LP.

3 PARODONTOLOGIE

Sondajul parodontal

Reprezintă o procedură importantă în dg, prognosticul şi evaluarea rezultatelor în

managementul BP.
Sondajul parodontal măsoară zona sau punctul unde sonda întâmpină o rezistenţă
fizică dată de ataşamentul prodonţiului la dinte.
Funcţiile sondei parodontale:
 Estimarea profunzimii ş gingivo-dentar.
 Estimarea profunzimii pungilor parodontale/gingivale;evaluarea defectelor
muco-gingivale;
 Cuantificarea prin indici gingivali şi parodontali a stării de igienă, factorilor de
iritaţie marginală (placa şi tartrul), stării gingiei marginale;
Scopurile sondajului:
 Urmăreşte pierderea reală de ataşament;
 Înălţimea gingiei aderente/ataşate;
 Nivelul crestei osoase şi topografia leziunii;
 Gradul de atingere a furcaţiilor;
 tendinţa la săngerare;
 periodele de activitate /inactivitate ale BP
 identificarea intiderii distrucţiei parodontale;
 topografia pungilor
 clasificare pungilor.

1. SCOPURILE SONDAJULUI

1.1 Pierderea de atasament – pt măs pierderii de atasament se alege un reper

fix: JAC la care se raportează toate măsurătorile.profunzimea pungii (manifestarea clinic
măsurabilă a bolii) constă în distanţa ce separă fundul pungii de gingia marginală.
Deoarece nivelul gingiei marginale este supus fluctuaţiilor ( ca în cazul Htrofiilor care
dau pungi false fără pierdere de ataşament), reperul fix permite măsurarea gradului de
recesiune gingivală, în raport cu gingia marginală, dar şi pierderea reală de atasament, dată
de distanţa de la fundul pungii la JSC (jonc. smalt – cement).
Repere:
 Nivelul ataşamentului – distanţa dintre baza pungii şi un reper dentar fix
– jac.această distanţă defineşte gradul de recesiune parodontală.
 Recesiunea vizibilă – distanţa care separă marginea gingivală de JAC.
 Recesiunea invizibilă – adâncimea pungii, definită ca distanţa dintre baza
pungii şi marginea gingivală;
 Recesiunea vizibilă + recesiunea invizibilă = totalul pierderii de
ataşament.

Determinarea nivelului de atasament

1. Marginea gingivală localizată la nivelul coroanei anatomice – nivelul

ataşamentului = valoarea adancimii pungii – minus distanţa de la marginea
gingivală la JAC (pungi false).Dacă ambele sunt egale piederea de ataşament
este zero.
2. Marginea gingivală coincide cu JAC – pierderea de ataşament coincide cu
adâncimea pungii;
 3. Marginea gingivală localizată apical de JAC – pierderea de ataşament este mai
mare decât profunzimea pungii. Se adaugă la adâncimea pungii distanţa dintre
marginea gingiei şi JAC (recesiune totală).

1.2 Evaluarea înălţimii gingiei fixe (aderente) restante

Înalţimea gingiei ataşate (aderente) este distanţa dintre jonc muco-gingivală şi
proiecţia pe suprafaţa externă a gingiei a bazei şanţului gingival sau fundului pungii parod.
Nu trebuie confundată cu gingia keratinizată, deoarece aceasta din urmă include şi
marginea gingivală.
Înălţimea gingiei keratinizate – distanţa care separă linia muco-gingivală de creasta
gingivală.
Valoarea gingiei ataşate se determină prin scăderea adâncimii sulcusului sau pungii
din înălţimea totală a gingiei (margine gingivală – linie muco-gingivală). Aceasta se face prin
tracţionarea buzei sau obrazului pentru demarcarea liniei muco-gingivale, concomitent cu
sondarea pungii. Pentru un prognostic favorabil este nevoie de o înăltime de cel puţin 2 mm.
Înălţimea gingiei ataşate este insuficientă atunci când tracţionarea periferiei mobile
induce mobilizarea marginii gingivale libere.
Sonda parodontală se utilizează pentru evaluarea defectelor mucogingivale
determinându-se suficienţa sau insuficienţa gingiei ataşate.
 Defect muco-gingival de tip I (gingie atasata insuficientă) când sonda
parodontală pătrunde în şantul gingival la limita sau dincolo de jonc muco-
gingivală.
 Defect muco-gingival de tip II( gingie ataşată insuficientă) când prin plasarea
sondei parodontale în poziţie orizontală, de-a lungul J muco-gingivale, gingia
se deplasează în direcţie corono-apicală.

1.3 Evaluarea nivelului crestei osoase şi topografiei leziunii

BP reduce înălţimea osului modificăndu-i topografia. Deoarece numai exam RX nu

permite cunoasterea acesteia, sonda devine o prelungire o adevărată prelungire a ochiului
clinicianului. Intinderea pierderii osoase poate fi determinată foarte precis prin evaluarea cu
sonda parodontală, a distanţei dintre ataşamentul gingivo-dentar şi joncţiunea amelo –
cementară.

1.4 Evaluarea gradului de atingere a furcaţiilor

La nivelul d pluriradiculari, zonele interradiculare pot fi atinse de către procesul
patologic si să devinăvizibile şi accesibile clinic cu sonda parodontală specială – sonda
Nabers.
În acest caz sondajul orizontal permite evaluarea deschiderii zonelor de furcaţie
radiculară.

1.5Tendinţa de sângerare
Calitatea sau sanătatea ţes moi este apreciată, pe de o parte prin rezistenţa l
pătruderea sondei şi pe de altă parte prin prezenţa/absenţa sângerării provocate. Tendinţa
de sângerare se studiază fie singură, fie în corelaţie cu cantitatea de placă, fiind un criteriu
de diagnostic şi prognostic al bolii, cât şi un criteriu de activitate/inactivitate al BP.

1.5 Perioadele de activitate ale bolii

BP fiind un proces infecţios cronic care evoluează prin cicluri scurte şi imprevizibile
de activitate distructivă, urmată de periade de remisiune spontană, depistarea activit bolii
depinde de posibilitatea de a arăta prin intermediul măsurătorilor o modificare a nivelului
atasamentului într-un situs specific.

2. CAND ESTE NECESAR SONDAJUL

 De fiecare dată când există o suspiciune de BP sau când acest lucru este imperativ.
Trebie să reflectăm bine înainte de efectua această manoperă deoarece un sondaj
parodontal decanseaza o baceriemie chiar în absenţa bolii.
Această bacteriemie fără consecinţe la pacientul clinic sanătos, este periculoasă la
pacienţii „cu risc crescut” (risc Oslerian) şi impune precauţii.
Pacienţii care prezintă depozite importante de tartru sau inflamaţie gingivală severă
este necesar în prealabil să se practice un detartraj minuţios şi un control riguros al plăcii
bacteriene, deoarece obsatcolele produse de tartru şi hipertrofia gingivală supra-
adăugatămodifică în mod artificial profunzimea pungii, existând riscul de însămânţare a
situsurilor inactive. Efectul ţesuturilor inflamate asupra adâncimii de sondare poate duce la
greşeli de interpretare, deoarece s-a constatat o diferenţă notabilă (0,6 mm) între sondajul
pungilor parodontale inflamate şi sondajul ţesuturilor neinflamate.

3. Cum trebuie efectuat sondajul

Pe lângă problemele de ordin general legate de poziţia pacientului, iluminarea

câmpului, instrumentar, sondajul trebuie efectuat în absenţa oricărei urme de salivă.
Pentru fiecare sector sondat, zona va fi uscată cu spray-ul. Pe de altă parte,
sondarea situs-uriloractive şi inactive, cu acelaşi instrument poate duce la însămânţarea
florei agresive în situs-urile inactive, fapt ce impune fie schimbarea sondei, fie sterilizarea
sau decontaminarea (sterilizator cu quartz, soluţii antiseptice) după fiecare inserare.

Forta de sondare – reprezintă o variabilă importantă în măsurarea pg parod şi

reperarea niv de ataşament.
!!!! Sonda poate traversa uşor epit joncţ şi primele fibre conjuncive şi ajunge la
creasta alveolară.

4. Dificultăţi întâlnite în măsurare şi factorii care influenţează citirea

1. Erorile sondajului tradiţional – pe lângă erorile datorate lipsei rigorii în

tehnica de sondaj cât şi celel legate de accesibilitatea dinţilor, morfologia corono-rad, zonele
proxim, şi dificultăţile de inserare a sondei în sens vertical, rămân trei parametri care pot fi
factori de eroare: dintele, sonda examinatorul.
Dintele – este importantă o bună sensib tactilă pentru a decela prezenta unor
obstacole: carii, tartru, între sondă şi fundul pungii.
Sonda – problema fiabilitatii gradaţiilor este delicată, deoarece s-au constatat
diferenţe, deloc neglijabile, între diferite sonde.
Acest fapt impune ca în crsul sondajului să se păstreze întotdeauna aceiaşi marcă
şi aceiaşi sonda, la acelaşi pacient.
Examinatorul – se găseşte expus erorilor de citire a gradaţiilor din cauza unei slabe
vizibilităţi, a unui acces dificil la un situs, a luării greşite a reperelor, a oboselii oculare
provocate de cele 192 de măsurăori realizate pe cele 2 arcade complete.
2. Factorii histologici şi clinici care influenţează adâncimea de sondare –
efectiv există o diferenţă între profunzimea măsurată a pungii şi adâncimea sa reală.
Adâncimea clinică a sanţului gingivo-dentar sau a unei pungi parodontale este
reprezentată demăsurătorile obţinute în cursul sondajului, rezultând o măsurare
supraestimată.
Adâncimea histologică corespunde distanţei care separă marginea liberă a gingiei
marginale de limita coronară a epit. de joncţiune şi nu este oprită decât de către primele
fibre conjunctive intacte ale ataşamentului.
Starea de sănătate a ţes parod – există o relaţie directă între gradul de inflamaţie
gingivală şi penetrarea sondei la o forţă constantă, ţes inflamate oferind mai puţină rezistenţă
la pătrunderea sondeoi decât în tes sănătoase.
Poziţia extremităţii sondei – Sonda parod tinde să măsoare mai mult o localizare
apicală a epit de joncţ decât o localizare coronară. Sonda pâtrude în ţes şi este frânată
printr-un efect de hamac datorat condensarii şi compresiunii fibrelor ligam parod, calitaea,
tes parodontale constituind un element important în pătrunderea sondei.
Sângerarea la sondare – un situs inactiv sau un şanţ neinflamat nu sangerează la
sondaj aşa cum se întâmplă în cazul când epiteliul pungii este inflamat sau ulcerat.
Sângerarea ingreunează citirea.
Pe de altă parte, controlul localizării vf sondei se poate aprecia într-o manieră mai
redusă în pg care sângerează faţă de cele care nu sângerează.
In ceea ce priveşte influenţa parametrilor – adâncimea pg şi sângerarea la sondaj
asupra reproductibilităţii măsurătorilor, se poate spune că:
 Numai măsurătorile pg care nu sângerează sunt reproductibile;
 Adâncimea pungii singură nu afectează reproductibilitatea măsurătorilor;
 Pg care sângerează la sondalj sunt mai adânci decât cele care nu
sângerează;
Influenţa accesului antomic –
 Citire uşoară:
- Zone cu acces direct
- Zona frontală.
 Citire dificilă:
- Amplitudine mică a deschiderii gurii
- Zone aproximale cu pc de contact strâns
- Incongruenţe d-alv cu înghesuire
- Sectoare posterioare unde câmpul vizual este mai îngustat – eroare
de paralaxă.

5. Limitele sondajului parodontal

Măsurarea liniară de-a lungul răd dintelui de a fi clar inţeleasa şi transpusă direct în
context clinic. Totuşi ea reprezintă o analiză unidimensională a unui proces de boală
tridimensional.

6. Mod de evitare a aproximărilor la sondaj

- Inainte de orice etapă de sondare trebuie să se iniţieze untratament eficace la

nivelul parodonţiului şi al dinţilor.
- Indepărtarea factorilor generatori ai inflamaţiei şi a depozitelor exogene ce
constituie obstacole la penetrarea sondei;
- Standardizarea:
 Punctului precis de sondare
 Axului de inserţie al sondei
 Pc de referinţă pentru evaluarea nivelului ataşamentului.

Pe lângă rolul său tradiţional de măs, sonda p, prin deplasare in dif directii, se mai folos la:
 Identificarea întinderii distrucţiei parodontale
 Topografia pungilor
 Clasificarea pungilor.

Pungi parod supraosoase – sonda pătrunde dincolo de JAC, dar nu depăşeşte apical
creasta osului alveolar;
Pungi parodontale infraosoase – sonda p pătrunde dincolo de JAC şi nu depăşeşte
apical creasta osului adiacent.

Oricare ar fi metoda aleasă şi instrumentul de sondare, practicianul trebuie să evite

presiunile excesive şi mişcările brutale care provoacă perforaţii ale epit sulcular şi de jonct,
determinările improprii ale profunzimii pg cât şi o suferinţă inutilă a pacientului.