UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ,,NICOLAE

TESTIMIȚEANU"
FACULTATEA STOMATOLOGIE

REFERAT
Metode de determinarea coeficientului de
vâscozitate a lichidelor biologice și aplicațiile
viscozimetriei în practica medicală

Coordonator științtific,
Asist.univ.dra.
Tatiana Turcu
 Cuprins

1. Ce este viscozitatea

2. Lichide biologic

3.Determinarea viscozității relative a

lichidelor biologice .

4.Determinarea viscozității relative a

lichidelor biologice cu viscozimetrul
Hess

5.Bibliografie
1.Ce este viscozitatea?
Viscozitatea este proprietatea unui fluid de a se opune
mișcării relative a particulelor constituente]. Viscozitatea
este percepută ca o rezistență la curgere. În acest sens,
apa, cu viscozitate mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu
viscozitate mare, este vâscos. Toate fluidele reale sunt
vâscoase, cu excepția celor superfluide. Un fluid nevâscos
este considerat fluid ideal.
Vâscozitatea este generată de forţa de adeziune dintre
moleculele lichidului, e o forţă de frecare internă din fluid.
În mişcarea fluidului, tangent la straturile ce au viteze
diferite, apar forţe de rezistenţă care au tendinţa să
egaleze valorile vitezelor.
Newton a dat expresia rezistenţei dintre două straturi de
fluid: dx dv F = η ⋅ S⋅ [η]SI = N·s/m2 = kg/(m·s) (1) unde: S
– suprafaţa lor de contact, dv/dx – gradientul vitezei pe o
direcţie normală celei de curgere, η – coeficientul de
vâscozitate dinamică, [η]SI = N·s/m2 . Vâscozitatea se
manifestă şi la gaze, dar este mult mai evidentă la lichide.
La creşterea temperaturii, valoarea coeficientului de
vâscozitate, η, creşte la gaze şi scade puternic la lichide.
În unele aplicaţii este util coeficientul de vâscozitate
cinematică ν, definit ca: ρ η ν = [ν]SI = m2 /s (2) ρ fiind
densitatea fluidului.
 2.Lichide biologice
Mediul intern al organismului este format dintr-o
multitudine de lichide printre care cele mai importante
sunt sângele, urina, limfa, saliva, lichidul interstițial,
lichidul cefalorahidian etc. Există și lichide secretate în
exteriorul corpului printre care se numară laptele(la
rumegătoare) și transpirația. Orice modificare a reacțiilor
chimice, a pătrunderii unor microorganisme, a mediului
înconjurător determină modificări fizice asupra lichidelor
biologice, aceste modificări fiind importante în analiza
medicală a organismului.
Sângele este un țesut format din elemente figurate și
dintr-o substantă lichida numită plasma sangvina, în care
elementele figurate sunt libere; de aceea sângele este
considerat un țesut mobil. Vâscozitatea sângelui este 4,5
față de vâscozitatea apei considerată egala cu 1.
Viscozitatea asigură scurgerea laminară (în straturi) a
sângelui prin vase.Creșterea viscozității peste anumite
valori este un factor de îngreunare a circulației.
In afara sângelui, care este un țesut lichid (fluid), se găsesc
în cavitățile seroase (pleura, pericard, peritoneu) cantități
reduse de lichide care favorizează alunecarea foițelor
seroase una pe cealalta, menținând în același timp o
aderență bună între acestea
Urina este o solutie apoasa, alcatuita din saruri extrase din
plasma sanguina, produsi finali ai metabolismului si
diferite substante, introduce accidental in
organism(medicamente, coloranti etc).
Saliva este sucul digestiv produs de glandele salivare,
mari și mici, care se varsă în cavitatea bucală. Este un
lichid transparent și spumos, cu o densitate de 1002 –
1012. Vâscozitatea depinde de proveniența și condițiile de
excreție. Reglarea secreției salivare se face prin
mecanisme relexe necondiționate, precum și pe cale
vegetative.
Citosolul sau lichidul intracelular (sau matrice
citoplasmatică) este un lichid ce se găsește în interiorul
celulelor, acesta este întregul conținut al unei celule
eucariote în interiorul membranei celulare, minus
conținutul din nucleul celulei, este denumit citoplasmă.
3.Determinarea viscozității
relative a lichidelor biologice
Lichidele și gazele reale sunt fluide la care se manifestă
fenomenul de vâscozitate. În clinică și în cercetările de
laborator se apelează destul de des la determinări de
vâscozitate ale lichidelor și lichidelor biologice .
Cunoașterea viscozității soluțiilor coloidale este
importantă, în special, în cazul substanțelor
macromoleculare, cum sunt proteinele, deoarece permite,
uneori, stabilirea naturii sistemului coloidal precum și a
gradului său de dispersie.
Determinarea viscozității lichidelor se poate face cu
diferite metode (scurgerea fluidului printr-un tub capilar,
căderea unei bile în lichidul de studiat, amortizarea
oscilațiilor unui pendul de torsiune in fluidul respectiv) și
cu o gamă variată de aparate (viscozimetre capilare,
viscozimetre rotaționale), printre care se menționează:
viscozimetrele Ostwald, Ubbelhöde, Engler (tub calibrat) –
folosit pentru lichide cu viscozitate mai mare, Höppler (cu
bila în cadere), Vogel – Ossag, Hess (folosit în clinică
pentru determinarea viscozității sângelui), Rheotest
(pentru lichide nenewtoniene) și altele.
4.Determinarea viscozității
relative a lichidelor biologice
cu viscozimetrul Hess
4.1Descrierea vascozimetrului Hess
 Dispozitivul (fig.7.8) este alcătuit din doua tuburi capilare

(C, C’), așezate orizontal, ce pot comunica prin intermediul

unui tub (A) de forma literei U, cu diametru mai mare. Prin

extremitățile (B, B’) ale celor doua capilare se face

alimentarea cu apă distilata (la capatul B) și lichidul de

măsurat - sângele (la capatul B’).

Tubul A poate să prezinte, fie la ambele

ramuri, scale gradate cu diviziuni de la 0 la 6, fie, la ramura
B (pentru apă distilată) să prezinte o scală gradată, iar la
ramura B’ (pentru sânge) numai două repere (notate cu 0
si X). Un robinet (R) permite separarea celor două ramuri
ale viscozimetrului. Tubul A prezintă la nivelul curburii o
ramificație, la care este atașat un furtun de cauciuc (F),
terminat cu o para de cauciuc (P), pentru aspiratie.

3.2 Principiul metodei

Viscozimetrul Hess este un dispozitiv cu ajutorul căruia se
determină viscozitatea relativă a sângelui. Utilizarea
viscozimetrului Ostwald în același scop nu este posibilă
datorită faptului că necesită o cantitate mare de sânge și
un timp îndelungat pentru măsurare, existând astfel
pericolul coagulării sânghelui.Determinarea viscozității
sângelui cu viscozimetrul Hess se bazează pe măsurarea
lungimii coloanei de lichid aspirată într-un tub capilar.
Sângele și, în general, orice lichid, la deplasarea sa printr-
un capilar, întampină o anumita rezistență, ca urmare a
fenomenului de capilaritate și a viscozității. În asemenea
cazuri, de cele mai multe ori, pentru a asigura deplasarea
lichidelor prin capilare, trebuie exercitate din exterior
forțe de presiune.În conformitate cu legea lui Poiseuille,
debitul de curgere printr-un tub capilar este direct
proporțional cu puterea a patra a razei tubului, cu
diferența de presiune exercitată la capetele tubului și
invers proporțional cu lungimea tubului și cu viscozitatea
acestuia. Rezultă că, prin două tuburi capilare cu lungimi
identice, la extremitățile cărora se exercită aceeași
diferență de presiune, volumele a doua lichide care trec în
același timp prin capilare vor fi invers proporționale cu
viscozitățile lor.
Daca se notează cu Va – volumul apei, Vs – volumul
sângelui, iar cu ηa, ηs viscozitățile respective ale celor
doua lichide, atunci se poate scrie:
(7.28)

Tuburile capilare, având aceeași secțiune, rezultă:

(7.29)
unde la și ls sunt lungimile coloanelor de apă, respectiv, de
sânge din cele două tuburi capilare considerate identice.
Etalonând în mod corespunzător tuburile capilare prin
care se aspiră apa și sânge, se poate determina
viscozitatea sângelui cu ajutorul unei relații de forma:

(7.30)
unde ηr este viscozitatea relativă a sângelui.
Viscozitatea sângelui uman normale 4 - 5 mPa.s, la
patologia variază 1.7-22.9 mPa.s, care afectează viteza de
sedimentare a hematiilor (VSH). Sângele venos are o
vâscozitate ușor mai mare decât sângele arterial. Atunci
când lucrările fizice grele măresc vâscozitatea sângelui.
Unele boli infecțioase măresc vâscozitatea, în timp ce
altele, de exemplu tifoidul și tuberculoza, sunt reduse.

BIBLIOGRAFIE

 http://www.creeaza.com/referate/biologie/Curgerea-
lichidelor-biologice923.php
 http://www.scrigroup.com/educatie/fizica/Determinar
ea-vascozitatii-lich33493.php
 https://studfiles.net/preview/6674830/page:4/
 https://phys.utcluj.ro/PersonalFile/Cursuri/BarleaLabo
rator/Visco_Lichid.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Viscozitate#M
%C4%83surarea_viscozit%C4%83%C8%9Bii