METODE DE STUDIU A ACIDUL SULFURIC- OBȚINERE ȘI PROPRIETĂȚI

TRUFAN (căs. MORAR) LIANA*

(Chimie Didactică an II- Masterat)

Școala profesională DUMBRĂVIȚA 204, MARAMUREȘ

*morar33@yahoo.com

REZUMAT
Acidul sulfuric este un produs de bază al industriei chimice și folosit în
Cuvinte cheie diverse industrii. În prezenta lucrare sunt prezentate metodele de obținere a
Oxidare acidului sulfuric, metode speciale catalitice:cu nitroza și contact,precum și
Catalitice proprietățile acestuia. Procedeul de contact sau catalitic prezintă avantaje
Nitroza de ordin tehnic și economic față de procedeul cu nitroză și a soluționat
Contact dificila problemă a fabricării acidului sulfuric de înaltă concentrație și a
oleumului.

1. Introducere transformarea lui în acid sulfuric se face prin

Acidul sulfuric ( vitriolul) este
cunoscut de mult timp. Se găsește liber în
multe izvoare calde din regiunile vulcanice,
rezultând în urma acțiunii vaporilor de apă
supraîncălziți asupra sulfatului de fier. .
Datorită ponderii sale în balanța economică
este considerat adesea ca un indicator al
nivelului de dezvoltare industrială a unei
țări. Nu degeaba este numit ”sângele”
industriei chimice.
In secolul al VIII-lea alchimistul arab
Geder descrie un “spiritus” cu mare putere
dizolvantă, obținut prin distilarea sulfatului
de fier în anumite condiții.
În secolele XV- XVI, la Aussig in
Boemia si apoi in Hordhausen, in Germania,
se fabrica un acid sulfuric concentrate (
fumans sau oleum), prin calcinarea (
distilarea) sulfatului bazic de fier sau a
sulfatului feric, obținuți prin oxidarea in aer
a șisturilor vitriolice ( piritice) formate din
argila impregnată cu pirită. Oxidul feric
rămas după calcinare se folosea ca vopsea
roșie de ulei.
În prezent, fabricarea acidului sulfuric se
face în principal prin două metode: cu
nitroză și prin contact. În ambele procedee
materia primă este dioxidul de sulf;
oxidare si adiționarea apei:
1
SO2 + 2 O2 + H2O → H2SO4
Oxidarea se realizează prin metode
speciale, catalitice ( nitroză și contact)
deoarece oxigenul nu reacționează direct cu
dioxidul de sulf.
Apariția metodei de fabricare a acidului
sulfuric cu ajutorul nitrozei datează din anul
1666, când s-a propus să se adauge salpetru
pentru a ușura arderea sulfului. Aparatul
principal al primei fabrici cu camere ( 1740)
a fost un balon de sticla cu o capacitate de
300L. De la balonul cu sticlă s-a trecut la
camere de formă cubică.[1] Principiul
reacției de oxidare este:
SO2 + NO2 + H2O → H2SO4 + NO
2NO + O2 → 2NO2
În primele instalații, oxizii de azot, după
oxidarea dioxidului de sulf se evacuau în
atmosferă, împreună cu gazele de evacuare.
Mai târziu, înaintea camerelor s-au instalat
turnuri, în care acidul care venea de la
turnurile de absorbție punea în libertate
oxizii de azot. În acest fel turnurile puteau
alimenta camerele cu oxizi de azot.

1
 În tehnică, prin acid sulfuric se înțelege nu
numai combinația chimică corespunzătoare
formulei H2SO4 ci și orice soluție din
sistemul H2O-SO3.
➢ Soluțiile în care raportul molar
SO3/H2O<1, care corespund
sistemului H2O- H2SO4 se numesc
acid sulfuric,
➢ Soluțiile în care raportul molar
SO2/H2O > 1, corespund sistemului
H2SO4- SO3 și se numesc soluții de
trioxid de sulf în acid sulfuric sau
acid sulfuric oleum.
Practic, se fabrică soluții apoase de de
92- 94% H2SO4 și oleum cu 20% SO3 liber,
precum și acid sulfuric pentru acumulatori,
acid sulfuric reactive, oleum cu 60% SO3
liber.
2. Materiale și metode
2.1.Materii prime
❖ Sulful elementar, piritele, gazele
sulfuroase din metalurgia sulfuroasă,
hidrogenul sulfurat de diferite
proveniențe, gipsul, sulfatul feros,
acidul sulfuric residual, gudroanele
acide de rafinării.
❖ Gazele reziduale sulfuroase cu
conținut scăzut de SO2 care rezultă în
cantități foarte mari la arderea
cărbunilor.
Sulful reprezintă o materie primă de
bază atât pentru obținerea acidului sulfuric
cât și pentru o serie de alte produse ca
sulfuri și sulfiți. Cantități mari de sulf se
consumă la vulcanizarea cauciucului. Sulful
elementar se obține din zăcămintele de sulf
native, din gazelle natural, din gazelle de la
prelucrarea țițeiului și de la cocsificarea
cărbunelui care conține sulful sub formă de
diferiți compuși.
Pirita este un minereu al cărui
component principal este FeS2 ( 53,46% S).
Asemănătoare cu pirita sunt și sulfurile
natural cu o compoziție mai complex care
corespund formulei FenSn+1. Minereurile de
pirită se clasifică obișnuit în trei grupe:
pirita de mină ( obișnuită), pirita de flotație
și pirita din cărbuni ( carboniferă).
2.2.1.Procedeul cu nitroză
După obținerea și purificarea gazelor
sulfuroase, faze comune ambelor procedee,
fabricarea acidului sulfuric prin metoda cu
nitroză are la bază trei procese chimice
principale:
1) Procesul de absorbție a oxizilor de
azot în acid sulfuric cu formarea
acidului nitrozil sulfuric, conform
reacțiilor:
2H2SO4 + N2O3 → 2HNSO3 + H2O
H2SO4 + 2NO2 → HNSO5 + HNO3
Soluția de HNSO5 în H2SO4 poartă numele
de nitroză.
2) Absorbția SO2-ului în nitroză și
oxidarea lui în contact ( cu nitroza,
respectiv cu compușii de
descompunere a acestuia: N2O3,
NO2, N2O4 etc), conform reacțiilor:
SO2 + H2O → H2SO3
2HNSO5 + H2O → NO + NO2 + 2H2SO4
H2SO4 + N2O3 →N2O4 + 2NO
3) Eliminarea oxizilor de azot din
acidul sulfuric ( denitrare) și
oxidarea oxizilor de azot cu oxigenul
din aer.
2NO + O2 → 2NO2
NO + NO2 →N2O3
2.2.2 Metoda de contact
Tehnologia fabricării acidului sulfuric
prin metoda de contact presupune
următoarele faze principale:
a) Obținerea gazelor sulfuroase,
b) Purificarea gazelor sulfuroase,
 c) Conversia SO2 la SO3,
d) Separarea SO3 din gazelle de
conversie,
e) Tratarea deșeurilor și gazelor
reziduale.
a) Obținera gazelor sulfuroase
Principalele materii prime pentru obținerea
gazelor sulfuroase necesare fabricării
acidului sulfuric sunt sulful și pirita.
S(v) + O2 = SO2 ∆H= -86,5 kcal = -362kJ
Pirita (FeS2) și în mică măsură ZnS, PbS,
CuS sunt cele mai întrebuințate sulfuri
metalice pentru obținerea dioxidului de sulf.
Obținerea gazelor sulfuroase se realizează
prin prăjirea oxidantă a acestor sulfuri în
cuptoare speciale.
4FeS2(s) + 11O2 → 2Fe2O3 + 8SO2
∆H = - 815,2 kcal= -3385,7 kJ
Dintre numeroasele impurități prezente
în pirită, arsenal se volatilizează la prăjire,
oxidându-se la AsO3, iar seleniul și telurul
oxidați inițial la SeO2 și TeO2 sunt reduși
ulterior la forma inițială de către SO2. În
cazul în care reacția are loc la temperature
mai ridicate ( condițiile stratului fluidizat),
arsenal reacționează cu oxizii de fier,
rămânând în pirită sub formă de arseniați,
conform reacției :
AsO3 + O2 + Fe2O3 → 2FeAsO3
În ceea ce privește sulfurile de cupru, zinc
și plumb trec sub formă de oxizi și
dioxid de sulf .
b) Purificarea gazelor sulfuroase
Gazele sulfuroase antrenează cantități
variabile de praf ( oxizi metalici), precum și
unele impurități provenite din materia primă
( trioxid de arsen, dioxid de seleniu, dioxid
de sulf și vapori de apă). Desprăfuirea
gazelor este necesară din următoarele
motive:
1.Praful poate obtura conductele, necesitând
opriri pentru reparații,
2.Depunându-se pe serpentine, îngreunează
schimbul termic,
3.Impurifică acidul obținut,
4.Micșorează activitatea catalizatorilor
Purificarea uscată- asigură o desprăfuire a
gazelor pînă la un conținut de praf de 0,1-
0,2g/m3. În acest scop se folosesc procedee
mecanice prin care se realizează o despră-
fuire grosieră și procedeul electric care asi-
gură în continuu o desprăfuire avansată.
Purificarea specială a gazelor sulfuroase
Urmărește îndepărtarea avansată a impuri-
tăților de As2O3, SeO2, H2O(v), SO3 etc.
c) Oxidarea( conversia) dioxidului
de sulf la trioxid de sulf
Oxidarea dioxidului de sulf are loc con-
form reacției:
SO2 + 1/2O2 → SO3
Reacția de oxidare a dioxidului de sulf la
trioxide de sulf, fiind puternic exotermă și
având loc cu contracție de volum ( conform
principiului lui Le Chatelier), echilibrul este
deplasat spre dreapta, odată cu micșorarea
temperaturii și a presiunii. Gradul de
conversie al dioxidului de sulf în trioxide de
sulf, în condiții de echilibru (Xe), se
definește ca raportul dintre numărul de moli
oxidați la echilibru și numărul total de moli.
d) Separarea trioxidului de sulf din
gazele de conversie ( catalizate)
Separarea SO3 din gazele de contact se
efectuează în scopul obținerii oleumului sau
acidului sulfuric monohidratat. Obținerea
soluției de acid sulfuric în apă este un proces
de chemosorbție, iar obținerea acidului
sulfuric oleum este un proces de absorbție.
Ambele procese sunt determinate de
echilibrul lichid- vapori din sistemul H2S-
SO3 și de condițiile de desfășurare a
proceselor..
3. Rezultate și discuții
Tehnologia fabricării acidului sulfuric
prin procedeul de contact presupune
executarea unor serii de operații cu caracter
opus care determină în mare măsură
volumul mare al instalației și implicit costuri
mari. Astfel, gazele calde de ardere sunt
răcite în secția de spălare, urmând a fi din
nou încălzite pentru oxidare. În secția de
purificare, gazele sunt umezite pentru a
îmbunătății condițiile de separare a ceții, iar
după aceea se usucă. În procesul de
purificare, impuritățile principale ale gazelor
de ardere trec în ceață, pentru separarea
căreia trebuie să se monteze filtre electrice
umede, voluminoase.
Diferitele procedee experimentale caută să
simplifice tehnologia fabricării H2SO4 prin
contribuții tehnice care înlătură o serie de
contradicții amintite. Un astfel de procedeu
este procedeul SO (Suhaia Ocistka), a cărui
particularitate constă în faptul că anhidrida
sulfuroasă caldă trece la purificarea uscată și
fără a fi supusă răcirii, spălării și uscării,
este introdusă direct în aparatul de contact.
În afară de aceasta, în ultima fază a
procesului nu are loc absorbția anhidridei
sulfurice, ca de obicei, ci condensarea
acidului sulfuric într-un turn de condensare
și absorbție.
4. Concluzii
În instalațiile moderne este remarcată
tendința generală de reducere cât mai
avansată a conținutului de dioxid de sulf din
gazele reziduale, evitându-se astfel poluarea
atmosferei. Pentru realizarea acestui
deziderat s-au introdus:
- dubla cataliză, care permite obținerea
unui grad foarte ridicat de oxidare a
dioxidului de sulf,
- recuperarea din gazele reziduale a
dioxidului de sulf prin absorbție
alcalină, metoda folosită cu precădere
pe platformele de îngrășăminte chimice.
Metoda dublei catalize necesită, față de
metoda absorbției alkaline investiții mari
dar costul de exploatare este mai mic.
5. Bibliografie
1. CalistruC.(1970),Ingineria
produselor chimice, vol.II,
C.D.I.C.P, București;
2. Pincovschi E.(1967), Tehnologia
acidului sulfuric și a compușilor
intermediary, Ed.Tehnică, București;
3. Uzina metalurgică de metale
neferoase Baia Mare (1970), Cartea
uzinei (uz intern), Ministerul
Industriei Miniere și Geologice,
București;
4. Codreci V.(1980)- Bazele
tehnologiei chimice, vol.III
litografiat, Timișoara
5. Bâldea I, Dulămiță N. (1982) -
Probleme actuale de chimie,
litografiat, Cluj Napoca
6. Pincovschi E. (1967)- Tehnologia
acidului sulfuric și a compușilor
intermediari, Ed.Tehnică, București
7. Rădoi I, Nemeș I (1983)- Revista de
chimie 11, pag.274
8. Pincovschi E.,Sălcianu E.,Geana
D.(1987)- Revista de chimie 2,
pag.475
9. Balosanian I., Calistru C.(1983)-
Revista de chimie 3, pag.131
10. Bregner D., Kuhn I. (1980)-
Chem.Ing.Tehn. 52(5), pag.429
11. C.D.Nenițescu (1980)- Chimie
generală, E.D.P., pag.706- 708