Tema gi n g i va le.

A spe cte
ec es i u ni
i cu l a re .R
i n t err ad
i le n ic
Leziun . E xa m e n u l cl i
i ol o g ice
r a d

Student:Bîtcă Diana
Cuprins

1.Leziunile interradiculare;
2.Recesiunile gingivale;
3.Aspecte radiologice parodontale;
4.Examenul clinic a pacientului
parodontopat.
Leziunile interradiculare
 Noţiune
Termenul de leziune de furcaţie (leziune interradiculară) se referă la afectarea bi-
sau tri- a furcaţiei dinţilor pluriradiculari în cursul bolii parodontale, ca urmare a
fenomenului de osteoliză.
Apar frecvent la primii molari mandibulari, cel mai puţin afectaţi fiind premolarii
superiori.
Depistarea şi evaluarea acestor leziuni:examen clinic riguros cu ajutorul
sondei parodontale special de furcaţie şi pe baza examenelor complementare
imagistice – radiografii retroalveolare şi ortopantomograme.
 Clasificare
În funcţie de distrucţia tisulară

în plan orizontal în plan vertical

diamentrul V-O al defectului distanţa dintre un reper osos şi baza
defectului sau un reper dentar şi zona
de furcaţie.
 •Sonda parodontală nu pătrunde
interradicular;
Gradul I – stadiul •Defectul cuprinde mai puţin de 1/3
din diametrul V-O al spaţiului
incipient – leziune interradicular;
debutantă : •Septul interradicular este aproape
intact;
•Există o pungă supraosoasă
datorită uşoarei alveolizei din zona
furcaţiei;
•PeRx – imaginea este
neconcludentă.
 •Sonda parodontală pătrunde
inter-radicular doar pe o
adâncime mică - 1-3 mm fără a fi
transfixiantă;
Gradul II – leziune •Defectul cuprinde mai mult de
1/3 din diametrul V-O al spatiului
parţială interradicular;
•Septul interradicular prezintă
distrucţie mai accentuată;
•Pe Rx – oarecare
radiotransparenţa, mai
accentuată în porţiunea coronară
a septului inter-radicular.
 •Sonda parodontală pătrunde dintr-o
parte în cealaltă a spaţiului
interradicular. Leziunea este în esenţă
Gradul III – un tunel vestibular oral;
leziune completă •Examen Rx - radiotransparenţa
crateriformă la nivelul furcaţiei ce
creează o componentă verticală
împreună cu pierderea osoasă
orizontală;
•Orificiile vestibulare şi orale ale
furcaţiei sunt acoperite de ţesut
gingival.
 •Osul interradicular
Gradul IV este complet distrus;
•Furcaţia este
vizibilă clinic,
ţesuturile moi
migrând spre apical.
 Clasificarea în plan vertical
FLETCHER
MEYER •Subgrup A: 0-3mm
Apreciază nivelul cel mai apical al pierderii osoase •Subgrup B: 4-7mm;
inter-radiculare faţă de osul adiacent: •Subgrup C: peste 7mm

Ø LIR – infraosoase ;
Ø LIR – juxtaosoase ;
Ø LIR – supraosoase.
Tratamenul leziunilor de
furcație
Conceptele de tratament ale leziunilor de
furcaţie sunt la ora actuală următoarele :
1. Menţinerea furcaţiei;
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie;
3. Desfiinţarea furcaţiei;
4. Închiderea furcaţiei prin inserţie nouă.
 Tratamentul LIR de gradul I:
1. Menținerea furcației•Menţinerea
furcaţiei este obiectivul principal pentru a stabiliza
leziunea şi a împiedica progresia spre grade mai
mari de afectare.

•Detartraj şi surfasaj radicular;

•Detartraj în câmp deschis.
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie
•Se realizează prin lambou poziţionat apical,
odontoplastie, osteoplastie cu ostectomie.
•Odontoplastia - îndepărtarea proiecţiilor de
smalţ de la nivelul coroanei până în interiorul
rădăcinii. Deoarece ţesutul conjunctiv nu aderă
de acest smalţ , prelungirile acestea trebuie
îndepărtate când se doreşte formarea unei noi
inserţii sau regenerare osoasă.
•Unghiurile ascuţite de la nivelul zonei de
furcaţie se rotunjesc şi se lustruiesc.
Tratamentul LIR de gradul II:

•Menținerea furcației – prin

chiuretaj în câmp deschis cu
lambou;
•Eliminarea furcaţiei
Øamputaţie radiculară
Øhemisecţiune;
•Închiderea furcaţiei –
chiuretaj prin operaţie cu
lambou şi tehnica de
regenerare tisulară ghidată
RTG.
•Amputaţie şi hemisecţiunea radiculară în scopul eliminării
furcaţiei sunt metode larg răspândite. Se indică pentru dinţii
pluriradiculari cu afectare de gradul II şi III a furcaţiei şi care trebuie
utilizaţi ca dinţi stâlpi de punte.constă în îndepărtarea unei rădăcini
fără porţiunea coronară corespunzătoare. Se recomandă la molarii
maxilari când leziunea de furcaţie se situează între cele două
rădăcini vestibulare.
•Hemisecţia sau premolarizarea constă în îndepărtarea rădăcinii şi
a porţiunii corespunzătoare a coroanei. Se realizează la nivelul
molarilor mandibulari şi constă în îndepărtarea unei rădăcinii fie
mezială, fie distală. Condiţia este ca rădacina restantă să poată fi
tratată corect endodontic şi reconstruită protetic.
•Bisecţia sau bicuspidarea constă în secţionarea coroanei cu
separarea porţiunii meziale de cea distală eliminându-se astfel zona
retentivă interradiculară. Se indică la molarii inferiori cu rădăcini
lungi, divergente şi în pierdere de os limitată la nivelul furcaţiei.
REGENERAREA TISULARĂ GHIDATĂ

Constă în blocarea proliferării ţesutului epitelial în interiorul

defectelor osoase parodontale și de stimulare a restructurării
conjunctive desmodontale.

Regenerarea tisulară ghidata este o modalitate terapeutică realizată

prin tehnici chirurgicale care folosesc in principal bariere mecanice
cu valoare biologică: matrice de biovitroceramică în colagen și care
conduc la regenerarea gingivo-parodontala
Tratamentul LIR de gradul III:
•Metoda de tratament :
•Operaţii cu lambou în formă precoce
RTG.
•În formă avansată :
•Conturare osoasă şi modelarea
suprafeţei radiculare adiacente furcaţiei.
•Deschiderea şi expunerea zonei de
furcaţie pentru acces facil şi îndepărtarea
plăcii de către pacient.
•Rezecţia sau amputaţia radiculară –
îndepărtarea unei rădăcinii a molarilor
superiori fără porţiunea coronară
corespunzătoare.
Recesiunea gingivală
 Noţiune
Se defineşte ca o deviere neinflamatoare a marginii
gingivale spre apical care duce la dezgolirea rădăcinilor
dentare sensibilitate dentară şi inestetic gingival.

Recesiunea gingivală se atîrnă la afecţiunile cu acţiune

negativă asupra esteticului facial, iar ca urmare şi asupra
psihicii pacientului.
Factori etiologici cauzali
1. Periajul gingivo-dentar printr-o tehnică incorectă, inclusiv periaj excesiv

2 .Placa bacteriană

3 .Factori iatrogeni:
A. Obturaţii debordante;
B. Croșetele protezelor parţiale;
C. Aparatele ortodontice incorect confecţionate;
D. Microproteze cu limite dento-protetice subgingivale, care nu respectă spaţiul biologic.
E. După intervenţii chirugicale ca gingivectomia, operaţii cu lambou, urmate de vindecarea
prin fibrozare retractilă a marginii gingivale.
Factorii etiologici ai recesiunilor gingivale
(ChetrușV.)
1.Particularităţile anatomo-fiziologice a structurii proceselor alveolare ex:
A. Dinţii cu rădăcini voluminoase ;
B. Vestibulul cavităţii bucale mic.
II. Anomalii ale dinţilor, arcadelor dentare şi a ocluziei.
A. Supracontacte dentare
B. Protruzie
C. Ocluzie profundă
D. Tortoanomalii
E. Dinţi vestibularizaţi
F. Ecuator slab pronunţat ori lipsa lui
III. Factorul microbian
IV. Trauma repetată a gingiei
V. Deprinderile vicioase
VI.Tratamentul ortodontic
VII.Patologiile iatrogene
 Clasificarea Clasa I: recesiuni profunde și late

recesiunilor Sullivan Clasa II: recesiuni superficiale și

late
și Atkins (1968)
Clasa III: recesiuni profunde și
înguste

Clasa IV: recesiuni superficiale și

înguste
 Clasa I: Recesiunea nu se extinde de joncţiunea
muco-gingivală. Înălţimea papilelor interdentare
Clasificarea nu este afectată.

recesiunilor gingivale Clasa II: Recesiunea gingivală se extinde până

la /sau depășește joncţiunea muco-gingivală.
Miller (1985) Înălţimea papilelor interdentare nu este afectată.

Clasa III: Recesiunea gingivală se extinde sau

depășește joncţiunea muco-gingivală. Recesiune
cu afectarea ţesutului osos şi înălţimei papilelor
interdentare, poate fi : a. fără implicarea dinţilor
vecini b. cu implicarea dinţilor vecini

Clasa IV: Recesiunea gingivală se extinde sau

depășește joncţiunea muco-gingivală. Pierderea
gingiei şi a ţesutului osos în regiunile interdentare
este circulară.
Pronosticul succesului în tratamentul
recesiunilor gingivale

Va putea fi apreciat în funcţie de:

1. Forma recesiunii gingivale
2. Tehnica operatorie aleasă;
3. Calitatea vindecării gingiei
4. Igiena orală.
Aspecte radiologice în pardontologie
Imaginea radiologică – un complex de
reprezentări grafice bidimensionale,
materializate optic pe filmul radiografic,
ecranul radioscopic sau monitorul video,
corespunzătoare structurilor anatomice sau
patologice a regiunii investigate
Radiografia în incidenţă izometrică ,ortoradială
Izometria proiectiei se obtine prin inclinarea fasciculului
de radiatii astfel incat raza centrala sa fie perpendiculara
pe bisectoarea unghiului format de axul dintelui si film.
Pentru orientarea corecta, planul ocluzal al maxilarului
de radiografiat se aseaza orizontal. Dieck a introdus un
sistem standard de inclinare a razei centrale, masurat in
grade:-pentru maxilar, inclinarea craniocaudala de 40° la
incisivi si canini si de 35° la premolari si la 30°la molari.
-pentru mandibula, inclinarea craniocaudala de 20° la
incisivi si canini, de 15° la premolari sila 10° la molari.

Principiul ortoradialitatii presupune orientarea

fasciculului incident catre centrul imaginar al
semicercului pe care este inscrisa fiecare arcada.
Raza centrala va fi indreptata spre apexul dintelui.
Astfel, ortodontalitatea este comparabila in plan
orizontal cu izometria aplicata in plan vertical.
 Radiografia retroalveolră

Radiografii dentare periapicale,

retroalveolare Radiografia obtinuta
surprinde in intregime toate
componentele anatomice a 2-3 dinti
alaturati si parodontiului aferent. Se pot
depista: leziuni carioase, chisturi
radiculare, leziuni parodontale si
pulpoliti, resturi radiculare, traumatisme
dentoalveolare, dinti neerupti sau in
curs de eruptie, vizualizarea morfologiei
radiculare, tratamente endodontice,
rezectii apicale, evaluarea implantelor,
postoperator.
 Ortopantomografie
Reprezinta o imagine a dintilor, maxilarului si tesuturilor
inconjuratoare, obtinuta prin expunere la radiatii
electromagnetice. Radiografia panoramica ofera
imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur
film. In timpul procedurii, mecanismul se roteste in jurul
capului, in timp ce pacientul este complet nemiscat.
Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri
mai greu accesibile, cum ar fi maselele de minte sau
articulatiile temporo-mandibulare. Desi pune foarte bine
in evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in
aceasta zona, imaginea panoramica nu este eficienta
evaluarea densitatii osoase si a cariilor.

Ortopantomografia este indicata in evaluarea initiala

in cadrul planului de tratament, in leziuni osoase sau
dinti neerupti, in evaluarea starii parodontale si
structura osoasa de sustinere, in vizualizarea
molarului 3, in fracturi osoase maxilare sau
mandibulare, pentru preimplant in vederea evaluarii
inaltimii osoase.
Tomografia Computerizată cu
fascicolul conic

Permite vizualizarea dinților și a

raporturilor cu structurile
anatomice învecinate de manieră
tridimensională. Investigarea
CBCT se recomandă doar ca
examen complementar și nu de
rutină, dar numai după anamneză
și examenul clinic al pacientului.
Radiografia pungilor parodontale

Radiografii efectuate după

introducerea în pungile
parodontale a unor “trasori
radioopaci” (conuri de
gutapercă ) precizează
adâncimea acestora și
diferența dintre profunzimea
clinică și imaginea
radiologică.
Repere generale

Osul alveolar :
-maxilar: desenul trabecular îmbracă aspectul unei rețele de finețe;
- mandibulă: desenul trabecular prezintă trabecule mai groase dispuse orizontal.
Spațiul periodontal:
Normal: îngust și de lățime constantă de-a lungul întregii rădăcini a dintelui;
Modificări patologice: apariția de lărgire a spațiului periodontal. Corticala
alveolară internă (lamina dura).
Examenul clinic al pacienților
Metodologia examinării bolnavului parodontopat
cuprinde 3 etape principale:

1.anamneza,în care datele referitoare la îmbolnavire sunt

relatate de bolnav ;

2.examinarea clinica obiectivă;

3.examene complementare;
Anamneza
Reprezintă prima etapă a examinări,care se bazează pe întrebari s interpretarea
raspunsurilor date de bolnav ,precum şi observaţii asupra acestuia.

Prin anamneză ,se obtin date privind:

a)identitatea;
b)vârsta
c)sexul;
d)ocupatia;
e)motivele prezentării la medic;
f)felul masticatei si obiceiurile alimentare;
g)istorcul afectiuni;
h)viciile
Examenul clinic obiectiv
EXOBUCAL
• Inspecție • Percuție • Palpare

Examinarea Facială
• din partea frontală și laterală.
• forma feței
• simetria sau asimetria feței
• aspectul pielii facial
• schimbările de culoare
• integritatea, roșeața buzelor, proporția buzelor și a trasaturilor feței.
Examenul endobucal

Evaluarea Parodontală
• Sângerări la sondare
• 10-20 g presiune
• Sângerarea poate apărea imediat
• Câteva secunde după sondare
• Prezența exudatului
• Uneori se referă la supurație
• Este puroi care poate fi exprimat dintr-o pungă parodontală.
• Exudatul este compus în principal din celule albe sanguine moarte
• Poate să apară la orice infecție, inclusiv boala parodontală.

Mobilitatea Dentară
• Mobilitate orizontală. - Mișcarea dintelui într-o direcție ves4bulară spre linguală.
• Mobilitate verticală. -Abilitatea de a adânci dintele a alveola sa.
Examene complementare
Examenul radiologic - se utilizează radiografia alveolară, cu film muşcat, radiografia panoramică (O.P.T.),
radiografie computerizată şi radiografie tridimensională, etc.
Se observă rezorbţia osoasă, atrofia osoasă, spaţiul alveolar dentar lărgit, conturul osos întrerupt la nivelul septului
interdentar şi furcaţiilor – forma atrofiei, structura osoasă, valoarea implantării, morfologia spaţiului
dentoalveolar.
Modele de studiu – oferă date privind forma arcadelor, poziţia dinţilor, relaţii ocluzale, volumul gingiei şi al
papilelor gingivale, nivelul retracţiei, tumefacţii sau pierderi de substanţă, aderenţa papilei şi a gingiei la suprafaţa
dintelui.
Evidenţierea plăcii bacteriene se face cu coloranţi organici (albastru de metilen).
Examen foto – fotografia iniţială color poate fi comparată cu fotografia după tratament pentru evaluarea efectului
tratamentului şi ca probă martor.

Analize generale de laborator

Se vor efectua: Hemoleucogramă, VSH, sumar de urină, probe hepatice, timol, timp de sângerare, colesterol, Ca ionic şi
total, T.A., electrocardiogramă, hematocrit, etc.

Examenul funcţional – poate să evidenţieze o disfuncţie masticatorie, fizionomică, de fonaţie, etc

Parodontograma
Transcriere grafica a datelor obtinute prin parodontometrie, indicand adancimea pungilor parodontale, a
retractiei gingivale si a mobilitatii dintilor.