TOTALIZAREA III

Caragacean Corina S1807

 Instrumente și tehnici de sondare în
paradontologie.

1. Generații de sonde parodontale.

2. Indicații și contraindicații a sondării
parodontale.
3. Tehnica sondării parodontale.
Generații de sonde parodontale.
 
 Gen I: sonde manuale, convenționale
• Williams: lungime 13mm, diametru 1mm, linii de demarcație 1,2,3,5,7,8,9,10mm
• UNC: lngime 15mm, cod de culori la 5,10,15mm;
• Michigan O: marcaj la 3,6,8mm;
• Naber: determină gradul de implicare a furcației la dinții pluriradiculari; curba de lucru extremă pentru accesarea zonei de furcație; adâncimea
introducerii sondei în zona de furcație determină gradul de implicare a acesteia;
• Goldman-Fox: rectangular în secțiune transversală; marcaje la 1,2,3,5,7,8,9,10;
• OMS: măsurarea adâncimii pungii parodontale; detectarea tartrului subgingival; evaluarea CPITN (comunitatea indicelui parodontal pentru necesitatea de
tratament)
• Epidemiologică: marcaj la 3,5 și 5,5mm; vârf butonat de 0,5mm
• CPITN-C: marcaj la 3,5; 5,5; 8,5; 11,5mm; sfat cu bile – 0,5mm; 
 Gen II: sonde de presiune constantă, concepute pentru a asigura standardizarea presiunii controlate de sondare.
• Sondă SP (sensibilă la presiune): forță de 20 grame.
 Gen III: sonde automatizate; software-ul se integrează cu sistemele grafice existente pentru a furniza graficizarea parodontală computerizată.
Creează o diagramă parodontală computerizată detaliată.
• Florida Probe System: presiune constantă de 15 grame, precizie de 0,2mm; vârful sondei are diametrul de 0,45mm. Include: sonda de mână, pedală de
picior, interfața computerului.
• Inter Probe: vârful de sondă este flexibil, alunecă pe suprafața dintelui și intră în zona pungii.
 Gen IV: Tehnologie 3D. O citire precisă și continuă a bazei șanțului gingival sau a pungii parodontale.
 Gen V: Tehnologie 3D + ultrasunete; determină nivelul epiteliului joncțional fără a penetra în pungă
Indicații și contraindicații a sondării parodontale.

Indicații Contraindicații
 Determinarea sănătății țesuturilor  diabet
parodontale;
 gingie fixă subțire
 Măsurarea adâncimii pungilor
parodontale;  risc de hemoragie
 Măsurarea nivelului de fixare clinică;
 Determinarea lățimii gingiei atașate;
 Evalua prezenței hemoragiilor;
 Evaluarea prezenței exudatului
purulent;
 Măsurarea dimensiunilor leziunilor orale.
Tehnica sondării parodontale.
Sondare: procedeul de traiectorie a vârfului sondei de-a lungul epiteliului
joncțional a sulcusului gingival; mișcarea unei sonde calibrate în jurul
perimetrului bazei sulcusului.
 Vârful sondei trebuie menținut în contact cu suprafața dinților, cât mai
paralel cu suprafața dinților, paralel în dimensiune mezio-distală și vestibulo-
orală, paralel cu axul lung al dintelui.
 Cicluri de traiectorie ondulate
 Se evaluează lungimea bazei pungii, deoarece epiteliul joncțional nu este
neapărat la un nivel uniform în jurul dintelui
 Sondarea începe atunci când sonda este introdusă în sulcus, ținând vârful
sondei pe o cotă dentară
 Sonda se introduce până când vârful întâlnește rezistența epiteliului
joncțional
 Deplasarea sondei în sus și în jos în mișcări scurte și înainte în incremente de
1mm
 Presiunea să fie de 10-20 grame.
 Tehnica sondării parodontale
Pentru dinții anteriori:
 Începe pe linia disto-vestibulară sau
disto-linguală, merge spre suprafața
distală
 Evaluarea sub aria de contact
 Înclinarea sondei și extinderea vârfului
sub zona de contact; se apasă ușor
pentru a atinge epiteliul joncțional
 Evaluarea suprafeței vestibulare; se
trece peste suprafața mezială până
când sonda atinge zona de cotact
 Evaluarea mai jos de zona de contact
 La dinții anteriori adiacenți este
necesară doar o înclinare ușoară
pentru a cerceta zona colului
Pentru dinții posteriori:
 Evaluați sub aria de contact; înclinați sonda astfel
încât vârful să atingă zona de contact;
 Apăsați ușor în jos pentru a atinge epiteliul
joncțional;
 Reintroduceți-vă la unghiul distanței liniare;
 Scoateți sonda din sulcus și reintroduceți-o la unghiul
distanței liniare;
 Vârful sondei face o serie de mici curse de mers pe
jos într-o direcție înainte spre suprafața mezială
 Glisați sonda peste suprafața mezială până când
atinge zona de contact.
 Evaluați sub aria de contact. Înclinați sonda și
extindeți vârful sub zona de contact.
Detartrajul manual şi surfasajul radicular. Instrumente pentru
detartraj. Tehnica de utilizare. Particularități la copii.

 Noţiune de detartraj
 Detartrajul manual.
 Chiurete parodontale universale şi speciale (chiuretele
GRACEY).
Ce este detartrajul
Detartrajul este o procedură stomatologică neinvazivă prin care se îndepărtează 
placa bacteriană și depozitele de tartrul de pe dinți, lăsând în urmă suprafețe netede,
lustruite, curate, neretentive.
Principii generale ale detartrajului
 alegerea instrumentului corect – să se facă mai puține deplasări ale părții active, să fie
eficiente în zonele subgingivale, interdentare și interradiculare accesibile și să fie
compatibile curburilor coronare și radiculare;
 poziția pacientului și a medicului să asigure o bună vizibilitate, acces sigur și acționare
eficientă în zona instrumentată; mandibula pacientului să fie la nivelul cotului
medicului (când acesta se flectează în 90°); capul pacientului în extensie pentru
instrumentarea dinților maxilari sau în poziție mai verticală pentru instrumentarea
dinților mandibulari;
 folosirea aspiratorului de salivă obligator;
 controlul stabilității instrumentelor de detartraj – să fie bine fixat între degete, sprijin
pe dinte sau în afara cavității bucale.
Detartrajul manual

 Este o procedură de înlăturare a tartrului de pe suprafețele dinților, se face

mecanic cu ajutorul instrumentelor de detartraj și chiuretaj: seceri, săpăligi,
pile, chiurete.
 Metoda constă în aplicarea unei anumite presiuni cu partea activă a
instrumentelor, ceea poate genera un grad de disconfort, mai ales dacă se
însoțește de sângerare, dar acest lucru este absolut normal și nu trebuie să
vă îngrijoreze.
 Dintre instrumentele manuale de detartraj
 SECERILE PENTRU DETARTRAJ sunt instrumente folosite in special pt detartrajul
supragingival , dar pot patrunde in santul gingival si pungile mici.Se realizeza
miscari de impingere si de tractiune a blocurilor de tartru supragingival 
 DALTILE DE DETARTRAJ se folosesc pt indepartarea tartrului supragingival din zonele
interdentare, proximale, accesibile (cu ambrazura gingivala deschisa) ale dintilor
frontali.Partea activa terminala , este plasata dispre vestibular spre oral, in pozitie
orizontala si printr-o miscare de deplasare disloca tartrul de pe suprafetele
aproximale ale dintilor frontali.  
 SAPALIGA DE DETRATRAJ Indeparteaza tartrul supragingival si cel subgingival
adiacent si sub marginea gingivala libera NUMAI daca gingia este suficient de laxa pt
a permite insinuarea instrumentului. Se foloseste pe fetele vestibulare si orale ale
dintilor si pe fetele proximale care marginesc spatiile edentateDislocarea tartrului
se face prin miscari de smulgere , de tractiune spre marginea incizala sau suprafata
ocluzala
 PILELE SAU RAZUSELE-Folosesc la indepartarea tartrului situat imediat langa sau sub
marginea gingivala libera, la indepartarea blocurilor mari de tartru subgingival prin
fracturarea sau fragmentarea acestora, precum si la netezirea zonei de jonctiune
smalt-cement Deplasarile se fac prin apasare si tractiune in axul lung al dintelui
 Tehnica detartrajului manual.
 Se alege chiureta potrivită pentru grupul de dinți tratat;
 se ia punctul de sprijin pe dintele care urmează a fi detartrat sau pe dinții
vecini;
 capătul activ al chiuretei se introduce cu blândețe subgingival, cu suprafața
facială paralelă cu rădăcina. La baza pungii parodontale, dedesuptul
depozitului de tartru, suprafața facială se rotește până când face cu
suprafața rădăcinii un unghi mai mic de 90° dar nu mai mic de 45°(unghiul de
atac). Se fac mișcări active de tracțiune spre ocluzal și incizal, dar și de
presiune laterală controlată, menținând permanent contactul cu dintele, fără
a traumatiza porțiunea cea mai declivă a șanțului gingival sau a pungii
parodontale;
 se combină mișcări verticale, orizontale și oblice;
 pentru chiuretaj partea activă se plasează invers și se deplasează prin
tracțiuni succesive în direcție coronară.
Chiuretele paradontale
 CHIURETELE PARODONTALE:sunt instrumentele cele mai eficinte în detartrajul
subgingival, chiuretajul rădăcinii și al țesutului de granulație din pungile
parodontale.Exista 2 tipuri de principale de chiurete: universale și speciale 
A. CHIURELE UNIVERSALE
 - se caracterizează prin faptul că suprafața facială este situată în unghi de 90º față
de axul longitudinal al părții active vecine
Indicatie:
 detartraj supragingival sau șanțul gingival la persoane sănătoase, făra pungi
parodontale, retracții gingivale sau furcații descoperite
 pungi parodontale adevărate
B. CHIURETE SPECIALE
 - se caracterizeaza prin faptul că suprafața facială se situează la un unghi de 70º, față
de axul longitudinal al părții pasive
 Deși posedă două margini, doar una este activă, cealaltă nelezând peretele gingival al
pungii
 sunt active în anumite zone și suprafațe radiculare, fiind codificate în acest scop
Chiuretele Gracey
 Chiuretele GRACEY standard sunt grupate într-un set de 7 instrumente:
 1/2 si 3/4 pt incisivi și canini
 5/6 pt incisivi , canini și premolari
 7/8 si 9/10 pt fețele V si O ale dinților laterali
 11/12 pt suprafetele M ale dinților laterali
 13/14 pt suprafetele D ale dinților laterali
 In mod usual se folosește setul simplificat de doar 4 chiure-
te GRACEY standard:
 3/4sau 5/6 pt zona anterioară
 7/8 pt fetele vestibulo-orale ale dinților laterali
 11/12 pt suprafetele M ale dinților laterali
 13/14 pt suprafelete D ale dinților laterali
 Comparatie dintre chiureta
universala si chiureta area-
specific
1, Unghiul format de tija
terminala si fata unei chiurete
universale este de 900.
2, Unghiul format de tija
terminala si fata unei chiurete
area-specific este de 60c - 700

A, tija terminala
B, tija dinspre maner
C, umar
D, varf.
E, muchie taietoare
Indicațiile și tehnica de lucru
Indicațiile
 detartrajul șantului gingival
 detartrajul subgingival din pungi
parodontale
 detartrajul de finețe al depozitelor mici,
dupa îndepartarea tartrului subgingival cu
alte instrumente
 chiuretaj radicular: netezirea suprafeței
radiculare prin îndepărtarea cementului
necrotic
 chiuretajul țesutului de granulație de pe
peretele moale al pungilor parodontale
Tehnica de lucru
 Capătul activ al chiuretei se introduce cu blândețe subgingival , cu suprafața
facială paralelă cu rădăcina; la baza pungii parodontale dedesuptul
depozitului de tartru, suprafața facială se rotește până face cu suprafața
rădăcinii un unghi mai mic de 90º, dar nu mai mic de 45º unghiul de “atac”
 Pentru dislocarea tartrului se fac mișcări active de tractiune spre ocluzal
sau incizal dar și de presiune laterală controlată
 Mișcările verticale de tracțiune se combină cu deplasări orizontale și
oblice;
 Deplasările verticale se fac pe dinții frontali și suprafețele aproximale
ale dinților laterali
 Deplasările oblice se fac mai ales pe fețele V-O ale dintilor laterali
 Mișcările orizontale se realizează cel mai bine în zona de joncțiune
smalț-cement
 Petru chiuretajul țesutului de granulație , partea activă se plasează
invers și se deplasează prin tracțiuni succesive în direcție coronară
Detartrajul cu ultrasunet (piezoelectric si magnetostrictiv).
Instrumente pentru detartraj piezoelectric si magnetostrictiv.
Tehnici de utilizare și instrumente pentru detartraj.

 Detartrajul ultrasonic piezoelectric.

 Detartrajul ultrasonic magnetostrictiv.
Detartrajul ultrasonic piezoelectric.

 Aparatul piezoelectric folosește impulsuri electrice de înaltă frecvență care produc energie
ultrasonică. Are la bază un sistem de cristale de cuarț care se contractă și se dilată sub
influența curentului electric, astfel, redă părții active o deplasare liniară bipolară pe o
distanță de 2-3 mm la o frecvență de 25000-50000 de cicli pe secundă. Sunt active doar părțile
laterale ale vârfului.
 Mecanismul de acţiune a ultrasunetului asupra țesuturilor limitrofe.
La vârful instrumentelor se concentrează un flux acustic, turbulențe și fenomenul de cavitație,
care constă în formarea unui flux de bule de implozie generatoare de microunde de șoc cu acțiune
de dislocare mecanică a structurilor adiacente
Idicații și contraindicații detartrajului cu
ultrasunet piezoelectric
 Indicații:
 tartru supragingival;
 pete colorate depuse pe suprafața smalțului;
 tartrul din șanțul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4mm;
 GSUN (gingivostomatită ulcero-necrotică), pentru a îndepărta tartrul cu blândețe, pentru a nu accentua durerile;
 pacienții hemofilici și în formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sângerări accentuate
 în fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cronică și parodontita marginală cronică superficială, pentru acțiune
eficientă, netraumatică;
 în cursul intervențiilor chirurgicale, pentru dislocarea depozitelor foart aderente de tartru subgingival
 Contraindicații:
 bolnavi cu boli infecțioase, contagioase;
 pacienți cu reflex de vomă exagerat;
 hiperestezie dentinară accentuată;
 copii mici;
 cardiaci purtători de stimulator cardiac (în cazul aparatelor magnetostrictive);
 boli psihice majore, când pacientul nu colaborează.vvvvv
Detartrajul ultrasonic magnetostrictiv

 Aparatul magnetostrictiv: în corpul piesei principale este situat un pachet

compact de benzi feromagnetice care transformă energia de înaltă frecvență
în energie magnetică sub formă de vibrații rapide, astfel, redă părții active o
deplasare eliptică de cca 28-30μm la o frecvență de 20000-45000 de cicli pe
secundă.
Indicații și contr indicațiile detartrajului
ultrasonic magnetostrictiv
 Indicații:
 tartru supragingival;
 pete colorate depuse pe suprafața smalțului;
 tartrul din șanțul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4mm;
 GSUN (gingivostomatită ulcero-necrotică), pentru a îndepărta tartrul cu blândețe, pentru a nu accentua durerile;
 pacienții hemofilici și în formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sângerări accentuate
 în fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cronică și parodontita marginală cronică superficială, pentru
acțiune eficientă, netraumatică;
 în cursul intervențiilor chirurgicale, pentru dislocarea depozitelor foart aderente de tartru subgingival
 Contraindicații:
 bolnavi cu boli infecțioase, contagioase;
 pacienți cu reflex de vomă exagerat;
 hiperestezie dentinară accentuată;
 copii mici;
 cardiaci purtători de stimulator cardiac (în cazul aparatelor magnetostrictive);
 boli psihice majore, când pacientul nu colaborează.
Noțiuni de chirurgie parodontală. Metode chirurgicale
de tratament a afecțiunilor parodontale (chiuretajul
gingival, gingivotomia, gingivectomia, gingivoplastia).

 Noţiune de chirurgie parodontală.

 Metode şi tehnici de chirurgie parodontală.
Noțiune de chirurgie paradontală

 Chirurgie paradontală-manoperă chirurgicală la nivelul paradonțiului cu scop

de a înlătura urmările unor boli paradontale ca de
exemplu:gingivita,paradontita etc.
 Reprezintă partea de tratament corectiv ce urmărește suprimarea pungilor
parodontale sau să le micșoreze adâncimea, să refacă arhitectura normală a
osului alveolar și a gingiei,obținerea unei zone adecvate de gingie atașată.
 In timpul intervenției pe parodonțiu se încearcă îndepărtarea a tot ceea ce
înseamnă element patologic cu rol în etiologia afecțiunii sau este rezultatul
distrucției parodonțiului, inclusiv a inflamației .
Metode şi tehnici de chirurgie parodontală.

 Chiuretajul gingival și subgingival

 Gingivectomia
 Gingivectomia gingivo-plastică
 Operațiile cu lambou
 Chirurgia osoasă alveolară; ostectomii, osteoplastii, restaurarea osului
alveolar prin grefe, implante granulare de adiție, sau de alt tip și prin
regenerare tisulară ghidată;
 Chirurgia muco-gingivală
Chiuretajul gingival, indicaţii şi contraindicaţii.

Se efectuează în șanțul gingival și pungile parodontale false, fără a depăși nivelul

de inserție a epiteliului joncțional.
Indicații:
 gingivite cronice cu microulcerații, pe peretele moale al șanțului gingival și
sângerări la cele mai ușoare atingeri;
 gingivite cronice, parodontite marginale cronice superficiale, cu pungi false,
care nu cedează la tratament antimicrobian.
Contraindicații:
 gingivite alergice
 gingivite fibroase cu aspect clinic fibromatos
 Chiuretajul subgingival, indicaţii şi contraindicaţii.

 
Chiuretajul subgingival se realizează în pungi parodontale adevărate, dincolo de zona de inserţie a epiteliului joncţional.

Indicatii
 pungi parodontale mici, de 2-4 mm adâncime;
 pungi parodontale foarte adânci; raţiunea chiuretajului subgingival în aceste forme avansate de boală este dublă şi este explicată prin
necesitatea de a tatona reactivitatea locală şi posibilităţile de vindecare înaintea unei intervenţii mai ample, cum este o operatie cu
lambou. De asemenea, prin chiuretaj se îndepărtează o importantă cantitate de ţesuturi afectate, ceea ce uşurează efortul impus de
intervenţia următoare;
 pentru a reduce riscul de acutizare prin suprainfectare a pungilor parodontale şi de apariţie a abcesului parodontal marginal;
 ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginal la monoradiculari;
 fistule apico-gingivale;
 pentru temporizarea extracţiei la bolnavi cu afecţiuni generale, unde nu se pot realiza interventii ample de chirurgie parodontală;
 recidive, după alte intervenţii chirurgicale.
Contraindicatii
 la nivelul bi- şi trifurcatiilor radiculare, unde nu este eficient ca intervenţie singulară;
 la dinţi cu mobilitate crescută şi pericol de avulsie prin manevrele de chiuretaj.
Gingivectomia, indicaţii şi contraindicaţii.

 Gingivectomia este intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează

peretele moale/extern al pungilor parodontale (desfiinţarea posibilităţii de
retenţie a plăcii microbiene; accesul direct la ţesuturile infectate care pot fi
îndepărtate cu uşurinţă; prevenirea recidivelor) si gingia hiperplaziată şi
pungile false sau adevărate subiacente.
 Gingivectomia este deci o intervenţie radicală, prin care se suprimă, într-o
singură şedinţă, suportul morfologic al bolii parodontale de tip distructiv sau
proliferativ si este intervenţia cu cel mai înalt grad de eficienţă terapeutică.
 Indicații
 Pungi supraalveolare cu un perete gingival
fibros, de consistenţă fermă, care nu poate fi
chiuretat corespunzător (sau, dacă este
chiuretat, nu se reacolează).
 Abcese gingivale situate în grosimea papilei
interdentare.
 Abcese parodontale marginale recidivante, cu
peretele extern al pungii îngroşat, fibrozat
după încercări nereuşite de tratament
impropriu (înţepare cu sonda, evacuare
incompletă a conţinutului, tratamente
prelungite cu antibiotice) sau cu punct de
plecare zona de bi- şi trifurcaţie a molarilor.
 Pungi parodontale de adâncime medie, cu
perete extern subţire, slab vascularizat,
dilacerabil, friabil şi franjurat prin chiuretaj
subgingival.
 Pungi parodontale cu exsudat inflamator
recidivant după alte intervenţii chirurgicale.
 Hiperplazii gingivale de cauză microbiană,
medicamentoasă şi, uneori, hormonală.
Contraidicații
 Gingiviţe alergice.
 Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament
antimicrobian.
 Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoză
(în absenţa tratamentului bolii sistemice).
 Unele gingivite hiperplazice de cauză hormonală;
în sarcină se recomandă temporizarea
gingivectomiei până după naştere.
 Pungi parodontale osoase (se preferă lambouri).
 pungi parodontale adânci care depăşesc linia
(joncţiunea) mucogingivală.
 Contraindicaţii ale alungirii coroanelor clinice prin
gingivec- tomie:
 igienă bucală defectuoasă;
 dinţi fără valoare strategică pentru restaurarea
protetică;
 implicarea furcaţiilor la molari şi premolari.
Gingivoplastia, indicaţii şi contraindicaţii.
 
Gingevoplastia este procedura ce însoţeşte gingivectomia si reprezinta o serie de manopere de
plastie prin care se urmăreşte restaurarea morfologiei funcţionale a conturului gingival prin proceduri
plastice:
 - excizia papilelor cu fenomene de stază, excluse funcţional;
 - modelarea marginii gingivale cu forfecuţe de plastie sau cleşti de plastie tisulară;
 - subţierea marginilor gingivale cu pietre diamantate.
Indicatii:
 Sechelele gingivale rămase după gingivostomatita ulceronecrotică.
 Fibromatoză gingivală cu îngroşarea excesivă a marginii gingivale.
 Descoperirea unor porţiuni de rădăcină în urma gingivectorniei efectuate de necesitate în zonele
vizibile, frontale.
Contraindicatii:
 Gingie subţire, friabilă, slab vascularizată, care nu se pretează la modelare plastică.
 lnvolutii gingivale precoce, limitate la un dinte sau un de dinţi, din cauza gradului înalt de
recidivă. Aici se. aplică proceduri de chirurgie mucogingivală prin lambouri repoziţionate lateral
(ceea ce constituie, de altfel, tot o plastie) sau prin grefe gingivale libere.