Odontologie 34-41

ODONTOLOGIE
TEMA NR. 34 TRATAMENTUL CARIEI DENTARE
Bibliografie asociata
A. Iliescu, M. Gafar - Cariologie si otodontoterapie
restauratoare, Ed.medicala, Bucuresti, 2001.
*1. Cavităţile de clasa a III-a se pregătesc la nivelul cariilor care evoluează pe suprafeţele:
a. Proximale ale premolarilor;
b. Proximale ale caninilor;
d. Palatinale ale frontalilor superiori;
e. Vestibulare ale molarilor
Raspuns- b. (pag. 173)
*2. Tratamentul profilactic al cariei dentare se referă la:
a. Remineralizarea leziunilor incipiente;
b. Sigilarea santurilor, fisurilor si fosetelor;
c. Modificarea dietei;
d. Folosirea fluorurilor;
e. Toate de mai sus.
Raspuns- e (pag. 168)
*3. Cavităţile simple implică afectarea a:
a. Trei suprafeţe dentare;
b. Mai multor suprafeţe dentare;
c. Două suprafeţe dentare;
d. Unei suprafaţe dentare;
e. Patru suprafeţe dentare.
Raspuns- d (pag. 172)
*4. Stabilirea conturului marginal pentru cavităţile preparate în şanţuri, fose şi fisuri, trebuie să respecte
următoarele reguli:
a. Plasarea marginilor cavităţii până în ţesuturi sănătoase;
b. Extinderea marginilor cavităţii pentru a include toate fisurile ce nu se elimină prin ameloplastie;
c. Extinderea marginilor să permită un acces suficient pentru prepararea cavităţii;
d. Se evită plasarea marginilor pe eminenţe exagerate, cum ar fi pantele cuspidiene;
*5. Grosimea minimă admisă în dentină a stratului hibrid este de:
a. 0.5 micrometri;
b. 0.2 micrometri;
c. 0.7 micrometri;
d. 0.8 micrometri;
e. 0.3 micrometri.
Raspuns- a (pag. 345)
*6. Viteza difuziunii răşinii adezive într-un substrat depinde de:
a. Masa moleculară;
b. Concentraţie;
c. Viscozitate;
d. Temperatură;
e. Toate acestea.
*7. Proprietăţile cimentului eugenolat de zinc sunt:

a. Rău izolant electric;
b. Ph acid;
c. Sigilant definitiv eficient;
d.Valoare mare a modului de elasticitate;
e. Efect bacteriostatic.
Raspuns- e (pag. 317-318)
*8. Dezavantajele utilizării lacurilor dentare sunt:

a. Aderenţă de natură fizică la ţesuturile dure dentare;
b. Aderenţă de natură chimică la ţesuturile dure dentare;
c. Rezistenţă mecanică mare;
d. Izolare termică bună;
e. Îndepărtare uşoară prin uzură masticatorie.
*9. In concepţia actuală a tratamentului cariei dentare simple extensia preventiva se utilizează în funcţie
de următorii factori:
a. Extinderea cariei;
b. Igiena orală;
c. Poziţia dintelui antagonist;
d. Tipul smalţului;
e. Tipul dietei.
Complement multiplu
1. Principiile fundamentale implicate în obţinerea formei de rezistenţă sunt următoarele:
a. Cavităţi cu bază plană;
b. Reducerea extensiei pereţilor cavităţii;
c. Pereţi laterali subţiaţi;
d. Cavităţi cu bază concavă;
e. Să asigure grosime materialului restaurativ.
Raspuns- a,b,e (pag. 177)
2. Consideraţii privind finisarea pereţilor şi marginilor de smalţ:

a. Direcţia prismelor de smalţ;
b. Localizarea marginilor;
c. Gradul de netezime dorit;
d. Tipul materialului restaurator utilizat;
e. Tipul materialului obturaţiei de bază.
Raspuns- a,b,c,d (pag. 180)
3. Particularităţile hibridizării dentinei uscate sunt următoarele:
a. Permite verificarea eficientei clinice prin aspectul alb-cretos al smalţului demineralizat uscat;
b. Necesită o uscare moderată;
c. Nu există riscul de supraumectare;
d. Marja foarte mica de toleranta tehnica;
e. Acceptată ca tehnică standard de hibridizare.
Raspuns- a,b,c,e (pag. 342)
4. Obiectivele obturaţiei de bază sunt:

a. Substituirea dentinei cariate;
b. Economisirea materialelor de obturaţie coronară;
c. Economisirea materialelor de obturaţie de bază;
d. Păstrarea unei grosimi mici a dentinei sănătoase;
e. Eliminarea zonelor retentive pentru incrustaţii.
Raspuns- a,b,e (pag. 301-302)
5. Avantajele CIS cu mecanism dublu de priză comparativ cu cele convenţionale, sunt:

a. Priză mai rapidă;
b. Aciditate mai mare;
c. Rezistenţă mai mare la compresiune;
d. Friabilitate mare;
e. Scăderea mai rapidă a Ph-ului.
Raspuns- a,c (pag. 312)
6. Accesul răşinii adezive în profunzimea dentinei este influenţată de următorii factori:

a. Porozitatea matricei dentare;
b. Umiditatea endogena;
c. Umiditatea accidentala;
d. Umiditatea exogena;
e. Tipul raşinii adezive.
7. Parametrii clinici care perimetrează procesul de gravare acidă sunt:

a. Denaturarea colagenului în cursul condiţionării dentinei;
b. Tipul şi concentraţia acidului;
c. Menţinerea porozităţilor prin umectarea matricei dentinare demineralizate;
d. Menţinerea porozităţilor dintre fibrele de colagen colabate în urma uscării intempesive a matricei
demineralizate;
e. Tipul adezivului.
Raspuns- a,b,c (pag. 329)
8. Viteza de difuziune a răşinii adezive într-un substrat depinde de:
a. Masa moleculară;
b. Temperatura;
c. Viscozitate;
d. Timpul de acţiune;
e. Afinitatea pentru substrat.
9. Forma de convenienţă a cavităţii este acea sculptură sau formare a cavităţii care va permite:
a. O observare corectă;
b. Accesibilitate bună;
c. Operare uşoară în prepararea cavităţii;
d. Operare uşoară în restaurarea cavităţii;
e. Eliminarea ţesuturilor dure alterate.
10. Cimentul fosfat de zinc de tip II are următoarele proprietăţi:

a. Are cea mai mică rezistenţă mecanică dintre toate bazele propriu-zise;
b. Elasticitate mare;
c. Friabil;
d. Ph acid;
e. Mare porozitate.
Raspuns- c,d,e (pag. 304)
11. Indicaţiile compozitelor fluide sunt:

a. Obturaţie de bază în cavităţi de clasa a III-a de dimensiuni reduse;
b. Liner în cavităţi de clasa a III-a de dimensiuni reduse;
c. Liner în cavităţi de clasa a IV-a de dimensiuni reduse;
d. Obturaţie de bază în cavităţi greu accesibile de clasa a II-a;
e. Obturarea cavităţilor de clasa a VI-a.
Raspuns- a,b,d (pag. 313)
12. Calităţile materialului ideal de coafaj indirect sunt:

a. Biocompatibilitate pulpodentinară;
b. Sigilarea canaliculelor dentinare;
c. Stimularea neodentinogenezei;
d. Radioopacitate;
e. Să coloreze dentina infectată.
13. Răşinile de cimentare au următoarele proprietăţi:

a. Rezistenţă la compresiune;
b. Rigiditate scăzută;
c. Ph neutru;
d. Radiotransparenţă;
e. Friabilitate.
14. Plaga dentinară hibridizată are o grosime de:

a. 1-2µm;
b. 0,5-1µm;
c. 6-8µm;
e. 2-5µm.
Raspuns- a,e (pag. 322)
15. În coafajul direct, mai eficientă decât hemostaza prin tamponare cu bulete de vată sterilă ar fi
utilizarea unor lavaje cu:
a. NaOCl 5% timp de 2 minute;
b. Ser fiziologic;
c. Xilină 2% cu epinefrină 1/100.000;
d. Trombină diluată;
e. Trombină concentrată.
16. În condiţiile acţiunii insuficiente a primerului, o reţea de colagen odată colabată nu-şi va relua
permeabilitatea iniţială, având drept consecinţă:
a. Insuficienta infiltrare a răşinii adezive;
b. Infiltrarea cu răşină doar a stratului superficial de dentină demineralizată;
c. Infiltrarea cu răşină doar a stratului profund de dentină demineralizată;
d. Nehibridizarea plăgii dentinare;
e. Uscarea dentinei.
17. Folosirea unei răşini adezive cu umplutură de viscozitate redusă, într-un strat cu grosimea optimă de
100µm, realizează un colaj elastic, caracterizat prin:
a. Rezistenţă mecanică;
b. Amortizarea solicitărilor masticatorii ocluzale;
c. Amortizarea tensiunilor de deformare a ţesuturilor dure dentare;
d. Absorbţia tensiunilor generate de contracţia de polimerizare;
e. Rezistenţă scăzută.
18. Regulile generale ale unei hibridizări optime sunt:
a. Utilizarea preferenţială a tehnicilor adezive care îndepărtează DDR în 3 etape distincte;
b. Aplicarea primerului prin frecare timp de 15 secunde;
c. Aplicarea primerului prin frecare timp de 30 secunde;
d. Sistemele adezive de primeri cu acetonă sunt eficiente doar pe dentina umedă;
e. Aplicarea răşinii adezive într-un strat suficient de gros.
Raspuns- a,b,d,e (pag. 346)
19. Avantajele preparărilor multiple de cavităţi la un pacient, într-o singură şedinţă, sunt:
a. Scad numărul vizitelor la cabinet;
b. Au un efect bun psihologic asupra pacientului;
c. Creşte eficienţa stomatologului;
d. Se utilizează un număr mare de instrumente;
e. Scade vizibilitatea intraoperator.
20. Avantajele bizotării conturului marginal al cavităţii sunt:
a. Creşte zona necesară pentru etching;
b. Estetic;
c. Creşte stratul de obturaţie definitivă;
d. Amalgamul marginal devine rezistent;
e. Permite o bună adaptare a incrustaţiilor.
21. Stabilirea conturului marginal în cazul preparării cavităţilor pe suprafeţele netede respectă
următoarele reguli:
a. Extinderea marginilor cavităţii până în ţesuturile sănătoase;
b. Marginile cavităţii se vor plasa pe pantele cuspidiene;
c. Marginile cavităţii se vor plasa pe crestele de smalţ;
d. În cazul preparării cavităţii de clasa a III-a se acceptă localizarea marginii incizale în zona punctului de
contact interdentar;
e. Extinderea marginilor pentru a permite un acces suficient manoperelor adecvate.
Raspuns- a,d,e (pag. 176)
TEMA NR. 35. ETIOPATOGENIA CARIEI DENTARE
A.Iliescu, M. Gafar - Cariologie si otodontoterapie
restauratoare, Ed.medicala, Bucuresti, 2001.
*1. Schimburile ionice dintre smalţ şi mediul bucal:

a. Scad o dată cu vârsta;
b. Cresc o dată cu vârsta;
c. Nu sunt influenţate de vârstă;
d. Nu au importanţă în etiopatogenia cariei dentare;
e. Nu implică modificări ale carioactivităţii.
*2. Care dintre următoarele teorii face parte din grupul teoriilor mecanismelor externe:
a. Teoria organotropă;
b. Teoria enzimatică;
c. Teoria neurodistrofică;
d. Teoria proteolitică;
e. Teoria reflexă.
Raspuns- d (pag 69)
*3. Se semnalează apariţia de carii cu aspect exploziv în următoarele situaţii:

a. Tulburări ale secreţiei salivare;
b. Regim alimentar hipocaloric;
c. Pacienţi diabetici;
d. Pacienţi cu o bună igienă dentară;
e. Pacienţi cu boli cardio-vasculare.
*4. Cel mai important hidrocarbonat alimentar este:

a. Glucoza;
b. Maltoză;
c. Fructoză;
d. Amidon;
e. Maltotrioză.
*5. Cel mai mare potenţial cariogen îl are:

a. Glucoza;
b. Zaharoza;
c. Fructoza;
d. Maltoza;
e. Lactoza.
Raspuns- b (pag. 47)
*6. În etipatogenia cariei dentare sunt incriminaţi:

a. Două grupe de factori etiologici;
b. Trei grupe de factori etiologici;
c. O grupă de factori etiologici;
d. Patru grupe de factori etiologici;
e. Cinci grupe de factori etiologici.
*7. Carenţa în vitamina D:

a. Duce la structurarea unui smalţ hipoplazic;
b. Duce la structurarea unui smalţ hiperplazic;
c. Nu interferă cu mineralizarea smalţului;
d. Influenţează structura dentinei;
e. Influenţează structura cementului.
*8. Volumul zilnic al secreţiei salivare globale este de:

a. 0,5 – 1.5 l;
b. 0, 1 l;
c. 1,5 – 2l;
d. 15l;
e. 5l.
Raspuns- a (pag 36.)
Complement multiplu
1. Funcţiile salivei sunt:
a. Reglarea pH-ului bucal;
b. Perturbarea echilibrului ecologic bucal;
c. Clearance;
d. Digestivă;
e. Excretorie.
Raspuns- a,c,d,e (pag. 35)
2. Concentraţia calciului salivar este influenţată de:

a. Ponderea secreţiei glandelor salivare;
b. Ritmul circadian;
c. Antagoniştii calciului şi pilocrapină;
d. Fibroza chistică;
e. Cantitatea de alimente bogate în calciu.
3. În cazul fluorului clearance-ul are anumite aspecte particulare:

a. Păstrarea unui nivel de bază maximal în salivă;
b. Revenirea mai lentă la nivelul de bază comparativ cu alte substanţe;
c. Restabilirea nivelului fluorului ionic;
d. Creşterea nivelului fluorului salivar;
e. Îmbogăţirea nivelului fluorului ionic.
Raspuns- b,c,d,e (pag. 39)
4. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de:

a. Variaţiile pH-ului atins;
b. Alimentaţie;
c. Ritmul secreţiei salivare;
d. Valoarea iniţială a pH-ului bucal;
e. Graviditate.
5. Prelungirea timpului de clearance în cazul hidrocabonatelor poate fi cauzată de:

a. Ritmul scăzut al secreţiei salivare;
b. Periajul imediat după mese;
c. Vâscozitatea crescută a salivei;
d. Factori retentivi bucali;
e. Consumul de fructe.
Raspuns- a,c,d (pag. 46)
6. Grupe de populaţie în care alimentaţia creşte riscul la carie:

gravidele
a. Obezii;
b. Bolnavii cronici;
c. Bolnavii psihici;
d. Adolescenţii;
e. Bolnavii renali.
7. Rata de formare şi localizarea placii bacteriene variază fiind influenţată de:

a. Regimul alimentar;
b. Salivă;
c. Sex
d. Afecţiuni generale;
e. Igiena bucală.
Raspuns- a,b,d,e (pag 52)
8. Confrom teoriei proteolitice acţiunea proteolitică se declanşează în smalţla nivelul:

a. Substanţei interprismatice;
b. Lamelelor;
c. Fusurilor;
d. Tecile prismelor;
e. Canaliculii dentinari.
Raspuns- a,b,c,d (pag.69)
9. Teoriile mecanismelor externe sunt următoarele:

a. Teoria neurodistrofică;
b. Teoria reflexă;
c. Teoria proteolitică;
d. Teoria chimico-parazitară;
e. Teoria proteolizei-chelaţiunii.
10. În etiopatogenia cariei dentare explozive trebuie luaţi în consideraţie următorii factori:
a. Prezenţa unei plăci bacteriene groase;
b. Intensitatea forţelor de atac cariogen reprezentate de agenţii cariogeni locali;
c. Hiperactivitatea agenţilor cariogeni datorită consumului de glucide;
d. Intensificarea igienei orale ;
e. Posibilităţile de apărare a organismului.
11. Deficienţele imunologice se clasifică în următoarele categorii:
a. Deficienţă în anticorpi sau a celulelor B;
b. Imunodeficienţă celulară sau a celulelor T;
c. Disfuncţie fagocitară;
d. Deficienţă în complement;
e. Deficienţă de ioni de calciu.
Raspuns- a,b,c,d (pag 81)
12. Au posibilitatea de a acţiona ca antigene:

a. Exotoxinele de natură proteică rezultate în faza de excreţie a bacteriilor vii;
b. Produşii de degradare bacteriană sau celulară;
c. Exotoxinele germenilor Gram negativi patogeni şi nepatogeni;
d. Proteinele din lapte;
e. Stafilococul Aureus.
13. La nivelul smalţului senescenţa produce:

a. Reducerea volumului camerei pulpare;
b. Reducerea permeabilităţii;
c. Modificări morfologice prin apariţia faţetelor de uzură;
d. Modificarea coarnelor pulpare;
e. Diminuă elasticitatea tisulară consecutiv pierderii de apă.
Raspuns- b,c,e (pag. 87)
14. Îmbătrânirea ţesutului pulpar se manifestă prin:

a. Deshidratare,
b. Atrofie şi degenerescenţă celulară;
c. Multiplicarea fibrelor de colagen;
d. Diminuarea celulelor de apărare;
e. Multiplicarea fibrelor de reticulină.
15. Teoriile mecanismelor interne în geneza cariei dentare sunt:

a. Teoria organotropă;
b. Teoria proteolizei-chelaţiunii;
c. Teoria enzimatică;
d. Teoria neurodistrofică;
e. Teoria reflexă.
16. Fac parte din microsistemul microbian al plăcii bacteriene si au un rol potenţial în apariţia cariei
dentare:
a. Lactobacilii;
b. Streptococul mutans;
c. Leptotrichia;
d. Candida albicans;
e. Pneumococus.
Raspuns- a,b,c (pag 56 – 57)
17. Dintre îndulcitorii calorici menţionăm:

a. Sorbitolul;
b. Zaharina;
c. Xilitolul;
d. Lycasinul;
e. Ciclamatul.
Raspuns- a,c,d (pag. 51)
18. Îndulcitorii necalorici sunt:

a. Sorbitolul;
b. Aspartanul;
c. Zaharina;
d. Ciclamatul;
e. Xilitolul.
Raspuns- b,c,d (pag. 51)
19. Aderenţa microbiană:

a. Presupune mecanisme fizico-chimice;
b. Este influenţată de interacţiunea dintre suprafaţa celulei bacteriene şi suprafaţa colonizată;
c. Este influenţată de salivă;
d. Este influenţată de alimentaţie;
e. Este influenţată de igiena orală.
20. Dintre constituenţii plăcii bacteriene enumerăm:

a. Celulele epiteliale;
b. Leucocitele;
c. Eritrocitele;
d. Adezine;
e. Particule alimentare.
21. Caria explozivă este prezentă în:

a. Neutropenia ciclică;
b. Sindromul Wiskott-Aldrich;
c. Imunodeficienţa combinată gravă;
d. Cardiopatia ischemică;
e. Sindromul DiGeorge.
22. În cariile acute explozive:

a. Sunt alterate rapid complexele joncţionale dintre prelungirile odontoblastelor;
b. Este modificată bariera fiziologică de la nivelul odontoblastelor;
c. Raspunsul pulpar depinde de tipul de carie;
d. Răspunsul pulpar depinde de gradul de penetraţie;
e. Raspunsul pulpar depinde de sexul pacientului.
Tema nr. 36. FORMELE ANATOMO-CLINICE ALE PULPITELOR DINŢILOR PERMANENŢI
M.Gafar, A. Iliescu - Endodontie clinica si practica,
Ed.II, Ed.medicala, Bucuresti, 2001
*1. La examenul microscopic în pulpita cronică deschisă ulceroasă apar:

a. 2 straturi;
b. 3 starturi;
c. 4 straturi;
d. 5 straturi;
e. nu se observă stratificare.
*2. Diagnosticul diferenţial al hiperemiei periinflamatorii se face cu:

a. Pulpitele acute coronare;
b. Necroza pulpară;
c. Granulomul intern Palazzi;
d. Pulpita cronică deschisă ulceroasă;
e. Pulpita cronică deschisă polipoasă.
*3. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente parţiale se face cu:

a. Caria simplă;
b. Gangrena pulpară;
c. Parodontita apicală acută seroasă;
d. Pulpita seroasă coronară;
e. Hiperemia periinflamatorie.
*4. Diagnosticul pozitiv al pulpitei seroase totale se stabileşte pe:

a. Teste de vitalitate negative;
b. Durerea cu caracter pulsatil;
c. Durere intensă şi continuă;
d. Percuţie în ax negativă ;
e. Halenă fetidă.
Raspuns- c (pag. 76)
*5. În hiperemia preinflamatorie apar următoarele modificări morfologice:

a. Mitocondrii mici şi rotunjite;
b. Vase sangvine dilatate, cu pereţii îngroşaţi;
c. Vase sangvine dilatate, cu pereţii subţiri;
d. Degenerescenţe celulare, în special odontoblaste;
e. Fibroblaşti cu volum micşorat.
*6. Este cunoscută şi ca „turbarea dinţilor”:

a. Hiperemia periinflamatorie;
b. Pulpita purulentă totală;
c. Pulpita seroasă parţială;
d. Pulpita seroasă totală,
e. Pulpita purulentă parţială.
*7. În hiperemia periinflamatorie durerea persistă:

a. Câteva ore după îndepărtarea excitantului;
b. O oră după îndepărtarea excitantului;
c. Dispare odată cu excitantul;
d. Nu apare durere;
e. Persistă câteva minute după îndepărtarea excitantului.
*8. În pulpita purulentă totală durerea are următoarele caractere:

a. Caracter lancinant
b. Cedează la calmante
c. Este spontană, foarte puternică, cu caracter pulsatil
d. Apare la pătrundere cu sonda în camera pulpară
e. Apare numai la agenţi excitanţi fizici.
*9. În pulpita acută seroasă parţială examenul clinic pune în evidenţă:

a. Dinte cu carie profundă, cu depozite bogate în dentina alterată;
b. Dinte cu coloraţie anormală;
c. Percuţie în ax dureroasă;
d. Testele de vitalitate au un răspuns intens pozitiv;
e. Prin îndepărtarea dentinei alterate se poate deschide camera pulpară.
Raspuns-a (pag. 73)
*10. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu:

c. Caria simplă dentară;
d. Miloliza;
e. Gangrena pulpară.
Complement multiplu
1. În apariţia hiperemiei preinflamatorii sunt incriminaţi următorii factori:
a. Traumatismele din cursul pregătirii cavităţilor;
b. Exotoxinele bacteriene;
c. Substanţele medicamentoase utilizate pentru tratamentul leziunilor de mucoasă;
d. Traumatismele din cursul şlefuirii bonturilor;
e. Excitaţiile termice transmise prin obturaţiile metalice.
Raspuns- a,b,d,e ( pag. 70)
2. Tratamentul hiperemiei periinflamatorii presupune:

a. Tratamentul cariei simple şi coafaj indirect;
b. Tratamentul cariei simple şi coafaj direct în dublu timp cu deschiderea accidentală a camerei pulpare;
c. Amputaţie vitală;
d. Extirpare vitală;
e. Amputaţie devitală.
3. În pulpita acută seroasă totală pacientul acuză:

a. Durere cu caracter pulsatil;
b. Iradierea durerii;
c. Crize dureroase violente, insuportabile;
d. Reducerea durerii cu ajutorul analgezicelor, dar fără dispariţie completă;
e. Proces carios profund.
4. Diagnosticul diferenţial al pulpitei seroase parţiale se face cu:

a. Pulpita acută seroasă totală;
c. Parodontita apicală acută seroase;
d. Gangrena pulpară;
e. Hiperemia periinflamatorie.
5. Diagnosticul diferenţial al pulpitei seroase totale se face cu:
b. Pulpita purulentă parţială;
c. Parodontita apicală acută;
d. Pulpita acută purulentă totală;
e. Pulpita seroasă parţială.
6. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice deschise ulceroase se pune pe:

a. Lipsa durerii şi apariţia ei la înţeparea în profunzime a pulpei dentare cu sonda;
b. Existenţa cariei profunde cu deschiderea camerei pulpare;
c. Răspuns negativ la percuţia în ax;
d. Răspuns pozitiv la testele de vitalitate numai la intensităţi crescute ale excitantului;
e. Carie profundă fără deschiderea camerei pulpare.
7. Tratamentul pulpitei purulente totale presupune:

a. Extirparea vitală cu tratament medicamentos – metoda aseptico-antiseptica;
b. Aplicaţii cu ozon;
c. Diatermie;
d. Coafaj indirect;
e. Antibiotice endodontal.
Raspuns- a,b,c,e ( pag. 80)
8. Care dintre următoarele afecţiuni pulpare poate fi reversibilă:

a. Pulpita purulentă totală;
b. Pulpita seroasă parţială;
c. Pulpita seroasă totală;
d. Hiperemia periinflamatorie;
e. Pulpita purulentă parţială.
Raspuns- b,d (pag 71, 74)
9. Pulpita cronică deschisă polipoasă evoluează spre:

a. Fractură coronară;
b. Pulpită acută seroasă;
c. Pulpită cronică deschisă granulomatoasă;
d. Pulpită acută purulentă;
e. Gangrenă pulpară.
10. Pulpitele cronice deschise sunt:

a. Ulceroasă;
b. Polipoasă;
c. Scleroatrofică;
d. Hiperplazică;
e. Propriu-zisă.
Raspuns- a,b (pag. 80)
11. Pulpita cronică închisă hiperplazică evoluează şi se complică cu:

a. Fractură dentară;
b. Pulpită seroasă totală;
c. Parodontită apicală cronică;
d. Pulpită seroasă parţială;
e. Necroză pulpară.
Raspuns- a,e (pag. 93)
12. Pulpitele cronice închise au următoarele trăsături comune:

a. Au caracter invadant;
b. Este prezent ţesut de granulaţie;
c. Se formează în interiorul camerei pulpare închise;
d. Evoluţia clinică este asimptomatică;
e. Procesul inflamator se desfăşoară lent.
Raspuns- b,c,d,e (pag 88)
13. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice închise hiperplazice se face cu:

a. Pulpita conică închisă propriu-zisă;
c. Pulpita cronică deschisă ulceroasă;
d. Gangrena pulpară;
e. Pulpita acută purulentă totală.
14. În pulpita cronică deschisă se observă:

a. Prezenţa unei carii cu evoluţie îndelungată;
b. Prezenţa sângerării la masticaţie;
c. Raspuns pozitiv la testele de vitalitate
d. Jenă dureroasă la presiunea alimentelor în cavitatea ulceroasă;
e. Palparea cu sonda evidenţiază baza de inserţie a polipului în camera pulpară.
15. Diagnosticul pozitiv al pulpitei purulente parţiale se pune pe:

a. Caracterul pulsatil al durerii;
b. Durere localizată;
c. Prezenţa picăturilor de puroi la deschiderea camerei pulpare;
d. Exacerbarea la rece, diminuarea la cald;
e. Probele de vitalitate dau răspunsuri pozitive, la intensităţi mai mari decât în mod obişnuit.
16. În pulpita seroasă parţială durerea este:

a. Vie, iradiată;
b. Vie, localizată;
c. Dispare după îndepărtarea stimulului;
d. Ţine câteva minute;
e. Ţine câteva ore.
Raspuns- b,d,e (pag.73)
17. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase totale se face cu:

a. Pulpita acută seroasă parţială;
c. Nevralgia esenţială de trigemen;
d. Parodontita apicală acută seroasă;
e. Parodontita apicală acută purulentă.
18. Examenul obiectiv în hiperemia periinflamatorie pune în evidenţă:

a. Proces carios care nu a deschis camera pulpară;
b. Hipersensibilitate la palpare cu sonda pe fundul cavităţii;
c. Obturaţie metalică realizată recent;
d. Proces carios care a deschis camera pulpară;
e. Lipsa sensibilităţii la palpare cu sonda pe fundul cavităţii.
19. Indicaţii de tratament în pulpita seroasă parţială:

a. Coafaj indirect;
b. Coafaj indirect în dublu timp;
c. Amputaţie vitală;
d. Extracţia dentară;
e. Extirparea vitală.
Raspuns- c,e (pag. 74)
20. Modificările morfologice în hiperemia periinflamatorie:

a. Micşorarea volumului odontoblastelor
b. Mărirea volumului odontoblastelor şi fibroblastelor
c. Marginaţie leucocitară
d. Prezenţa indivizilor microbieni în pulpă
e. Scăderea activităţii metabolice celulare.
TEMA NR. 37. NECROZA ŞI GANGRENA
*1. Necroza pulpară este:

a. Mortificarea aseptică acută a pulpei sub acţiunea unor agenţi fizico-chimici;
b. Proces inflamator al pulpei dentare;
c. Proces inflamator al ţesuturilor periapicale;
d. Mortificarea septică a pulpei;
e. Proces inflamator al ţesuturilor periapicale.
*2. Factorii generali cu acţiune favorizantă în necroza pulpară pot fi:

a. Diabet zaharat, hipertensiune arterială;
b. Luxaţii, intruzii;
c. Traumatisme cu intensitate redusă dar repetate;
d. Temperatură peste 75°C;
e. Temperatură sub 0°C.
Raspuns- a (pag.94)
*3. Diagnosticul pozitiv în necroza pulpară se pune pe:

a. Teste de vitalitate pozitive;
b. Însămânţare bacteriană pozitivă;
c. Hipersensibilitate la palpare cu sonda canalul radicular;
d. Hipersensibilitate la palpare cu sonda în camera pulpară;
e. Modificări de culoare ale dintelui.
Raspuns-e (pag. 98)
*4. Palparea cu sonda în gangrena pulpară simplă este:

a. Sângerândă;
b. Uşoară, facilă;
c. Dureroasă;
d. Dificilă, datorită unor obstacole de natură conjunctivă, fibroasă;
e. Fără să pună în evidenţă prezenţa resturilor pulpare dezagregate.
*5. Factorii cu acţiune determinantă în gangrena pulpară sunt:

a. Avitaminoze A, C;
b. Spasme vasculare prelungite urmate de ischemie;
c. Microorganisme ajunse în spaţiul endodontic;
d. Stări fiziologice: menstruaţia, travaliul prelungit;
e. Luxaţii cu intruzii.
*6. Gangrena pulpară simplă:

a. Este o mortificare aseptică;
b. Se datorează germenilor aerobi;
c. Se datorează germenilor anaerobi;
d. Interesează parodonţiul apical;
e. Are o imagine radiologică normală.
*7. Spasmele hipoxiante survin în:

a. Tromboza arterială;
b. Boala Crohn;
c. Trisomia 21;
d. Colecistita acută;
e. Ulcer gastric.
*8. Necroza de colicvaţie este determinată de:

a. Coagularea proteică produsă de arsenic;
b. Coagularea proteică produsă de fenol;
c. Coagularea proteică produsă de tricrezolformalină;
d. Coagularea proteică produsă de trioximetilen;
e. Soluţii antiseptice (antiformină).
Raspuns-e (pag. 98)
*9. Factorii chimico-toxici care pot produce necroza pulpară sunt:

a. Apa
b. Apa oxigenată;
c. Perhidrolul;
d. Arsenic;
e. Hidroxidul de calciu.
*10. Un dinte afectat de necroză pulpară poate prezenta:

a. Coloraţie modificată;
b. Hipersensibilitate;
c. Hhiperestezie;
d. Sensibilitate la sondarea camerei pulpare şi a canalelor radiculare;
e. O obturaţie recentă.
Complement multiplu
1. Necroza poate evolua spre:
a. Poate rămâne o perioadă în acelaşi stadiu;
b. Infectarea ţesutului necrozat cu apariţia gangrenei;
c. Fractură dentară;
d. Parodontită apicală cronică;
e. Pulpită cronică închisă.
2. Diagnosticul pozitiv al necrozei pulpare se pune pe:

a. Modificarea de culoare a dintelui;
b. Lipsa sensibilităţii la palparea cu sonda în camera pulpară şi canalele radiculare;
c. Teste de vitalitate negative;
d. Însămânţare bacteriană negativă;
e. Imagine radiologică modificată.
3. Diagnosticul diferenţial al necrozei pulpare se face cu:

a. Gangrena pulpară simplă;
b. Parodontitele apicale cronice;
c. Pulpita cronică deschisă;
d. Pulpita cronică închisă propriu zisă;
e. Pulpită acută seroasă totală.
4. Tratamentul necrozei pulpare se face:

a. Include un tratament antibacterian;
b. La fel ca la gangrena pulpară;
c. Extirpare vitală;
d. Amputaţie vitală;
e. Nu necesită tratament antibacterian.
5. Utilizarea preparatelor pe bază de arsenic determină:

a. Se produce necroză de coagulare;
b. Se produce necroză de colicvaţie;
c. Deschiderea camerei pulpare produce o sângerare abundentă;
d. Pulpa necrozată are aspect uscat;
e. Pulpa necrozată are un aspect galben-brun.
6. Pulpa necrozată se poate infecta cu germeni proveniţi din:

a. Cavitatea bucală;
b. Pungi parodontale;
c. Circulaţia generală;
d. Focar inflamator de vecinătate;
e. Tumoră de vecinătate.
7. Microorganismele din spaţiul endodontic în gangrena pulpară sunt:

a. Difteroizi;
b. Lactobacili;
c. Stafilococ auriu;
d. Stafilococ alfa-hemolitic;
e. Noocardia.
8. Examenul histochimic în gangrena pulpară pune în evidenţă o masă semiputredă ce conţine:

a. Materii grase;
b. Polipeptide alterate;
c. Hidrogen sulfurat;
d. Apă;
e. Monoxid de carbon.
9. Examenul radiologic în gangrena pulpară arată:

a. Transparenţă crescută a canalului radicular;
b. Strâmtorarea lumenului radicular prin depozite de dentină;
c. Prezenţa barierei dento-cementoide la nivelul apexului;
d. Existenţa denticulilor;
e. Spaţii intertrabeculare mărite de volum.
10. Diagnosticul pozitiv al gangrenei pulpare se pune pe:

a. Carie profundă cu deschiderea camerei pulpare şi insensibilitate totală la sondajul canalelor radiculare;
b. Fetiditate;
d. Examen bacteriologic negativ;
e. Imagine radiologică fără modificări ale aspectului parodonţiului apical.
Raspuns- a,b,c,e (pag 102)
11. Diagnosticul diferenţial al gangrenei pulpare se face cu:

a. Necroza pulpară;
b. Gangrena complicată cu o parodontită apicală acută;
c. Parodontita apicală cronică;
d. Pulpitele cronice;
e. Pulpitele acute.
12. Gangrena pulpară simplă evoluează spre:

a. Parodontită apicală;
b. Fractură coronară;
c. Fractură corono-radiculară;
d. Focar de infecţie;
e. Chist folicular.
13. Formele anatomoclinice de gangrenă sunt:

a. Gangrena parţială;
b. Gangrena totală;
c. Gangrena simplă;
d. Gangrena complicată;
e. Gangrena de colicvaţie.
14. Necroza de colicvaţie poate fi declanşată de:

a. Tricrezolformalină;
b. Papaină;
c. Tripsină;
d. Antiformină;
e. Clorura de zinc.
Raspuns- b,c,d (pag.98)
15. Factorii termici ce intervin în etiopatogenia necrozei pulpare sunt:

a. Scăderea temperaturii la 0°C nu produce modificări semnificative la nivel pulpar;
b. Scăderea temperaturii, foarte lentă, cu 5°C;
c. O scădere brutală a temperaturii la 0°C;
d. O creştere a temperaturii cu 5°C;
e. O scădere bruscă a temperaturii prin aplicarea de zăpadă carbonică.
16. Caracteristicile macroscopice ale necrozei sunt:

a. În necroza de colicvaţie pulpa dentară este o masă semilichidă tulbure;
b. În necroza de colicvaţie pulpa dentară are o consistenţă redusă;
c. În necroza de colicvaţie pulpa dentară are o consistenţă crescută;
d. În necroza de coagulare pulpa dentară are consistenţă redusă;
e. În necroza de coagulare pulpa dentară are consistenţă crescută.
Raspuns-a,b,e (pag. 98)
17. Gangrena dentară constituie un focar de infecţie pentru organism determinând:

a. Diabet zaharat;
b. Glomerulonefrite;
c. Endocardite;
d. Afecţiuni reumatismale;
e. Migrene.
Raspuns- b,c,d (pag 102)
18. În apariţia necrozei pulpare sunt incriminaţi următorii factori:

a. Luxaţii;
b. Traumatisme cu intensitate redusă dar repetată;
c. Avulsia dentară;
d. Fractura dintelui cu deschiderea camerei pulpare;
e. Intruzii .
19.Responsabil de leziunile tisulare din gangrenă este şi ţesutul pulpar propriu-zis, prin elaborarea unor
elemente cu acţiune distructivă locală:
a. Sulfataza;
b. Acizi nucleici;
c. Enzime lizozomale;
d. Heparina;
e. Enzime proteolitice.
Raspuns-b,c,d,e (pag. 100)
20. Simptomatologia gangrenei pulpare cuprinde:

a. Sensibilitate la palparea cu sonda a canalelor radiculare;
b. Pierderea marcată de substanţă dentară;
c. Durere la percuţia transversală a dintelui;
d. Modificarea de culoare a dintelui;
e. Examen bacteriologic pozitiv.
Raspuns- b,d,e (pag. 101)
Tema nr. 38. PARODONTITE APICALE ACUTE ŞI CRONICE
*1. Parodontita apicală hiperemică apărută ca urmare a necrozei pulpare prin agenţi infecţioşi se
caracterizează prin:
a. La presiunea dintelui în alveolă pacientul simte o accentuare a durerii din cauza compresiei pe vasele
periodontale;
b. Dintele nu este sensibil la percuţia în ax;
c. Dintele prezintă o sensibilitate mare la atingere şi senzaţia de agresiune din cauza edemului inflamator
extins;
d. Dintele prezintă o sensibilitate moderată la atingere şi senzaţia de egresiune;
e. Dintele este mult mai dureros decât în cazul formelor iritativ-mecanice.
*2. Diagnosticul diferenţial în cazul parodontitei apicale hiperemice se face cu:

a. Pulpita cronică închisă;
b. Pulpita cronică deschisă;
c. Pulpita acută purulentă totală;
d. Hiperemia preinflamatorie;
e. Gangrena pulpară simplă.
*3. Subiectiv, parodontita apicală acută seroasă se manifestă prin:

a. Tumefierea mucoasei şi a tegumentelor din vecinătatea dintelui respectiv;
b. Durere la palpare cu degetul pe mucoasa vestibulară;
c. Prezenţa unei sângerări abundente în camera pulpară şi pe canal;
d. Durere lancinantă, permanentă, exacerbată de creşterea fluxului sangvin;
e. Durere localizată la nivelul dintelui respectiv.
*4. Diagnosticul pozitiv în parodontita apicală acută purulentă se pune pe următoarele semne:
a. Teste de vitalitate slab pozitive la nivelul dintelui cauzal;
b. Examenul radiologic ce prezintă imaginea caracteristică, conturată;
c. Durere la atingerea dintelui, mobilitate dentară, fistulizare cu eliminare de puroi;
d. Simptomatologie de pulpită;
e. Simptome subiective şi obiective nesemnificative, imagine radiologică concludentă.
*5. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută purulentă se face cu:

a. Pulpita acuta seroasă parţială ;
b. Pulpita cronică deschisă ulceroasă;
c. Nevralgia de trigemen;
d. Osteomielita maxilară;
e. Granulomul simplu conjunctiv.
*6. Granulomul simplu conjunctiv se caracterizează prin:

a. Durere spontană, continuă, cu caracter pulsatil;
b. Pacientul prezintă o rigiditate tipică a feţei, evită atingerea dintelui;
c. Imagine radiologică nesemnificativă;
d. Uneori apare o uşoară jenă la un dinte, senzaţia de alungire a dintelui, în general simptomatologia este
ştearsă;
e. Mucoasa în dreptul apexului dintelui respectiv este roşie, tumefiată, dureroasă la palpare.
*7. Parodontitele apicale cronice cu imagine radiologică neconturată sunt:

a. Parodontita apicală cronică cu hipercementoză;
b. Osteita paradentară Merkior;
c. Parodontita apicală cronică specifică din TBC;
d. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch;
e. Abcesul apical cronic.
Raspuns- d (pag. 113/114)
*8. Evoluţia granulomului chistic se face spre:

a. Vindecare spontană;
b. Pulpită acută purulentă;
c. Fractura spontană a osului, în cazul formelor voluminoase;
d. Vindecare în urma tratamentului corect de canal asociat cu antibioterapie;
e. Granulom simplu conjunctiv.
*9. Parodontita apicală acută hiperemică iritativ mecanică nu se caracterizează prin:

a. Durerea are un caracter acut, permanent, localizată sau iradiată;
b. Este produsă de corpi străini ce au pătruns în parodonţiul apical (ace rupte, obturaţii de canal cu
depăşire);
c. Durerea cedează foarte uşor la tratamentul cu antiinflamatoare.
d. Durerea cedează foarte greu la tratamentul cu antiinflamatoare sau agenţi fizici;
e. Poate fi provocată de traumatisme directe în cursul tratamentului mecanic de canal.
*10. Obiectiv, în parodontita apicală acută seroasă, apare;

a. Durere cu caracter ascendent, de la simplă jenă la dureri insuportabile;
b. Durere brutală de la început, iradiată în regiunile învecinate;
c. Simptomatologie ştearsă, aproape inexistentă;
d. Adenopatie regională, ganglioni induraţi şi măriţi de volum;
e. Durerea este exacerbată de creştere fluxului sangvin în extremitatea cefalică.
Complement multiplu
1. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală acută seroasă nu se face cu:
a. Pulpitele acute,
b. Pulpitele cronice;
c. Nevralgiile de trigemen;
d. Parodontita apicală acută supurată;
e. Gangrena simplă.
Raspuns- b,e (pag. 109)
2. Evoluţia parodontitei apicale acute seroase se poate face spre:

a. Cronicizare;
b. Parodontită apicală acută purulentă,
c. Pulpită acută purulentă;
d. Sinuzita de maxilar
e. Pulpită acută seroasă.
3. În raport cu structura osului şi poziţia dintelui pe arcadă, evoluţia procesului supurativ în parodontita
apicală acută purulentă se poate face spre:
a. Vestibular, pentru frontalii superiori;
b. Palatinal, pentru rădăcinile palatinale ale molarilor superiori;
c. Palatinal, pentru caninii şi incisivii laterali superiori;
d. Tegumente, cu apariţia de fistule, mai frecvent în cazul dinţilor superiori;
e. Tegumente, cu apariţia de fistule, mai frecvent în cazul dinţilor inferiori.
4. Următoarele afirmaţii sunt false:

a. Parodontita apicală acută purulentă îmbracă patru stadii în evoluţia sa;
b. Stadiul endoosos se caracterizează prin dureri iradiate în tot hemimaxilarul, regiunea auriculară,
temporală, occipitală;
c. În stadiul submucos durerile ating cote maxime;
d. În stadiul submucos creşte mobilitatea dintelui;
e. În stadiul subperiostal se constată o reducere spectaculoasă a durerii şi scăderea tumefacţiei.
Raspuns- a,c,e (pag. 111)
5. Parodontitele apicale cronice cu imagine radiologică conturată sunt următoarele, cu excepţia:

a. Granulomul epitelial;
b. Granulomul chistic;
c. Parodontita apicală cronică condensantă;
d. Parodontita apicală cronică cu hipercementoză;
e. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch.
Raspuns- c,e (pag. 113-114)
6. Următoarele afirmaţii despre examenul radiologic în parodontitele apicale cronice sunt adevărate:
a. Nu este tot timpul concludent, diagnosticul se poate pune doar pe examenul clinic;
b. Examenul radiologic iniţial poate da informaţii despre numărul şedinţelor de tratament necesare până la
obţinerea vindecării complete;
c. Examenul radiologic în timpul tratamentului trebuie evitat pentru a nu traumatiza pacientul;
d. Examenul radiologic în aprecierea rezultatelor se realizează după obturaţia canalelor la 3-6 luni;
e. Examenul radiologic este de multe ori singurul care evidenţiază procesele patologice periapicale.
Raspuns- d,e (pag. 115-116)
7. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală cronică fibroasă se face cu următoarele afecţiuni, cu

excepţia:
a. Gangrena pulpară simplă
b. Pulpita acută seroasă parţială
c. Pulpita cronică închisă
d. Pulpita acută purulentă totală
e. Parodontite marginale
8. Diagnosticul diferenţial în parodontita apicală cronică difuză progresivă se face cu:

a. Granulomul chistic;
b. Pulpita acută seroasă totală;
c. Pulpitele cronice;
d. Adenopatii supurate
e. Actinomicoza
9. După Fish, în cazul granulomului simplu conjunctiv, există următoarele zone:
a. Zona de necroză, în periferie;
b. Zona de necroză, în porţiunea apicală a canalului radicular;
c. Zona exudativă, în imediata vecinătate a apexului;
d. Zona de iritaţie, în imediata vecinătate a apexului;
e. Zona de stimulare, cea mai periferică.
Raspuns- b,c,e (pag. 118)
10. La examenul obiectiv al unui dinte cu granulom simplu conjunctiv se observă:

a. Un proces carios ce interesează şi camera pulpară,
b. Uneori se pot întâlni fistule sau cicatrice;
d. Uşoară jenă dureroasă;
e. Imagine radiologică radiotransparentă ce înconjoară apexul, cu contur rotund, bine delimitată de osul
învecinat.
11. În granulomul chistic simptomatologia constă în:

a. Modificare de culoare a dintelui afectat;
b. Teste de vitalitate slab pozitive;
c. Lipsa sângerării şi a sensibilităţii la pătrundere în canal;
d. Teste de vitalitate intens pozitive
e. Durere intensă, pulsatilă, iradiată în regiunile învecinate.
12. Parodontitele apicale cronice cu imagine radiologică neconturată sunt următoarele, cu excepţia:
a. Parodontita apicală cronică cu hipercementoză;
b. Osteita paradentară Merkior;
c. Parodontita apicală cronică difuză progresivă Partsch;
d. Parodontita apicală cronică condensantă;
e. Abcesul apical cronic.
Raspuns- a,b,e (pag. 113-114)
13. Parodontitele apicale cronice specifice pot să apară în :

a. TBC;
b. Actinomicoză;
c. Bruceloză;
d. SIDA;
e. Lues.
14. Diagnosticul pozitiv în cazul parodontitei apicale cronice difuză progresivă Partsch se pune pe
următoarele semne, cu excepţia:
a. Prezenţa fistulei la nivelul mucoasei sau pe tegumente;
b. Prezenţa nodulilor conjunctivi la nivelul mucoasei sau pe tegumente;
c. Prezenţa secreţiei purulente abundente la nivelul fistulelor,
d. Teste de vitalitate pozitive;
e. Imagine radiologică caracteristică.
Raspuns- c,d (pag. 124)
15. Diagnosticul diferenţial în cazul parodontitei apicale cronice difuză

progresivă Partsch se face cu:
a. Osteomielita;
b. Actinomicoza;
c. Nevralgia de trigemen;
d. Adenopatii supurate;
e. Granulomul chistic.
16. Parodontita apicală acută hiperemică poate fi produsă de:

a. Traumatismele produse de aparate ortodontice corect realizate;
b. Traumatisme directe în cursul tratamentelor mecanice de canal;
c. Traumatisme produse prin accidente de muncă;
d. Bruxism;
e. Agenţi chimici care ajung la nivelul parodonţiului apical.
Raspuns- b,d,e (pag. 104-105)
17. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

a. Arsenicul, folosit în tratamentul endodontic, poate provoca parodontita apicală acută hiperemică;
b. Arsenicul, folosit în tratamentul pungilor parodontale, poate provoca parodontita apicală acută
hiperemică;
c. EDTA-ul produce un dezechilibru mineral local prin sustragerea ionilor de Ca, radicalilor fosfat,
blocarea ionilor de Na;
d. Agenţii microbieni nu sunt implicaţi în producerea parodontitei apicale acută hiperemică;
e. Acţiunea agenţilor microbieni se realizează prin exotoxine dar şi prin endotoxine.
Raspuns- b,d (pag. 105)
18. Evoluţia parodontitei apicale acută hiperemică se poate face spre:

a. Parodontită apicală purulentă
b. Parodontită apicală seroasă;
c. Pulpită acută purulentă;
d. Pulpită acută seroasă;
e. Spre cronicizare.
19. În parodontita apicală acută purulentă, stadiul endoosos se caracterizează prin:

a. Prezenţa unui bogat infiltrat leucocitar, mai ales PMN;
b. În centrul leziunii apare liza ţesutului osos;
c. Tensiune mare intratisulară;
d. Scăderea pH-ului local;
e. Creşterea pH-ului local.
20. În parodontita apicală acută purulentă, în stadiul subperiostal, apare şi edemul părţilor moi din
vecinătate, astfel:
a. Pentru incisivii superiori edemul interesează buza şi aripa nasului, fără a depăşi linia mediană;
b. Pentru incisivii superiori edemul interesează buza şi aripa nasului, de o parte şi de alta a liniei mediane;
c. Pentru caninii superiori edemul interesează şi pleoapa inferioară;
d. Pentru caninii superiori edemul interesează şi pleoapa inferioară şi pe cea superioară;
e. Pentru frontalii inferiori edemul se întinde de la buza inferioară până în regiunea submentonieră.
Tema nr. 39. TRATAMENTUL NECROZEI ŞI GANGRENEI PULPARE
*1.Tratamentul conservator în cazul unui dinte cu gangrenă are următoarele indicaţii:

a. Edentaţii subtotale maxilare;
b. Dinţii cu procese carioase ce au avansat mult spre rădăcină, diminuând rezistenţa acesteia;
c. Dinţi cu pungi gingivoosoase adânci;
d. Arcade dentare integre şi un singur proces de gangrenă;
e. Dinţii din porţiunea distală a arcadei dentare şi pacienţi cu deschidere mică a cavităţii orale.
*2. Contraindicaţiile tratamentului conservator în cazul gangrenei pulpare sunt următoarele, cu excepţia:
a. Pacienţi cu afecţiuni generale grave;
b. Dinţi cu rădăcini drepte sau curburi uşoare ce pot fi depăşite;
c. Edentaţii subtotale maxilare
d. Pacienţi infirmi, greu deplasabili, pacienţi cu psihopatii;
e. Dinţi cu implantare slabă.
*3. Realizarea accesului in vederea tratamentului de canal al unui dinte cu gangrenă se realizează astfel:
a. La dinţii cu coroana intactă şi procese carioase la nivel cervical, se face trepanarea prin procesul carios
după îndepărtarea dentinei alterate;
b. La dinţii cu procese carioase proximale se face trepanarea prin procesul carios, păstrând intactă creasta
marginală;
c. La dinţii frontali superiori accesul se face dinspre vestibular pentru a avea vizibilitate bună;
d. La dinţii cu coroana intactă şi procese carioase la nivel cervical trepanarea se face la locul de elecţie,
după obturaţia provizorie a procesului carios;
e. La dinţii frontali inferiori accesul se face dinspre vestibular pentru a avea vizibilitate bună.
*4. Anomalii frecvente de canale prezintă:

a. Caninii superiori: 3 canale, unul palatinal şi două vestibulare,
b. Incisivii inferiori: 3 canale, unul vestibular şi două linguale;
c. Incisivii inferiori: 2 canale, unul vestibular şi unul lingual;
d. Molarii unu superiori: un canal central;
e. Molarii unu inferiori: un canal central.
Raspuns- c (pag. 162-163)
*5. Despre odontometrie sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. Reprezintă metoda modernă de permeabilizare a canalelor;
b. Metoda clinică este cea mai exactă pentru că se bazează pe simţul tactil;
c. Metodele electronice sunt rar utilizate dincauza erorilor frecvente ce pot să apară;
d. În cazul utilizării metodelor electronice canalul trebuie să fie foarte bine irigat pentru a nu se bloca
acele pe canal;
e. În cazul utilizării metodelor electronice canalul trebuie să fie uscat, măsurarea fiind influenţată negativ
de prezenţe soluţiilor de sterilizat canalul.
Raspuns- e (pag. 163-165)
*6. Preparaţia canalului în tratamentul gangrenei se face până la:

a. 2-3 mm de costricţia apicală pentru a nu împinge dincolo de apex dentina alterată şi infectată;
b. Dincolo de apex cu 2-3 mm pentru a îndepărta complet agenţii microbieni;
c. Până la nivelul constricţiei apicale, respectând conul cementar;
d. Uneori nu este necesară preparaţia canalului fiind suficiente numai metodele de sterilizare fizice şi
chimice;
e. Până la nivelul constricţiei apicale, fără a respecta conul cementar.
*7. Medicaţia folosită în dezinfecţia canalelor radiculare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, cu
excepţia:
a. Efect rapid bactericid şi fungicid;
b. Penetrabilitate redusă în ţesuturi;
c. Stabilitate chimică la păstrarea în soluţie;
d. Tensiune superficială mică;
e. Reducerea inflamaţiei periapicale.
*8. Pastele complexe cu antibiotice folosite în tratamentul gangrenei pulpare trebuie să respecte
următoarele condiţii:
a. Folosirea unor antibiotice cu potenţial alergizant moderat sau mare;
b. Utilizarea unor asocieri de antibiotice cu spectru mic de acţiune;
c. Nu sunt necesare substanţele antiinflamatoare;
d. Excipientul să aibă o difuzibilitate minimă;
e. Evitarea asocierii antibioticelor în mecanisme de acţiune antagonice.
*9. Tratamentul gangrenei cuprinde următoarele etape importante:

a. Evidarea canalului radicular de resturile pulpare şi dentina alterată;
b. Lărgirea canalului până la dentina sănătoasă sub spălături cu hipoclorit de sodiu;
c. Odontometria;
d. Infectarea canalului radicular şi a canaliculelor dentinare;
e. Nesigilarea spaţiului endodontic prin obturaţie etanşă.
*10. Conform lui Weine, constituie excepţii ale sistemelor de canale:

a. Canalul unic, drept până la apex ce se deschide într-un singur foramen apical;
b. Două canale independente ce se unesc într-un canal unic şi se deschid într-un singur foramen apical;
c. Două canale complet separate ce se deschid fiecare în foramene apicale separate;
d. Canalul unic ce pleacă din camera pulpară şi se bifurcă în două canale ce se deschid fiecare în
foramene apicale separate;
e. Canalul unic ce pleacă din camera pulpară şi se bifurcă în două canale care apoi se unesc înainte de a se
deschide într-un singur foramen apical.
Raspuns- e (pag 163)
Complement multiplu
1. Referitor la permeabilizarea canalelor radiculare, sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. Se face cu ace Miller sau Kerr fine şi foarte fine, fără presiuni şi brutalitate;
b. Se face cu ace Miller sau Kerr fine şi foarte fine, cu presiune, pentru a depăşi obstacolele dentinare de
pe canale;
c. Se pot folosi substanţe chimice de permeabilizare: EDTA, acid sulfuric;
d. Se poate lăsa pe canal o meşă cu acid sulfuric 48-72 de ore;
e. Se poate lăsa pe canal o meşă cu EDTA timp de 24 de ore sub pansament ocluziv.
2. Următoarele afirmaţii despre odontometrie sunt adevărate:

a. Se realizează înainte de permeabilizarea şi evidarea conţinutului canalului radicular;
b. Este metoda clinică cea mai exactă, pentru că se bazează pe simţul tactil al operatorului;
c. Utilizează frecvent metodele electronice, datorită preciziei lor;
d. În cazul utilizării metodelor electronice este necesară uscarea canalului, prezenţa hipocloritului de
sodiu influenţând negativ rezultatul;
e. Acul introdus în canal nu trebuie să vină în contact cu un material metalic de restaurare coronară.
Raspuns- c,d,e (pag. 163-165)
3. În gangrena pulpară, preparaţia canalului radicular se realizează astfel:

a. Tratamentul mecanic se realizează până la constricţia apicală;
b. Tratamentul mecanic se realizează până dincolo de constricţia apicală, depăşind-o cu 2-3 mm;
c. Se execută într-una sau mai multe şedinţe de tratament;
d Se fac spălături cu hipoclorit de sodiu;
e. Se utilizează substanţe chelatoare pentru uşurarea permeabilizării şi lărgirii canalului.
Raspuns- a,c,d,e (pag. 166-167)
4. Următoarele afirmaţii despre tehnica step back sunt adevărate:

a. Se mai numeşte şi telescopare regresivă;
b. Se mai numeşte şi telescopare progresivă;
c. Se recomandă în cazul canalelor cu o curbură uşoară spre moderată;
d. Se recomandă în cazul canalelor cu o curbură accentuată;
e. Se începe cu prepararea regiunii apicale.
5. Următoarele afirmaţii despre tehnica step down sunt adevărate:

a. Se mai numeşte şi telescopare regresivă;
b. Se mai numeşte şi telescopare progresivă;
c. Presupune o preparare telescopată ce porneşte din porţiunea apicală;
d. Presupune o preparare telescopată ce porneşte din porţiunea coronară a canalelor;
e. Are avantajul că permite accesul rectiliniu spre porţiunea apicală fără interferenţe mecanice dentinare;
6. Următoarele afirmaţii despre tehnica forţelor compensate, sunt adevărate:

a. A fost introdusă de Roane;
b. Permite tratamentul mecanic pe toată lungimea de lucru până la acul 55 fără transpoziţia apexului;
c. Este indicată în canalele cu curbură accentuată;
d. Este indicată în canalele cu curbură moderată;
e. Foloseşte ace tip pilă rigide cu vârf tăietor.
7. Următoarele afirmaţii despre tehnica step down - step back sunt adevărate:
a. Se mai numeşte tehnica dublei telescopări;
b. În etapa de pregătire step down, se lărgeşte treimea coronară şi medie a canalului cu ajutorul frezelor;
c. În etapa de pregătire step down, se lărgeşte treimea apicală a canalului;
d. Pregătirea zonei apicale se realizează cu ace Kerr file, unifile sau flexofile;
e. În etapa de pregătire step back, se lărgeşte treimea coronară şi medie.
8. Se instituie obligatoriu un tratament medicamentos înainte de obturaţia de canal, în următoarele situaţii:

a. Hiperemie preinflamatorie;
b. Pulpita acută seroasă parţială;
c. Pulpite cronice deschise;
d. Hemoragie abundentă;
e. Pulpită acută purulentă parţială.
9. Cauze locale ale hemoragiei pot fi:
a. Lezarea parodonţiului marginal;
b. Perforarea podelei camerei pulpare;
c. Hemofilie;
d. Afecţiuni hepatice cu alterarea mecanismelor de coagulare a sângelui;
e. Căi false radiculare.
10. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu sunt următoarele:

a. Parodontitele apicale cronice;
b. Parodontitele apicale acute;
c. Căile false radiculare;
d. Parodontitele marginale cronice;
e. Gangrena pulpară simplă.
Raspuns- a,c,e (pag. 200-202)
11. Medicaţia folosită în dezinfecţia canalelor radiculare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a. Efect rapid bactericid şi fungicid;
b. Tensiune superficială mică;
c. Tensiune superficială mare;
d. Să influenţeze calităţile fizico-chimice ale materialului de obturaţie de canal;
e. Stimularea proceselor de vindecare periapicale.
12. Acţiunea antiseptică a hidroxidului de calciu se bazează pe:

a. pH-ul alcalin 11-12;
b. pH-ul acid de care este răspunzător ionul OH;
c. Solubilitate foarte redusă în apă ce determină eliberarea treptată a ionului OH;
d. Solubilitate mare în apă ce determină dezinfecţia rapidă prin eliberarea masivă a ionului OH;
e. pH-ul alcalin 12-14 în funcţie de preparat.
13. Despre hidroxidul de calciu, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

a. Este un puternic bactericid;
b. Ionii OH difuzează atât în canaliculele dentinare cât şi în spaţiul periodontal, acţionând direct asupra
microorganismelor;
c. Dizolvă detritusutile organice necrozate şi infectate din canale;
d. Nu dizolvă detritusutile organice necrozate şi infectate din canale, singurul care poate face acest lucru
fiind hipocloritul de sodiu;
e. Stimulează secreţiile persistente din canale.
Raspuns- a,b,c (pag. 198-199)

a. Opreşte secreţiile persistente din canale ce apar în unele forme de parodontită apicală cronică;
b. Stimulează vindecarea leziunilor osteitice periapicale prin conversia pH-ului local către alcalinitate;
c. Se resoarbe uşor în caz de depăşire a foramenului apical;
d. Se resoarbe greu în caz de depăşire a foramenului apical;
e. Nu se poate folosi în tratamentul căilor false radiculare fiind inactivat de contactul cu sângele.
15. Indicaţiile de utilizare ale hidroxidului de calciu, sunt următoarele:

a. Gangrena simplă - aplicaţie unică pentru 1-2 săptămâni;
b. Parodontite apicale acute - domeniul cel mai important de utilizare;
c. Parodontite apicale cronice - se repetă aplicaţiile la intervale de trei luni până la confirmarea
radiologică a vindecării;
d. Pulpite acute purulente totale - aplicaţie unică de 24-48 de ore;
e. Căi false radiculare - tratamentul este mai îndelungat.
Raspuns- a,c,e (pag. 200-202)

a. Se poate eugenatul de zinc ca material de obturaţie coronară pentru că asigură o etanşeitate bună;
b. Se evită eugenatul de zinc pentru obturaţia provizorie deoarece preparatele pe bază de hidroxid de
calciu se întăresc la contactul cu eugenatul de zinc;
c. Se poate utiliza cu succes în tratamentul gangrenei pulpare simple;
d. Se poate utiliza cu succes în tratamentul parodontitelor apicale acute din prima şedinţă;
e. Se poate utiliza cu succes în tratamentul parodontitelor marginale cronice.
Raspuns- b,c (pag. 200-202)
17. Indicaţiile diatermiei în dezinfecţia canalelor radiculare sunt:

a. Înaintea tratamentului biomecanic în treimea apicală a canalului;
b. Înaintea aplicării primului pansament cu antiseptice;
c. După obturaţia de canal;
d. Între şedinţele de tratament cu antiseptice;
e. Între şedinţele de tratament cu antiseptice se poate aplica în fiecare zi.
18. Ozonoterapia este indicată în:

b. Parodontite apicale cronice;
c. Parodontite marginale cronice;
d. Pulpite purulente înaintea extirpării pulpare;
e. Tratamentul plăgii dentinare.
19. Ionoforeza este indicată în:

a. Hiperestezia dentinară;
b. Gangrena pulpară simplă;
c. Parodontite apicale cronice;
d. Parodontite apicale acute;
e. Căi false la nivelul camerei pulpare.
20. Ionoforeza este indicată în următoarele situaţii, cu excepţia:

a. Parodontite apicale acute;
b. Parodontite apicale cronice;
c. Gangrena pulpară simplă;
d. Prezenţa de corpi străini la nivelul canalelor radiculare;
e. Canale cu secreţie abundentă.
Raspuns- a,d,e (pag. 211-212)
21. Indicaţiile antibioticelor sunt următoarele:

a. Coafaj direct;
b. Coafaj indirect;
c. Pulpita acută purulentă înainte de extirparea pulpei;
d. Gangrena pulpară simplă;
e. După spălături cu soluţii antiseptice.
Raspuns-a,b,d (pag. 211)
Tema nr. 40. OBTURAREA CANALELOR RADICULARE
*1. În condensarea laterală la rece, conul de gutapercă principal trebuie să se oprească :

a. La constricţia apicală;
b. În treimea coronară a canalului;
c. La 3-4 mm de constricţia apicală;
d. În treimea medie a canalului;
e. La 0,5-1 mm de constricţia apicală.
*2. Ramolirea porţiunii apicale de 2mm a conului prin introducerea în cloroform durează:
a. 3-4 secunde;
b. 20 secunde;
c. 3 minute;
d. 2 minute;
e. 1 minut.
Raspuns- a (pag 225)
*3. Hand spreaderele au lungimea părţii active de:

a. 10 mm;
b. 15 mm;
c. 20 mm;
d. 25 mm;
e. 30 mm.
*4. Dezavantajele utilizării conurilor de argint în obturarea canalelor radiculare sunt:

a. Închidere precară a canalelor;
b. Are acţiune oligodinamică precară în condiţiile unei sigilări precare;
c. Radioopacitatea intensă a conului dă o falsă impresie de obturaţie neetanşă;
d. Flexibilitate mai mare decât a conurilor de gutapercă;
e. Tratamentul biomecanic incomplet nu asigură sigilarea apicală dorită.
Raspuns-e (pag 243)
*5. La proba conului master în tehnica de condensare termomecanică a gutapercii (Mc Spadden), acesta
trebuie să se oprească:
a. La apexul radiologic;
b. La constricţia apicală;
c. La 1,5 mm de constricţia apicală;
d. La 2 mm de constricţia apicală;
e. La 3-4 mm de constricţia apicală.
Raspuns-c (pag 235)
*6. Care sunt dezavantajele tehnicii de condensare laterală la rece a gutapercii:

a. Contraindicată după extirparea devitală;
b. Contraindicată în parodontitele apicale cornice fistulizate;
c. Obturaţie de canal neomogenă;
d. Contraindicată în perforaţiile podelei camerei pulpare;
e. Succes clinic nesigur.
Raspuns- c (pag 224)
*7.Tehnica de condensare termomecanică a gutapercii este indicată în
a. Canale curbe;
b. Resorbţii radiculare interne;
c. Resorbţii radiculare externe;
d. Canale înguste;
e. Canale scurte.
Raspuns- b (pag 235)
*8.Contraindicaţiile Biocalexului:
b. Curburi accentuate ale 1/3 apicale;
c. Parodontite apicale cornice;
d. Parodontite apicale cornice fistulizate;
e. Parodontite acute.
*9.Tehnica de obturaţie cu paste care se întăresc pe canal, are dezavantajul:

a. Variaţii volumetrice după priză;
b. Neomogenitatea obturaţiei;
c. Depăşirea frecventă a constricţiei apicale;
d. Solubilitate apreciabilă;
*10. Materialul de sigilare de elecţie pentru conurile de argint este:

a. Biocalexul;
b. Endometazona;
c. Cimentul fosfat de zinc;
d. Formula Rickert;
e. Gutaperca ramolită.
Raspuns- d (pag 248)
Complement multiplu
1. Indicaţiile Biocalexului sunt:
b. Curburi accentuate ale 1/3 apicale a rădăcinii, ce nu permit instrumentarea porţiunii respective a
canalului;
c. Persistenţa pulpei vii pe canal;
d. Parodontite apicale acute;
e. Aplicarea în jumătatea apicală a canalului, mai ales în canalele largi, pentru evitarea reacţiilor
inflamatorii.
Raspuns- a,b (pag 218)
2. Tehnica de condensare Mc Spadden e contraindicată în:

a. Canale cu multe ramificaţii;
b. Canale curbe;
c. Canale înguste;
d. Canale foarte largi;
e. Canale cu delta apicală.
Raspuns- b,c (pag 235)
3. Avantajele condensării laterale la cald a gutapercii prin tehnica Endotec sunt:

a. Nu dă leziuni termice ale parodonţiului apical;
b. Densitate mare a obturaţiei;
c. Facilitează dezobturarea uşoară;
d. Consum mic de conuri de gutapercă;
e. Omogenitate deosebită a obturaţiei.
Raspuns- b,c,d, e (pag 228)
4. Introducerea pastelor de obturaţie în canal se poate face cu:

a. Ace Miller;
b. Conuri de gutaperca;
c. Ace Lentullo;
d. Plugere prin pistonare;
e. Ace Neos-Hawes.
5. Indicaţiile obturaţiei segmentare cu rumeguş dentinar sunt:

a. Perforaţii ale foramenului apical;
b. Canale curbe;
c. Canale înguste;
d. Foramen apical larg;
e. Delta apicală.
Raspuns- a,d (pag 241)
6. Obturaţia de canal cu Biocalex este indicată în:

a. Parodontita apicală acută hiperemică;
b. Gangrena pulpară simplă;
c. Granulom simplu conjunctiv;
d. Granulom epitelial;
e. Dinţi cu canale largi în treimea apicală.
7. Avantajele finger-spreaderelor faţă de hand-spreadere sunt:

a. Nu disloca gutaperca;
b. Permite îndepărtarea cu uşurinţă din canal;
c. Presiune laterală mare, dezvoltată în timpul condensării gutapercii cu pericolul unei fracturi radiculare;
d. Conferă operatorului o mare sensibilitate tactilă;
e. Permite rotirea cu uşurinţă a spreaderului în jurul propriului ax, în ambele sensuri.
Raspuns- a, b,d,e (pag 223)
8. La obturarea canalului radicular cu acul Lentullo, acesta trebuie:

a. Să fie uşor îndoit
b. Să aibă spirale integre;
c. Să nu fie ruginit;
d. Să se verifice pătrunderea acului în turaţie în canal;
e. Sensul de rotaţie pentru propulsarea pastei în canal, să fie invers acelor de ceasornic.
Raspuns- b,c, (pag 215)
9. Biocalexul folosit ca pansament endodontic are acţiune benefică prin efectul:

a. Bactericid;
b. Bacteriostatic;
c. De stimulare a activităţii osteoblastelor periapicale;
d. De stimulare a activităţii osteoclastelor;
e. De pătrundere în ramificaţiile canalelor radiculare.
Raspuns- a,c,e (pag 217)
10. Utilizarea conurilor de titan în obturaţia canalelor radiculare are următoarele avantaje:
a. Lipsa coroziunii;
b. Biocompatibilitate;
c. Nedeformabile;
d. Rigiditate inferioară conurilor de argint;
e. Toate acestea.
Raspuns- a,b (pag 244)
11.Pentru realizarea unei obturaţii de canal segmentare se poate folosi:

a. Amalgamul de argint;
b. Conuri metalice de argint;
c. Conuri metalice de titan;
d. Gutaperca;
e. Amalgamul de cupru.
Raspuns-a,b,c,d (pag 238)
12. Caracteristicile obturaţiei segmentare cu amalgam de argint:

a. Bine tolerate de ţesuturile apicale;
b. Se resoarbe din canal;
c. Nu necesită ciment de sigilare;
d. Nu necesită canale cu secţiune circulară;
e. Nu asigură sigilare satisfăcătoare.
Raspuns- a,c d (pag 230)
13.Care din următoarele tehnici de obturaţie de canal se realizează prin injectarea gutapercii ramolite prin
încălzire:
a. Sistemul FibreFill;
b. Sistemul Ultrafil;
c. Condensarea verticală la cald;
d. Sistemul Obtura;
e. Tehnica McSpadden.
Raspuns- b,d (pag 237)
14. Alegerea acului Lentullo se face după:

a. Volumul canalului;
b. Lungimea canalului;
c. Integritatea fizică a acului Lentullo;
d. Topografia dinţilor;
e. Gradul de curbură al canalului.
Raspuns- a,c,d (pag 215)
15. Caracteristicile dispozitivului de condensare laterală la cald Endotec:

a. Posibilitatea ataşării unui opritor ocluzal din silicon;
b. Calibrarea perfectă a încălzirii;
c. Încălzire în 5 minute cu menţinerea constantă a temperaturii de lucru cât timp e activat butonul de
control;
d. Răcire lentă prin deconectare;
e. Simplu şi ergonomic.
Raspuns- a,b,e (pag 229)
16. Caracteristicile compactorului original McSpadden:

a. Propulsează gutaperca cu 1mm înainte şi vertical de tija sa;
b. Propulsează gutaperca cu 1 mm înainte şi lateral de tija sa;
c. Este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu baza spre vârf;
d. Acţionează ca un şurub cu răsucire inversă;
e. Este alcătuit din conuri suprapuse dispuse cu vârful spre bază.
17. In tehnica de injectare a gutapercii ramolite prin încălzire, este necesară respectarea următoarelor
reguli:
a. Trebuie evitată lărgirea excesivă a canalului;
b. Plasarea corectă a vârfului canulei;
c. Injectarea gutapercii la temperatura indicată de prospect;
d. Injectarea gutapercii la consistenţa adecvată;
e. Proba clinică a pluggerelor.
Raspuns- b,c,d,e (pag 237)
18. In tehnica Endotec, evitarea obturaţiei de canal cu depăşire se face prin:

a. Prepararea unui stop ocluzal adecvat;
b. Evitarea lărgirii constricţiei apicale;
c. Prepararea unui stop apical adecvat;
d. Prepararea minimă a canalului;
e. Control radiologic obligatoriu după prima manevră de condensare laterală convenţională la rece a
conului master.
Raspuns- b,c,e (pag 230)
19. Care sunt timpii operatori ai abturaţiei de canal cu con de gutaperca calibrat
a. Individualizarea conului de gutaperca;
b. Proba clinico-radiologică a conului;
c. Toaleta finală a canalului prin irigaţie;
d. Introducerea cimentului de sigilare în canal;
e. Condensarea cimentului de sigilare cu sprederul.
20. Care sunt avantajele tehnicii McSpadden:

a. Foarte rapidă;
b. Obturaţie densă şi omogenă;
c. Nu e laborioasă;
d. Obturează cea mai mare parte a spaţiului endodontic;
e. Buna etanşeizare apicală.
Raspuns- a,b,d,e (pag 234)
Tema nr. 41. TRATAMENTUL PARODONTITELOR APICALE

ACUTE ŞI CRONICE
Complement multiplu
1.Cum se poate realiza drenajul într-o parodontită apicală acută exudativă:
a. Endodontic;
b. Parodontal;
c. Transsinusal;
d. Transmaxilar;
e. Combinat.
2. Intensitatea manifestărilor clinice în parodontita apicală acută hiperemică consecutivă obturaţiei de canal
cu depăşire depinde de:
a. Starea parodonţiului apical înaintea obturaţiei de canal;
b. Interesarea canalului mandibular;
c. Interesarea sinusului maxilar;
d. Vârsta pacientului;
e. Calitatea materialului de obturaţie.
3. Tratamentul endodontic într-o parodontită apicală acută hiperemică generată de o pulpită acută
purulentă totală presupune:
a. Extirpare devitală;
b. Meşe cu Cresophen;
c. Meşe cu Walchoff;
d. Pastă cu antibiotice;
e. Extirpare vitală.
Raspuns- b,c,d,e (pag. 249)
4. Drenajul endodontic în parodontita apicală acută exudativă seroasă trebuie neapărat însoţit de:
a. Imobilizarea dintelui;
b. Anestezie plexală;
c. Folosirea piesei contraunghi pentru a micşora vibraţiile;
d. Confecţionarea unei chei de stents;
e. Extracţia dintelui.
Raspuns- a,d (pag. 253)
5. Tratamentul general medicamentos într-o parodontită apicală acută exudativă seroasă presupune
administrarea de:
a. Acid acetil salicilic 250 mg. de 3 ori pe zi;
b. Prednison 5 mg. de 4 ori pe zi;
c. Ampicilină 500 mg. de 4 ori pe zi;
d. Algocalmin 1 g de 2 ori pe zi;
e. Prişniţe cu apă la temperatura camerei.
6. Tratamentul parodontitelor apicale acute exudative purulente în faza submucoasă presupune:

a. Drenaj endodontic;
b. Drenaj transosos;
c. Incizia muco-periostală la nivelul abcesului,
d. Incizia mucoasei la nivelul abcesului;
e. Aplicarea lamei de dren pentru 24 de ore.
7. Tratamentul parodontitei apicale apicale acute arsenicale – forma grava presupune:

a. Se deschide complet camera pulpară;
b. Se îndepărtează complet pulpa coronară şi radiculară;
c. Se aplică în canale meşe îmbibate în dimercaptopropanol;
d. Extracţia dintelui şi chiuretarea alveolei;
e. Aplicarea în alveolă de conuri cu antibiotice.
Raspuns- d,e pag. 256)
8. Tratamentul parodontitei apicale acute arsenicale – forma uşoară presupune:

a. Îndepărtarea completă a pulpei coronare şi radiculare;
b. Tratamentul mecanic de canal;
c. Extracţia dintelui;
d. Aplicarea de meşe in alveolă cu dimercaptopropanol pentru 24 de ore;
e. Aplicarea în alveolă de conuri cu antibiotice.
9. Tratamentul parodontitei apicale acute hiperemice consecutive depăşirii apexului cu material de

obturaţie presupune:
a. Atitudine de expectativă;
b. Tratament antialgic şi antiinflamator;
c. Prişniţe cu apă rece;
d. Osteotomie transmaxilară;
e. Tratament cu antibiotice.
10. Schema de tratament în parodontiele apicale acute exudative purulente în stadiul endoosos presupune:
a. Drenaj endodontic asociat cu analgezice;
b. Incizie mucoperiostală;
c. Drenaj alveolar prin extracţia dintelui;
d. Prişniţe cu apă la temperatura camerei;
e. Infiltraţii plexale cu novocaină.
Raspuns- a,c (pag. 257 )
11. Cauzele persistenţei secreţiei pe canal sunt următoarele:

a. Lărgirea insuficientă a apexului în timpul tratamentului de canal;
b. Iritarea chimică a parodonţiului apical;
c. Începerea tratamentului conservator imediat după stingerea procesului inflamator;
d. Încercarea tratamentului conservator în forme de parodontită ce nu beneficiază de această posibilitate
terapeutică;
e. Utilizarea unor intensităţi prea mici ale curentului electric în ionoforeză.
12. Tratamentul parodontitei apicale cronice cu secreţie persistentă moderată presupune:

a. Lăsarea deschisă a dintelui;
b. Obturarea provizorie a canalului cu pastă iodoformată;
c. Aplicare de meşe cu antiseptic sub pansament ocluziv;
d. Obturarea provizorie a canalului cu pastă pe bază de hidroxid de calciu;
e. Drenaj prin fistula medicamentoasă.
13. Schema de tratament a parodontitelor apicale cronice cu secreţie abundentă cuprinde:

a. Drenaj endodontic şi lăsarea deschisă a dintelui;
b. Electrofulguraţie diatermică;
c. Obturaţia provizorie a canalului cu pastă pe bază de hidroxid de calciu;
d. Aplicarea de meşe cu antiseptic sub pansament semiocluziv;
e. Crearea unei fistule medicamentoase.
14. Tratamentul parodontitelor apicale fistulizate presupune:

a. Tratament chemo-mecanic de canal;
b. Spălături cu antiseptice pe traiectul dinte – fistulă;
c. Pansament semiocluziv cu antiseptice;
d. Chiuretajul apical;
e. Aplicarea de agenţi fizici.
15. Schema de tratament în parodontitele apicale cronice cu forme lezionale grave presupune:
a. Extracţia dintelui;
b. Tratament cu antiseptice;
c. Chiuretaj apical;
d. Rezecţie apicală;
e. Asocierea agenţilor fizici în tratamentul mecanic.
Raspuns- a,c,d (pag.260)
16. Tratamentul parodontitelor apicale cronice urmează în general aceleaşi etape cu ale tratamentului
gangrenei pulpare simple, cu excepţia situaţiilor clinice în care apar modificări determinate de:
a. Existenţa unor fistule;
b. Lărgire minimă a apexului în timpul tratamentului mecanic;
c. Persistenţa secreţiei pe canal;
d. Folosirea incorectă a agenţilor chimici;
e. Folosirea unor intensităţi mici ale curentului electric în ionoforeză.
Raspuns- a,c pag. 258)
17. Crearea fistulei medicamentoase ca soluţie de tratament în parodontitele apicale cronice cu persistenţa
secreţiei pe canal se indică la:
a. Dinţi frontali superiori;
b. Dinţi frontali inferiori;
c. Premolari superiori;
d. Premolari inferiori;
e. Molari superiori.
Raspuns- a,c pag. 259)
18. Tratamentul parodontitei apicale acute seroase exudative se face prin drenaj extern atunci când drenajul
endodontic nu se poate realiza datorită:
a. Fracturii radiculare;
b. Pivoţi endododntici existenţi în canal;
c. Ace rupte în canal;
d. Rădăcini drepte;
e. Meşe rămase pe canal.
Raspuns- b,c pag.253)
19. În prima fază a parodontitei apicale acute hiperemice postobturaţie, tratamentul este :
a. Antialgic;
b. Antiinflamator;
c. Antibiotice;
d. Iradieri cu raze infaroşii;
e. Anestezie tronculară periferică cu novocaină 1%.
20. Tehnica drenajului endodontic într-o parodontită apicalăacută seroasă presupune:

a. Anestezie plexală;
b. Imobilizarea dintelui;
c. Trepanarea la camerei pulpare la loculde elecţie;
d. Permeabilizarea canalelor;
e. Măsurarea lungimii de lucru.
1*. Când parodontita apicală acută hipremică este consecutivă acutizării unui proces cronic cu întinderi
lezionale grave, tratamentul de elecţie este:
a. Tratamentul cu antiseptice;
b. Tratamentul local cu antibiotice;
c. Rezecţie apicală;
d. Spălături endodontice cu apă;
e. Lăsarea dintelui deschis.
2*. În parodontitele apicale acute hiperemice postobturaţie de canal, durerea este mai intensă dacă:
a. Obturaţia de canal a fost făcută cu răşină epoxidică;
b. Cantitatea de material de obturaţie folosită, este mare;
c. Depăşirea se produce la dinţii frontali superiori;
d. Avem de-a face cu leziuni parodontale întinse;
e. Tramentul s-a efectuat la bărbaţi.
3*. Extracţia dinţilor cu parodontită apicală acută exudativă este indicată :

a. La dinţii cu valoare funcţională;
b. Să se facă pe cât posibil la cald;
c. La pacienţi tineri;
d. În cazurile în care nu se poateface tratament endodontic corect;
e. La dinţi cuprocesele carioase situate distal.
Raspuns- d pag. 254)
4*. În faza endoosoasă a parodontitei apicale acute exudative purulente tratamentul presupune:
a. Drenajul endodontic;
b. Tratament general cu antibiotice;
c: Drenaj endodontic asociat cu analgezice;
d. Administrarea de sedative;
e. Realizarea inciziei mucoasei.
5*.Tratamentul parodontitei apicale hiperemice consecutiv inflamaţiei pulpare presupune:

a. Drenajul endodontic;
b. Extirparea pulpei;
c. Spălături abundente cu soluţii antiseptice;
d. Lăsarea dintelui deschis până la calmarea fenomenelor inflamatorii;
e. Tratament general cu analgezice.
Raspuns- b pag. 255)
6*. În cazulparodontitei apicaleacute hiperemice consecutivă obturaţiei de canal executată corect, fără
depăşire, calmarea durerii se face prin:
a. Dezobturarea canalului;
b. Spălături endocanaliculare cu anrtiseptice;
c. Administrarea de antialgice şi antiinflamatoare;
d. Lăsarea dintelui deschis pănă la calmarea fenomenelor dureroase;
e. Tratament general cu antibiotice.
Raspuns- c pag. 255)
7*.Crearea fistulei medicamentoase se face prin obturarea canalului cu:

a. Pastă Chlumsky;
b. Pastă Walchoff;
c. Pastă pe bază de hidroxid de calciu;
d. Septomixina;
e. Pulpomixină.
Raspuns- b pag. 259)
8*. Tratamentul parodontitelor apicale cronice cu forme lezionale grave presupune:

a. Tratamentul de gangrenă;
b. Spălături pe traiectul dinte- fistulă;
c. Aplicarea de pansamente cu antiseptice;
d. Tratament chirurgical;
e. Obturarea provizorie a canalului cu pastăpe baza de hidroxid de calciu.
9*. Cauterizarea chimică, instituită ca soluţie terapeutică în parodontitele apicale cronice cu secreţie
persistentă pe canal, se face prin:
a. Aplicarea de meşe cu soluţie Walchoff;
b. Aplicarea de meşe cu soluţie tricrezolformalină;
c. Aplicarea de meşe cu soluţie acid tricloracetic;
d. Aplicarea de meşe cu soluţie Cresophene;
e. Aplicarea de meşe cu Septomixină.
Raspuns- c pag. 259)
10*. În cazul parodontitelor apicale cronice cu secreţie persistentă pe canal nu se face:

a. Drenaj endodontic;
b. Spălături cu soluţii anrtiseptice;
c. Obturarea provizorie a canalului cu pastă pe bază de hidroxid de calciu;
d. Tratament general cu antibiotice;
e. Extracţia dintelui.

Odontologie 34-41

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Odontologie 34-41

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ODONTOLOGIE

TEMA NR. 34 TRATAMENTUL CARIEI DENTARE

*7. Proprietăţile cimentului eugenolat de zinc sunt:

*8. Dezavantajele utilizării lacurilor dentare sunt:

2. Consideraţii privind finisarea pereţilor şi marginilor de smalţ:

4. Obiectivele obturaţiei de bază sunt:

5. Avantajele CIS cu mecanism dublu de priză comparativ cu cele convenţionale, sunt:

6. Accesul răşinii adezive în profunzimea dentinei este influenţată de următorii factori:

7. Parametrii clinici care perimetrează procesul de gravare acidă sunt:

10. Cimentul fosfat de zinc de tip II are următoarele proprietăţi:

11. Indicaţiile compozitelor fluide sunt:

12. Calităţile materialului ideal de coafaj indirect sunt:

13. Răşinile de cimentare au următoarele proprietăţi:

14. Plaga dentinară hibridizată are o grosime de:

TEMA NR. 35. ETIOPATOGENIA CARIEI DENTARE

*1. Schimburile ionice dintre smalţ şi mediul bucal:

*3. Se semnalează apariţia de carii cu aspect exploziv în următoarele situaţii:

*4. Cel mai important hidrocarbonat alimentar este:

*5. Cel mai mare potenţial cariogen îl are:

*6. În etipatogenia cariei dentare sunt incriminaţi:

*7. Carenţa în vitamina D:

*8. Volumul zilnic al secreţiei salivare globale este de:

2. Concentraţia calciului salivar este influenţată de:

3. În cazul fluorului clearance-ul are anumite aspecte particulare:

4. Capacitatea de tamponare a lichidului bucal depinde de:

5. Prelungirea timpului de clearance în cazul hidrocabonatelor poate fi cauzată de:

6. Grupe de populaţie în care alimentaţia creşte riscul la carie:

7. Rata de formare şi localizarea placii bacteriene variază fiind influenţată de:

8. Confrom teoriei proteolitice acţiunea proteolitică se declanşează în smalţla nivelul:

9. Teoriile mecanismelor externe sunt următoarele:

12. Au posibilitatea de a acţiona ca antigene:

13. La nivelul smalţului senescenţa produce:

14. Îmbătrânirea ţesutului pulpar se manifestă prin:

15. Teoriile mecanismelor interne în geneza cariei dentare sunt:

17. Dintre îndulcitorii calorici menţionăm:

18. Îndulcitorii necalorici sunt:

19. Aderenţa microbiană:

20. Dintre constituenţii plăcii bacteriene enumerăm:

21. Caria explozivă este prezentă în:

22. În cariile acute explozive:

Tema nr. 36. FORMELE ANATOMO-CLINICE ALE PULPITELOR DINŢILOR PERMANENŢI

*1. La examenul microscopic în pulpita cronică deschisă ulceroasă apar:

*2. Diagnosticul diferenţial al hiperemiei periinflamatorii se face cu:

*3. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute purulente parţiale se face cu:

*4. Diagnosticul pozitiv al pulpitei seroase totale se stabileşte pe:

*5. În hiperemia preinflamatorie apar următoarele modificări morfologice:

*6. Este cunoscută şi ca „turbarea dinţilor”:

*7. În hiperemia periinflamatorie durerea persistă:

*8. În pulpita purulentă totală durerea are următoarele caractere:

*9. În pulpita acută seroasă parţială examenul clinic pune în evidenţă:

*10. Diagnosticul diferenţial al pulpitei acute seroase parţiale se face cu:

2. Tratamentul hiperemiei periinflamatorii presupune:

3. În pulpita acută seroasă totală pacientul acuză:

4. Diagnosticul diferenţial al pulpitei seroase parţiale se face cu:

6. Diagnosticul pozitiv al pulpitei cronice deschise ulceroase se pune pe:

7. Tratamentul pulpitei purulente totale presupune:

8. Care dintre următoarele afecţiuni pulpare poate fi reversibilă:

9. Pulpita cronică deschisă polipoasă evoluează spre:

10. Pulpitele cronice deschise sunt:

11. Pulpita cronică închisă hiperplazică evoluează şi se complică cu:

12. Pulpitele cronice închise au următoarele trăsături comune:

13. Diagnosticul diferenţial al pulpitei cronice închise hiperplazice se face cu:

14. În pulpita cronică deschisă se observă: