Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A spe cte
ec es i u ni
i cu l a re .R
i n t err ad
i le n ic
Leziun . E xa m e n u l cl i
i ol o g ice
r a d
Student:Bîtcă Diana
Cuprins
1.Leziunile interradiculare;
2.Recesiunile gingivale;
3.Aspecte radiologice parodontale;
4.Examenul clinic a pacientului
parodontopat.
Leziunile interradiculare
Noţiune
Termenul de leziune de furcaţie (leziune interradiculară) se referă la afectarea bi-
sau tri- a furcaţiei dinţilor pluriradiculari în cursul bolii parodontale, ca urmare a
fenomenului de osteoliză.
Apar frecvent la primii molari mandibulari, cel mai puţin afectaţi fiind premolarii
superiori.
Depistarea şi evaluarea acestor leziuni:examen clinic riguros cu ajutorul
sondei parodontale special de furcaţie şi pe baza examenelor complementare
imagistice – radiografii retroalveolare şi ortopantomograme.
Clasificare
În funcţie de distrucţia tisulară
Ø LIR – infraosoase ;
Ø LIR – juxtaosoase ;
Ø LIR – supraosoase.
Tratamenul leziunilor de
furcație
Conceptele de tratament ale leziunilor de
furcaţie sunt la ora actuală următoarele :
1. Menţinerea furcaţiei;
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie;
3. Desfiinţarea furcaţiei;
4. Închiderea furcaţiei prin inserţie nouă.
Tratamentul LIR de gradul I:
1. Menținerea furcației•Menţinerea
furcaţiei este obiectivul principal pentru a stabiliza
leziunea şi a împiedica progresia spre grade mai
mari de afectare.
2 .Placa bacteriană
3 .Factori iatrogeni:
A. Obturaţii debordante;
B. Croșetele protezelor parţiale;
C. Aparatele ortodontice incorect confecţionate;
D. Microproteze cu limite dento-protetice subgingivale, care nu respectă spaţiul biologic.
E. După intervenţii chirugicale ca gingivectomia, operaţii cu lambou, urmate de vindecarea
prin fibrozare retractilă a marginii gingivale.
Factorii etiologici ai recesiunilor gingivale
(ChetrușV.)
1.Particularităţile anatomo-fiziologice a structurii proceselor alveolare ex:
A. Dinţii cu rădăcini voluminoase ;
B. Vestibulul cavităţii bucale mic.
II. Anomalii ale dinţilor, arcadelor dentare şi a ocluziei.
A. Supracontacte dentare
B. Protruzie
C. Ocluzie profundă
D. Tortoanomalii
E. Dinţi vestibularizaţi
F. Ecuator slab pronunţat ori lipsa lui
III. Factorul microbian
IV. Trauma repetată a gingiei
V. Deprinderile vicioase
VI.Tratamentul ortodontic
VII.Patologiile iatrogene
Clasificarea Clasa I: recesiuni profunde și late
Osul alveolar :
-maxilar: desenul trabecular îmbracă aspectul unei rețele de finețe;
- mandibulă: desenul trabecular prezintă trabecule mai groase dispuse orizontal.
Spațiul periodontal:
Normal: îngust și de lățime constantă de-a lungul întregii rădăcini a dintelui;
Modificări patologice: apariția de lărgire a spațiului periodontal. Corticala
alveolară internă (lamina dura).
Examenul clinic al pacienților
Metodologia examinării bolnavului parodontopat
cuprinde 3 etape principale:
3.examene complementare;
Anamneza
Reprezintă prima etapă a examinări,care se bazează pe întrebari s interpretarea
raspunsurilor date de bolnav ,precum şi observaţii asupra acestuia.
Examinarea Facială
• din partea frontală și laterală.
• forma feței
• simetria sau asimetria feței
• aspectul pielii facial
• schimbările de culoare
• integritatea, roșeața buzelor, proporția buzelor și a trasaturilor feței.
Examenul endobucal
Evaluarea Parodontală
• Sângerări la sondare
• 10-20 g presiune
• Sângerarea poate apărea imediat
• Câteva secunde după sondare
• Prezența exudatului
• Uneori se referă la supurație
• Este puroi care poate fi exprimat dintr-o pungă parodontală.
• Exudatul este compus în principal din celule albe sanguine moarte
• Poate să apară la orice infecție, inclusiv boala parodontală.
Mobilitatea Dentară
• Mobilitate orizontală. - Mișcarea dintelui într-o direcție ves4bulară spre linguală.
• Mobilitate verticală. -Abilitatea de a adânci dintele a alveola sa.
Examene complementare
Examenul radiologic - se utilizează radiografia alveolară, cu film muşcat, radiografia panoramică (O.P.T.),
radiografie computerizată şi radiografie tridimensională, etc.
Se observă rezorbţia osoasă, atrofia osoasă, spaţiul alveolar dentar lărgit, conturul osos întrerupt la nivelul septului
interdentar şi furcaţiilor – forma atrofiei, structura osoasă, valoarea implantării, morfologia spaţiului
dentoalveolar.
Modele de studiu – oferă date privind forma arcadelor, poziţia dinţilor, relaţii ocluzale, volumul gingiei şi al
papilelor gingivale, nivelul retracţiei, tumefacţii sau pierderi de substanţă, aderenţa papilei şi a gingiei la suprafaţa
dintelui.
Evidenţierea plăcii bacteriene se face cu coloranţi organici (albastru de metilen).
Examen foto – fotografia iniţială color poate fi comparată cu fotografia după tratament pentru evaluarea efectului
tratamentului şi ca probă martor.