fost prezența unui
Cu−CO întinde. Migrarea reversibilă a atomului a fost apoi evidențiată, cu Pd și Cu fiind
atrase la rândul lor la suprafața NP-urilor. Acest punct este important în ceea ce privește
adaptarea și migrația a atomilor din cadrul NPs. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor,
migrațiile sunt induse de oxidarea suprafeței și astfel sunt ireversibile, ca în cazul aliajului
PtZn raportat de Zakhtser et al.3

Domeniul a crescut enorm de atunci, iar înțelegerea chimiei acestor specii a făcut progres
considerabil datorită abordărilor teoretice. Pentru de exemplu, Tsai et al. a calculat că aliajele
PdZn prezintă valență densitățile de electroni ale stărilor similare cu cea a Cu și semnificative
deplasări chimice ale stărilor Pd 3d în raport cu Pd pur. Este deci rezonabil de observat că
activitatea PdZn în reformarea cu abur a metanolului este similară cu cea a Cu. Acest
descoperirea i-a condus pe autori la conceptul de pseudoelemente, care poate fi de interes
pentru proiectarea de noi intermetalice sisteme. În ceea ce privește proprietățile chimice,
primul avantajul unei asocieri între un metal Pt și un principal element de grup sau o specie
inactivă catalitic poate fi la induce selectivitatea locului atunci când NP-urile pot oferi mai
multe piste de reactivitate. Această selectivitate a fost observată în studiile timpurii asupra
MSn nanocatalizatori bimetalici (M = Ru, Rh, Pt) preparați la suprafață chimie rganometalice
pentru care cercetătorii au folosit tehnici inclusiv RMN pentru a elucida legătura și mediu de
coordonare la suprafaţă. Aceste sisteme au fost utilizate pentru prima dată pentru volumul
steric indus de prezența Sn care, atunci când este prezent pe suprafața Ru NPs previne
hidrogenarea inelelor fenil în timpul reducerii acetofenonă sau stiren. Se găseşte şi
selectivitate similară pentru aldehide și cetone nesaturate, gruparea carbonil a care pot fi
hidrogenate selectiv pe RhSn NP. Alte sisteme care asociază un metal catalitic cu unul inert
sunt de așteptat să conducă nu numai la o dezactivare parțială a suprafata dar si pentru a-i
creste selectivitatea. În acest sens, FeRu s-a demonstrat că NP reduc legătura C=O a
acetofenonei selectiv, în timp ce Ru NP de aceeași dimensiune s-ar reduce mai întâi inelul
fenil. Această cercetare a fost extinsă la benzilidenacetonă și furfuralacetonă, o moleculă
platformă derivată din biomasă. În ambele cazuri, legăturile C=O și C=C au fost redus
selectiv și nicio reducere a fenilului sau furanului s-au observat inele, spre deosebire de NP
Ru pur. Deși aceasta reactivitate era de așteptat, a fost surprinzător să observăm osporirea
activității catalitice a NP-urilor bimetalice comparativ cu cel al NP-urilor Ru pure. Explicația
nu este simplu, dar are de-a face cu polarizarea lui Ru induse de Fe sau la o mai bună
coordonare a speciilor de oxigen la atomi de Fe de suprafaţă parţial oxidaţi. A oarecum
asemănător efectul poate fi găsit în decarbonilarea versus hidrodeoxigenare (HDO) a
hidroximetil furfuralului. Pino și colab. a observat că nanocatalizatorii PdFe erau selectivi
pentru HDO, întrucât Pd NP-uri de aceeași dimensiune și pe același suport a condus
predominant la decarbonilare și formarea de furan (Figura 2). Motivul dat pentru această
schimbare a selectivității este că utilizarea unui metal de aliere cu o afinitate puternică pentru
oxigenul, cum ar fi Fe, crește selectivitatea față de C-O hidrogenoliza si defavorizeaza alte cai
de reactie precum clivaj C−C.

Figura 2. Nanoparticulele Pd-Fe (NP) Figura 3. Aliajele de PdZn catalizează

leagă mai mult inelele de furan mai selectiv semihidrogenarea acetilenă în
slab decât NP-urile Pd pure. Astfel, etilenă datorită desorbției ușoare a
hidrogenarea inelului și căile de alchene de la suprafața catalizatorului
decarbonilare sunt defavorizate, bimetalic
sporind selectivitatea în
hidrodeoxigenarea moleculelor
platformă derivate din biomasă.
HIDROGENARE SELECTIVĂ

O primă aplicare a acestor nanocatalizatori este utilizarea lor suprafață grevată pentru
reacții de hidrogenare selectivă, pe care o vom limita la două exemple reprezentative. Într-un
timp devreme de exemplu, Bronstein et al. a arătat că formarea unui PdZn aliajul sporește
activitatea catalitică în hidrogenarea dehidrolinalool. Introducerea Zn în rețeaua Pd a indus a
modificarea configurației sale electronice și a geometriei generale structura. Autorii au
atribuit natura centrelor active pe suprafața particulelor ca efect principal responsabil pentru
cresterea activitatii catalitice. În alți termeni, site-ul izolarea ar putea spori activitatea
catalitică.

Modelul de suprafață Pd−Zn−Pd afișează un slab π- model de lipire pentru adsorbția

etilenei, care previne hidrogenarea în continuare și facilitează desorbția acestuia. Acest
modelul este responsabil pentru chemoselectivitatea ridicată pentru semihidrogenarea
acetilenei, în timp ce legarea σ moderată modul pentru acetilenă pe site-urile Pd a fost
responsabil pentru mare activitatea de hidrogenare (Figura 3).

DESHIDROGENARE ALCANICĂ

O aplicație mai provocatoare rezultată din aceeași efectul electronic este

dehidrogenarea alcanilor. Cercetătorii au utilizat modificarea catalizatorului Pt de către
elementele grupului principal pentru ca limitează activitățile de izomerizare și hidrogenoliză
ale catalizator. În plus, se semnalează prezența acestor elemente pentru a limita sinterizarea și
pentru a facilita eliminarea cocsului. Staniul este cel cel mai des angajat promotor, și dă
naștere la formarea unui aliaj Pt−Sn în timpul catalizei. Asistență de platină reducerea Sn;
originea efectului este o limitare a atât extinderea suprafeţei Pt cât şi un efect electronic.
Astfel, metalele aliate Sn sau Sn2+ specii în contact strâns cu Pt sunt capabili să transfere
electroni în banda 5d a platinei atomi, care vor modifica adsorbtivul și cataliticul proprietăţile
metalului. Alte metale au fost studiate ca promotori ai activității Pt în dehidrogenarea
alcanilor, de asemenea. Cel mai remarcabil, Zn previne reacțiile secundare nedorite precum
formarea de cocs și izomerizarea într-un mod similar cu cel al Sn.Astfel, Zn promovat NP-
urile Pt s-au dovedit a fi eficiente și selective catalizatori pentru dehidrogenarea alcanilor.
Similar cu studiile referitor la hidrogenarea alchinelor, dar în schimb la temperatură ridicată,
s-a propus ca siturile Pt din aliajele PtZn sunt mai bogat în electroni decât Pt pur, ceea ce ar
slăbi Pt−olefinele se leagă și promovează desorbția olefinelor, crescând astfel viteza de
reacție. Calcule teoretice ale dorbitalului parțial densitatea stărilor (DOS) a sugerat că banda
de centrul Pt DOS pe PtZn(111) este deplasat spre mai jos energii în raport cu cea a lui
Pt(111).

CO OXIDAREA

Naitabdi și colab. au raportat că Pt pur și PtZn bimetalic NPs au prezentat

comportamente similare în timpul oxidării catalitice a CO reactii. Ambele tipuri de NP sunt
predispuse să fie încapsulate de suport, în timp ce NP-urile de Zn pur nu sunt încapsulate.
Pentru alți oxizi, cum ar fi oxizii de fier, este interesant fenomenul ar putea fi evidențiat: Pt
NP-uri parțial acoperite cu nanopatches-uri FeOx au prezentat activități în oxidarea CO mai
mare decât cea a NP-urilor de Pt curate, în timp ce cele cu Fe plin învelișul de oxid de la
suprafață a prezentat o activitate mult mai scăzută. Caracterizări prin difracție de raze X,
electron de transmisie microscopie (TEM) și spectroscopie fotoelectronică cu raze X a sugerat
că Pt a promovat reducerea interfacial oxidului de Fe.

HIDROGENARE OXID DE CARBON

Hidrogenarea se referă în principal la aliajele de PdGa, care, la fel ca PdZn, pot forma
faze intermetalice. García -Trenco și colab. le-a folosit pe acestea catalizatori pentru
hidrogenarea CO2 în metanol în un singur pas. Interesant, catalizatori pe bază de Pd2Ga
coloidali s-a demonstrat că catalizează hidrogenarea CO2 în metanol eficient în soluție.
Catalizatorii au fost sintetizați prin descompunerea termică a acetatului de Pd(II) și Ga(III)
stearat, care a generat nanoparticule Pd0 de ~ 3 nm (Schema 1). Reducerea suplimentară a
speciilor Ga(III) la 210-290 °C asistat de Pd a oferit Pd2Ga NP care au fost folosite pentru
hidrogenarea dioxidului de carbon în metanol în soluție la 50 bar. Activitatea lor catalitică a
fost de 2 ori mai mare decât aceasta observat pentru Cu−ZnO−Al2O3 comercial. Caracterizări
a indicat că catalizatorul a fost compus din Pd2Ga NP asociat cu o rețea de Ga2O3 amorf.
Autorii a găsit o corelație între activitatea catalitică și cea conținutul de Ga2O3 care
înconjoară NP-urile Pd2Ga și sugerat că metanolul a fost format printr-un mecanism
bifuncţional implicând ambele faze. Într-o altă lucrare, Gentzen și colab. au depus NP-uri bine
definite conţinând o fază Pd/Ga pe Al2O3. NP-urile erau active catalizatori pentru reacția gaz
de sinteză la dimetil eter. Radiografie in situ experimente de spectroscopie de absorbtie
efectuate sub condiții relevante catalitic (CO/H2, 20 bar, 250 °C) au arătat unele modificări
morfologice ale NP-urilor în timpul prima oră de reacție, pe care autorii l-au atribuit prezenţa
unor dealiare.

ELECTROCHIMIE

Prepararea aliajelor bimetalice poate duce la semnificative sporirea randamentului

electrozilor Pt prin efecte diferite ca urmare a mobilității și/sau oxidării dintr-un component,
de exemplu, zinc. Un prim efect poate fi inducerea nanostructurării unui electrod Pt prin
intermediul dezalierea și oxidarea unui aliaj PtZn. De exemplu, Huang et al. a obţinut un aliaj
de PtZn prin electrodepunerea unei sări de Zn pe un electrod Pt. Imersie în lichid ionic acid
ZnCl2−EMIC poate oferi o modalitate simplă, dar eficientă de a fabrica nanostructurate
Electrozi Pt cu suprafata mare. Kang şi colab. a arătat că NP-urile PtZn și Pt3Zn sunt active
spre oxidarea metanolului. În acest sistem, NP-urile sferice au manifestat activitate mai mare
decât cea a celor cubice şi cele intermetalic Pt3Zn a arătat o performanță mai bună decât a
făcut-o faza de aliaj PtZn. Deși NP-urile PtZn au arătat mai mici activitate față de oxidarea
metanolului decât altele comparabile fazele (PtMn, PtCo sau PtCu), NP-urile PtZn au fost
avantajos din punct de vedere al toleranței la otrăvire și cel scăzut cost de Zn. PtZn iNP-uri
suportate pe nanotuburi de carbon cu pereți multiplu (MWNT) sunt catalizatori activi față de
acidul formic și electrooxidarea metanolului. Sub-4 nm PtZn iNP, sintetizate folosind o
înveliș de silice mezoporoasă sacrificială, a prezentat o activitate de masă de aproximativ 10
ori mai mare față de MOR în ambele soluții acide și bazice comparativ cu cele cu PtZn mai
mare iNP-uri sintetizate pe un MWNT. Teoria funcțională a densității calculele demonstrează
că MOR pe PtZn iNP mai mici este energetic mai favorabile decât pe iNP-uri mai mari,
datorită lor densitate mare de locuri de colț și energetice de jos calea. De asemenea, calculele
au prezis că sistemele PtZn urmați o cale „non-CO” pentru MOR din cauza stabilizarea
intermediarului OH* de către atomi de Zn, în timp ce sistemele cu Pt pur formează COH* și
CO* foarte stabil intermediari, ducând la dezactivarea catalizatorului. Pe lângă modificările
electronice, influența deformarea compresivă indusă de formarea NP-urilor bimetalice a fost
studiat de Jia et al.30 și Strasser et al.31 pentru PtCo și, respectiv, aliajele PtCu, ca
electrocatalizatori în ORR. Efectul geometric în acest caz este generat de o nepotrivire între
învelișul îmbogățit cu Pt și cel îmbogățit cu metal de bază miez pe care îl îmbracă.
Măsurătorile in situ au demonstrat că acest lucru configurația generează o deformare de
compresiune care modifică distanța Pt−Pt, în funcție de compoziția aliajului. Prin calcule și
măsurători experimentale, autorii a demonstrat că această deformare compresivă induce o
trecere în jos a centrului benzii d, care se traduce printr-o slăbire a chimisorbției speciilor
oxigenate, ducând la o creștere în activitatea catalitică.

Schema 1. Sinteza nanoparticulelor (NP) de Pd2Ga prin reducerea stearatului de Ga(III) promovat
de Pd NPsa

PROPRIETĂȚI MAGNETICE

NP bimetalice cuprinzând un metal din grupa platinei și un prim rând metalul

feromagnetic poate prezenta, de asemenea, un aspect fizic interesant proprietăți. Astfel de
compoziții bimetalice pot da naștere la noi și proprietăți interesante la prepararea tare (FeRh,
CoRh, CoPd, FePt, CoPt) sau magneți moi (CoRu). Acestea magnetice materialele sunt, de
asemenea, dinamice și au aplicații interesante în cataliză. De exemplu, Wu și colab. descris
recent monitorizarea reactivității NP-urilor din aliaj CoPd sub catalitic Condiții de oxidare a
CO folosind spectroscopie cu raze X la presiune ambientală și TEM. Pentru sistemul PtZn,
procesul de cataliză induce o reconstrucție a catalizatorilor, lăsând CoOx pe suprafata NP.
Sinergia dintre Pd și CoOx coexistând pe suprafața favorizează activitatea catalitică a
bimetalicului catalizatori. În cazul proprietăților magnetice, ordinea chimică în interior
particula este de cea mai mare importanță, poate chiar mai mult decât în cataliză. Multe studii
au fost dedicate NP-urilor FePt și, în mod specific, la formarea pe deplin ordonată, centrată pe
față faza tetragonala. Această fază prezintă o mare coercivitate și, prin urmare, poate stoca
informații magnetice. Însă ordonarea are loc la temperaturi ridicate, ceea ce le limitează
aplicabilitate. În cazul CoPt, întărirea celui proprietățile magnetice depind de concentrația de
Pt. Prin urmare, pentru NP-uri CoxPty cu diametrul de 1,0-1,5 nm, câmpuri coercitive de
0,52, 1,76 și 2,06 T au fost găsite pentru Co3Pt, CoPt și Compozițiile CoPt3, respectiv. În
cazul NP-urilor CoRh, a creșterea puternică a magnetizării atât a cobaltului, cât și a rodiului
rezultă din procesul de aliere pentru o serie de NP-uri de 2 nm de compoziţii variabile.
Ordonarea a fost totuşi observat în soluție în cazul FeCo NPs, unde noi ar putea evidentia
formarea fazei B2 ordonate sub condiţii relativ blânde. Un alt aspect pe care nu l-am explorat
în această perspectivă dar ceea ce ne așteptăm să se dezvolte în următorii ani este posibilitatea
de a combina proprietățile fizice și chimice într-un entitate unică pentru a aborda declanșarea
reacțiilor catalitice de către an stimul optic sau magnetic extern. Suntem în prezent inginerie
FeCx@Ru,37 FeCo@C,38 și FeNi3@Ni NP-uri pentru Metanarea CO2,39 reformarea uscată
a metanului sau hidrodeoxigenarea de molecule de platformă de biomasă în soluție în condiții
blânde. Aici, toate fenomenele de aliere, dezalierea și oxidarea pe care le-am evidențiat în
aceasta Perspectiva poate fi prezentă și poate participa la cataliză sub stimulul magnetic.

CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

Dezvoltarea de sintetice reproductibile și scalabile metode de preparare a NP-urilor

bimetalice controlate rămâne o provocare. Sinteza unor astfel de obiecte poate implica
metodologii complexe dacă se dorește controlul precis al compoziției și suprafeței NP-urilor.
În plus, dacă luăm în considerare cele câteva exemple selectate descrise aici, vederea unui
aliaj stabil dispare pe măsură ce suprafețele apar ca entităţi dinamice supuse condiţiilor de
reacţie. Prin urmare, tehnici operando sau caracterizare in situ sub catalitic pot apărea condiții
relevante ca instrumente cele mai fructuoase pentru înţelege acest comportament dinamic.
Dinamica poate duce, de asemenea, la formarea unor atomi unici activi catalitic cum ar fi Pt
izolat, aracterizat recent la suprafața NP-urilor de Cu, care prezintă o activitate deosebit de
mare pentru hidrogenoliza de glicerol. În ceea ce priveşte această formare de aliaj ca o
consecinţă a comportamentului dinamic, s-a evidenţiat că, în unele cazuri, reducerea
suportului a dus la destructurarea catalizatorului și formarea de pete de oxid pe suprafața NP-
urilor, care s-a dovedit a spori activitatea catalitică. Astfel de fenomenele sunt cunoscute de
mult timp în eterogene cataliză, dar mai multe exemple sunt raportate că profit din aceste
mobilități pentru a spori activitatea și/sau selectivitatea catalizatorii. Acesta este cazul pentru
Pt prototipicul catalizator care este la fel de important pentru electrochimie (electroliza, pile
de combustibil) pentru rafinarea petrolului (în special, cracarea și, acum, conversia biomasei).
Modularea reactivității sale poate necesită un metal suplimentar pentru a preveni
dezavantajele (de ex., bimetalice pentru celulele de combustie: PtRu, PtZn etc.) precum cel
otrăvirea catalizatorului cu CO.Modificarea electronicului proprietățile nanocatalizatorilor,
care sunt acum bine înțelese prin modelare, în special prin calcule DFT, deschide ușa la o
reglare fină a densităţii de electroni pe suprafaţa NP pt reacții specifice (de exemplu,
dehidrogenarea alcanilor sau reacţiile de hidrogenare selectivă descrise mai sus). În plus, am
văzut că adăugarea unui al doilea metal nu numai că previne dezavantajele reacției, ci și, în
multe cazuri, sporește activitatea catalitică datorită modificării centrul benzii d al Pt DOS.
Alte complexificări va duce probabil la noi NP polimetalice care vor putea efectuează reacții
mai complexe.

Bibliografie

(1) Zhou, M.; Li, C.; Fang, J. Noble-Metal Based Random Alloy and
Intermetallic Nanocrystals: Syntheses and Applications. Chem. Rev.
2021, 121, 736−795.
(2) Bai, S.; Xu, Y.; Wang, P.; Shao, Q.; Huang, X. Activating and
Converting CH4 to CH3OH via the CuPdO2/CuO Nanointerface.
ACS Catal. 2019, 9, 6938.
(3) Zakhtser, A.; Naitabdi, A.; Benbalagh, R.; Rochet, F.; Salzemann,
C.; Petit, C.; Giorgio, S. Chemical Evolution of Pt-Zn Nanoalloys
Dressed in Oleylamine. ACS Nano 2020,
(4) Toshima, N.; Yonezawa, T. Bimetallic Nanoparticles Novel
Materials for Chemical and Physical Applications. New J. Chem. 1998,
22, 1179.
(5) Föttinger, K.; Rupprechter, G. In Situ Spectroscopy of Complex
Surface Reactions on Supported Pd-Zn, Pd-Ga, and Pd(Pt)-Cu
Nanoparticles. Acc. Chem. Res. 2014, 47, 3071.
(6) Bradley, J. S.; Hill, E. W.; Klein, C.; Chaudret, B.; Duteil, A.
Synthesis of Monodispersed Bimetallic Palladium-Copper Nanoscale
Colloids. Chem. Mater. 1993, 5, 254.
(7) Bradley, J. S.; Hill, E. W.; Chaudret, B.; Duteil, A. Surface
Chemistry on Colloidal Metals. Reversible Adsorbate-Induced Surface
Composition Changes in Colloidal Palladium-Copper Alloys.
Langmuir 1995, 11, 693.