AUTOR: Șef lucrări Dr.

Marcov Narcis
Facultatea de Stomatologie
UMF”Carol Davila” BUCUREȘTI

An IV 2019-2020 Sem II CURS 4

MANAGEMENTUL LEZIUNILOR DENTARE

Este alcătuit din urmatoarele etape:

1.CLASIFICAREA ȘI FORMELE CLINICE ALE LEZIUNILOR DENTARE

(CURS ȘEF LUCRĂRI DR. CRISTINA M ARCOV)
2.DETECȚIA LEZIUNILOR DENTARE
3.DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DENTARE
4.TRATAMENTUL LEZIUNILOR DENTARE

2. DETECŢIA LEZIUNILOR DENTARE

Confuzie considerabilă în terminologie referitor la DETECŢIE, DIAGNOSTIC
ŞI EVALUARE.
DETECŢIA - o metodă obiectivă de determinare a prezenţei semnelor și
simptomelor unei boli;(ANORMALITĂȚI)
DIAGNOSTICUL - arta de a identifica o boală pe baza semnelor și simptomelor
(obţinute PRIN DETECŢIE) de către factorul uman ;
EVALUAREA - are ca scop monitorizarea leziunii în timp odată ce a fost detectată
şi diagnosticată.
Scopul examinării pacientului
A DETECTA semnele unor leziuni necarioase sau demineralizări incipiente de
natură carioasă la S,D,C. Depistat precoce procesul carios necavitar poate fi
reversibil prin metode profilactice-preventive (terapie medicamentoasă nu tratamente
chirurgicale).
Leziuni incipiente sau NONCAVITARE
În stadiile iniţiale, o leziune necavitară poate fi detectată doar cu mijl.speciale. Odată
cu progresia devine direct vizibilă.
INIŢIAL-PATĂ alb cretoasă în SMALȚ(MARMORAŢIE-ocluzal) devine în
timp brună, galbenă sau nuanţe amestecate.

1
 PATA ALBĂ CRETOASĂ este o leziune de sub suprafaţă pe suprafețe V-
O-M-D.
 Demineralizare reversibilă după terapie biochimică a smalţului fără cavitaţie
evidentă, detectabilă fără dificultate utilizând orice tehnologie disponibilă.
 Smalţul are o opacitate scăzută, orice modificări coloristice în dentina
subiacentă sunt vizibile prin smalţ.
 Căutaţi zone opace albicioase sau umbre gri - “halouri” în zona din jurul
şanţurilor şi gropiţelor.
 IGNORAŢI MODIFICĂRILE COLORISTICE DIN ŞANŢURI ŞI FOSETE
 Modificările dimensionale șanț/gropiță = SUSPICIUNE DE CARIE
CAVITARĂ și NECESITĂ abordare MINIM INVAZIVĂ PENTRU
confirmarea unui diagnostic prin: PERIAJ PROFESIONAL, AER
ABRAZIUNEA, SONOABRAZIUNEA sau Fisurotomia=excizia bioptică
care confirmă gradul de afectare și țesutul.

LEZIUNILE CAVITARE
VIZUAL apar MODIFICĂRI COLORISTICE MAI MARI DECÂT ANATOMIA
NORMALĂ, atât pentru carii primare cât și secundare.
Se observă forme de obicei ROTUNDE sau OVALARE mai largi decât
șanțul(cu formă LINIARĂ) sau foseta(cu formă TRIUNGHIULARĂ) pe care se
grefează.
Dacă există ȚESUT DUR, fără CAVITAȚIE și care NU ARE EVOLUȚIE ÎN
TIMP
= carii staționare/oprite din evoluție indiferent de localizare.
Metodele de detecţie variază în funcţie de leziunea dentară şi vizează scopul
examinării -a alege o modalitate de tratament corespunzătoare tipului şi stadiului
evolutiv al leziunii .
 Leziunile dentare - mare varietate dpdv al: tipului de leziune, formei leziunii,
localizării,gradului de interesare a ţesuturilor dure (dimensiunea, adâncimea).
Test de DETECŢIE ideal caracteristici: noninvaziv, realist, obiectiv, rapid,
senzitiv şi specific, să furnizeze date simple, certe şi direct corelabile cu evoluţia
biologică la nivelul structurii investigate, uşor de utilizat de către clinician, suportabil
de către pacient, acceptabil şi eficient raportat la preţ și să nu necesite o dotare
tehnică deosebită.

2
 CE DETECTĂM - ANORMALITĂȚI CU MODIFICĂRI DE: FORMĂ,
DIMENSIUNE, NR.,POZIȚIE, CULOARE și SUPRAFAȚĂ/RELIEF.
Cum detectăm ?

3
 A. M ETODA VIZUALĂ DE EXAMINARE
CA METODA GENERALĂ DE DETECȚIE ESTE PRIMA
 Cea mai larg utilizată, rapidă, uşoară şi ieftină
 Necesită igienizare şi uscare optime ale dintelui investigat.
 Implică o iluminare directă bună şi o oglindă corespunzătoare
 Utilă pentru toate suprafeţele dentare şi toate tipurile de leziuni
 Reprezintă baza şi etalonul de comparare a majorităţii metodelor de detecţie.
 Standard pe suprafeţele ocluzale, verticale şi radiculare (accesibile)
 Totuşi subiectivă; nu permite cuantificarea şi monitorizarea leziunilor.

1.Metoda vizuală
Necesită trusa de consultație (MANUAL pg. 21-41).Utilă pt leziunile dentare
carioase&necarioase.
Dezavantaje:
 Imprecisă
 Leziunile incipiente sunt mascate de lichidul bucal
 Necesită curăţare şi uscare prealabilă, IZOLARE (57-105)
 Nu detectează leziunile necavitare în dentină şi pe suprafeţele posterioare
proximale şi ocluzale
 Nu detectează recidivele de carie.
Necesită un ochi experimentat pt a diferenţia leziunile carioase şi diferitele
hipocalcificări.

4
 2.Vizual Metoda Tactilă
(directă) (oglindă, lumină, sondare uşoară)
 Utilă pentru leziunile dentare carioase şi necarioase.
 Modern – sistemul european de examinare: examinare vizuală detaliată după
o curăţare a dinţilor, periaj, utilizarea aţei dentare inclusiv detartraj dacă este
necesar şi uscare cu aer comprimat și izolare.(Pg. 105-113)
 Examinarea durează 10 minute per subiect.
 Detectează în plus cavitaţia şi apreciază gradul de pe feţele d. unde există
acces direct și certifică existenţa cariilor marginale fără pierdere importantă de
subst.
 Defectele cavitare sunt uşor detectate când sonda “agaţă” suprafaţa
explorată.
 Controversă: poate produce transferul de µorg cariogenice de la zonele
infectate la zone neinfectate și poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare
potenţial remineralizabile din S şi D
 Nu are o acurateţe diagnostică mai mare decât inspecţia în cazul fisurilor
ocluzale şi ale suprafeţelor proximale posterioare.

Utilizarea Sondei Standard(0,5mm)

“Agăţarea” poate fi înşelătoare Uşor de blocat sonda la nivelul şanţurilor şi
gropiţelor ocluzale. Acurateţe de doar 24%. Nu este o metodă foarte precisă mai
ales că leziunile incipiente au iniţial o suprafaţă netedă. Poate produce cavitaţii
ireversibile. Pentru demineralizari se recomanda sonda cu bila.

3. Metoda vizuală cu separarea temporară a dinţilor (pg. 41- 47)

 se adresează leziunilor suprafeţelor proximale la dinţi frontali sau laterali;
 oferă vizibilitate directă şi acces pentru aplicarea metodei 1,2.
 permite o evaluare mai corectă a tipului de leziune (coloraţie aspect al
suprafeţei)
sau a gradului de cavitaţie (localizare,adâncime,întindere)
 rapidă- cu separator Ivory la d. frontali; lentă-foloseşte un inel elastomeric
(cauciuc) care se introduce vertical în spaţiul interdentar de investigat

4. Amprentă secundară
5. Camera intraorală (Estetica in OTR)
5
 7. Semnul firului de mătase Estetica
8. Starea gingiei Estetica

6. VIDEOSCOP
Microsistem video intraoral - permite o vizualizare a suprafeţelor dentare greu
accesibile vederii directe.
- 5 tipo dimensiuni (lungime,grosime,angulaţie)
- Mărire a imaginii de (24-48x) şi iluminare intensă a câmpului investigat.
- Posibilitatea de irigare a zonei care îndepărtează resturile alimentare.
- detecţia proceselor carioase primare şi secundare proximale, subgingivale, a
adaptării marginale a restaurărilor - obturaţii, incrustaţii, microproteze.

B1 Rx

 Utilă în examinarea inițială și în monitorizarea evoluției Bwing la 3-6 luni

 Pentru detecția de carii proximale/oculte
 La carii ocluzale dă info când clinic caria a ajuns în treimea externă deci e
cavitară.
 De elecție pentru carii secundare

Indexul radiologic (carii proximale)

I = INCIPIENT (STADIUL I)
M = MODERAT (STADIULII)
A = AVANSAT (STADIUL III)
S = SEVER (STADIUL IV)

CARII PROXIMALE

♣ În stadiu incipient
- radiotransparenţă cenuşie, semilunară, ca o ancoşă, cu contururi şterse, porţiunea
internă a semilunei spre JSD;
- se întinde în jumătatea externă a grosimii smalţului;
STADIU INCIPIENT sau STADIUL I.
♣ În stadiu avansat
6
- radiotransparenţă triunghiulară cu unghiuri rotunjite, cu baza largă spre exterior şi
vârful spre joncţiunea smalţ-dentină;
- se întinde în cadrul jumătăţii interne a grosimii smalţului;
- STADIU MODERAT sau STADIUL II.
♣Aspectul radiologic al cariei proximale în smalţ şi dentină externă
- două triunghiuri radiotransparente, unul mai redus în smalţ, celălalt mai extins în
dentină:
-în smalţ, triunghiul are baza la limita proximală a smalţului integru şi vârful spre
JSD şi are caracterele prezentate mai sus;
-în dentină, triunghiul cu contururi şterse are baza spre JSD şi vârful spre camera
pulpară şi se întinde în jumătatea externă a grosimii dentinei;
În cadrul indexului radiologic pentru carii proximale, această imagine
radiologică este catalogată drept STADIU AVANSAT sau STADIUL III.
♣Carie proximală în smalţ şi dentină internă
- radiotransparenţa se apropie de camera pulpară;
- imaginea bipolară dispare - radiotransparenţă mare cu formă atipică, în jumătatea
internă a dentinei;
- în cadrul indexului radiologic pentru carii proximale, este STADIU SEVER sau
STADIUL IV.

CARIA SIMPLĂ OCLUZALĂ

 ÎN SMALȚ - NU detecție precoce leziunea în şanţuri şi gropiţe este mascată

radiografic de grosimea smalţului cuspizilor.
 ÎN SMALȚ ȘI DENTINĂ-radiotransparenţă semilunară sau ovală mărginite de
JSD şi extinsă cu contururi şterse spre camera pulpară.

CARII SIMPLE VESTIBULARE SAU ORALE

- doar în stadii cu interesare mare a dentinei;

- radiotransparenţă rotundă în cazul cariilor mici;
- radiotransparenţă ovalară /semilunară pentru cariile mai mari.

CARIE SIMPLĂ LA COLET

7
  Aspect de farfurie (extindere în suprafaţă şi profunzime redusă în faza
incipientă);
 Radiotransparenţă de profunzime moderată situată sub limita apicală a
smalţului;
 Diagnosticul ► dificultăţi datorităfenomenului burn-out (ardere rx)=o
înnegrire, o voalare cenuşiu-închisă a zonei coletului.

RECIDIVA DE CARIE

 Rxtransparență MICĂ semilunară/curbă între obturaţie şi dentina subiacentă;

 Limita spre obturaţie – netă BINE CONTURATĂ, iar spre DENTINĂ-
ȘTEARSĂ, pierdută progresiv în intensitate.

CARIA SECUNDARĂ MARGINALĂ

 radiotransparenţă de dimensiuni variabile situată la marginea obturaţiei;

 contururile sunt nete la limita cu materialul de obturaţie şi şterse în rest.

B2.TRANSILUMINAREA
■Diafanoscopia Utilă în detecţia cariilor proximale la dinţii anteriori
■Fiber-optic transillumination (FOTI)
Leziunile de smalţ- gri sau opace
Leziunile dentinare - brun portocalii sau albăstrui
Tehnică utilă ca auxiliară fără precizie semnificativă
■DIFOTI
Transiluminarea digitală (TID) este un test diagnostic clinic indirect care se
bazează pe analizarea modului în care radiaţiile luminoase difuzează după interacţia
cu ţesuturile dure (sănătoase sau afectate de procese patologice) de la nivelul
coroanelor tuturor dinţilor.
Metoda utilizează radiaţie luminoasă albă colimată care este proiectată pe
suprafaţa dentară investigată, iar radiaţia rezultantă difuzată (în urma proceselor
optice de reflexie parţială sau totală şi refracţie) este captată de un senzor digital de
tip CCD, convertită de un adaptor analog – digital din forma de energie radiantă în
serii de impulsuri electrice şi apare pe ecranul unui computer în formă de imagine
digitală.
8
 Sistemul de transiluminare digitală este alcătuit din o piesă de mână, două
tipuri de capete active de unică folosinţă, un convertor analog-digital şi un sistem
computerizat de afişare a imaginii şi de prelucrare a datelor.
Piesa de mână are două părţi distincte - o parte din material plastic, de unică
folosinţă la care pot fi adaptate capetele active interşanjabile şi o parte metalică care
este cuplată prin cablaj pe bază de fibre optice de unitatea centrală a sistemului care
include elementele de comandă (întrerupător general şi pedală) şi convertorul
analog-digital.
În interiorul acestei părţi se găseşte sursa luminoasă – bec prezăzut cu un
sistem de filtrare, care are o durată extinsă de lucru în cazul unei utilizări corecte
(cca.4000 de ore, funcţionare continuă maxim 1 oră).
Capetele active sunt realizate din material plastic şi au un profil pe secţiune
asemănător literei “U”cu o deschidere suficient de mare, astfel încât cele trei laturi
componente pot circumscrie (pe direcţie antero-posterioară) în totalitate porţiunea
coronară a oricărui dinte(grup anterior sau posterior).
Pentru a se putea realiza o examinare de calitate, capul activ trebuie să fie
poziţionat corect centrat pe axul V-O al structurii dentare (investigare ocluzală,
incizală) sau al spaţiului interdentar (investigare proximală).
Capul activ pentru investigare proximală se aplică peste dinte permiţând
luminii să treacă pe direcţie vestibulo-orală la nivelul spaţiului interdentar, tangent la
suprafeţele proximale şi să fie captată în zona orală.
Capul activ pentru investigare ocluzală iluminează dintele sub incidenţe
variate dinspre vestibular sau oral, iar fasciculul dispersat de morfologia
caracteristică acestei zone este captat la emergenţa de pe suprafaţa ocluzală, din
direcţie opusă radiaţiei incidente.
Capetele active se pot roti 180° în jurul axului vertical uşurând investigarea
structurilor dentare din toate cele 4 cadrane, din incidenţă orală sau vestibulară.
Ecranul prin care fibra optică furnizează radiaţia luminoasă incidentă prezintă
o zonă indicatoare convexă, pentru a se putea asigura o reproductibilitate a
poziţionării capului activ raportat la un reper coronar în cazul în care este necesară o
nouă examinare.
Radiaţia luminoasă rezultantă după traversarea zonei de interes este captată
de o oglindă tip releu de retransmisie şi dirijată prin fibră optică spre senzorul digital
tip CCD; pentru a se evita perturbaţiile induse în obţinerea imaginii de aburirea zonei

9
de captare (datorită respiraţiei orale a pacientului) aceasta este prevăzută cu o
fereastră de dezaburire.
În mod obişnuit, procesele carioase disipă şi absorb o c antitate mai mare de
lumină decât ţesuturile dentare sănătoase din vecinătate şi ca urmare a acestui
proces fizic procesele carioase sunt reprezentate pe imaginea digitală ca zone
întunecate, cu un nivel al nuanţelor de gri direct proporţional cu gradul de afectare al
ţesuturilor dentare.
Aprecierea zonelor coronare afectate de procese patologice (carii incipiente în
forme cavitare /necavitare, carii marginale, fisuri şi fracturi nepenetrante în smalţ,
etc.) se face prin comparaţie cu fundalul translucid intens luminat al structurilor
sănătoase învecinate.
Prin metoda “energetică” de depistare a proceselor patologice, imaginea
digitală obţinută are o rezoluţie mai înaltă şi prezintă un contrast net superior
imaginilor obţinute prin metode tip cameră intraorală sau a celor rezultate din
examinări radiologice tip bite-wing.
Până apariţia transiluminării digitale, principala categorie de teste diagnostice
considerate etalon în depistarea proceselor carioase cu localizare pe feţele
proximale a fost reprezentată de investigările radiologice, despre care se considera
că pot depista formele incipiente (cavitare) de carie.
În varianta clasică, radiografia permitea depistarea unui proces carios
“incipient”dacă exista o pierdere de substanţă minerală de 30-40%, iar varianta
modernă digitală directă, având o mai mare acurateţe, permitea depistarea
proceselor carioase în stadii real incipiente, când demineralizarea nu depăşeşte
20%, practic, cu mult mai devreme decât s-ar putea face prin examinarea unei
radiografii clasice.
Comparativ cu radiografia clasică, la care diagnosticul de carie incipientă
proximală se poate pune corect faţă de situaţia clinică în doar 60% din cazuri
imagistica digitală directă înregistrează determinări pozitive în peste 82%.
În depistarea proceselor carioase incipiente cu altă localizare (ocluzală,
vestibulară sau orală) examenul radiologic prezintă şi alte limitări conceptuale care
redus utilitatea acestei metode de diagnostic.
Astfel, o examinare radiologică a unui proces carios incipient cu localizare în
zona de trecere dintre două suprafeţe dentare abordate de radiaţiile X pe direcţii
paralele sau perpendiculare nu va putea da un rezultat de certitudine, în timp ce o

10
examinare prin transiluminare digitală a aceleiaşi situaţii clinice va furniza elemente
precise de diagnostic pozitiv.
În ansamblu, toate studiile care au comparat valoarea celor două metode
(examinarea radiologică şi transiluminarea digitală), prin precizia în depistarea
proceselor carioase incipiente corelată cu realitatea clinică au furnizat constant
aceleaşi rezultate: pentru suprafeţe netede TID - 41%, Rx - 4%, pentru suprafeţe
ocluzale TID - 80%, Rx - 20% iar pentru suprafeţe proximale TID - 69%, Rx - 31%.
Pe lângă rolul principal în depistarea proceselor carioase incipiente, metoda
TID îşi găseşte utilizarea în odontoterapia restauratoare şi în:
- depistarea suprafeţelor produse de abraziunea dentară;
- obţinerea de imagini (în timp real) necesare în cadrul etapei de tratament
chirurgical a leziunilor carioase(de ex. exereza pas cu pas a dentinei
necrotice);
- depistarea cariilor marginale şi a recidivelor de carie ;
- depistarea fisurilor şi liniilor de fractură la nivel coronar ;
- evaluarea corectitudinii aplicării restaurărilor coronare;
- monitorizarea eficacităţii tratamentului în timp.
Comparativ cu celelalte teste diagnostice (în special varianta radiologică), TID
este o metodă neinvazivă care nu necesită expunere la radiaţii ionizante (utilizând
radiaţie luminoasă albă) şi are o tehnică simplă, rapidă ( 3 sec. pentru o suprafaţă
dentară sau o investigare completă a tuturor dinţilor în doar cîteva minute) şi cu un
grad înalt de reproductibilitate spaţială a poziţiei.
Deoarece reflectă obiectiv realitatea clinică prin imagini digitale de foarte bună
calitate (fiind excluse distorsiunile dimensionale) iar interpretarea imaginilor este
uşoară şi nu este supusă unor variaţii subiective de analiză, TID, corect utilizată,
poate reprezenta un complement cu valoare diagnostică deosebită pentru
practicieni.

B3. Metode electrice - detecţia şi evaluarea leziunilor carioase

 măsurarea conductivităţii electrice a smalţului cariat în raport cu
conductivitatea electrică a smalţului sănătos care este foarte mică.
 Dintele cariat - prezenţa porozităţilor microscopice umplute cu salivă, bogată
în ioni are o conductivitate electrică mai mare, sau o impedanţă/rezistenţă electrică
mai mică, direct proportională cu gradul de demineralizare a ţesutului dur.
 Clasic-aplicarea pe dinte a unei diferenţe de potenţial, cu ajutorul a doi
11
electrozi, unul coronar şi al doilea plasat pe mucoasa vestibulară corespunzătoare,
în condiţii standardizate de izolare, de preferinţă cu diga.

I. Electronic Caries Monitor (ECM)

 Ocluzale şi Verticale; nu proximale decât dacă există spaţiul fizic de acces
pentru aplicarea electrodului activ
 determină rezistenţa electrică globală a dintelui
 ECM superior FOTI şi metodei vizuale în detecţia cariilor ocluzale.
 Metoda necesită calibrare individuală- stabilirea valorii electrice etalon la un
dinte omonim sau din aceeaşi categorie (mono sau pluriradicular).
 indicator indirect în aprecierea reuşitei terapeutice:
- în remineralizarea leziunilor incipiente valorile electrice măsurate se apropie
de valorile etalon determinate pentru un dinte sănătos.
- continuarea evoluţiei procesului carios(cu creşterea consecutivă a gradului de
demineralizare) este semnalată prin mărirea gradientului electric faţă de
etalon.

II.EIS (Electrical Impedance Spectroscopy)

ACIST. - spectroscopia impedanţei curentului alternative. Depistarea
existenţei unui proces carios prin analizarea frecvenţelor curentului electric ce trece
pe un dinte (pentru suprafețele proximale,ocluzale și vertical).
Electrod-punctiform sau bandă. Banda conductivă este un senzor din material
plastic, dintr-un material polimeric care poate fi inserat între dinţi ca o aţă dentară
mai lată şi se aplică prin intermediul ei un curent.
Informaţiile sunt transmise la un dispozitiv electronic central la care se face
afişarea pe un display sub formă de indicator numeric, luminos(leduri de culori
diferite) şi sonor. Metoda este de 2 ori mai precisă decât ECM şi depistează stadiile
incipiente și se poate institui tratament preventiv
Rezultatele de 100% la leziuni necavitare în smalţ şi valori mai mici la cele în
dentină. Tehnica este rapidă, mai sigură şi precisă decât Rx.
Scanează o plajă de frecvenţe electrice, stabileşte tipare(grafic) de
comportament electric cu un circuit echivalent.pentru ţesutul măsurat.
Cariile modifică tiparele circuitelor echivalente - se obţin informaţii despre
structura fizică a dintelui investigat.

12
 Detecţia Cariilor cu (ACIST)

Are avantajul că poate diferenţia materialele cu răspunsuri diferite la frecvenţe

diferite (ţes. Dent sănăt/alterate, mat de restaurare). Detectarea proceselor carioase
în stadiile iniţiale permite tratarea prin stoparea evoluţiei sau chiar remineralizarea
proceselor carioase incipiente.

Factorii care afectează măsurătorile electrice

1.Porozitatea ţesutului - naturală variază spre diminuare la15-18 luni post

erupţie; aspect notabil la d. perm tineri-M2; volumul adâncimea, gradul de
complexitate 3D; fisuri sau microfracturi;
-influenţată de gradul de maturare, florizarea şi hipomineralizarea
2.Suprafaţa contactului electric- determinată de tipul de electrod utilizat-
contact punctiform/de suprafaţă care pot da valori diferite. E necesară etalonarea pt
Pm, M.
3.Grosimea ţesutului- la nivelul fisurilor, şanţurilor şi gropiţelor valorile sunt
mai mici decât în alte zone ale dintelui;E şi diferenţe inter dinţi. Necesară etalonarea
pt Pm, M
4.Nivelul de hidratare al ţesutului- smalţul trebuie uscat înainte de
determinare şi trebuie aplicat un mediu de contact-pastă de dinţi, gel dentar.
5.Temperatura - afectează liniar - proporţional determinările examinarea
trebuie făcută la temp a cav buc relativ normală.
6. Concentraţia de ioni a fluidului interprismatic – nu se determină după
mese bogate în carbohidrate.

B4. Metode de fluorescență

a.DIAGNOdent
Metodă superioară celei vizuale şi radiografiilor în detecţia cariilor ocluzale
dentinare.
􀁺 Incapabilă să diferenţieze smalţul sănătos de leziunile localizate în jumătatea
externă a smalţului.
􀁺 Influenţată de decolorările existente pe suprafaţa dentară.
DIAGNOdent este considerat potrivit în special pentru detectarea şi
monitorizarea leziunilor carioase mici în care se găsesc bacterii.
13
 Porfirinele bacteriene iluminate cu radiaţie roşie produc fluorescenţă;
intensitatea luminii emise este direct corelată de dimensiunea leziunii carioase.
Este un adjuvant util în diagnostic dar nu este indispensabilă în detecţia cariilor și dă
informaţii despre intensitatea demineralizării şi nu despre profunzimea leziunii
Citirile DIAGNOdent nu corespund severităţii leziunii, iar indicațiile
producătorului sunt eronate: la o citire de 20-25 aceștia indică trei metode DIFERITE
DE TRATAMENT=terapie preventivă sau sigilare sau terapie intervenționistă.

B4b. Quantitative light-induced fluorescence (QLF) 370nm

 QLF se bazează pe fluorescenţa smalţului demineralizat după expunerea la

laser albastru violet; intensitatea radiaţiei emise depinde de cantitatea de
minerale pierdute la nivelul leziunii carioase
 QLF măsoară cantitativ pierderea de minerale şi serveşte la monitorizarea
leziunilor carioase.
 Detectarea precoce a leziunii, mai precisă, cuantificare, repetabilitate

B5.Autofluorescența

 Dentina sănătoasă- verde deschis

 Evoluția procesului carios - apare o fluorescență roșie.
 Poate detecta leziuni ocluzale și proximale cu evol. în dentină
- verde indică ţesuturi sănătoase
- negru-verzui care indică dentina necrotică
- roşu intens care indică limita dintre dentina necrotică şi cea afectată
- verde crud care indică dentina sănătoasă .

14
Reacţie Maillard - non enzimatică de colorare în maron a dentinei carioase care
conduce la generarea de produşi Maillard avansaţi (carboximetil lizină şi pentoxizi).
Acest fenomen contribuie parţial la variaţiile de fluorescenţă prin fluoroforii din
dentina cariată – ditirozină, pentoxizi şi alţi produşi de reacţie Maillard.
B 6. Markerii coloranţi Carte Estetica
B 7.TEHNICI ULTRASONICE
Smalţul dentar - relativ uniform dpdv al parcurgerii de către us.
Modificări apar în cazul afectării integrităţii smalţului datorită diferenţei de
conductivitate
sonică între smalţul sănătos şi cel afectat (demineralizat) care apare prin creşterea
conţinutului în apă.
Detecţia leziunilor depinde de contactul direct între fasciculul de us şi
suprafaţa dintelui greu de realizat în cazul cariilor proximale.-utilizează unde acustice
de înaltă frecvenţă 10Mhz
Profilul ecoului undelor longitudinale este înregistrat de un program bazat
pe un algoritm care sortează semnalele digitizate şi elimină interferenţale .
 pe suprafeţe netede, plane sau denivelate migrează uniform şi neîntrerupt;
 unghiurile ascuţite sau interfeţele prezente pe suprafaţă la distanţă de zona
de contact cu sursa de us produc ecouri distincte ca amplitudinea şi forma.
 Nivelul de detecţie al cariilor proximale este egal sau superior tehnicii BW.
 Avantaj: nu iradiantă, rapidă, beneficiază de etalonare individuală, poate
stabili unele corelaţii cu stadiul de evoluţie al procesului carios;
Metodele de detecţie - Adjuvante utile în vederea diagnosticului
Alegerea lor se face în funcţie de tipul de leziune, tipul de suprafaţă afectată,
dotarea disponibilă, experienţa operatorului, riscul de carie al pacientului, vârsta,
posibilităţile financiare şi preferinţa acestuia.Aceste metode trebuie utilizate “în
pachete”.

C. METODE EXPLORATORII
Facilitează îndepărtarea depozitelor organice sau anorganice de pe
suprafețele dentare netede sau reliefate în vederea ușurării detecției sau pentru
confirmarea dignosticului prezumptiv.
1. Metode profilactice (Manual 105-113)
2. Fisurotomia (Manual207-210)
3. Aer abraziunea (Manual 227-233)
15
 Protocol de detecţie
= Carii incipiente Proximale=
 De elecţie – Rx digital, Rx, LCD,US
 Aplicabilă - Difoti, QLF, ACIST
 Neaplicabilă(lipsă de spațiu)-vizuală şi tactilă
 Aplicabilă după separare temporară-vizuală, vizuală şi tactilă,
Subgingival-Videoscop

=Carii incipiente Verticale=

 De elecţie –vizuală şi tactilă,
 Aplicabilă-Foti, Difoti, QLF, ECM,US
 Neaplicabilă- Rx digital, Rx.

=Carii incipiente Ocluzale=

 De elecţie –Difoti, QLF, ECM
 Aplicabilă- vizuală şi tactilă fărăpresiune, Rx digital
 Neaplicabilă- vizuală şi tactilă, Rx.

=Carii de rădăcină=
 De elecţie –vizuală şi tactilă, Videoscop,
 Proximal subgingival-Rx digital
 Aplicabilă-Difoti, QLF, ECM,
 Neaplicabilă- Rx simplu.

=Recidive de carie=
Marginală - Difuzia luminii, QLF,Electrice
Secundară –Rx, foraj explorator

=LEZIUNI NECARIOASE=
 Lez. Traumatice - Met.Vizuală+Anamneză
- Fisuri- Foti/Difoti
- Fracturi- Tactilă+ Rx
 Distrofii- Met.Vizuală+Anamneză+Caracterul leziunii & simetrie
 Discromii- Met.Vizuală+Anamneză+ Periaj profesional+Air abrasion
16
  Lez. Uzură – Met.Vizuală+Anamneză+Caracterul specific leziunii

1. Marcov N. – Note de curs 2011-2020 – Detecţia leziunilor dentare,

U.M.F. Carol Davila.
2. Marcov E.C. – Note de curs 2011–2020 Interpretarea radiologică a
leziunilor dentare, U.M.F. Carol Davila.
3. Marcov N. – Note de curs 2011–2020 Diagnosticul leziunilor
dentare, U.M.F. Carol Davila.
4. Marcov N, Marcov EC. - Evoluția detecției și a diagnosticului leziunilor
dentare carioase PROGRESE ÎN MEDICINA DENTARĂ, VOL. I, pg 9-
45.Ed.Ars Docendi, București 2011.
5. Marcov N., Baştan E.C. - Transiluminarea digitală. Noi valenţe
diagnostice în Odontoterapia Restauratoare.Revista Naţională de
Stomatologie, 2004, vol II, nr. 3-4: 34-9.
6. Marcov N. – Note de curs 2011–2020 Managementul leziunilor
dentare, U.M.F. Carol Davila.
7. Marcov N. Managementul biologic al traumatismelor dentare în
Probleme în medicină și biologie vol. 5, pg. 59-108. Ed. Ars Docendi.
București, 2017.
8. Elena-Cristina Marcov. Manual de Odontoterapie Restauratoare. Vol
2. Ed. Ars Docendi. București 2012
9. Dana Cristina Bodnar, N. Marcov, Elena-Cristina Marcov, Mariana
Brânduşa Popa. Patologia coletului dentar : aspecte clinice ş i
terapeutice Bucureş ti : Ars Docendi, 2012
10. Andreescu C. Odontoterapie Restauratoare Ed. Universitară “CAROL
DAVILA”, Bucureşti 2002
11. Popa MB, Luca R, Marcov N, Bodnar DC, Estetica în Odontoterapia
restauratoare, Editura Universitară “Carol Davila”, Bucuresti 2003.

3.DIAGNOSTICUL LEZIUNILOR DENTARE

 Anamneză : Durere, pierdere substanţă, modificare coloristică

 Examinarea Orală : Inspecţie+Palpare+Percuţie
 Suprafeţe curăţate şi uscate (aer comprimat) Iluminare corespunzătoare
Observare atentă (eventual lupe)
17
  Sondă
 Pe baza protocolului de detecţie corespunzător
EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE PULPARĂ obligatorie în cazul
traumatismelor dentare și a cariilor cavitare asimptomatice
Termenii utilizaţi în medicina dentară pentru aprecierea statusului pulpar sunt:
sensibilitatea pulpară, vitalitatea pulpară și senzitivitatea pulpară. (113-127)

= Leziunile carioase din şanţuri şi gropiţe=

- sunt localizate pe feţele ocluzale ale molarilor şi premolarilor, în gropiţele de
pe feţele vestibulare și orale ale molarilor şi gropiţele palatinale ale incisivilor
centrali şi laterali superiori (foramen caecum).

Leziunile necavitare(SMALŢ): Diagnostic dificil

INCIPIENT- uşoară modificare de transluciditate, absenţa demineralizării
smalţului, suprafaţa dentară aparent sănătoasă, fără modificări detectabile prin
mijloace de detecţie uzuale.
AVANSAT – opacitatea (alb cretos) sau colorarea suprafeţei dentare, alb, dur
şi lucios (evoluţie rapidă) sau galben-brună (evoluţie lentă,staţionară).
Palparea intempestivă cu sonda standard ascuțită nu este
indicată și se recomandă pentru detectarea cavitației doar a sondei cu
bilă.
Leziunile cavitare (S,D,C) prezintă următoarele caracteristici:
- au evoluţie rapidă în profunzime;
- deschidere mică la suprafaţă;
- zona de smalţ de la nivelul cavităţii coronare are o coloraţie brună-cafenie.
 Superficială - leziune microcavitară de suprafaţă, în zonele de smalţ opac
sau colorat, coloraţie cenuşie poate interesa zona externă a dentinei.
 Medie-leziune în dentină, fără subminarea cuspizilor,cu expunerea suprafeţei
dentinare şi dentină necrotică prezentă.
 Profundă-leziune cavitară până în zona profundă a dentinei, cu subminarea
parţială a cuspizilor, lipsa substanţei dentare, prezenţa dentinei necrotice.
 Leziune cavitară în zona dentinei circumpulpare cu iminenţă de deschidere a
camerei pulpare şi instalarea inflamaţiei pulpare- carie complicată.

=Leziuni carioase pe suprafeţele proximale=

18
 Cariile localizate pe feţele proximale ale molarilor, premolarilor se
clasifică în raport cu localizarea faţă de aria de contact în:
1) - carie localizată deasupra ariei de contact;
2) - carie localizată la nivelul ariei de contact;
3) - carie localizată sub aria de contact.

1) - Cariile localizate deasupra ariei de contact prezintă două situaţii:

- a) - carie care subminează creasta marginală şi este evidenţiată clinic prin
apariţia petei albe cretoase la nivelul crestei marginale;
- b) - carie ce întrerupe creasta marginală şi care se evidenţiază prin
pierderea de substanţă de la nivelul crestei marginale, fapt ce permite pătrunderea
directă în procesul carios.
2)- Caria cavitară localizată la nivelul ariei de contact se evidenţiază clinic
prin palparea cu sondele dentare cu dublă cudură 9, 10 sau 17.
În cazul cariilor incipiente situate la nivelul ariei de contact şi mai ales la
molari care prezintă suprafeţe strânse de contact proximale, confirmarea
diagnosticului prin palpare este uneori imposibil de efectuat.
În această situaţie excepţională se poate recurge, pentru precizarea
diagnosticului, la examenul radiologic ce evidenţiază pierderea de substanţă dură
dentară printr-o zonă de radiotransparenţă localizată la nivelul ariei de contact sau la
separarea dentară lentă.
3) - Caria situată sub aria de contact se diagnostichează prin palparea cu
sondele cu dublă cudură 9, 10 sau 17. Ele se caracterizează prin evoluţia rapidă în
profunzime şi subgingival, interesând în acest caz şi cementul radicular. În cazul
acestei localizări putem descoperi la inspecţie papila interdentară edemaţiată şi de
culoare roşie - violacee.

Cariile proximale la nivelul dinţilor frontali pot prezenta următoarele

localizări:
- carie incipientă pe mijlocul feţei proximale;
- carie ce subminează creasta marginală şi se evidenţiază prin apariţia petei
albe;
- cretoase la nivelul crestei marginale;
- carie ce întrerupe creasta marginală;
- carie cu evoluţie vestibulară;
19
 - carie cu evoluţie spre unghiul incizal.
Cariile localizate la nivelul dinţilor frontali sunt uşor de diagnosticat, pierderea
de substanţă dură dentară şi modificările de culoare ale smalţului de la nivelul
procesului carios fiind descoperite prin simplă inspecţie.
O problemă deosebită o pune caria incipientă localizată pe mijlocul feţei
proximale.
În această situaţie pentru confirmarea diagnosticului se folosește separarea
dinţilor cu separatorul Ivory pentru a putea palpa suprafaţa proximală sau o metodă
de transiluminare ce evidenţiază la nivelul procesului carios o zonă de smalţ lipsită
de transparenţă.
În general leziunile proximale se descoperă târziu, de obicei forme cavitare
când au depăşit smalţul şi au atins dentina producând modificarea de culoare a
crestei marginale.
 Pentru detecţie-protocolul respective;
 La frontali - inspecţie vizuală directă, modif de culoare transpare prin stratul
subţire de smalţ.
 Lez proximale se pot transforma în lez inactive - pete uşor decolorate sau
maro, dure, mai frecvente la dinţii care au piedut contactul cu dinţii vecini.
 Leziunile sub aria de contact sunt mai vizibile.

= Leziuni carioase în zona cervicală=

Uşor de observat la examen vizual. Leziunile de demineralizare-pete albe,
cretoase, mate.
Leziunile cavitare-cu/fără afectarea dentinei se pot observa la un examen
clinic obişnuit.
Sunt uşor de diagnosticat deoarece încă din faza de debut se observă prin
inspecţie modificarea de culoare alb - cretoasă a smalţului, iar în fazele mai
avansate şi pierderea de substanţă dură dentară.
Cariile cervicale au următoarele caracteristici:
- tendinţa de evoluţie în suprafaţă şi apoi în profunzime;
- evoluează subgingival interesând şi cementul radicular;
- în cazul atrofiilor orizontale ale parodonţiului marginal procesul carios
interesează coletul dintelui de jur împrejur devenind carii circulare;
- sunt foarte dureroase la tratament adesea prezentând şi hiperestezie
dentinară.
20
 = Leziuni carioase pe Suprafaţa radiculară=
-distrucţia C şi penetrarea D.
Forma necavitară - suprafaţa netedă, maro-deschis sau închis.
Forma cavitară superficială - suprafaţa cementului este moale, neregulată, opacă,
culoare variabilă până la maro-închis,cu un defect de suprafaţă < 0,5mm.
medie - suprafaţa moale,cu adâncime > 0,5mm,fără semne de suferinţă pulpară.
profundă - coloraţie gălbuie la maro-închis, cu implicaţia pulpei radiculare.

EXAMENUL OBIECTIV în caria simplă

INSPECŢIE- Lipsa variabilă de substanţă dură dentară(S,D,C).
- Modificarea de culoare este de la alb-cretos la brun-cenuşiu.
- Uneori apar leziuni ulcerative ale limbii şi mucoasei jugale în dreptul dintelui
cariat.
- Papila este tumefiată, roşie, violacee, sângerândă la atingere (sondă, periaj).
PALPARE - Prezenţa dentinei necrotice de consistenţă diferită în funcţie de tipul
de evoluţie al procesului carios.
- Sensibilitate la palpare cu sonda şi la exereza în porțiunea finală a dentinei
necrotice.
- Pierderea de substanţă dură dentară şi întinderea în suprafaţă şi profunzime.
- Camera pulpară închisă şi fără semne de suferinţă pulpară.

EXAMENUL SUBIECTIV în caria simplă

 Modificarea de culoare-pete albe cretoase, coloraţie cenuşie care transpare
prin smalţul subţiat, coloraţii galben- brune.
 Durere la excitanţi termici (rece) şi chimici (dulce) care dispare odată cu
îndepărtarea excitantului.
Durerea provocată, NU EXISTĂ DURERE SPONTANĂ în caria simplă
 Lipsa de substanţă dură, cu retenţie alimentară, care determină prin
fermentaţie halenă fetidă.
 Sângerarea papilei interdentare la masticaţie sau la periaj; apare durere cu
caracter diferit de cea din carie.
 Leziuni la nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale produse de marginile
tăioase ale cavităţii carioase.

21
 Caracterele durerii
1.Debutul durerii- dacă apare ziua sau noaptea;
2.Caracterul său spontan/provocat de agenţi fizici (rece, cald); chimici (acru,
dulce); mecanici (presiune,percuţie);
3. Frecvenţa sa, cât de des apare;
4. Intensitatea: durere surdă, puternică, cu caracter pulsatil sau lancinant
(ascuţit, ca un junghi);
5. Durata sa (continuă sau cu intermitenţe);
6. Localizată sau iradiată şi unde anume iradiază;
7. La ce se calmează şi pentru cât timp.

DIAGNOSTICUL POZITIV DE CARIE SIMPLĂ CAVITARĂ

1. Prezenţa dentinei necrotice (la extinderea în dentină)
2. Durere provocată care dispare odată cu excitantul
3. Modificare de culoare
4. Pierdere de substanţă dură dentară
5. Sensibilitate la palpare cu sonda pe pereţii juxtapulpari
6. Camera pulpară închisă
7. Teste sensibilitate pulpară pozitive
8. Percuție în ax și transversală negative

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL SE FACE CU:

1. Leziuni necarioase cu/fără pierdere de substanţă :
- leziuni de uzură dentară (atriţie, eroziune, abraziune, abfracție);
- anomalii dentare de dezvoltare (leziuni distrofice);
- leziuni traumatice;
- modificări de culoare ale dinţilor endogene şi exogene.
 Pe: - lipsa de dentină necrotică;
- caracterul leziunii- interesare uni, poli dentară;
- interesare a anumitor suprafeţe dentare (uzură);
- datele obţinute din examenul subiectiv privind etiologia leziunii;
- existenţa dinţilor integri de cele mai multe ori(discromii).
2. Hiperestezia dentinară: durerea cu caracter afectiv deosebit,
apare durere la palparea zonelor afectate sau la masticaţie, periaj şi
are altă etiologie.
22
 3. Hiperemia preinflamatorie: există pierdere de substanţă dură
dentară cu toate semnele de carie simplă dar durerea provocată de
excitanţi durează 10-15minute după îndepărtarea excitantului.
4. Gangrena pulpară: testele de vitalitate sunt negative, procesul
carios este profund, cu camera pulpară deschisă.
5. Pulpitele cronice închise: diagnosticul diferenţial se face prin foraj
explorator, pulpa prezintă hipoexcitabilitate la testele de
sensibilitate în comparaţie cu dinţii omologi sănătoşi şi în
antecedente pot prezenta pusee dureroase.
6. Parodontite apicale cronice: au aceleaşi caracteristici ca şi
gangrena simplă şi există semne radiologice de afectare a
parodonţiului apical.

CARIA SECUNDARĂ MARGINALĂ

 Debut nedureros; descoperită de medic la examinarea unei restaurări
existente analizând parametrii:
- aspectul restaurării;
- refacerea reliefului ocluzal normal;
- refacerea ariei de contact şi a crestei marginale,
- prezenta unor modificări de culoare observabile cu ochiul liber;
- existenta unui exces de material restaurator sau a unor prăbușiri sau
spatieri marginale, datorate vechimii/uzurii materialului de restaurare;
- fracturi ale marginilor de smalț, defecte ale marginilor de dentină sau
distrucție considerabilă a structurii dentare;
- fracturi ale materialului de restaurare cu pierderea sa parțială sau în
întregime.

Semne subiective
Caria secundară marginală, în prima sa faza este nedureroasă. Pacientul
acuză :
 dureri provocate de excitanţi fizici (special rece) sau chimici (special dulce),
dureri ce dispar după îndepărtarea excitantului;
 modificare de culoare a obturaţiei-observabilă în special la dinții frontali;
 retenţia de resturi alimentare la marginea restaurării;

23
  dureri la masticaţie în zona laterală datorate fracturării sau dislocării
restaurării sau unor fisuri în smalţ sau în smalţ şi dentină.

Semne obiective
Debut - soluţie de continuitate la interfaţa preparaţie/restaurare, evidenţiată
prin palpare cu sonda şi interesând o zonă limitată /extinsă pe două-mai multe laturi
ale preparaţiei sau de jur împrejurul restaurării;
Avansată - pierdere de substanţă mai mare la nivel marginal şi la palpare cu
sonda în profunzime prezenţa dentinei alterate;
- smalţul marginal - modificat de culoare, brun sau alb cretos;
- uneori, într-o fază mai avansată, cavitatea poate prezenta un perete
fracturat pe o întindere mai mare sau mai mică şi/sau fracturarea materialului de
restaurare la diverse niveluri, înfundată în interiorul preparaţiei sau în spaţiul
proximal;
- obturaţiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare, lipsă
de substanţă cu spaţiere la interfaţa material restaurator/pereţii preparaţiei;
- în prezenţa unor fisuri este greu de precizat dintele cauzal la o simplă
inspecţie a zonei în care pacientul acuză durere, fără să poată preciza dintele
cauzal.
Pentru precizarea dintelui cauzal se recurge la un rulou de vată foarte strâns
sau a unui beţisor de lemn pe care pacientul strânge dinţii >durere>dinte cauzal.
Se poate recurge la percuţia laterală pe dinte ce provoacă apariţia
sensibilităţii dureroase precum şi la DIFOTI.
Diagnosticul pozitiv
- dinte cu obturaţie coronară, cu soluţie de continuitate între restaurare şi tesutul
dentar dur;
- coloraţie alb-cretoasă/brun–cafenie a smalţului marginal restaurarii;
- prezenţa la palpare cu sonda în profunzime a dentinei necrotice;
- probe de vitalitate (+).
Diagnosticul diferenţial
- fractura coronară de origine traumatică - smalţul are culoare normală, fără
dentină necrotică şi cu prezenţa factorului etiologic în anamneză;
- fractura restaurării ocluzo-proximale la nivelul istmului, apărută la scurt interval
de timp de la aplicarea sa, datorată unei preparări incorecte a cavităţii, fără prezenţa
dentinei necrotice ;
24
- pierderile superficiale de material restaurator datorate adaptării incorecte a
materialului de restaurare, apărute la timp scurt de la realizarea restaurării.
Evoluţie şi complicaţii
Caria sec. marginală netratată, prin evoluţia sa spre:
- suprafaţă - fracturarea marginilor preparaţiei sau chiar a dintelui, ca urmare
a subminării smalţului de către procesul carios.
- profunzime, prin infectarea pulpei-inflamaţie/gangrenă pulpară.

RECIDIVA DE CARIE
 Iniţial a/oligosimptomatică-greu de diagnosticat. Clinic evidentă când, prin
evoluţia procesului carios apar dureri provocate de excitanţi fizici/chimici
similare cu caria simplă/ inflamaţii pulpare acute.
 Când evoluează spre suprafaţa dintelui apar modificări de culoare ale
smalţului, fără să existe o soluţie de continuitate între peretii dentari şi
materialul restaurator.
 Poate determina fractura unui perete dentar=>diagn diferenţial dificil cu caria
secund marg.
 Prin îndepărtarea restaurării (corect adaptată marginal)>dentină necrotică pe
peretele pulpar sau axial sau pe pereţii laterali ai cavităţii,la a cărei
îndepărtare poate apărea sensibilitate dureroasă.
În cavităţile profunde, la îndepărtarea dentinei necrotice poate rămâne un
strat subţire de dentină dură, normal colorată sau pigmentată sau se poate ajunge la
deschiderea accidentală a camerei pulpare, ceea ce duce la schimbarea atitudinii
terapeutice.
Prin mortificare pulpară, ca urmare a unei necroze/gangrene, îndepărtarea
dentinei necrotice este nedureroasă la palpare.
Examenul clinic obiectiv atent şi examenele complementare vor permite
diagnosticul real al afecţiunii.

Diagnosticul pozitiv
 dinte cu restaurare coronară bine adaptată marginal;
 apariţia semnelor clinice de carie simplă sau de complicaţie pulpară acută;
 prezenţa de dentină necrotică la îndepărtarea restaurării, cu sau fără
deschiderea camerei pulpare în timpul manoperelor de îndepărtare a
acesteia.
25
 Diagnosticul diferenţial
Se face cu :
- caria secundară marginală la care, prezenţa soluţiei de continuitate la
interfaţa dinte/restaurare este edificatoare;
- cu inflamaţia pulpară acută, ce are o simptomatologie evidentă;
- necroza pulpară - restaurarea coronară este corectă dar se observă o
modificare de culoare a ţesuturilor dure dentare şi lipsa sensibilităţii dureroase la
testele de sensibilitate pulpară. La îndepărtarea restaurării, camera pulpară este
închisă şi nu apare dentină necrotică;
- gangrena pulpară, pe un dinte cu o restaurare corectă, ţesutul dur dentar
modificat de culoare, la îndepărtarea restaurării coronare se observă dentina
necrotică şi camera pulpară deschisă cu lipsa vitalităţii ţesutului pulpar.

Evoluţie şi complicaţii
Recidiva de carie evoluează de cele mai multe ori spre camera pulpară
producând apariţia unei inflamaţii acute şi netratată, gangrena pulpară. Când
evoluţia sa duce la subminarea ţesuturilor dure dentare se poate produce fracturarea
unor pereţi dentari.

Dg de carie marginală/recidivă de carie dificil- lezarea pereţilor preparaţiei

nu poate fi vizualizată, ea poate fi asemuită cu evolutia unei carii profunde într-un
sanţ.
Orice pată albă sau maronie din jurul unei restaurări trebuie monitorizată, nu
totdeuna prezenţa acesteia trădează prezenţa unui proces carios - ele pot fi
determinate şi de produşii de coroziune ai amalgamului.
Nu există criterii clinice care să permită diferenţierea unei carii active
progresive de o leziune carioasă staţionară sau oprită în evoluţie.
Uneori dificil de diagnosticat o carie adiţională, apărută lângă marg. cavităţii
restaurate de un proces carios datorat unor greşeli de preparare a cavităţii
restaurate (rămâne dentină necrotică pe pereţi).
Pentru un diagnostic corect al afecţiunii este necesar un examen riguros ,cu o
sursă de lumină, un dinte curat şi uscat, instrumentar corespunzător, o radiografie
de bună calitate tip bite-wing.

26
SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE DETECŢIE ŞI EVALUARE A CARIILOR ICDAS
 0 Sănătos 1 Prima modificare vizibilă 2 Modificare evidentă 3 Cavitară în
smalţ 4Noncavitară cu umbră 5 Cavitaţie evidentă cu dentină vizibilă 6
Cavitaţie extinsă
Suprafeţe ocluzale- curs vorbit
Suprafeţe Proximale (meziale şi distale)
 Necesită inspecţie vizuală din O, V şi Ocluzal
 Cod 0 -suprafaţă dentară sănătoasă, fără semn evident de carie- modificare
coloristică a translucidităţii smalţului după uscare 5 sec. Înregistrate ca
sănătoase şi suprafeţele cu defecte de dezvoltare hipoplazia de smalţ,
fluoroza uzura dentară (atriţia, abraziunea şi eroziunea ) şi coloraţii extrinseci
sau intrinseci.
 Cod 1 Prima modificare vizuală a smalţului. Pe dinte umed nu se observă nici
o modificare de culoare atribuibilă unei activităţi carioase. După uscare
intensă 5 secunde este vizibilă(dinspre O sau V) o opacitate carioasă (albă
sau brună) neconcordantă cu aparenţa clinică de smalţ sănătos
 Cod 2 Modificare vizuală distinctă a smalţului umed
• Modificare de culoare (albă sau brună) /opacitate carioasă
neconcordantă cu aparenţa clinică de smalţ sănătos. Este vizibilă
direct (dinspre O sau V).
• Văzută dinspre ocluzal are aspect de umbră localizată la nivelul
smalţului observată la nivelul crestei marginale.
 Cod 3 Distrugerea iniţială a smalţului fără dentină vizibilăDupă uscare intensă
5 secunde este vizibilă (dinspre O sau V) o pierdere a integrităţii suprafeţei
smalţului. Pentru confirmarea diagnosticului vizual se poate utiliza palparea
cu sonda.
 Cod 4 Umbră întunecată a dentinei subiacente cu /fără pierderea integrităţii
smalţului. Leziunea apare pe dinte umed ca o umbră a dentinei decolorate
vizibilă prin creastă marginală intactă, sau pereţii V sau O de smalţ. Zona
întunecată este intrinsecă de culoare gri, albastră sau maronie.
 Cod 5 Cavitate evidentă cu dentină vizibilă. Lipsă de substanţă în smalţul
decolorat (alb sau brun) cu dentina expusă. Pentru confirmarea diagnosticului
vizual se poate utiliza palparea cu sonda prin deplasarea acesteia pe
suprafaţa cavităţii dentinare.

27
  Cod 6 Cavitate extensivă cu dentină vizibilă, lipsă evidentă de substanţă
dentară cavitaţia este adâncă şi largă cu expunerea clară a dentinei pe pereţii
şi baza procesului carios.
 Creasta marginală este prezentă sau nu. Procesul interesează cel puţin 1/2
din suprafaţă dintelui şi poate ajunge până la camera pulpară.

Carii de rădăcină
Pt cod 1şi 2- care este textura şi aspectul bazei decolorate:
- netedă, lucioasă- oprită din evoluţie
- aspră, mată-care este senzaţia la palpare uşoară:-“piele”-stagnantă
- moale- activă

Activitatea cariilor radiculare

Suprafaţa radiculară vizibilă direct?
- NU – cod E
- DA- după uscare 5 sec. există o modificare coloristică?(maro
deschis/închis, neagră)
- NU cod 0 –nu este leziune carioasă
- DA:- Există o cavitaţie a conturului anatomic> 0.5mm:
- Nu cod 1- carie radiculară necavitară sub 0.5mm
- Da cod 2- carie radiculară cavitară peste 0,5mm.

Carii asociate cu restaurări radiculare

Există decolorare adiacentă restaurării radiculare(maro deschis/închis, neagră)
- Nu-cod 0
- Da:- există cavitaţie(pierdere de suprafaţă a conturului anatomic> 0.5mm):
- Nu cod 1 - Da cod 2

Carii Asociate cu Restaurări sau Sigilări

Cod 0 Suprafaţă dentară sănătoasă cu Restaurări sau Sigilări - Suprafaţă
dentară sănătoasă adiacentă unei restaurări/sigilări. Nu trebuie să existe o
modificare a translucidităţii smalţului după uscare 5sec.
Sănătoase- defecte marginale mai puţin adânci de 0,5mm (nu intră vârful sondei)
suprafeţele cu defecte de dezvoltare hipoplazia de smalţ, fluoroza uzura dentară
(atriţia, abraziunea şi eroziunea ) şi coloraţii extrinseci sau intrinseci.
28
 Cod 1 Prima modificare vizuală a smalţului. Pe dinte umed nu se observă nici
o modificare de culoare atribuibilă unei activităţi carioase. După uscare intensă 5
secunde este vizibilă o opacitate carioasă sau decolorare(albă sau brună)
consecutiv unei demineralizări neconcordantă cu aparenţa clinică de smalţ
Cod 2 Modificare vizuală distinctă a smaţ/dentină adiacente unei margini
restaurate/sigilate.
Examinarea smalţului - pe dinte umed este vizibilă o opacitate carioasă sau
decolorare (albă sau brună) consecutiv unei demineralizări neconcordantă cu
aparenţa clinică de smalţ sănătos. Rămâne vizibilă şi după uscare. Dacă marginea
este în dentină, codul 2 se aplică la o decolorare neconcordantă cu aparenţa clinică
de dentină/cement sănătos.
Cod 3 Defecte carioase sub 0,5mm cu semne de cod 2 - defecte marginale
mai puţin adânci de 0,5mm (nu intră vârf sondă) asociate cu decolorare sau
opacitate (albă sau brună) consecutiv unei demineralizări neconcordantă cu
aparenţa clinică de smalţ sănătos sau cu umbra unei dentine decolorate.
Cod 4 Carii marginale în smalţ, dentină sau cement adiacente unei restaurări
sau sigilări care prezintă o umbră închisă datorită dentinei necrotice subiacente.
Dintele are semne de cod 2 sau are o umbră de dentină decolorată vizibilă prin o
suprafaţă de smalţ aparent integră sau cu o distrugere limitată a smalţului dar fără o
dentină vizibilă. Acest aspect se observă mai uşor pe dinte umed şi este o umbră
intrinsecă gri, bleu, oranj sau brună. Observarea trebuie făcută întâi pe dinte umed şi
apoi uscat.Trebuie făcut un dg diferenţial cu umbrele date de amalgam.
Cod 5 Cavitate distinctă adiacentă unei restaurări/sigilări. Dentină vizibilă la
interfaţadinte/restauraţie cu semne de carie de la cod 4 asociate unei lipse mai mari
de 0,5 mm. sau când marginile nu sunt vizibile există semne ale unei discontinuităţi
dinte/restauraţie - intră vărful sondei.
Cod 6 Cavitate distinctă şi extinsă cu dentină vizibilă. Evidentă pierdere de
substanţă dentară, cavitaţia poate fi largă şi adâncă, iar dentina este clar vizibilă pe
pereţii şi baza acesteia.

Evaluarea Activităţii Leziunilor Dentare ICDAS

O leziune activă este considerată a avea o probabilitate mai mare de evoluţie
(progresie, oprire din evoluţie sau regresie) decât o leziune inactivă. O leziune
inactivă oprită din evoluţie are o probabilitate mai mică de evoluţie decât o leziune
activă.
29
 Criteriile de evaluare a leziunilor incipiente în smalţ
 aspect visual;
 senzaţia tactilă la palpare;
 potenţialul de acumulare a plăcii bacteriene.
Leziunile radiculare pot fi :
Active - orice leziune de pe suprafaţa radiculară de culoare gălbui sau maro-
deschis, acoperită de placă bacteriană şi de consistenţă moale.
Inactive - orice leziune de pe suprafaţa radiculară de culoare maro-închis
până la negru, lucioasă, dură la palpare cu presiune moderată.
Întinderea leziunilor active, cavitare este mai mare în suprafaţă decât în
profunzime şi mai mult orizontal decât vertical.

Caracteristici ale Leziunii

ICDAS Leziune Activă Leziune Inactivă
Cod
1, 2, 3 Suprafaţa smalţului e opacă Suprafaţa smalţului e albă,
alb/gălbuie cu pierderea luciului; la maronie sau neagră. Smalţul
deplasarea uşoară a sondei pe poate fi lucios şi se simte dur
suprafaţă senzaţie de aspru. sau neted când sonda se
Leziunea este într-o zonă de deplasează uşor pe suprafaţă.
stagnare a plăcii:şanţuri şi fisuri, Pe suprafeţe netede leziunea
lângă gingie sau suprafaţă proximală carioasă este localizată de
sub punctul de contact. obicei la distanţă de marginea
gingivală.
4 Probabil activă
5, 6 Cavitatea este moale sau cu aspect Cavitatea este lucioasă sau
”de piele” la deplasarea uşoară a apare o senzaţie dură la
sondei pe suprafaţa dentine deplasarea uşoară a sondei pe
suprafaţa dentine

1. Marcov N. – Note de curs 2011-2020. Managementul leziunilor

dentare, U.M.F. Carol Davila, București.
2. Marcov E.C. – Note de curs 2011–2020 Interpretarea radiologică a
leziunilor dentare, U.M.F. Carol Davila.

30
3. Marcov N. – Note de curs 2011–2020 Diagnosticul leziunilor
dentare, U.M.F. Carol Davila.
4. Marcov N, Marcov EC. - Evoluția detecției și a diagnosticului leziunilor
dentare carioase PROGRESE ÎN MEDICINA DENTARĂ, VOL. I, pg 9-
45.Ed.Ars Docendi, București 2011.
5. Marcov N., Baştan E.C. - Transiluminarea digitală. Noi valenţe
diagnostice în Odontoterapia Restauratoare.Revista Naţională de
Stomatologie, 2004, vol II, nr. 3-4: 34-9.
6. Marcov N. – Note de curs 2011–2020 Managementul leziunilor
dentare, U.M.F. Carol Davila.
7. Marcov N. Managementul biologic al traumatismelor dentare în
Probleme în medicină și biologie vol. 5, pg. 59-108. Ed. Ars Docendi.
București, 2017.
8. Elena-Cristina Marcov. Manual de Odontoterapie Restauratoare. Vol
2. Ed. Ars Docendi. București 2012
9. Andreescu C. Odontoterapie Restauratoare Ed. Universitară “CAROL
DAVILA”, Bucureşti 2002
10. Popa MB, Luca R, Marcov N, Bodnar DC, Estetica în Odontoterapia
restauratoare, Editura Universitară “Carol Davila”, Bucuresti 2003.
11. International Caries Detection and Assessment System
Coordinating Committee. ICDAS Appendix.Criteria
Manual.International Caries Detection and Assessment System
(ICDAS II)2005.Accesat 27.05.2006

31
 AUTOR: Șef lucrări Dr. Marcov Narcis
Facultatea de Stomatologie
UMF”Carol Davila” BUCUREȘTI

An IV 2019-2020 Sem II CURS 6

4.TRATAMENTUL LEZIUNILOR DENTARE

Se realizează individualizat pentru fiecare pacient pe baza încadrării într-o

grupă de risc CAMBRA.
Balanţa Cariilor
Factori Patologici -Bacterii acidogene, Flux salivar sub normal, Ingestie frecventă
de carbohidraţi fermentabili și Factor TIMP de acţiune
Factori Protectivi - Flux salivar&component, Fluor- remineralizare, Antibacteriene-
CHX, Iod, xilitol, CCP ACP

C A M B R A Caries Management By Risk Assessment

Tratamentul tradiţional de preparare/obturare a proceselor carioase nu elimi-
nă infecţia. CAMBRA implică evaluarea individuală a riscului de carie care poate
sugera etapa a doua de intervenţie conservativă bazată pe metode minimal invazive.
Stabilirea riscului de carie se face prin evaluarea infecţiei bacteriene
cariogenice pe baza unor culturi bacteriene pt SM şi Lactobacili şi testarea ratei
fluxului salivar (dg sau eliminarea xerostomiei sub 0.7 ml/min).

Evaluarea riscului de carie

 Evaluarea rapidă a încărcării microbiene şi a riscului individual potenţial
permite predicţia dezvoltării cariei dentare şi ajută la formularea terapiei
corespunzătoare pe termen lung.
 Măsurarea tulpinilor de streptococi-S.mutans şi S.sobrinus poate fi efectuată
în timp real pentru detecţia precoce a cariilor şi evaluarea riscului de carie.

Screening-ul microbian
 Bioluminescenţă- produsă de toate celulele cu caracteristici legate de
lungimea de undă, durată, frecvenţă a emisiei şi cronologie.

32
  Emisia de lumină provine din o reacţie enzimatică specifică oxidarea
luciferinului (pigment) de către o enzimă (luciferază) în contact cu molecule de
ATP, cantitatea de lumină este direct proporţională cu cantitate de ATP
prezentă.
 Aplicaţia în medicina dentară se bazează pe colectarea bacteriilor orale,
eliberarea de ATP din celule şi măsurarea cantităţii de lumină generată.
Emisia de lumină se produce în secunde şi poate fi măsurată cu un
luminometru care afişează un număr de unităţi luminoase relative (RLU) direct
proporţional cu numărul de streptococi.
Se măsoară unităţile formatoare de colonii (UFC) la 24 de ore după aplicarea
în incubator pe mediu de cultură, această metodă fiind standard.
Mostre cu risc :
- Redus sub 1,500;
- Moderat între 1500 şi 3500;
- Ridicat între 3500 şi 9999;
- Foarte ridicat peste 9999.
RISC REDUS
 Fără leziuni cavitare
 Poate avea pete inactive (netede, lucioase).
 Niveluri de SM scăzute
 Dietă normală, niveluri de zaharuri reduse
 Niveluri salivare normale
 Indici DMF mici
RISC MODERAT
 Fără leziuni cavitare
 Poate avea leziuni active pete albe (cretoase, aspre).
 Niveluri de SM ridicate
 Niveluri de zaharuri moderate
 Niveluri salivare normale sau reduse
 Indici DMF medii
RISC RIDICAT
 Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
 Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
 Consum mare de zaharuri
33
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)
RISC FOARTE RIDICAT
 Multiple leziuni carioase cavitare de adâncimi diferite
 Distrucţii coronare masive prin carii sau edentaţii
 Poate avea leziuni tip pete albe/brune/negre (active sau inactive)
 Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
 Consum mare de zaharuri
 Niveluri salivare reduse (xerostomia)
 DMF ridicate

CAMBRA Factori Patologici

 Bacterii Cariogenice. Măsurarea nivelului şi tratament cu antibacteriene
(Clorhexidină)
 Carbohidraţi frecvenţi. Determinarea frecvenţei şi substituirea cu gumă
non-cariogenică (xylitol)
 Disfunctie Salivară. Utilizaţi stimulanţi salivari (gumă sau medicamente).
Utilizaţi soluţie de bicarbonat de sodiu pentru a tampona acidul.
CAMBRA Factori Protectivi
 Florizări topice pentru inhibarea demineralizărilor şi amplificarea
remineralizării (pastă de dinţi, gel, lacuri, apă de gură cu 0.05% NaF 1-2
ori pe zi timp de 1minut)
 Stimularea Salivară şi suplimentarea ei.
 Tratament Antibacterian (clorhexidină)
 Terapia restauratoare minim invazivă.

Protocol de Tratament
I. CHIMIC NEINVAZIV
II. MICROINVAZIV (Metoda de infiltrare a cariilor)
III. MINIM INVAZIV al leziunilor ne/cavitare
 Tehnici de excavare - MECANICE A. Manuală B. Rotative C.Nerotative D.
Metode chemomecanice E. Aer/Sonoabraziunea F. Metode bazate pe laser
 Tehnici de dezinfectare A. Tehnici antimicrobiene, antiseptice, antibiotice
B. Terapia fotodinamică C. Ozonoterapia
IV. RESTAURATOR

34
 I. Plan de Tratament Model Medical NEINVAZIV. DIRECŢII
1. Controlul nivelului bacterian
 Tehnici antimicrobiene Chirurgicale (Restaurări)
 Tehnici antimicrobiene Chimioterapice (Medicam) Lacuri cu F, CHX şi
gumă cu Xylitol
2. Reducerea nivelului de risc la pacienţii cu risc crescut
3. Inversarea siturilor active = Remineralizare
4. Monitorizare şi îngrijire pe termen îndelungat.

1.Controlul nivelului bacterian

A.Tehnici antimicrobiene chirurgicale (Restaurări)

 Opţiuni chirurgicale bazate pe Localizare(gropiţe & fisuri vs. suprafeţe
netede), Activitate şi Risc.
 Trataţi primele leziunile cavitare MINIM INVAZIV
 Obturaţi cu CIS, Compomer, Compozite sau materiale de obturaţie provizorie.
 Leziunile foarte mari (distrucţii subgingivale) pot necesita coroane temporare,
restaurări CR sau extracţii.
 Restaurări preventive cu rășini: Suprafeţe ocluzale cu pete alb cretoase
Şanţuri adânci şi obturaţii vechi cu margini subţiri Molari > Premolari

Cimenturile cu ionomeri de sticlă (CIS)

Istoric utilizaţi ca materiale de restaurare, cimentare, lineri sau materiale de
obturaţie de bază, datorită potenţialului de adeziune şi a valorii estetice.
Între CIS şi dinte are loc un schimb de ioni - Ca, F, Sr rezultând suprafeţe
dentinare cu rezistenţă crescută la acizi. CIS acționează ca o baterie reîncărcabilă
cu ioni de F dacă aceștia sunt aduși prin paste de dinți, ape de gură, geluri...CIS
eliberează F doar 18 - 21 zile.
Foarte IMPORTANT- CIS NU INDUCE NEODENTINOGENEZA!!!!!!!!!!!!!!!

B.Tehnici antimicrobiene Chimioterapice

 Acceptul pacientului - esenţial deoarece tratamentul chimic - numeroase
etape - timp îndelungat.

35
  Fluorizări (lacuri) 1-3 aplicaţii iniţiale până la completarea tehnicilor
chirurgicale. 3 aplicaţii în 10 zile pentru pacienţii care necesită remineralizare
sau pentru pacienţii cu probleme la CHX (posibilă utilizarea de apă de gură cu
Iod).
 CHX apă de gură 0.12%, o doză înainte de culcare pentru 2 săptămâni.
Repetare la 2-3 luni.
 Gumă cu Xylitol. 2 bucăţi pt. 5 minute minim 5x/zi.
 Test Mutans pentru pacienţii cu risc ridicat.
Agenţii chimioterapici care reduc încărcarea bacteriană sunt clorhexidina, iodul şi
xilitolul (unice sau în asociere)
►Clorhexidina, datorită sarcinii cationice puternice reduce numărul de SM,
dar nu este eficientă pe LB.
 Doza 10ml 0.12% CHX gluconată în apă de gură non alcoolică 1 minut de 1-2
ori pe zi timp de 7 zile.
 Odată ce SM sunt eliminaţi clătirea cu CHX este întreruptă şi este urmată de
aplicarea topică de fluor
-apă de gură cu 0.05% NaF, pastă de dinţi cu F şi gumă cu xilitol 3x/zi.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a CHX încărcată pozitiv şi F sau I
negativ deoarece interacţionează şi le scade eficacitatea. CHX şi florul trebuie
utilizate la interval de minim 30 minute, furnizate din recipiente separate.
►Iodul - agent antimicrobian puternic care ucide la contact. Este o procedură
topică aplicabilă doar în cabinet cu 1% iod liber. Pacientul trebuie testat
pentru alergie la Iod. Este util în special pentru copii.
►Xylitolul- polizaharid natural cu un lanţ de 5 carboni total nonfermentabil de
bacteriile cariogenice. Are efect anticarios superior CHX şi lacurilor cu F prin
întreruperea transmiterii verticale a bacteriilor cariogenice (mamă-copil).
Doze 5/9 g/zi, în gumă de mestecat 3-5 ori pe zi. Excesul de xilitol duce la
tulburări gastrointestinale-diaree după utilizarea initială.

2. Reducerea Nivelului de Risc la Pacienţii cu risc CRESCUT

 Reducerea Zaharurilor (substituenţi Xylitol);
 Testarea SM şi Reducerea SM (antimicrobiene, Xylitol gumă);
 Creşterea secreţiei salivare (gumă Xylitol şi mentă, ape de gură, schimbarea
medicaţiei);
 Creşterea utilizării de F la domiciliu.
36
 3. Inversarea Siturilor Active
Tehnici de Remineralizare
In Office – Lacuri cu F 3 aplicaţii în 10 zile (dacă nu făcut la 1B)
Acasă – Fluor- Pacienţi cu Risc Moderat sau Ridicat : Pastă de dinţi (1000 ppm)
qd + gel 5000 ppm +OTC (over the counter) apă de gură 250 ppm mai multe ori pe
zi.
 Pacienţi cu Risc Foarte Ridicat : Pastă de dinţi 5000 ppm + gel 5000
ppm în lingură individuală+OTC (over the counter) apă de gură 250
ppm mai multe ori pe zi.
Gumă Xylitol : 2 piese 5 ori pe zi.
Sursă de Calciu: Brânzeturi, CPP-ACP (Fosfopeptidă Caseină-fosfat amorf de
Calciu) în gumă , Recaldent.

RECALDENT-CALCIU FOSFAT AMORF(ACP)

stabilizat de FOSFOPEPTIDELE CASEINICE
Casein Phosphopeptides (CPP) sunt responsabile de activitatea protectivă
dentară CPP menţin într-o stare amorfă solubilă calciul şi fosfaţii ; în prezenţa CPP,
calciul şi fosfaţii sunt într-o formă care permite penetrarea în smalţ şi o activitate
sinergică cu fluorul în repararea zonelor demineralizate.
ACP – fosfatul amorf de calciu conţine cantităţi foarte mari de ioni liberi de
calciu şi fosfat biodisponibili
CPP – fosfopeptida caseinică derivă din caseina pe care o găsim în laptele
de vacă şi are următoarele calităţi :
- leagă calciu şi fosfatul
- păstrează calciul şi fosfatul într-o formă solubilă ( amorfă)
- este foarte aderent de smalţ, peliculă salivară, placă bacteriană ţesutul
moale.
Pasta GC Tooth Mousse, cremă topică, pe bază de apă şi fără zahăr, cu un
pH de 7,8, este un sistem pentru uz profesional ce conţine şi eliberează Recaldent
către suprafaţa dentară.
Se aplică în cavitatea orală. şi ajută, datorită aromei sale, la stimularea salivei
ce permite îmbunătăţirea eficienţei CPP-ACP. Acţionează complementar cu fluorul.
Este un produs sigur, are arome diferite, acţionează rapid, în 2 – 5 minute în

37
funcţie de situaţia clinică dar este contraindicat la pacienţii cu alergie la
proteinele din lapte.
Mod de acţiune: după aplicarea în cavitatea orală a produsului Tooth Mousse,
componenta CPP aderă de smalţ, pelicula primară, placa bacteriană şi ţesut moale
şi eliberează calciu şi fosfat exact acolo unde este nevoie. Ionii liberi de Ca şi P
părăsesc molecula de CPP, intră în prismele de smalţ şi se transformă în cristale de
apatită.
Cu cât CPP-ACP este menţinut mai mult în cavitatea bucală cu atât este mai
eficient.
Poate fi folosit în siguranţă cu materialele dentare obişnuite cum sunt
ionomerii de sticlă, compozite, amalgam, ceramica, materiale de albire.
Are avantajul că prezintă :
- concentraţii mari de ioni de calciu şi fosfat ;
- aderă de placă, bacterii, hidroxiapatită şi ţesut moale adiacent ;
- neutralizează atacurile acizilor ;
- îmbunătăţeşte producerea salivei ;
- acţionează rapid, în 2-5 minute ;
- are gust plăcut şi dă senzaţia unor dinţi curaţi.
Are următoarele indicaţii :
● r educerea sensibilităţii dureroase consecutivă:
- leziunilor de uzură dentară : abraziune, eroziune, retracţie gingivală,
traumatisme , etc. ;
- după albirea dinţilor, detartraj profesional cu sau fără chiuretaj
gingival;
● remineralizarea petelor albe cretoase - le redă transluciditatea normală ;
● pentru pacienţi cu deficienţe salivare de diferite cauze ;
● pentru pacienţi cu dificultăţi în efectuarea unei igiene orale corecte ;
● în timpul tratamentului ortodontic ;
● la persoane cu handicap.
O variantă de cu Recaldent CCP-ACP cu fluor este MI Paste Plus, care
conţine fluor 900ppm= 90mg /100g.
Acest preparat este o cremă topică pe bază de apă şi fără zahăr şi are toate
beneficiile pastei Tooth Mouse dar şi avantajul prezenţei în compoziţia sa a fluorului.
Are următoarele indicaţii :
 la pacienţii cu Risc ridicat
38
  după pierderea de substanţă dură dentară prin eroziuni, abraziuni accelerate
în urma radioterapiei în zona cap-gât ;
 la femeile insărcinate ;
 în timpul şi/sau după tratamentul ortodontic ;
 la pacienţi cu un mediu oral acid şi reflux gastric ;
 la pacienţi cu un control deficitar al plăcii bacteriene, cu risc de carie crescut ;
 la pacienţi post radioterapie;
 pentru a oferi protecţie suplimentară ţesuturilor dure dentare.
MI Paste Plus se utilizează astfel :
- se face periajul de două ori pe zi cu paste de dinţi cu fluor ;
- se aplică o cantitate generoasă de produs pe suprafaţa dinţilor cu
ajutorul unor conformatoare, cu beţisoare sau cu degetul ;
- se menţine timp de 3 minute în cavitatea bucală.
Nu este indicată pentru copiii sub 6 ani deoarece conţine 0,2% F (900 ppm).

4. Monitorizarea pe termen lung

A. La Domiciliu
Pacienţi Risc Moderat/ Ridicat Pastă de dinţi(1450ppm)+gel5000 ppm
+OTC (over thecounter) apă de gură 250 ppm mai multe ori pe zi.

Pacienţi Risc Foarte Ridicat : Pastă de dinţi 5000 ppm + gel 5000 ppm în
lingură individuală+OTC (over the counter) apă de gură 250 ppm mai multe ori pe
zi.- Gumă Xilitol : 2 piese 5 ori pe zi.Consum redus de sucroză între mese- Sursă de
Calciu
B. In Office
3 luni 6 luni 9 luni (la 3 luni )Examinare vizual tactilă după detartrare şi
periaj profesional Evaluarea petelor albe pentru remineralizare / întoarcere la paşii 1-
3. Lacuri cu Fluor
12 luni Bite wing + alte examinări RxExaminare vizual tactilă după detartrare şi
periaj profesionalLacuri cu FluorEvaluarea nivelului de activitate (petelor albe şi a
imaginii Rx). Evaluarea nivelul de risc şi stabilirea perioadelor de Control (Risc
scăzut la 6 luni, moderat sau ridicat dar inactiv la 6luni, Risc moderat ridicat sau
foarte ridicat şi activ la 3luni)

39
 II. A. TRATAMENTUL MICROINVAZIV

Metoda a fost dezvoltată pentru oprirea din evoluţie a cariilor dentare

incipiente necavitare de subsuprafaţă prin crearea unei bariere împotriva difuziei
substratului cariogen în interiorul leziunii. Infiltrarea cariilor cu răşini fotopolimeriza-
bile acţionează în profunzimea leziunii prin capilaritate.
Răşina compozit fluid utilizată în această metodă de tratament are un
coeficient de penetrabilitate ridicat şi este atrasă profund în porii leziunii umplând-o
complet şi stopând astfel difuzia substratului nutritiv necesar microrganismelor
cariogene şi implicit progresia cariei.
Infiltrarea cariilor cu răşini este indicată:
- pentru toate grupele de vârstă,
- pentru leziuni cu evoluţie confirmată până în treimea externă a dentinei,
- localizare cervicală sau proximală.
- infiltrarea cariilor are câteva AVANTAJE :
- poate fi realizată într-o singură şedinţă,
- nu implică tehnici de excavare,
- caracter conservativ,
- nu modifică forma dintelui,
- nu este nevoie de anestezie,
- permite obţinerea unui efect estetic imediat.
Infiltraţia înlocuieşte ţesutul dentar pierdut prin demineralizare până la un
maxim de 800 µm cu o răşină de vâscozitate redusă, creând o barieră internă (şi nu
doar de pe suprafaţa dentară) care blochează difuzia carbohidratelor şi a ac izilor
organici în interiorul ţesutului dentar.
Această barieră stabilizează şi blochează efectiv cariile, leziunile tratate îşi
pierd aspectul alb cretos sau maroniu şi capătă o nuanţă asemănătoare smalţul
înconjurător sănătos, lucios şi neted.
PROTOCOL DE LUCRU:
1. Înainte de începerea tratamentului, dinţii care vor fi trataţi şi dinţii vecini
trebuie curăţaţi (cu cupe de profilaxie şi pastă de lustruit fără fluor), spălaţi,
uscaţi şi izolaţi, folosind diga sau o barieră gingivală.
2. Gravaj acid (Icon Etch) = amestec de acid clorhidric 15%, acid pirogenic
silicic şi substanţe active de suprafaţă, care trebuie aplicate doar pe smalţ pe
40
 o suprafaţă care poate depăşi cu 2mm zona aparentă de leziune de
demineralizare şi se lasă în contact cu dintele pentru o perioadă de 2 minute,
îndepărtând excesul cu un rulou de vată. După acest interval de timp se
spală suprafaţa cu jet de apă pentru o perioadă de 30 secunde şi se
recomandă ca uscarea să se realizeze cu aer cu umiditate redusă şi fără
conţinut de ulei.
3. Uscarea leziunii cu agentul de special de uscare (Icon-Dry), care conţine
99% etanol, se îndepărtează în totalitate apa din interiorul leziunii (care ar
interfera cu răşina de infiltrare)
4. Infiltrarea răşinii cu Icon Infiltrant, care are caracteristici fizice şi chimice
speciale
- o vâscozitate foarte scăzută ;o penetrabilitate optimă ; un indice de refracţie
compatibil cu smalţul sănătos
Aplicarea răşinii de infiltrare de tip compozit fluid pe bază de matrice
metacrilică se face cu ajutorul aplicatoarelor speciale pentru zona cervicală sau
zonele proximale interşanjabile la seringa care conţine răşina astfel :
▪ Pentru zonele cervicale, aplicatorul are pe secţiune o formă rotundă, limitată
concentric de o periuţă din material plastic care, pe de o parte permite contenţia
materialului la zona de aplicare şi pe altă parte uşurează umectarea uniformă a
întregii zone de lucru cu răşina de infiltraţie, prin mişcări circulare.
▪ Pentru regiunea proximală, aplicatorul are o formă corespunzătoare locaţiei
de utilizare, fiind realizat dintr-o ramă din material plastic în forma literei U (cu un
orificiu unic de dispersie a răşinii), care susţine o folie de plastic cu rol de contenţie
a materialului răşinic şi de protecţie a dintelui vecin .
Limitarea depunerii răşinii doar pe suprafaţa proximală afectată este
completată de aplicarea unei pene dentare în zona proximală cervicală, care are şi
rolul de preseparare dentară pentru realizarea de spaţiu necesar introducerii
aplicatorului prox.
Dispunerea uniformă a răşinii pe zona de tratat este urmată de o perioadă de
aşteptare de circa trei minute, pentru a permite o penetrare completă a acesteia în
întregul volum al leziunii de subsuprafaţă.
Excesul de răşină de infiltrare se îndepărtează prin ştergere cu un rulou de
vată şi se fotopolimerizează cel puţin 40 de secunde cu o radiaţie luminoasă de
450nm şi o intensitate luminoasă de 800mW/cm².

41
 Infiltrantul se reaplică cu o perioadă de aşteptare de un minut, pentru a reduce
inhibiţia stratului de suprafaţă şi de a întări suprafeţele infiltrate, şi apoi se
fotopolimerizează cel puţin 40 de secunde.
Efectul estetic al infiltrării cariilor rezultă din faptul că odată ce
microporozităţile sunt umplute cu răşină, comportamentul optic referitor la refracţia
luminii se modifică, raportat la cel al smalţului sănătos învecinat.
După completarea infiltrării răşinii, leziunile cervicale de aspect pată albă
cretoasă sau pată maronie îşi pierd aspectul nefavorabil şi deficienţa estetică este
neutralizată.
1. Marcov N. – Note de curs 2011-2020. Tratamentul leziunilor dentare,
U.M.F. Carol Davila.
2. Marcov N. Progrese tehnologice în instrumentarea clasică şi minim-
invazivă a leziunilor dentare. PROGRESE ÎN MEDICINA DENTARĂ,
VOL. 5, pg 11-65.Ed.Ars Docendi, București 2012.
3. Elena-Cristina Marcov. Manual de Odontoterapie Restauratoare. Vol
2. Ed. Ars Docendi. București 2012
4. Marcov N. Managementul biologic al traumatismelor dentare în
Probleme în medicină și biologie vol. 5, pg. 59-108. Ed. Ars Docendi.
București, 2017.
5. Andreescu C. Odontoterapie Restauratoare Ed. Universitară “CAROL
DAVILA”, Bucureşti 2002
6. Popa MB, Luca R, Marcov N, Bodnar DC, Estetica în Odontoterapia
restauratoare, Editura Universitară “Carol Davila”, Bucuresti 2003.

42