SUBIECTE TALOI

1. Cauzele edentației parțiale

 Complicațiile cariei dentare
 Parodontopatia
 Etiologie mixtă (complicațiile cariei + parodontopatie)
 Abraziune exagerată
 Traumatisme
 Intervenții chirurgicale pentru tumori
 Anodonții
 Distrofii grave
 Migrări verticale și orizontale exaggerate
 Tratamente stomatologice incorecte
 Neglijența pacientului față de tratamentul dentar

2. Migrările orizontale – tipuri și descriere

 Acestea sunt:
o Mezializări
o Distalizări
o Rotații
o Vestibularizări
o Oralizări
 Migrările orizontale pot fi prin:
o Translația totală a dintelui (pierderea M1 până la 9 ani, M2 efectuează mișcare prin
translație, putând să închidă spațiul edentat)
o Înclinare (mai frecvente la mandibulă; după 12 ani migrările orizontale se fac
frecvent prin înclinarea coroanelor către spațiul edentat, ceea ce duce la o solicitare
nefiziologică a parodonțiului acestor dinți prin faptul că forțele verticale din timpul
masticației nu se mai transmit în axul lung al dintelui). Înclinările peste 30° duc la
pierderea valorii protetice a acestor dinți, deoarece spre partea în care s-a făcut
înclinarea se exercită presiuni asupra alveolei.
 Migrările orizontale explică lipsa de rezistență a dinților la forțele orizontale tangente
arcadelor, consecutive pierderii punctelor de contact interdentare
 Rotațiile determină dificultăți în plasarea croșetului și impun deseori acoperirea dintelui cu
microproteze
 Lingualizările pot face dificilă sau imposibilă inserția protezei parțiale, mai ales a barelor
linguale
 Vestibularizările creează zone de retenție exagerată pentru croșete sau chiar împiedică
inserția protezei, croșetele neputând să treacă de aceste zone retentive fără intervenții
proprotetice

3. Migrările verticale – tipuri și descriere

 Acestea se produc la nivelul dinților antagoniști spațiului edentat. Acești dinți fiind lipsiți de
stimuli funcționali migrează spre spațiul edentat
 Tipuri: egresiunea și extruzia

1
  Egresiunea = migrarea verticală a dintelui împreună cu procesul alveolar. Este întâlnită
frecvent la dinții cu parodonțiu sănătos, la M2 superiori. În urma egresiunii se poate ocupa
în întregime spațiul edentat, dinții migrați venind în contact cu mucoasa crestei antagoniste.
Această situație impune extracția dinților pentru realizarea tratamentului protetic.
 Extruzia = migrarea verticală a dinților fără proces alveolar. Se întâlnește frecvent la dinții
afectați parodontal. Se produce mai repede decât egresiunea.

4. Enumerați situațiile clinice specifice tratamentului cu PPM

 Edentații clasa I (termino-terminale)
 Edentații clasa a II-a (terminale unilaterale)
 Edentații combinate (termino-laterale sau fronto-latero-terminale)
 Edentații cu existența unui număr mic de dinți (2-5). Dacă aceștia sunt repartizați bilateral
sunt condiții bune pentru menținerea și stabilizarea PPM, față de repartiția unilaterală a
acestora.
 Edentații subtotale

5. Enumerați situațiile clinice care exclud tratamentul prin punte

 Edentații laterale întinse (clasa a III-a) – de la C la M3 care deși nu sunt mobili au valoare
parodontală scăzută
 Edentații frontale sau laterale reduse, cu afectarea parodontală a tuturor dinților
 Edentații frontale sau laterale reduse, când există contraindicațiile șlefuirii dinților (afecțiuni
generale) sau pacientul refuză
 Edentații în zona de curbură a arcadei (IL, C, PM1)
 Edentații frontale cu pierdere de substanță osoasă
 Edentații frontale – artificii de montare ale dinților artificiali (treme, diasteme, încălecări,
rotații)
 Edentații frontale cu anumite forme, mărimi, culori ale dinților
 Edentații care se asociază cu comunicări buco-sinuzale sau buco-nazale (PPM au și rol de
obturator)
 Edentații care necesită reevaluarea DVO

6. Inspecția crestelor alveolare

 Crestele alveolare reprezintă zona de sprijin muco-osos al șeilor protetice
 Coama crestelor (zona de sarcină primară) suportă presiunile din timpul masticației (forțe
verticale), iar versantele laterale (zonele de sarcină secundară) suportă presiuni oblice sau
orizontale.
 Pentru creste vom aprecia:
o Înălțimea – crestele atrofiate nu oferă sprijin muco-osos și nici stabilizare orizontală
o Forma – netedă sau neregulată. Dacă există proeminențe osoase acestea vor
determina leziuni de decubit. Pentru aceasta este necesar să se facă regularizare
chirurgicală sau folierea modelului în vederea despovărării zonei respective.
o Gradul de retentivitate al crestelor (retentive, neutre, neretentive)
o Direcția crestelor – înclinările crestelor meziale sau distale favorizează deplasările în
sens sagital, cu suprasolicitarea dinților restanți
o Aspectul mucoasei – hiperemie, hiperplazie, eroziune. Hiperemia poate apărea în
diverse afecțiuni, medicul trebuind să identifice cauza. Vechii purtători de proteze

2
 instabile pot prezenta atât hiperemie, cât și eroziuni sau hiperplazii (stomatopatii
protetice)

7. Inspecția tuberozităților maxilare

 Tuberozitățile maxilare au rol în menținerea, sprijinul și stabilizarea PPM, mai ales în cazul
edentațiilor terminale sau subtotale
 Tuberozitățile maxilare pot fi retentive, neretentive sau neutre.
 Retentivitatea tuberozităților poate fi în sens sagital și în sens transversal.
 Dacă tuberozitățile sunt retentive bilateral vestibular
o Modelarea chirurgicală a uneia dintre ele sau
o Realizarea protezei cu margini mai scurte pe partea unde tuberozitatea este mai
voluminoasă
 Uneori tuberozitatea poate fi voluminoasă în plan vertical (tuberozitate procidentă) și poate
ocupa tot spațiul intermaxilar la DVO, șaua protezei nemaiavând loc. Este necesară
modelarea chirurgicală a tuberozității.

8. Inspecția bolții palatine și a torusului maxilar

 Bolta palatină
o Va fi apreciată adâncimea (plată, medie, adâncă), forma și prezența torusului
o Situația ideală este reprezentată de o boltă plată, fără torus maxilar. Aceasta asigură
sprijinul muco-osos al PPM și o menținere bună prin instalarea fenomenului de
adeziune
o O boltă adâncă impune măsuri speciale de individualizare ale lingurilor standard
pentru amprentarea preliminară
o Versantele oblice ale unei bolți adânci fac planuri înclinate pe care baza PPA are
tendința să alunece în timpul solicitărilor verticale din timpul masticației
 Torusul maxilar
o Poate fi depistat prin inspecție doar dacă depășește o anumită mărime. Dacă este
de dimensiuni reduse se depistează prin palpare.
o El poate avea diferite localizări la nivelul bolții palatine
o Un torus proeminent va necesita intervenția chirurgicală
o Un torus mic spre mediua va putea fi foliat, în funcție de reziliența mucoasei din jur
(la presiunile din timpul masticației nu vor apărea basculări ale protezei care vor
determina în timp fractura acesteia)

9. Inspecția tuberculului pirifom

 Tuberculul piriform poate fi oblic, vertical sau orizontal în funcție de gradul de resorbție al
osului alveolar
 Tuberculul piriform oblic împiedică distalizarea protezei
 Tuberculii piriformi și tuberozitățile maxilare sunt zone biostatice deoarece la nivelul lor
atrofia se produce mult mai lent decât în alte zone

10. Care sunt gradele mobilității patologice ale dinților?

 Mobilitatea dinților se apreciază cu ajutorul unui mâner al unui instrument, și nu cu pulpa
degetului.
 Mobilitatea fiziologică este de:
o 0,1 mm în sens orizontal (V-O)

3
 o 0,01 mm în sens axial
 Mobilitatea patologică:
o Gradul I – mobilitate V-O
o Gradul II – mobilitate V-O și M-D
o Gradul III – mobilitate V-O, M-D și axială (dintele își pierde valoarea protetică și se
impune extracția acestuia).

11. Examinarea rapoartelor de ocluzie în RC

 Este o examinare mai dificilă deoarece neceistă o îndemânare din partea medicului
 Manevre: unimanuală, bimanuală
 Unimanuală
o Poziția pacientului – în șezut, cu cpaul sprijinit și planul de ocluzie maxilar paralel cu
solul
o Unghia policelui drept pe muchia incizală a incisivilor inferiori, iar restul degetelor
prind mentonul
o Mâna stângă depărtează buzele și obrajii
o Pacientul este rugat să lase gura moale și se fac mișcări de închidere-deschidere fară
contacte dento-dentare și se împinge mandibula spre posterior până se simte saltul
condilului spre posterior.
 Bimanuală
o Poziția pacientului – în decubit dorsal
o Medicul este pe scaun în spatele pacientului
o Mandibula se prinde cu ambele mâini
o Între police și index se prinde mentonul, iar restul degetelor sunt la nivelul ramului
orizontal al mandibulei
o Pacientul lasă gura moale și se fac mișcări de închidere-deschidere fără contacte
dentare până când se simte saltul posterior al condilului
o Avantaj: poziția declivă ajută la poziționarea posterioară a mandibulei
 Pentru ușurința ghidării mandibulei în RC:
o Pacientul să ducă maxilarul în față (psihologic)
o Pacientul să ducă vârful limbii cât mai posterior la nivelul palatului moale (reflex
linguo-palatinal)
 Uneori ghidarea mandibulei în RC nu poate fi realizată din cauza spasmelor musculare care
fiind de durată au modficat engrama mișcării. Modalități de învingere a spasmelor:
o Mușcarea pe un rulou de vată la nivelul premolarilor (3-4 min)
o Oboseala pterigoidienilor externi – propulsia exagerată a mandibulei fără contacte
dento-dentare și menținerea în această poziție 2-3 min
o Deschiderea parțială a gurii și menținerea în această poziție 5 min
o Dacă nu funcționează niciuna dintre aceste metode se pot folosi gutiere ocluzale sau
platouri retroincizale care modifică temporar engrama mișcării
 După ce pacientul face RC se urmărește
o Contacte simultane pe cât mai multe stopuri ocluzale (cuspizii V mandibulari,
cuspizii P maxilari, marginile incizale ale frontalilor inferiori)
o După ce au apărut primele contacte în RC mandibula se poate afla în diferite poziții
 Rămâne imobilă = normal (point-centric = RC coincide cu IM)
 Alunecă 0,2-1 mm = normal (long-centric)

4
  Alunecă mai mult de 1 mm și nu în line dreaptă = anormal (contact
prematur). MUDL. Contactele se fac astfel deoarece mișcarea de ridicare a
mandibulei descrie un cerc de jos în sus, dinspre anterior spre posterior.
Cele mai frecvente contacte premature se găsesc pe versanții M ai cuspizilor
P superiori.
 De câte ori se vede o abraziune accentuată a feței palatinale a frontalilor
superiori trebuie suspectat un contact prematur în RC cu ghidajul anterior al
mandibulei
 Alunecă ușor către obraz pe partea unde pacientul simte primul contact
între dinți. (BULL)
 Alunecă lingual (LUBL)

12. Descrieți examinarea mișcării de propulsie.

 Pacientul face propulsie din IM până în poziția cap la cap a dinților frontali
 Situația normală:
o Dinții frontali inferiori alunecă fără deviere pe panta palatinală a celor superiori
o Trebuie să se realizeze dezocluzia dinților cuspidați
o Poziția cap la cap trebuie să fie susținută de cel puțin 2 incisivi maxilari fără contact
în zona posterioară
 Situații anormale:
o Interferență pe partea lucrătoare = mandibula parcurge un drum rectiliniu în sens
sagital, iar în poziția cap la cap 2 sau mai mulți dinți frontali iau contact. Dacă
urmărim hârtia de articulație se observă că până se ajunge în poziția cap la cap
numai fața palatinală a unui singur dinte ia contact cu antagoniștii inferiori.
o Contact prematur lucrător = mandibula parcurge un drum rectiliniu sagital, dar în
poziția cap la cap un singur dinte frontal susține contactul cu antagoniștii (trebuie
desființat)
o Interferențe nelucrătoare sau interferențe lucrătoare = mandibula în propulsie
deviază de la drumul rectiliniu către dreapta sau către stânga, ajungând ăn poziția
cap la cap să se facă contact între mai multe perechi de antagoniști
o Contacte nelucrătoare = în poziția cap la cap există contacte frontale normale, dar în
același timp unul sau mai mulți dinți laterali fac și ei contact. Când sunt situate
aceste contacte la nivelul ultimilor molari sunt răspunzătoare de fenomenul
Thielemann
o Linia interincisivă superioară nu e mereu în același plan cu cea inferioară – acest
decalaj nu semnifică o situație anormală. În poziția cap la cap trebuie să se
urmărească existența aceluiași decalaj.
 Dintre toate dezarmoniile ocluzale cele mai patogene sunt contactele și interferențele din
zona nelucrătoare
 Cel mai greu de depistat sunt interferențele care apar la începutul mișcării de propulsie.
Trebuie cătutate după regula DUML.
 Examenul de propulsie nu poate fi făcut la pacienții cu ocluzie labiodontă sau ocluzie inversă

13. Descrieți examenul mișcării de lateralitate

 Medicul duce mandibula în RC și din această poziție în lateralitate până când cuspizii V ai
dinților cuspidați sunt în poziția cap la cap

5
  Se palpează condilul pivotant (de pe partea lucrătoare) care nu trebuie să iasă din cavitatea
glenoidă
 Pe partea nelucrătoare:
o Interferență nelucrătoare = pe parcursul mișcării unul sau mai mulți dinți laterali vin
în contact
o Contact nelucrător = în poziția cap la cap rămân în contact dinți cuspidați de pe
parta nelucrătoare (BULL). Când intră în conflict 2 cuspizi de sprijin, se preferă
protejarea celui mandibular
 Pe partea lucrătoare:
o Protecție canină (normal) = caninii sunt singurii dinți care suportă mișcarea
o Ghidaj antero-lateral (normal) = caninii și un alt dinte lateral participă la
dezangrenare. Se verifică ca dintele lateral să nu aibă suferințe parodontale
o Ghidaj de grup lateral cu/fără canin (normal) = mai mulți dinți laterali (chiar toți)
participă la mișcare
o Situație anormală = un singur dinte lateral suportă mișcarea de lateralitate. Trebuie
echilibrat ocluzal pentru a restabili rolul caninului sau ghidaj de grup lateral
o Contact prematur lucrător = LUBL
o Interferență pe partea lucrătoare = ghidaj canin sau ghidaj antero-lateral și în același
timp există și un contact la nivelul unui dinte cuspidat de partea spre care se face
mișcarea.

14. Enumerați situațiile care necesită examen radiologic.

 Procesul alveolar al dinților stâlpi
 Dinții stâlpi (rădăcină, coroană, suport parodontal)
 Crestele edentate
 Dinții restanți care ridică probleme (distrucție coronară masivă, microproteze, modificări de
culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare), dar au importanță pentru proiectul protezei
 Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arată detaliat situația locală
 OPG – pentru vizualizarea în ansamblu a arcadelor maxilare
 Radiografii pentru ATM – când sunt semne clinice de afectare ale articulației

15. Diferența dintre amprenta documentară și cea preliminară

 Amprenta documentară
o Se va realiza în prima ședință de prezentare a pacientului, înaintea oricărei
proceduri preprotetice, în afara detartrajului supragingival.
o Vizează ambele maxilare
o Se utilizează în situațiile clinice grave (gravitatea este dată de complicațiile
edentației parțiale, în special migrările exagerate).
o Se amprentează cu lingură standard și alginat
o Ajută la realizarea modelului documentar
 Amprenta preliminară
o Se realizează în cazurile în care nu sunt necesare extracții care să modifice situația
clinică.
o Vizează ambele maxilare
o Se amprentează cu lingură standard și alginat
o Ajută la realizarea modelului de studiu

6
16. Imaginea radiologică a laminei dura la nivelul dinților stâlpi
 Lamina dura = osul alveolar de care se inseră ligamentele parodontale
 Radiologic apare ca o linie radioopacă, în jurul unei linii radiotransparente care reprezintă
spațiul parodontal
 Când un dinte este supus unei forțe care tinde să îl încline, punctul de rotație în jurul căruia
se face înclinarea se află de obicei în 1/3 apicală a rădăcinii. Astfel, resorbția osului apare
acolo unde apare presiune, iar apoziția unde există tracțiune a fibrelor parodontale.
 La un molar inferior care tinde să se încline mezial
o Lamina dura este mai subțire mezial la nivelul coletului și distal la nivelul apexului
o Lamina dura este mai groasă distal la nivelul coletului și mezial la nivelul apexului
 În zonele de tracțiune traveele osoase sunt perpendiculare pe lamina dura
 Afecțiunile care afectează metabolismul proteic pot determina o resorbție a osului alveolar
și a laminei dura

17. Imaginea radiologică a spațiului periodontal

 Cauzele lărgirii spațiului periodontal între care trebuie făcut diagnostic diferențial:
o Infecție acută sau cronică
o Etiologie traumatică, în general de natură ocluzală
 Traumatism ocluzal
 Suprasolicitare de cauză protetică (punți, microproteze) sau solicitări
nefiziologice datorate elementelor de menținere (croșete)
 Forma și profunzimea pungilor parodontale se apreciază radiologic cu ajutorul conurilor de
gutapercă introduse în aceste pungi
 Controlul radiologic parodontal este necesar și după aplicarea protezelor.

18. Imaginea radiologică a rădăcinilor dinților stâlpi

 Examenul radiologic interesează:
o numărul, lungimea, morfologia rădăcinilor
o tratamentele endodontice
o reacțiile apicale
 Dinții pluriradiculari au o suprafață mai mare de implantare și o rezistență la forță mai mare
decât a monoradicularilor
 Rădăcinile curbe sau divergente au o rezistență mecanică mai mare
 O rădăcină lungă este mai favorabilă față de una scurtă care micșorează brațul de rezistență
intraalveolară a dintelui stâlp
 Cu cât raportul coroană/rădăcină este în favoarea rădăcinii (coroană clinică scurtă), cu atât
dintele este mai rezistent la mecanismul solicitării prin pârghie și invers
 Raportul coroană/rădăcină minim admis pentru un monoradicular este 1/1
 Un pluriradicular poate fi utilizat ca stâlp și când raportul este în favoarea coroanei

19. La ce servesc modelele documentare?

 Precizarea diagnosticului clinic și stabilirea planului de tratament preprotetic
 Scop didactico-pedagogic: prezentarea către medici și studenți a unor cazuri complexe,
etape de tratament, soluții protetice, prognosticul tratamentului
 Scop medico-legal: demonstrarea situației clinice cu care s-a prezentat pacientul și
justificarea atitudinii terapeutice a medicului

7
  Scop educativ: explicarea complicațiilor edentației parțiale acelor pacienți care nu acceptă
tratament protetic adjunct
 Scop științific: se pot realiza cercetări asupra diferitelor aspecte clinice ale edentațiilor
parțiale

20. Clasificarea Kennedy

 Clasa I – edentație bilaterală, plasată posterior de dinții restanți (biterminală/termino-
terminală)
 Clasa II – edentație unilaterală, plasată posterior de dinții restanți (uniterminală)
 Clasa III – edentație laterală delimitată și anterior și posterior de dinți restanți
(laterală/intercalată)
 Clasa IV – edentație în regiunea frontală de o parte și de alta a linei mediene (frontală)

21. Reguli de utilizare a clasificării Kennedy

 Aceste reguli au fost stabilite de Applegate și sunt:
o Clasificarea trebuie să urmeze extracțiile dentare
o Edentația de molar de minte nu este considerată edentație
o Dacă M3 este prezent pe arcadă el va fi luat în considerare
o Dacă M2 lipsește și nu este necesar a fi înlocuit, neavând antagonist, nu va fi luat în
considerare (arcade dentare scurtate)
o Edentațiile cele mai posterioare definesc clasa de edentație
o Alte edentații decât cele care determină clasa de edentație se numesc modificări
sau breșe suplimentare
o Întinderea breșelor suplimentare nu este luată în considerație, ci numai numărul lor
o Clasa a IV-a nu are modificări

22. Clasificarea Kennedy-Applegate

 Clasa I - Edentație distală bilaterală (termino-terminală)
 Clasa II – Edentație distală unilaterală (uniterminală)
 Clasa a III-a – Edentație laterală care va fi tratată adjunct
 Clasa a IV-a – Edentație anterioară (frontală)
 Clasa a V-a – Edentație laterală cu lipsa caninului care va fi tratată adjunct
 Clasa a VI-a – Edentație laterală tratată conjunct

23. Care sunt părțile componente ale unui paralelograf simplu cu braț orizontal fix?
 Soclul aparatului – placă metalică circulară care asigură stabilitatea aparatului pe masa de
lucru
 Brațul vertical – este fixat la marginea soclului și se continuă cu brațul orizontal
 Brațul orizontal care prezintă extremitatea liberă un dispozitiv sub forma unei tije care are
posibilitatea să se miște numai în plan vertical
 La extremitatea inferioară a acestei tije se pot fixa cu un șurub accesoriile paralelografului

24. Care sunt accesoriile paralelografului?

 Tija de analiză (reperaj) – determină retentivitățile dentare și paralelismul suprafețelor de
ghidaj
 Tija portmină de grafit – este deplasată în jurul dintelui stâlp și de-a lungul crestei alveolare
pentru a identifica și marca linia ecuatorului protetic

8
  Retențiometrul – permite măsurarea retentivităților dentare și stabilirea locului de
amplasare a porțiunii terminale, flexibile, a brațului retentiv al croșetului
 Răzușele – sunt utilizate când se dorește îndepărtarea retentivităților nedorite de pe
modelul de studiu
 Spatulele convergente de 2° și de 6° - pentru îndepărtarea cerii

25. Enumerați timpii analizei modelului de studiu la paralelograf

 Stabilirea celei mai acceptabile axe de inserție și de dezinserție a protezei
 Trasarea ecuatorului protetic
 Stabilirea locului în care se plasează vârful porțiunii flexibile a brațului retentiv al croșetului
 Fixarea poziției modelului față de paralelograf (tripodarea)

26. De cine este condiționată axa de inserție a protezei?

 Planurile de ghidare
 Zonele retentive dentare necesare aplicării porțiunii flexibile a brațelor retentive a
croșetului
 Zonele de interferență muco-osoasă sau dentare
 Fizionomie

27. Care sunt zonele de retenție favorabilă?

 Zonele de retenție favorabile trebuie să fie cuprinse între 0,25 și 0,75 mm.
 Se consideră că pentru menținerea protezei scheletate cu ajutorul croșetelor turnate
circulare, care au o flexibilitate mai mică, este suficientă o zonă retentivă subecuatorială de
0,25 mm.
 Pentru croșetele divizate Roach, care au o flexibilitate mai mare, este necesară o retenție de
0,50 mm
 Pentru croșetele mixte (cu braț retentiv din sârmă) este nevoie de o retentivitate de 0,75
mm.
 Aprecierea retentivității se face cu retențiometrele, astfel încât extremitatea discului
orizontal, care are mărimi diferite, să atingă dintele în același timp cu tija verticală.
 Retentivitățile se caută de obicei pe fețele vestibulare ale dinților stâlpi, dar și pe fețele
orale sau proximale. În funcție de topografia lor este ales și tipul de croșet.

28. Descrieți zonele de interferență la mandibulă

 Zona retromilohioidiană – interferă cu marginea linguală distală a șeilor
 Regiunea vestibulară a crestelor în dreptul Pm – interferă cu marginea vestibulară laterală
 Regiunea vestibulară a crestelor în edentații frontale – interferă cu marginea V frontală
 Regiunea linguală centrală a procesului alveolar – interferă cu conectorul principal sau cu
marginea linguală a unei șei frontale
 Torusul mandibular, când are forme anatomice deosebite
 Hiperplazii de mucoasă sau exostoze

29. Descrieți zonele de interferență la maxilar

 zona vestibulară a crestelor în edentații frontale
 zona vestibulară a crestelor în regiunea Pm
 zona vestibulară sau distală a unor tuberozități foarte retentive
 hiperplazii de mucoasă sau exostoze

9
  polul inferior al unei tuberozități procidente – face ca șaua protezei aplicată pe această
tuberozitate să interfereze cu dinții inferiori sau cu creasta mandibulară

30. Definiția ecuatorului protetic

 = Linia celei mai mari convexități a dinților stâlpi pentru o anumită axă de inserție sau linia
celui mai mare contur la un anumit plan orizontal al modelului
 Kennedy – înălțimea celui mai mare contur sau înălțimea de contur
 Cummer și autorii francezi – linia ghid
 Această linie are un traiect convex către gingival pe F.V. și F.O. și un traiect concav sau drept
pe fețele proximale ale dinților stâlpi.

31. Tripodarea modelelor

 Reprezintă fixarea poziției modelului față de paralelograf
 Pentru a desena planul viitorului schelet este necesar să se îndepărteze modelul de pe
măsuța paralelografului. Repunerea modelului pe măsuță în aceeași poziție în care s-a
stabilit axa de inserție se poate face prin următoarele metode:
o Cu mina de grafit montată la paralelograf se trasează trei linii pe suprafața mucozală
a modelului la distanță una de alta (o line anterior și două laterale la stânga și la
dreapta)
o Pe soclul modelului sunt tăiate trei șanțuri verticale, unul în regiunea posterioară și
două laterale cu ajutorul unei spatule ascuțite sprijinită pe tija de reperaj.

32. Enumerați etapele tratamentului preprotetic

 Intervenții chirurgicale
 Tratament parodontal
 Tratament de echilibrare ocluzală
 Tratamentul ortodontic
 Tratamentul conservativ odontal
 Implanturile transfixiante
 Proteza parțială acrilică provizorie

33. Tratamentul preprotetic de echilibrare ocluzală

 Are în vedere trei aspecte
o Realizarea unui plan de ocluzie corect
o Eliminarea interferențelor și a contactelor premature
o Refacerea DVO
 Pentru nivelarea planului de ocluzie sunt necesare
o Șlefuiri la nivelul cuspizilor
o Amputări coronare urmate de devitalizări
o Gingivectomie/ alveoloplastie și acoperirea cu microproteze
o Îndepărtarea lucărilor fixe necorespunzătoare
o Extracția dintelui
o Rezecția modelantă de os (în cazul molarilor superiori egresați împreună cu
tuberozitatea maxilară).
 Pentru dinții migrați vertical prin egresiune
o Se reduce înălțimea coroanei
o Gingivectomie/gingivoalveoloplastie pentru mărirea coroanei clinice

10
 o Pentru a împiedica profliferarea gingivală se pune un ciment parodontal de jur
împrejurul limitei gingivale
 Contactele premature și interferențele din IM/RC/propulsie/lateralitate se înlătură prin
șlefuiri selective
 DVO se verifică dacă este modificată prin teste funcționale

34. Descrieți etapele tratamentului proprotetic

 Intervenții chirurgicale asupra mucoasei
 Intervenții chirurgicale asupra osului
 Intervenții asupra dinților stâlpi
 Acoperirea dinților stâlpi cu microproteze
 Solidarizarea dinților stâlpi
 Atitudinea față de breșele suplimentare care complică diferitele clase de edentații

35. Care sunt intervențiile proprotetice chirurgicale asupra mucoasei?

 Frenul labial inserat aproape de muchia crestei frontale – frenotomie, frenectomie,
frenoplastie
 Frenul lingual inserat aproape de parodonțiul marginal sau în formă de evantai – frenotomie
 Bride laterale inserate aproape de muchia crestelor – incizie
 Hipertrofie și hiperplazie la nivelul versantelor crestelor, fundurilor de sac sau bolții palatine
– excizia lor și plastia șanțurilor vestibulare sau linguale

36. Care sunt intervențiile proprotetice chirurgicale asupra osului?

 Neregularitățile osoase – rezecții localizate, regularizări de creste
 Torusul mandibular/maxilar de dimensiuni exagerate – rezecții
 Tuberozități exagerat de retentive sau procidente – rezecții modelante
 Atrofii marcate ale crestelor – reconstituiri plastice cu diferite tipuri de transplanturi

37. Descrieți prepararea unui lăcaș pentru pinten extern

 Se realizează pe suprafața ocluzală numai în smalț, cu freze diamantate
 Se începe cu o freză mai mare de 3 mm care acționează asupra crestei marginale, reducând-
o cu aproximativ 1,5 mm.
 Apoi cu o piatră diamantată sferică cu diametrul de 2 mm se adâncește lăcașul dându-i o
formă concavă și o înclinare ușoară către centrul dintelui.
 Finisarea se face cu gume abrazive adecvate ca mărime sau cu freze de finisat amalgamul
 Pot fi aplicate substanțe cu rol de protecție împotriva cariilor și care fac zona respectivă mai
puțin sensibilă la iritanți mecanici și chimici.
 Prepararea implică șlefuirea suprafeței ocluzale în dreptul fosetei marginale (meziale sau
distale) și șlefuirea crestei marginale pentru a asigura grosimea necesară la joncțiunea
pintenului cu conectorul secundar
 Forma lăcașului este hemisferică
 Pintenul are formă triunghiulară cu vârful rotunjit orientat către centrul suprafeței ocluzale
 Grosimea minimă admisă este de 1 mm.
 Mărimea pintenului este:
o Lungimea este ¼ din lungimea M-D
o Lățimea este 1/3 din lățimea V-O
 Grosimea standard este

11
 o 1,5 mm la joncțiunea cu conectorul secundar
o 1 mm la vârf
 În cazul în care se aplică Bonwill, preparația pentru lăcașul ocluzal se continuă cu cea pentru
brațele croșetului pe fața ocluzală. Se realizează cu o freză cilindrică diamantată și se extinde
din dreptul lăcașului ocluzal, ca un canal pe fețele V și O.

38. Descrieți prepararea unui lăcaș pe dinții anteriori

 Pentru pinteni supracingulari pe canini
o Prepararea lăcașului se face în smalț, de obicei pe caninii superiori fiindcă au un
cingulum bine reprezentat
o Aplicarea pintenilor supracingulari pe canini, fără prepararea lăcașelor are efecte
nefavorabile – vestibularizarea dintelui prin acțiunea forțelor ocluzale, cu consecința
pierderii sprijinului dento-parodontal
o Transmiterea forțelor ocluzale cel mai aproape de axul dintelui
o Lăcașul are forma unei trepte supracingulare, se prepară cu o freză cilindrică
diamantată cu vârful rotunjit.
o Lățimea lăcașului este de 1 mm.
 Pentru pinteni incizali (gheruțe incizale)
o Se utilizează numai la mandibulă pe dinții frontali (C sau incisivi)
o Sunt inestetici și nu trebuie să jeneze raporturile funcționale de ocluzie
o Se prepară mai ales pe caninii inferiori, între canin și lateral sau între toți frontalii
o Șlefuirea se continuă și interdentar, pe fața linguală astfel încât conectorul secundar
să nu fie prea proeminent fiind sesizat ușor de limbă
o Între canin și lateral lăcașul are formă triunghiulară, cu vârful în jos
o Muchiile rezultate trebuie rotunjite
o Pe caninii inferiori se prepară doar în situația în care fața linguală este prea verticală,
fără cingulum
o Se folosește o freză cilindrică diamantată, orientată perpendicular pe muchia
incizală
o Soluții estetice pentru poziționarea pintenilor pe C
 Obturații din compozit în zona cingulumului
 Poziționarea prin tehnici adezive a unei incrustații metalice

39. În ce situații este indicată acoperirea dinților stâlpi cu microproteze?

 Prezența a numeroase carii tratate și netratate
 Igienă defectuasă
 Tendința la carii
 Lipsa retentivităților naturale
 Pierdere de substanță dentară în cantitate prea mare prin modelarea fețelor laterale
 Lăcașe ocluzale care depășesc mult stratul de smalț
 Șlefuiri mari ale dinților pentru nivelarea planului de ocluzie
 Rezistență mecanică redusă a dinților stâlpi, din cauza unor carii profunde sau obturații
masive
 Existența unor microproteze vechi, necorespunzătoare ca adaptare sau nemodelate, în
vederea aplicării croșetelor, impune îndepărtarea lor și refacerea corespunzătoare
 Abraziune marcată
 Realizarea unor relații ocluzale corecte cu antagoniștii

12
  Utilizarea sistemelor speciale de susținere

40. Cum trebuie să arate o coroană metalică în vederea aplicării croșetului dentar?
 Să aibă lacașe pentru pinteni ocluzali
 Convexitatea vestibulară de mărime adecvată tipului de croșet
 Planuri de ghidare pe fețele proximale dinspre edentație, realizate în funcție de axa de
inserție
 Fața orală să fie perfect plană, dar paralelă cu axa de inserție a protezei, fie prevăzută cu
prag plasat la 1 mm de parodonțiul marginal pe care va fi plasat brațul opozant, care
realizează atât reciprocitatea, cât și sprijinul parodontal
 Lățimea pragului este de 1 mm.

41. Când este indicată solidarizarea dinților stâlpi?

 Dinți stâlpi cu mobilitate moderată care se menține și după tratamentul parodontal și de
echilibrare ocluzală
 Raportul coroană-rădăcină modificat în favoarea coroanei
 La mandibulă, când în edentația terminală pintenul ocluzal se plasează în foseta distală și nu
mezial
 Rădăcini scurte, chiar dacă dinții stâlpi au o implantare bună
 Când în edentația terminală sunt utilizate mijloace speciale de menținere (culise,
telescoape) care realizează legături foarte rigide cu șeile
 Când radiografia sugerează că procesul alveolar este deficient din punct de vedere calitativ
și cantitativ
 Când sunt puțini dinți restanți (ex. Cls I)
 Când există dinți izolați cu/fără mobilitate
 Când clasele principale de edentații (I,II,III) se complică cu breșe suplimentare (dinții care
limitează aceste breșe vor fi solidarizați între ei)

42. Enumerați motivele pentru care se închid breșele suplimentare.

 Lipsa de paralelism între dinți face extrem de dificilă inserția protezei cu mai multe șei, chiar
la proteze scheletată
 Șeile reprezentate de un singur dinte artificial sunt puțin rezistente și se pot fracutra
 Atrofia crestelor pe care se sprijină șei reduse în suprafață este rapidă
 Transmiterea presiunilor pe o suprafață mică poate duce la durere
 Dacă pacientul rămâne fără proteză poate fi afectat dpdv al fizionomiei
 Dinții pe care se aplică croșete sunt mai puțin rezistenți la solicitările mecanice ale protezei,
devenind destul de rapid mobili
 Protezele sunt mai complicate cu multe elemente, ceea ce reduce din precizia adaptării
intraorale

43. Avantajele închiderii breșelor suplimentare

 Simplificarea planului protezei
 Ax de inserție facil
 Solidarizarea dinților
 Elementele de agregare vor fi modelate special pentru aplicarea optimă a croșetelor
 Pacientul poate rămâne fără proteză, fizionomia nefiind afectată
 Proteza este mai rezistentă dpdv mecanic

13
  Dinții restanți vor fi păstrați mai mult timp pe arcadă
 Se mărește valoarea funcțională, cu sprijin parodontal mai eficient
 Atrofia suportului muco-osos este mai mică
 Confortul pacientului este îmbunătățit prin micșorarea volumului protezei
 Deplasările protezei vor fi mai eficient neutralizate
 Se pot realiza mențineri fizionomice prin aplicarea unor sisteme speciale

44. Care sunt zonele protetice pozitive?

 Maxilar
o Dinți restanți, mai ales dinți stâlpi
o Crestele alveolare cu cele 2 zone de sprijin
o Bolta palatină
o Tuberozitățile maxilare
 Mandibulă
o Dinți restanți
o Crestele alveolare cu cele 2 zone de sprijin
o Tuberculul piriform

45. Care sunt zonele protetice negative?

 Maxilar
o Parodonțiul marginal
o Papila incisivă
o Rugile palatine
o Rafeul median maxilar
o Torusul palatin
o Zone Schroeder
o Bridele laterale
o Inserțiile musculare și ligamentare
 Mandibulă
o Parodonțiul marginal
o Frenul limbii
o Inserția planșeului bucal
o Mucoasa procesului alveolar în zona linguală
o Linia milohiodiană
o Bridele laterale
o Inserțiile musculare și ligamentare
o Torusul mandibular

46. Descrieți direcția, sensul și durata forței de masticație.

 Direcția forței de masticație
o Este predominant verticală, perpendiculară pe planul de ocluzie
o Apar și componente oblice și orizontale prin descompunerea acestor forțe verticale
pe planurile înclinate cuspidiene
o Forțele verticale sunt cel mai bine suportate de dinții restanți, solicitând toate
fibrele parodontale
o Forțele oblice și orizontale nu sunt bine suportate de parodonțiu și au acțiune
dislocantă pentru proteza parțială

14
  Sensul forței de masticație este de jos în sus.
 Durata forței de masticație
o Este intermitentă, făcându-se ritmic prin închiderea și deschiderea gurii
o Contribuie la menținerea troficității țesuturilor muco-osoase, parodontale și
musculare
o Între mese, forța de masticație se declanșează numai prin deglutiție
o Pentru incizia și triturarea alimentelor se apreciază că mandibula este presată de
maxilar în cursul unei zile (pentru 3 mese) aproximativ 30 minute

47. Factorii de care depinde menținerea indirectă

 Eficacitatea menținerii directe – menținerea indirectă funcționează când menținerea directă
a fost învinsă
 Distanța de plasare a elementelor contrabasculante față de axa de basculare. Depinde de:
o Lungimea șeilor terminale (cu cât șaua este mai lungă, cu atât tendința de basculare
este mai mare)
o Situarea axei de basculare
 Locul plasării elementelor contrabasculante față de axa de basculare (cu cât sunt mai
departe, cu atât eficiența lor este mai mare). De obicei sunt plasate pe canini și în foseta
mezială a PM1
 Rigiditatea conectorului secundar de care este legat elementul contrabasculant, ca și a
conectorului principal în care se temină acesta.
 Existența unui lăcaș special pregătit pe dinții stâlpi indirecți, în care să se aplice elementul
contrabasculant
 Valoarea parodontală a dinților stâlpi indirecți – nu vor fi aplicate elemente
contrabasculante pe dinții stâlpi mobili

48. Care sunt și unde se plasează elementele contrabasculante?

 Edentații cls I
o Pinteni ocluzali în foseta mezială a PM1 (edentație T-T molară)
o Pinten supracingular pe canin (când lipsesc PM2)
o Croșetul continuu cu extremități cu pinteni ocluzali/gheruțe incizale (când rămâne
prezent doar grupul frontal)
o Gheruțe sau pinteni incizali plasați pe toți dinții frontali
o Conectori principali dento-mucozali
o Sisteme speciale (culise, coroane telescop) împreună cu pinteni
interdentari/supracingulari/croșet continuu
 Edentații cls II
o Elementul cotrabasculant este plasat pe partea opusă a edentației terminale
o Este un pinten ocluzal în foseta M a PM1
 Edentații cls IV întinse (lipsa tuturor dinților frontali)
o Pinteni ocluzali cei mai distali ai croșetelor Bonwill

49. Enumerați funcțiile auxiliare ale elementelor contrabasculante.

 Stabilizarea orizontală a protezei
 Imobilizarea dinților frontali și refacerea punctelor de contact
 Împiedicarea conectorului principal de a se deplasa către mucoasă
 Transmiterea forțelor de masticație și pe dinții stâlpi indirecți

15
  Rigidizarea elementelor componente ale protezei (bară linguală și croșet continuu)

50. Metodele prin care se poate evita bascularea prin înfundare

 Amprente de compresiune, mai ales la mandibulă
 Șei terminale extinse la maxim, dar în limite fiziologice, cu acoperirea obligatorie a zonelor
biostatice reprezentate de tuberozități și tuberculul piriform
 Conectori principali la maxilar, de lățime echivalentă cu întinderea edentației
 Căptușirea și rebazarea șeilor

51. Care sunt efectele deplasărilor protezelor parțiale

 Efecte disortodontice rapide și brutale, manifestate prin înclinări, rotații sau vestibularizări
ale dinților restanți și mai ales ale dinților stâlpi
 Eroziuni și leziuni carioase favorizate și de duritatea mare a aliajului din cobalt-crom
 Afectarea parodonțiului marginal
 Afectarea parodonțiului profund, mai ales la dinții stâlpi
 Leziuni mucozale (stomatopatii protetice) de diferite aspecte
 Atrofie osoasă în ritm accelerat
 Devieri ale mandibulei pentru a găsi poziții în care proteza să fie stabilă (poziții de
necesitate)
 Inconfort pentru pacient
 Adaptarea psihică și biologică imposibil de realizat, pacientul renunțând la proteză
 Apariția de ticuri și malfuncții

52. Caracteristicile comune ale conectorilor principali

 Rigiditatea
o Orice conector principal trebuie să fie rigid
o Din cauza rigidității, toate solicitările funcționale vor fi distribuite întregii suprafețe
de sprijin dento-parodontal și muco-osos
o Prin rigiditate, conectorul principal asigură suport stabil celorlalte elemente pentru
a își îndeplini funcțiile
o Rigiditatea se obține prin lățimea conectorului principal/grosime/profil
 Profilaxia țesuturilor câmpului protetic
o Conectorii principali nu trebuie să producă suferințe țesuturilor parodontale
marginale sau mucoasei în timpul funcțiilor, static sau la inserția/dezinserția
protezei
o Sunt zone care trebuie să fie despovărate de presiuni (papila incisivă, rugile palatine,
rafeul median, torusul palatin) sau zone față de care conectorul trebuie să treacă la
distanță (parodonțiu marginal)
 Confortul pacientului
o Simetria conectorului principal față de linia mediană
o Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital
o Plasarea conectorului principal astfel încât să nu schimbe substanțial conturul
țesuturilor cu care vine în contact
o Reproducerea cât mai fidelă a conturului anatomic pe care îl acoperă
o Acoperirea țesuturilor nu trebuie să fie mai mare decât cea minimă necesară

16
 o Întâlnirea cu celelalte elemente ale protezei să se facă în unghiuri rotunjite,
suprafața externă a conectorului perfect lustruită pentru a se evita retențiile
alimentare sau iritațiile limbii

53. Poziția barei linguale

 Este plasată în dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, între
parodonțiul marginal și fundul de sac lingual
 Față de parodonțiul marginal, marginea superioară a barei linguale se află la o distanță de 4-
5 mm
 Extremitatea inferioară este plasată în fundul unui sac lingual astfel încât să nu împiedice
mobilitatea fiziologică a planșeului bucal sau a limbii
 Plasarea cât mai aproape de planșeul bucal evită interferența cu limba în timpul diferitelor
funcții și evită retențiile alimentare sub bară
 Pentru plasarea corectă a barei linguale în fundul de sac, este necesară o amprentare bună,
mai ales a zonei linguale centrale, care nu se poate obține decât utilizând pentru amprenta
funcțională lingura corect adaptată și mișcări funcționale ale limbii în timpul amprentării

54. Distanțarea barei linguale

 Față de mucoasa procesului alveolar trebuie să fie la 0,3-2mm, în funcție de sprijinul
protezei, forma anatomică a procesului alveolar și reziliența mucoasei crestelor alveolare
 Această distanțare se face prin foliere cu ceară pe modelul funcțional
 Fiind la distanță de mucoasă, bara linguală nu va transmite presiuni asupra mucoasei
procesului alveolar în timpul diferitelor funcții
 Când proteza are sprijin DP, folierea va fi minimă adică 0,3 mm
 Când proteza are sprijin mixt, folierea va fi mai mare în funcție de posibilitatea de înfundare
a protezei și de înclinarea procesului alveolar.
o Este necesară pentru evitarea lezării mucoasei procesului alveolar e către partea
inferioară a barei linguale, în urma înfundării șeilor protezei în mucoasă
o Dacă procesul alveolar este vertical și are reziliență minimă – foliere 1 mm
o Dacă procesul alveolar este oblic – foliere 1,5 mm
o Dacă este o reziliență mare a mucoasei crestelor – foliere 2 mm
o Proces alveolar retentiv (concav) sau dinți ușor lingualizați – foliere 1,5-2mm
o Torus mandibular – foliere în funcție de mărimea lui (0,5-1mm)
 Distanțarea exagerată micșorează spațiul pentru limbă – disconfort pentru pacient
 În cazul unui torus mandibular exagerat, pentru a nu distanța bara prea mult – este necesară
intervenția chirurgicală

55. Profilul și dimensiunile barei linguale

 Forma cea mai adecvată pe secțiune este cea semipiriformă
o Porțiunea cea mai voluminoasă – către fundul de sac
o Extremitatea subțiată – către parodonțiul marginal
o Contribuie la confortul pacientului, limba venind în contact cu porțiunea îngustă
o Asigură rezistența mecanică a barei
o Muchia inferioară din apropierea procesului alveolar trebuie rotunjită
 Dimensiuni
o Înălțimea barei linguale este de 4-5 mm
o Grosimea

17
  1 mm la extremitatea superioară
 3 mm la extremitatea inferioară
o Cu cât bara linguală este mai lungă, cu atât grosimea trebuie să fie mai groasă
pentru a asigura rezistența mecanică și rigiditatea

56. Rolul croșetului continuu

 Rigidizarea barei linguale și mărirea rezistenței mecanice a protezei
 Contribuie la sprijinul parodontal al protezei
 Asigură menținerea indirectă a protezelor terminale (elem. Antibasculant)
 Stabilizează proteza în sens M-D
 Solidarizează dinții restanți
 Poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontală a dinților restanți

57. Caracteristicile conectorilor principali maxilari

 Sunt lați și au grosime mică (cea mai confortabilă formă pentru pacient)
 Se prezintă sub formă de plăcuțe mai întinse sau mai late, funcție de mărimea edentației
 Lățimea minimă ar trebui să fie egală cu mărimea spațiului edentat
 Grosimea plăcuțelor este între 0,4-0,6 mm
 Cu cât plăcuțele sunt mai înguste cu atât grosimea trebuie să fie mai mare (0,6 mm) și invers
(0,4 mm)
 Plăcuțe mucozale = conectorii vin în contact cu mucoasa bolții palatine
 Plăcuțe dento-mucozale = conectorii vin în contact și cu dinții și cu mucoasa bolții
 Bare = sunt greu de suportat mai ales în edentațiile terminale producând dureri și fiind
inconfortabili
 Cls I și cls II – conectorii principali au și rolul transmiterii unei părți din presiunile de
masticație la nivelul bolții palatine
 Față de parodonțiul marginal al dinților restanți trebuie să fie la o distanță de 5 mm, fiind
paraleli cu acesta
 Anumite zone ale CP trebuie despovărate de presiuni
 Marginea anterioară și posterioară a conectorilor trebuie să fie îngroșată pentru a evita
leziunile mucoasei în timpul înfundării și retențiile alimentare
 Torusul palatin mare poate modifica traseul obișnuit al acestui conector
 Limita posterioară se află întotdeauna înaintea limitei Ah

58. Plăcuța mucozală cu lățime redusă

 Se folosește în edentațiile laterale cls III în care proteza are sprijin D-P
 Lățimea plăcuței este egală cu măriimea spațiului edentat
 Grosimea conectorului este de 0,6 mm
 Deși este în contact cu mucoasa bolții palatine nu trasmite presiuni suportului muco-osos,
datorită sprijinului D-P
 Nu ajunge în zona rugilor palatine
 Dacă există torus palatin sau rafeu median proeminent – despovărare
 Grosimea folierii este în funcție de mărimea torusului (0,5 mm) sau a rafeului median (0,3-
0,4 mm)

59. Plăcuța mucozală cu lățime mare

 Se folosește în edentațiile terminale cls I, cls II, latero-terminale

18
  Condiții
o Creste bine reprezentate
o Există mai mult de 6 dinți restanți
o Torus absent/de mici dimensiuni
 Conectorul acoperă 2/3 din suprafața bolții palatine
 Limita anterioară ajunge de obicei în zona rugilor palatine este o linie imaginară care unește
cei mai anteriori pinetni ocluzali
o Trebuie să se termine în depresiunea dintre două rugi, nu pe proeminența uneia
 Limita posterioară este mai anterioară decât linia Ah
 Lățimea trebuie să fie cel puțin egală cu lungimea șeilor
 În zona de unire cu șeile metalice, plăcuța este mai groasă și prezintă un prag extern și unul
mucozal la care se va termina acrilatul șeilor
 Joncțiunea cu conectorii secundari se face în unghiuri rotunjite
 Se despovărează
o Torusul
o Rafeul median
o Rugile palatine (0,2-0,3 mm)
 Cu cât sunt mai late cu atât se îmbunătățește menținerea prin adeziune
 În dreptul dinților laterali este necesară decoletarea, plăcuța fiind la 5 mm de parodonțiul
marginal

60. Plăcuța mucozală fenestrată

 Se mai numește plăcuța anterioară și posterioară
 Este indicată atunci când există un torus palatin mare în mijlocul bolții palatine/când
pacienții tolerează cu dificultate placa palatinală completă
 Poate fi utilizată în toate tipurile de edentații
 Formă
o Paralelogram cu unghiuri rotunjite
o Lasă liberă zona centrală a bolții palatine
o Este considerat cel mai rigid conector principal
o Plăcuța anterioară este mai lată (6-9 mm) și se plasează cu marginea anterioară la
cel puțin 5 mm de parodonnțiu marginal al dinților frontali, paralel cu acesta și între
două rugi palatine. Fața externă trebuie să redea forma anatomică a zonei pe care
se aplică
o Plăcuța posterioară este mai îngustă (4-5mm) și ajunge până în apropierea liniei Ah.
Pe secțiune este semiovală
o Plăcuța anterioară și cea posterioară sunt unite de două benzi laterale (5-6 mm
lățime), plasate paralel cu parodonțiul marginal al dinților laterali la distanță de 5
mm de acesta
 Despovărarea: rugile palatine acoperite de plăcuța anterioară, rafeul median

61. Plăcuța mucozală în formă de U

 Este indicată numai în cazurile cu un torus palatin mare, plasat posterior, până aproape de
limita distală a palatului dur
 Marginea anterioară – la cel puțin 5 mm de parodonțiul marginal al dinților frontali și laterali
 Marginea posterioară – ajunge până în apropierea bazei torusului
 Zonele de despovărare – rugile palatine, rafeul median

19
  Grosime 0,6 mm pentru a asigura rigiditatea

62. Plăcuța dento-mucozală

 Este indicată când există mai puțini dinți restanți (doar grupul frontal), creste bine
reprezentate sau torus palatin situat posterior
 Poate fi utilizată și în edentațiile care se asociază cu breșe frontale
 Ajunge pe dinții frontali până în regiunea supracingulară, la acest nivel marginea
conectorului fiind subțiată.
 În regiunea laterală este necesară decoletarea (la 5 mm de parodonțiul marginal)
 Lățimea trebuie să asigure rigiditatea protezei și ocolirea unui torus palatin mare
 Trebuie să i se asigure un sprijin parodontal corect, prin realizarea unei trepte
supracingulare pe canini și incisivi centrali sau prin pinteni ocluzali (altfel are efect
disortodontic)
 Zonele de despovărare:
o Parodonțiul marginal (0,2 mm)
o Papila incisivă (0,2-0,3 mm)
o Rugile palatine
o Rafeul median
 Roluri la fel ca plăcuța dento-mucozală mandibulară și croșetul continuu

63. Enumerați funcțiile croșetelor

 Menținerea (retenție sau ancorare)
 Stabilizare
 Sprijin (sprijinul parodontal)
 Încercuirea
 Reciprocitatea
 Pasivitatea
 Menținerea indirectă

64. Care sunt factorii de care depinde menținerea protezei?

 Mărimea retentivității zonei subecuatoriale în care este angajată porțiunea flexibilă a
brațului retentiv
 Gradul de flexibilitate al porțiunii terminale a brațului retentiv
 Numărul croșetelor și poziția lor
 Gradul de fricțiune între dinte și croșet
 Implantarea dinților stâlpi
 Tipul de croșet
 Fizionomie

65. Definiția ecuatorului anatomic, de implantare, de malpoziție

 Ecuatorul anatomic = linia trasată cu ajutorul paralelografului ce trece prin punctele cel mai
convexe ale coroanei unui dinte izolat, care este plasat în poziție verticală pe măsuța
paralelografului. Nu este utilizat pentru aplicarea croșetelor PPM.
 Ecuatorul de implantare = apare ca urmare a implantării normale, înclinate a dinților în
maxilare. Linia ecuatorială trasată pe un model care reproduce o arcadă integră nu mai
coincide cu ecuatorul anatomic. Deși ecuatorul de implantare trece tot prin convexitățile
maxime, nu este utilizat pentru aplicarea croșetelor PPM.

20
  Ecuatorul de malpoziție = apare atunci când arcada dentară nu mai este integră, dinții vecini
spațiilor edentate suferind migrări. Noul ax de implantare al acestor dinți diferă de primele
două tipuri de acuator și este utilizat numai pentru aplicarea croșetelor din sârmă ale PPA.
 Ecuatorul protetic = linia celor mai mari convexități ale dinților stâlpi, fiind trasat în funcție
de axul de inserție al protezei, care se stabilește înainte de trasarea ecuatorului. Este utilizat
pentru plasarea tuturor croșetelor PPS.

66. Care este linia ecuatorială tipică?

 Linia ecuatorială tipică = ecuatorul protetic plasat aproximativ la mijlocul distanței cervico-
ocluzale pe fața proximală dinspre edentație și trece apoi în diagonală pe fețele laterale (V și
O), apropiindu-se de colet spre fața proximală opusă edentației

67. Care sunt liniile ecuatoriale atipice?

 Linia ecuatorială diagonală = pleacă din vecinătatea feței ocluzale la nivelul feței proximale
dinspre edentație, coboară oblic pe fețele laterale și ajunge pe fața proximală opusă
edentației în vecinătatea coletului. (mai frecvent la C și Pm)
 Linia ecuatorială înaltă = plasată în apropierea feței ocluzale, atât V cât și O. (mai frecvent la
PM inf înclinați lingual și la PM sup înclinați vestibular)
 Linia ecuatorială coborâtă = plasată în apropierea coletului și se întâlnește pe fețele
proximale ale dinților care prezintă pe fețele laterale un ecuator înalt și pe dinți conici. (mai
frecvent la M)

68. Descrieți funcția de stabilizare a unui croșet.

 Stabilizarea = funcția prin care croșetul se opune deplasărilor orizontale ale protezei.
 Contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale croșetului
 Croșetele circulare au o acțiune mai bună de stabilizare față de croșetele divizate
 Pentru a se obține stabilizarea elementele rigide ale croșetului trebuie plasate bilateral,
asigurându-se stabilizarea în sens transversal, dar și pe fețele proximale ale dinților stâlpi
pentru asigurarea stabilității în sens M-D
 Prelungirea brațelor opozante rigide pe mai mulți dinți sau chiar toți dinții restanți mărește
stabilizarea
 Solidarizarea prin microproteze a dinților stâlpi mărește valoarea lor parodontală și
rezistența la mișcările orizontale ale protezei

69. Descrieți funcția de sprijin a unui croșet

 Sprijinul = funcția prin care croșetul se opune deplasărilor verticale în direcția ocluzo-
mucozală a protezei (de înfundare) asigurându-i acesteia sprijinul parodontal
 Elementul principal care asigură sprijinul parodontal este pintenul.
 La sprijin contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale croșetului
 Există două categorii de pinteni după modul de aplicare pe dinții stâlpi:
o Pinteni interni
o Pinteni externi

70. Descrieți pintenii interni care asigură sprijinul unei proteze

 Nu trebuie confundați cu sistemele speciale (culisele), ei nefiind utilizați neapărat pentru
menținerea protezei

21
  Pot fi utilizați în ed cls III și mai rar în ed cls IV, pe dinții care limitează breșele, sprijinul fiind
pur D-P
 Dinții stâlpi vor fi acoperiți obligatoriu cu microproteze
o Coroane turnate
o Coroane mixte
o Coroane de substituție
 În aceste microproteze se realizează cavități în formă de „coadă de rândunică”, deschise
către edentație și plasate pe fața ocluzală
 Pintenii care ocupă aceste lăcașe se continuă cu cele două brațe ale croșetului și conectorul
secundar
 Pentru motive fizionomice, se pot utiliza numai un braț retentiv plasat pe F.O a dintelui stâlp
 Acest pinten realizează sprijin parodontal eficient, care acționează cât mai aproape de axul
dintelui, asigură o bună sstabilizare și are o mare rezistență mecanică
 În cazul existenței mai multor pinteni interni, între pereții cavităților trebuie să existe
paralelism pentru inserția corectă a protezei
 În edentațiile terminale pot fi utilizați pinteni interni plasate în cavități în microproteze.
Cavitățile sunt plasate interdentar, au formă cilindrică și în ele se aplică un pinten intern –
rol menținere, antibasculant, sprijin

71. Caracteristicile pintenilor externi principali

 Pintenii trebuie să fie plasați într-un lăcaș în formă hemisferică. Lăcașul poate fi preparat pe
dinți neacoperiți, pe microproteze, incrustații sau obturații din amalgam
 Pinentii trebuie să aibă rigiditate. Aceasta este dependentă de forma, mărimea, grosimea
pintenului, de aliajul din care este confecționat și de legătura cu conectorul secundar
 Forma pintenului ocluzal trebuie să fie triunghiulară cu vârful rotunjit, plasat spre centru
feței ocluzale; baza este mai lată și face legătura cu conectorul secundar
 Mărimea pintenului – dependentă de dintele pe care se aplică
o ¼ din lățimea M-D
o 1/3 din lățimea V-O
 Grosimea
o 1,5 mm la unirea cu conectorul secundar
o 1 mm spre vârf
 Pentru a își îndeplini rolul orice pinten trebuie să se continue cu conectorul secundar – în
unghi de 90° sau mai mic
o Unghi mai mare de 90 – tendința de alunecare a pintenului din lăcaș (forțe
disortodontice)

72. Funcțiile pintenilor principali

 Pintenii ocluzali principali
o Asigură sprijinul parodontal al protezei, împiedicând deplasarea spre mucoasă a
acesteia.
 Cls III și cls IV reduse – pintenii transmit integral presiunile de masticație dd
stâlpi
 Cls I și cls II – pintenii transmit parțial presiunile de masticație, celelalte fiind
transmise șeilor crestei alveolare
o Mențin nivelul cuspidian al dd artificali în planul de ocluzie
o Mențin relația ocluzală a protezei cu dd antagoniști

22
 o Mențin brațele croșetului în poziție constantă, stabilă față de ecuatorul protetic și
zona de rentenție a dd stâlpi
o Reduc presiunea dureroasă a șeilor asupra crestelor
o Plasați în fosetele vecine edentației, evită retențiile alimentare între șei și dinți
stâlpi, realizând punct de contact perfect
o Plasați interdentar – refac punctele de contact pierdute prin migrările orizontale
o Intervin în stabilizarea orizontală a protezei
o Pot împiedica migrările verticale ale unor dinți (M) care nu au antagoniști

73. Descrieți funcția de încercuire a unui croșet

 Încercuirea = funcția prin care croșetul trebuie să cuprindă mai mult de 180° din
circumferința dintelui.
 La încercuire trebuie să ia parte doar porțiunile rigide ale croșetului
o Brațul opozant
o Porțiunea supraecuatorială
o Proțiunea plasată pe ecuator – pt croșetele circulare
o Brațul opozant și zona conectorului secundar – pentru croșetele divizate
 Încercuirea asigură
o Stabilizarea orizontală a protezei în sens sagital și transversal
o Contribuie la sprijinul parodontal
o Contribuie la menținerea protezei (prin fricțiune)

74. Descrieți funcția de reciprocitate a unui croșet

 Reciprocitatea = funcția croșetului prin care se neutralizează efectul porțiunii flexibile a
brațului retentiv, care solicită orizontal dintele stâlp în timpul inserției și dezinserției
protezei.
 La inserția protezei porțiunea flexibilă a brațului retentiv suferă o deformare elastică care
determină
o Apariția unor forțe orizontale și oblice (de mică durată și intensitate) care dau:
 Dureri la nivelul dintelui stâlp
 Afectează în timp implantarea dintelui stâlp
 Pentru a evita acest efect nedorit, dintele stâlp trebuie să fie sprijinit de către brațul opozant
tot timpul cât porțiunea flexibilă a brațului retentiv suferă deformare elastică la inserția și la
dezinserția protezei
 Efectul disortodontic asupra dinților stâlpi apare la toate tipurile de croșete al căror braț
opozant este supraecuatorial (la inserție primul contact va fi între dinte și porțiunea flexibilă
a croșetului și ulterior cu brațul opozant – timp suficient pentru solicitare nefiziologică a
dintelui stâlp)
 În mod corect, ar trebui ca la inserția protezei brațul opozant să vină în contact cu dintele
stâlp în același timp cu brațul retentiv
 Reciprocitatea corectă poate fi realizată prin următoarele metode:
o Plasarea brațelor croșetului la același nivel orizontal sub ecuatorul protetic

75. Descrieți funcția de pasivitate a unui croșet

 Pasivitatea = funcția croșetului prin care acesta după ce este aplicat pe dintele stâlp nu
trebui să exercite nicio presiune asupra dintelui

23
  Toate brațele croșetului, deși au contact cu dintele, trebuie să fie pasive în momentul în care
asupra protezei nu se exercită nicio forță

76. Descrieți funcția de menținere indirectă a unui croșet

 Croșetele turnate pot avea într-o oarecare măsură și funcția de menținere indirectă (opritor
de basculare), rol neglijabil dacă proteza este prevăzută cu mijloace contrabasculante
corespunzătoare
 Efectul contrabasculant al croșetelor poate fi realizat:
o Prin porțiunile terminale flexibile ale brațelor retentive ale croșetelor circulare
orientate către edentație
o Prin jumătatea distală subecuatorială, orientată către edentație a porțiunii
orizontale a croșetului divizat în T
o Prin brațele opozante, mai ales cele pe microproteze cu prag supragingival

77. Caracteristicile croșetelor circulare

 Au cu dintele stâlp un contact aproape circular și pe o mare suprafață
 Brațul retentiv ajunge în zona retentivă subecuatorială dispre ocluzal
 Pentru menținerea protezelor se utilizează retentivitățile de pe F.V. și F.O.
 Porțiunea flexibilă a brațului retentiv acționează prin tracțiune asupra dintelui stâlp
 Inserția protezelor este mai ușoară decât dezinserția
 Toate brațele fac parte dintr-un corp copun
 Croșete circulare
o Croșetul caninului
o Croșetul Ackers
o Croșetul inelar
o Croșetul circular în ac de păr
o Croșetul Bonwill
o Croșetul multiplu
o Croșet circular cu acțiune dublă

78. Elementele croșetului Ackers

 Poate fi plasat pe PM și M în condițiile existenței retentivităților favorabile
 Elemente:
o Corpul croșetului – plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic pe una din
fețele proximale ale dintelui stâlp (rol stabilizarea orizontală, sprijinul parodontal).
Din corpul lui pleacă restul elementelor.
o Brațul retentiv
 Porțiunea supraecuatorială – pleacă din corp, este rigidă (rol sprijin,
stabilizare, funcție de încercuire)
 Partea terminală flexibilă a brațului retentiv – continuă prima porțiune și
este plasată subecuatorial (rol menținere)
 Vârful brațului retentiv este mezial sau distal
o Brațul opozant – este rigid și poate fi plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul
protetic. (sprijin, stabilizare, încercuire)
o Pintenul ocluzal – este rigid și se plasează într-un lăcaș de pe fața ocluzală M sau D.
(rol sprijinul parodontal al protezei, stabilizarea orizontală)

24
 o Conectorul secundar – face legătura între croșet și șaua protezei sau cu conectorul
principal (rol stabilitatea orizontală), fiind plasat pe una dintre fețele proximale ale
dd stâlp

79. Descrieți croșetul inelar sau cu 4 brațe

 Se aplică mai ales pe M înconjurând aproape toată circumferința dintelui
 Față de croșetul Ackers are în plus
o un pinten ocluzal auxiliar, în foseta opusă pintenului principal, de lângă edentație
o un conector secundar de întărire care pleacă din pintenul auxiliar
 conectorul secundar se plasează de aceeași parte cu brațul opozant în zona procesului
alveolar la o distanță de 0,2 mm de mucoasă
 Pe molarii superior, brațul retentiv este V, vârful porțiunii flexibile fiind spre D
 Pe molarii inferiori, brațul retentiv este L, vârful porțiunii flexibile fiind spre M
 Dacă se plasează pe Pm – se pune mereu pe F.V.
 Este indicat de obicei pe M12 ani izolați
 Asigură dublu sprijin prin cei doi pinteni

80. Descrieți croșetul Bonwill

 Se mai numește croșet dublu Ackers sau cu 6 brațe cu acțiune contrarie
 Este utilizat când opus edentațiilor se află o hemiarcadă integră (cls. II, cls. IV)
 Pot fi folosite între doi molari, între doi premolari sau între M-Pm
 Pentru aplicarea lui este necesar să se creeze spațiu suficient pentru plasarea interdentară a
corpului croșetului (șlefuire pentru lărgirea nișei masticatorii) – este indicat să se acopere
dinții cu microproteze. Când există treme este mult mai ușor.
 Cei doi pinteni alăturați împiedică acțiunea de pană a croșetului și pătrunderea alimentelor
între dinții stâlpi. Când se utilizează microproteze solidarizate se poate renunța la pinteni,
sprijinul fiind asigurat doar de corpul croșetului
 Conectorul secundar este unic, plasat interdentar pe fața orală și se termină în conectorul
principal
 Brațele retentive pot fi aplicate vestibular, oral sau diagonal ca și brațele opozante
 Există posibilitatea ca toate cele patru brațe să fie retentive sau unul dintre cele patru brațe
retentive să fie înlocuit cu un braț retentiv în ac de păr
 Adâncimea de retenție
o 0,5 mm pe M
o 0,25 mm pe Pm

81. Caracteristicile croșetelor divizate

 Brațul retentiv pleacă din șaua scheletului metalic al protezei și nu din corp comun cu
celelalte brațe ca la croșetele circulare
 Porțiunea terminală a brațului retentiv ajunge în zona de retenție a dd stâlp dinspre gingival
și acționează asupra dintelui la dezinserția protezei prin împingere
 Dezinserția protezelor este mai ușoară decât inserția
 Sunt mai puțin vizibile decât croșetele circulare
 Contactul cu dintele stâlp este mai mic decât cel al croșetelor circulare
 Elasticitatea brațelor retentive este mai mare decât a croșetelor circulare
 Brațele retentive au forme de litere (CLUSTIR)
 Brațele opozat, pintenul ocluzal și conectorul secundar sunt la fel ca la croșetele circulare

25
82. Descrieți croșetul divizat în T
 Este cel mai cunoscut croșet divizat
 Brațul retentiv
o Pleacă din șa și are un traiect orizontal sau ușor oblic, la distanță de mucoasă
o În dreptul mijlocului feței dintelui se ridică vertical, luând contact cu ecuatorul
protetic la mijlocul F.V.
o De la acest nivel pleacă două porțiuni orizontale care formează T-ul, unul spre M și
celălalt spre D
o În edentațiile terminale
 Subecuatorial – porțiunea distală a T
 Supraecuatorial/pe ecuator – porțiunea M
o În edentațiile laterale – subecuatorial ambele porțiuni orizontale/numai o jumătate
a T (proteza nu basculează prin înfundare)
o Porțiunea incipientă a brațului retentiv până la contactul cu dintele este rigidă – rol
stabilizarea laterală (reprezintă de fapt un conector secundar)
 Pintenul poate fi aplicat în foseta M sau D în funcție de tipul de edentație
 Conectorul secundar și brațul opozant sunt la fel ca la croșetele circulare
 Mărimea zonei de retenție – 0,5 mm
 Brațele orizontale pot lua formă de Y
 În edentațiile terminale – se poate cere un croșet cât mai elastic pentru a diminua efectul de
pârghie asupra dintelui (se mărește lungimea conectorului secundar – croșet Bonyhard)
 Dpdv fizionomic – se poate renunța la porțiunea mezială a T (croșet în semi T) – pe C, Pm, M
 Croșetul în T poate fi aplicat în toate edentațiile (pe C, Pm sau M)

83. Contraindicațiile croșetului divizat în T

 nu poate fi aplicat în edentații terminale, când zona retentivă este mezial sau dintele stâlp
are un ecuator protetic înalt – efect de pârghie asupra dintelui când proteza basculează prin
înfundare
 când există o zonă retentivă muco-osoasă în dreptul porțiunii alveolare a conectorului
secundar sau a brațului retentiv
 când se impun cerințe de ordin fizionomic

84. Descrieți croșetul Ney nr. 1

 Derivă din croșetul Ackers
 Este alcătuit din
o Corp din care pleacă pintenul, conectorul secundar și porțiunile supraecuatoriale ale
brațelor retentive
o Brațele retentive se termină prin porțiunile flexibile în zonele retentive de pe F.V. și
F.O. (menținere dublă și reciprocă)
o Brațele retentive din zona supraecuatorială, intersectează ecuatorul protetic în
porțiunea mijlocie și se termină în zona retentivă subecuatorială situată pe fețele
laterale, opus edentației
 Se aplică pe dinții la care linia ecuatorului protetic are un traiect tipic (ecuator protetic nr.1)
= la jumătatea feței proximale dinspre edentație, mergând oblic pe FV și FO către ocluzal
spre suprafața proximală opusă edentației
 Se aplică pe Pm, M (adâncime de retenție 0,25 mm/ 0,5 mm)

26
85. Descrieți croșetul Ney nr. 2
 Derivă din croșetul divizat în T
 Elemente
o Pinten ocluzal izolat în prelungirea conectorului secundar
o Conector secundar face legătură cu șaua
o Două brațe retentive asemănătoare croșetului divizat în T
o Partea orizontală a croșetului are o porțiune care pătrunde în zona retentivă
subecuatorială
o Porțiunea verticală a T ului este plasată în mijlocul porțiunii orizontale (la nivelul
ecuatorului protetic)
 Trece la distanță de zona subecuatorială, parodonțiu marginal și mucoasă
 Se termină în șa printr-o porțiune mai îngroșată
 Se aplică pe dinții la care linia ecuatorului are un traiect numit linia ecuatorială nr II
o Pe fața proximală vecină șeii – ecuatorul trece aproape pe fața ocluzală (se plasează
pintenul ocluzal)
o Pe fețele laterale – ecuatorul protetic trece oblic, apropiindu-se de colet spre fața
proximală opusă șeii

86. Descrieți croșetul mixt Ney

 Partea turnată este reprezentată de pintenul ocluzal și de conectorul secundar
 Brațele laterale sunt din sârmă, fiind lipite la nivelul corpului croșetului
 Extremitățile libere ajung în zonele retentive subecuatoriale
 Indicat
o Dinți cu ecuator protetic înalt (retentivitate mare)
 Pentru a nu exista diferențe de flexibilitate lungimea brațelor trebuie să fie identică

87. Descrieți croșetul RPI

 Este utilizat în edentații terminale pe dintele stâlp care limitează mezial edentația
 Rol: evită torsiunea distală a dintelui în timpul basculării prin înfundare a protezei
 Este aplicat de obicei pe Pm
 Elemente:
o Pinten ocluzal (în foseta M) care se continuă cu conector secundar
o Conector secundar plasat oral interdentar
o Placă proximo-orală – vine în contact cu dintele pe suprafața de ghidare proximală
(rol reciprocitate)
o Braț retentiv divizat în I (pleacă din șa)
 Porțiunea verticală este perpendiculară pe parodonțiul marginal, la distanță
de acesta și de mucoasa alveolară
 Ia contact cu dintele în zona subecuatorială pe o suprafață de 2 mm
 Acest croșet permite ca proteza să basculeze prin înfundare fără solicitarea nefiziologică a
dintelui

88. Descrieți sistemele de culise

 Elemente componente:
o Matricea – tub cu diferite forme pe secțiune
o Patricea – culisează în interiorul matricei cu mare exactitate având aceeași formă

27
  Matricea sau patricea se fixează la dinți restanți acuperiți mereu cu microproteze prin lipire
sau supraturnare, cealaltă parte fixându-se la nivelul scheletului metalic al protezei
 Asamblarea celoi două părți se face intraoral asigurând MSS și bun efect fizionomic
 Pentru a asigura menținerea este necesară și o mare suprafață de fricțiune între matrice și
patrice
 Sistemele de culise sunt indicate atunci când dinții restanți au o înălțime suficientă care să
permită aplicarea microprotezelor în care să fie fixat sistemul special
 Microprotezele pot fi: turnate, mixte (metalo-ceramice)
 După raportul cu microprotezele pot fi:
o Culise intracoronare (plasarea matricei în interiorul perimetrului microprotezei)
o Intra-extracoronare (plasarea matricei parțial intracoronar și parțial extracoronar)
o Extracoronare (plasarea în afara perimetrului microprotezei)
 Necesită paralelism perfect între axele lungi și între axe și axul de inserție
 Indicația de bază: edentații cls III (proteze cu sprijin D-P)
 Indicații:
o Edentații terminale (obligatoriu solidarizarea dinților restanți)
o Edentații clasa a IV-a (culise de mici dimensiuni)

89. Descrieți sistemele de capse

 Sunt sisteme speciale alcătuite din
o Matrice tubulară fixată pe suprafața mucozală a șeilor
o Patrice de diferite forme fixate la un dispozitiv radicular
 Existp capse care asigură menținerea protezei prin:
o Fricțiune
o Sunt prevăzute cu mijloace suplimentare de retenție sau resorturi elastice
 Capsele Ceka
 Pentru o bună și echilibrată menținere sunt necesare 2 capse plasate la nivelul C sau Pm
 Au un bun efect fizionomic
 Capsele sunt livrate cu un disc de distanțare a matricei de patrice în timpul polimerizării
acrilatului în edentațiile terminale. Această distanțare permite protezei o mișcare de
basculare prin înfundare în timpul masticației
o Capsa se transformă într-un ruptor de forțe

90. Descrieți sistemele de bare cu călăreți

 Există mai multe tipuri
 Barele sunt lipite între două microproteze fie în regiunea laterală fie în regiunea frontală.
 Călăreții grație unor retenții sunt fixați la fața mucozală din acrilat a șeilor
 Barele folosesc la
o Solidarizarea dinților
o Sprijinul parodontal

91. Descrieți sistemele articulare

 Sunt utilizate în edentațiile terminale, permițând șeilor protetice un grad mai mare sau mai
mic de mobilitate, evitându-se efectul de pârghie pe care îi au protezele terminale cu sprijin
mixt rigid asupra dinților stâlpi
 Ruptori de forțe

28
 o Sunt dispozitive prefabricate care fac legătura între dinții stâlpi și șeile terminale,
având rolul distribuirii presiunilor de masticație pe creste, fie pe creste și dinți stâlpi
funcție de numărul și amplitudinea mișcărilor șeilor
o Cei care permit o singură mișcare = balamalele
 Permit bascularea prin înfundare
 Sunt indicate la mandibulă dar pot fi utilizate și la maxilar
 Tipuri de balamale
 Care se fixează în întregime la scheletul metalic
 Care se fixează cu o parte la microproteze iar cu cealaltă la șaua
protezei
 Există posibilitatea combinării între culise și balamale
o sunt ruptori de forțe care permit două mișcări ale șeilor (translație verticală și
rotație vestibulo-orală)
 Amortizori de forțe – sunt tot ruptori de forțe, care datorită unor resorturi elastice readuc
șeile în poziția inițială după încetarea efortului masticator.

92. Tipuri de amprentă în edentația parțială

 amprentă documentară
 amprentă preliminară
 amprentă funcțională sau definitivă
 amprentă finală

93. Caracteristicile lingurilor individuale realizate în cabinet

 Contact intim cu întreg câmpul protetic, care însă nu este redat cu fidelitate din cauza marii
vâscozități a elastomerului chitos. Marginile lingurii sunt supraextinse și nu sunt modelate
funcțional (sunt foarte groase), tot din cauza vâscozității crescute
 Stratul de material de amprentă funcțională va fi mai subțire și uniform
 Material de amprentă definitivă (funcțională) va fi utilizat un elastomer fluid prin tehnica
wash tehnique
 Materialul de amprentare funcțională este bine retenționat în lingura de elastomer chitos
datorită unei legături chimice
 Volumul lingurii individuale este foarte mare, fiind dificilă introducerea și îndepărtarea din
cavitatea bucală

94. Care este scopul unei amprente funcționale?

 Confecționarea modelului funcțional/de lucru
 Trebuie să redea cu cea mai mare fidelitate forma și întinderea CP
 Să realizeze reproducerea anatomică perfectă a dd restanți și a țesuturilor înconjurătoare
(suport D-P)
 Reproducerea crestelor edentate și a mucoasei acoperitoare (suport muco-osos)
 Se realizează cu lingura individuală corect adaptată marginal care
o Trebuie să cuprindă integral CP
o Să confere o formă și o grosime funcțională a marginilor amprentei
o Să permită obținerea unui strat uniform de material de amprentă, pentru reducerea
modificărilor dimensionale ale acestuia

95. Descrieți amprenta funcțională compresivă indicată în clasa I și II Kennedy

29
  Își propune să învingă reziliența mucoase, reproducând forma funcțională sub presiune a
mucoasei crestelor alveolare, nu pe cea anatomică
 Presiunea asupra mucoasei se realizează digital de către medic sau de forța masticatorie a
pacientului
 Cele două tehnici de amprentare funcțională compresivă (amprenta dublă sub presiune
ocluzală și amprenta su presiune realizată digital de către medic) nu mai sunt utilizate
 În mod curent se utilizează amprenta bio-funcțională inițiată de școala americană modernă,
care introduce tehnica modelului corijat

96. Timpii amprentei funcționale compresive utilizate în clinica de protetică București

 Confecționarea lingurii individuale și adaptarea ei
 Amprenta funcțională cu elastomer de consistență medie
 Realizarea modelului funcțional și a scheletului metalic
 Proba și adaptarea scheletului metalic în gură
 Realizarea peste șeile metalice a unor portamprente din acrilat autopolimerizabil și
adaptarea lor în cavitatea bucală
 Aplicarea de valuri de ocluzie din Stents
 Aplicarea pe fața mucozală a șeilor, în zona tuberculului piriform a unui strat de material
termoplastic de 1 mm. Se ramolește, se introduce scheletul în gură și se apasă pe
elementele de sprijin parodontal
 Pacientul deschide gura la maxim de câteva ori
 Medicul modelează marginal materialul termoplastic prin masaj vestibular iar pacientul face
mișcări ale limbii
 Se ramolesc valurile de ocluzie și se determină RIM
 Se scoate scheletul din gură, se usucă, se aplică pe fața mucozală a șeilor un strat de ceară
bucoplastică, se introduce scheletul în gură iar pacientul închide lent în ocluzie corectă
 Se fac mișcări ed modelare de către medic și pacient dar nu trebuie să dureze mai mult de 5
min
 Se răcește și se îndepărtează amprenta și se fac eventualele corecturi prin adăugare de
ceară
 Urmează tehnica modelului corijat

97. Tehnica modelului corijat

 Se realizează scheletul metalic după o amprentă unică cu hidrocoloizi, se probează și se
adaptează în cavitatea bucală
 Pe modelul funcțional se delimitează limitele întinderii șeilor
 Tehnicianul lipește o folie de staniol în perimetrul delimitat, aplică scheletul pe model iar
peste șeile metalice aplică acrilat autopolimerizabil
 Medicul adaptează cele 2 șei asemănător unei linguri individuale
 Pe fața mucozală se pensulează un strat de ceară buco-plastică, se aplică scheletul în gură și
se menține prin apăsare digitală pe elementele de sprijin dentar fără presiune
 Se răcește amprenta cu apă, se scoate din gură, se usucă și se adaugă un nou strat de ceară,
se aplică în gură și se fac aceleași presiuni, se modelează amprenta prin mișcări funcționale
ale periferiei CP vestibular de către medic și mișcări ale limbii dintr-un obraz în celalalt și
apăsarea dinților anteriori cu vârful limbii
 După 5 minute de modelare amprenta se răcește, se scoate din gură, se usucă, se întăresc
marginile la exterior cu o peliculă de ceară

30
  Se aplică din nou un strad de ceară și se reia amprentarea, modelându-se timp de 8 minte,
se răcește, se scoate din gură
 În laborator se secționează crestele de pe modelele de lucru la 1 mm înapoia ultimului dinte
restant, se fac retenții pe zonele secționate
 Se aplică pe model scheletul cu amprenta și se lipește pe dinții restanți în mai multe puncte
 Se toarnă din nou model, numit model corijat sau modificat

98. Amprenta wash tehnique

 Se prepară elastomerul chitos care se aplică într-o lingură standard cu perforații. Se ia
amprentă care reprezintă o lingură individuală în contact cu CP
 Se pregătește lingura din elastomer chitos
o Se crează șanțuri de refluare
o Se îndepărtează porțiunile flotante ale amprentei din spațiile interdentare
o Se reduce grosimea lingurii unde este exagerată
 Se spală bine și se usucă perfect
 Se pregăteste pacientul
o Sunt obligatorii deretentivizările CP
 Se prepară elastomerul fluid și se pune în lingură acoperind-o complet
 După priza elastomerului se scoate amprenta, se spală, se examinează și se fac corecturi cu
elastomer foarte fluid
 Amprenta trebuie turnată foarte repede pentru a evita modificările volumetrice

99. Ce este și la ce se folosește modelul duplicat?

 Duplicarea = procedeu tehnic de reproducere precisă a modelului funcțional pregătit dintr-
un material refractar (masa de ambalat) specific aliajului din care va fi realizat scheletul
metalic al protezei
 Este de fapt un procedeu de amprentare a modelului funcțional
 Sunt necesare materiale de duplicat (de amprentare) și conformatoare speciale
 Modelul duplicat este folosit pentru realizarea machetei scheletului

SUBIECTE ELENA

1. Reguli generale de utilizare a șabloanelor de ocluzie + precauții

 Precauții
o Se verifică daca bazele șabloanelor respectă limitele CP și daca intră și ies ușor de pe
model. Dacă ies greu se îndepărtează de pe model prin tatonare și reduce din bază
strictul necesar pentru a nu diminua menținerea șablonului pe CP
o Modelele se izolează prin scufundare în apă 5-10 minute pentru a preveni lipirea cerii
calde de suprafața lor
o Se verifică să nu existe pe fața internă plusuri care determină jenă sau durere în timpul
manoperei
 Reguli generale de utilizare
o Șabloanele vor fi modelate mai întai pe rând a.î. să intre în contact pe toată suprafața
o Se va face înmuierea cerii concomitent pe toată suprafața bordurii/bordurilor
 Dacă se lucrează la un singur șablon – schimb de spatule între medic și asistentă

31
  Dacă se lucrează la două șabloane – un șablon e ramolit de medic, celălalt de
asistentă
o Dinții antagoniști să nu intre prea mult în ceară
o Șabloanele solidarizate vor fi îndepărtate de pe CP cu multă grijă
o Pacientul întredeschide gura și se îndepărtează întâi șablonul care iese mai ușor
o Pacientul fiind în continuare cu gura întredeschisă se îndepărtează și șablonul care iese
mai greu
o Cele două șabloane se aplică pe modele: mai întai cel care intră mai ușor, apoi cel care
intră mai greu
o Pe modelele cu șabloanele articulate se verifică
 Dacă nu cumva unul din șabloane s-a deformat
 Dacă modelele nu sunt incorecte la nivelul fețelor ocluzale care intră în contact
cu antagoniștii
 Dacă modelele au o poziție stabilă prin intermediul șabloanelor și a dinților
existenți
 Dacă modelele vin în contact numai prin intermediul dinților și/sau a bordurilor
de ocluzie

2. Situații speciale la determinarea RIM

 Edentația bimaxilară prezentând la un maxilar edentație frontală întinsă cu prezența numai a
molarilor, iar la mandibulă edentație mandibulară bilaterală cu prezența grupul frontal
o Se introduce șablonul inferior și se cere pacientul să închidă gura până când M sup ating
ceara
o Se taie din șablon până se obține o DVO fiziologică, iar șablonul ia contact simultan cu
ambele grupe de M sup
o Se stabiliește viitoarea poziție IM dacă nu este precizată odată cu DVO, prin turtirea din
șablonul inferior a ultimului mm de ceară
o Se introduce apoi șablonul superior cu care se precizează
 Nivelul și orientarea planului de ocluzie (mărimea frontalilor)
 Curbura vestibulară (poziția buzei superioare)
o Se fixează poziția determinată anterior cu șablonul inferior
 Edentația bimaxilară uniterminală inversă (în oglindă)
o Determinarea este dificilă deoarece șabloanele care au borduri plasate doar pe o
singură parte basculează când antagoniștii iau contact cu valul de ceară
 Baza șablonului trebuie extinsă corect și pe hemiarcada dentată și prevăzută cu
croșete care să ii ofere stabilitate
o Dacă există cel puțin o pereche de antagoniști situația este mai favorabilă
o Dacă edentația depășește linia mediană și nu mai există suficiente contacte
 Deosebită atenție
 Se lucrează cu fiecare șablon pe rând și apoi cu amândoua
o De cele mai multe ori este bine să se execute proteza mandibulară la gata și ulterior să
se determine RIM și să se execute și cealaltă proteză

3. Datele care se transmit în laborator prin intermediul fișei de laborator și a modelelor

(șabloane de ocluzie)
 Prin intermediul fișei
o Materialul dinților artificiali (acrilat sau porțelan) – se preferă acrilat pentru PPA și
pentru ocluzie adâncă și DVO micșorat pentru că sunt ușor de modelat și în spații reduse

32
 o Culoarea dinților pe cele trei zone
 La colet – cel mai închis
 Marginea incizală – cel mai deschis, cu o oarecare radiotransparență
 Zona mijlocie – culoare intermediară
o Cuspidarea dinților laterali
 Prin intermediul modelelor articulate
o Forma dinților restanți în funcție de care se aleg dinții artificiali
o Caracteristicile RIM
 DVO
 IM
 Planul de ocluzie
o Se pot face desene
 Extinderea plăcii protetice
 Zonele de foliere
 Poziția și forma croșetelor

4. Controlul machetei pe model

 Controlul ocluzorului și al modelelor
o Ocluzorul să nu aibă niciun fel de joc în balama
o Contrapiulița să fie fixată
o Planul median al modelelor să corespundă cu planul median al ocluzorului
o Pe modele să fie trasate linii de referință
 Linia mediană
 Linia caninilor
 Linia surâsului
 Mijlocul crestelor
 Controlul corectitudinii realizării tehnice a machetelor
o Dacă tehnicianul a respectat indicațiile de modelaj și de culoare ale dinților
o Dacă artificiile de montare se potrivesc cu situația clinică
o Dacă montarea dinților este corectă
 Dinții laterali pe mijlocul crestei și perpendicular pe direcția crestei
 Dinții frontali în rapoarte corecte de ocluzie cu antagoniștii
o Modelarea bazei și a gingiei artificiale
 Aspect neted în regiunile laterale
 Modelajul papilei
 Modelajul rugilor palatine

5. Controlul intrabucal al machetelor

 Precauții
o Machetele așezate pe model se răcesc cu jet de apă
o Pacientul clătește gura cu apă rece
o Controlul se face minuțios, dar la fiecare 2 minute se scot machetele se spală de salivă,
se pun pe model și se răcesc, la fel și pacientul clătește cu apă rece
 Dacă în raport cu dinții restanți macheta are inadaptare flagrantă – tratament luat de la început
 Dacă nepotrivirea se referă doar la angrenarea dinților – se reia înregistrarea RIM
 Dacă există similitudine între adaptarea pe model și în cavitatea bucală
o Se verifică stabilitatea

33
 o Rapoartele de ocluzie (RC, propulsie, lateralitate)
o Refacerea aspectului fizionomic
 Controlul stabilității machetelor
o În plan transversal – se apasă cu degetele alternativ dreapta-stânga pe molari
o În plan sagital – este neconcludent (nu există croșete și porțiunea supracingulară e din
ceară și se deformează)
o Versantele externe ale machetei
 Lingual mandibular – concav
 Vestibular mandibular – convex
 Verificarea rapoartelor de ocluzie
o Ocluzia trebuie să se realizeze concomitent pe dinții artificiali și pe cei naturali
o Pacientul închide gura în RC și se remarcă primul contact interdentar. Dacă nu s-a făcut
IM și au apărut contacte premature – șlefuire/remontarea dinților artificiali
o Proba spatulei – dacă e pozitivă se face o nouă înregistrare cu ceară pe dinții
machetei/se reia de la șabloane
o În edentațiile terminale cu antagonist PPM – contacte multiple între dinții artificiali
(articulator) sau verificarea IM = RC (ocluzor)
o Edentații L-L – dezocluzia tuturor dinților în propulsie și lateralitate pe partea
nelucrătoare
o Edentații frontale
 În propulsie – ghidaj anterior cu dezangrenarea dd laterali
 În lateralitate
 Dacă există canin natural – ghidaj canin
 Dacă nu există canin – ghidaj de grup
 Refacerea aspectului fizionomic
o Forma, mărimea, culoarea și montarea dinților artificiali în concordanță cu arcada
edentată și dinții restanți
o Dinții să corespundă formei feței, să respecte linia surâsului și să aibă o vizibilitate
armonioasă
o Lipsa spațiului necesar montării dinților
 Se remodelează coronar dinții înclinați sau
 Se montează dinți normal în zona anterioară iar în zonele laterale dinți cu lățime
redusă
o Creste alveolare proeminente vestibular – dinții se montează direct pe creastă
o Ușoare anomalii de poziție pentru aspectul natural

6. Indicații transmise prin intermediul modelelor și al fișei de laborator (machete)

 Prin intermediul modelelor
o Folierea torusului și a zonelor de despovărare (întindere + grosime)
o Tipul și modul de plasare al croșetelor din sârmă în funcție de
 Număr minim de dinți pe care se poate ancora PPA este 2
 Dacă PPA are numai două croșete, linia croșetelor trebuiă să treacă prin mijlocul
bazei sau cât mai aproape de ea
 Ideal sunt 3-4 croșete
 Nu trebuie puse multe croșete pentru a nu complica dezinserția și inserția
protezei de către pacient

34
  Retentivitățile dinților trebuie utilizate în așa fel încât funcția de menținere să
nu fie mai mare decât rezistența parodontală a dinților
 Când există creste retentive vestibular trebuie să se țină cont deoarece pot avea
valoarea unui croșet rigid
 În regiunea frontală și premolară se aleg croșete cât mai puțin vizibile în timpul
funcțiilor ADM
 Prin intermediul fișei
o Grosimea sârmei pentru fiecare croșet în funcție de
 Lungimea croșetului
 Valoarea implantării dintelui stâlp
 Mărimea retentivității
 Vizibilitatea croșetului
 Tipul de edentați
o Materialul din care se realizează baza protezei
 Acrilat termopolimerizabil roz sau tranparent sau o combinație
 Acrilat termopolimerizabil cu materiale reziliente
 Acrilat termopolimerizabil cu fibre de sticlă sau plasă metalică

7. Controlul protezei înainte de aplicare

 Dinții sunt poziționați corect și bine retenționați în acrilatul plăcii
 Croșetele sunt bine retenționate în acrilatul plăcii, fără zgârieturi și cu vârf rotunjit
 Fața externă a protezei este corect și uniform lustruită
 Fața internă a protezei nu prezintă urme de ghips sau de plumb de la foliere
 Fața inetrnă a protezei are o trecere lină de la zona de foliere la restul bazei
 Fața internă a protezei nu are plusuri sau asperități
 Marginile protezei sunt rotunjite, fără muchii ascuțite
 Limita posterioară a protezei maxilare se termină pierdut în grosime
 Protezele sunt curate

8. Controlul stabilității protezei/cauzele basculării transversale

 Se verifică absența basculării transversale prin presiuni digitale alternative la nivelul Pm
 Cauzele basculării transversale
o Montarea dinților în afara crestei
o Atrofii accentuate ale osului alveolar
o Reziliența crescută a mucoasei fixe
o Folierea insuficientă a torusului maxilar
 Se verifică dacă baza protezei acoperă 2/3 anterioare ale tuberculului piriform (înainte de
inserția ligamentului pterigo-mandibular) – rol în prevenirea deplasării distale a protezei

9. Zonele de elecție pentru leziuni

 La maxilar
o Tuberozități maxilare vestibular
o Creste zigomatico-alveolare
o Creastă edentată retentivă
o Frenul buzei superioare sau frenuri laterale
o Proeminențe osoase consecutive extracțiilor
 La mandibulă

35
 o Torus mandibular
o Zonele retentive ale crestei edentate
o Bride vestibulare laterale
o În dreptul Pm
o Creasta oblică externă
o Tuberculul piriform
o Frenul labial
o Frenul lingual

10. Când nu vor fi purtate noaptea PPA?

 Pacienți care prezintă hipersensibilitate la acrilat
 Pacienți care acuză o tensiune permanentă însoțită de tulburări nervoase care dispar odată cu
îndepărtarea protezei
 Pacienți care au declanșat o stare de contracție de tipul bruxismului
 Când există pericol de carii

11. Când vor fi purtate noaptea PPA?

 Pacienți tineri cu edentație frontală
 Pacienți cu tulburări psihice cauzate de edentație
 Uneori în bruxism când dinții sunt reduși ca număr, PP purtate și noaptea contribuie la
imobilizarea dinților și dispersarea presiunilor pe o suprafață cât mai extinsă
 Pacienți care ar putea face sindromul combinat
o PT la maxilar
o PPM terminală la mandibulă
o Doar dinții anteriori mandibulari presează pe proteza maxilară – determină bascularea
ei – s-ar produce o atrofie exagerată a crestei alveolare frontale
o Ori se poartă ambele proteze, ori niciuna

12. Căptușirea directă a protezei

 Avantaje
o Rapiditate – o singură ședință
o Economie – numai materiale din cabinet
 Dezavantaje
o Apariția iritațiilor pe mucoasă din cauza monomerului din acrilat și a rc. Exoterme
o Polimerizarea acrilatului în spațiile interdentare, care nu au fost obstruate dacă
dezinserția nu se face la timp
 Timpi operatori
o Igienizarea CP
o Vaselinizarea dinților artificiali
o Protecția dinților artificiali și a șeilor cu leucoplast
o Îndepărtarea prin frezare 0,5-1mm de pe fața internă a șeilor și de pe marginile șeilor
o Badijonarea cu monomer a suprafeței frezate
o Aplicarea pe zona de lucru a unui strat de acrilat autopolimerizabil când acesta se trace
în fire
o Introducerea protezei în cavitatea bucală, aplicarea perfectă pe CP după care se exercită
presiuni digitale pe porțiunea supracingulară a protezei. Pacientul nu închide gura
o Mișcări de modelare a marginilor protezei ca la amprenta funcțională

36
 o După polimerizare se scoate proteza și se păstrează câteva minute într-un vas cu apă
caldă pentru definitivarea polimerizării
o După priza completă marginile protezei se prelucrează
o Se introduce proteza în cavitatea bucală
o Se readaptează ocluzal
 RC
 Îndepărtarea contactelor premature
 Restabilirea IM și a ocluziei
o Se transmite proteza la laborator pentru lustruire

13. Indicații, contraindicații și obiective căptușire

 Indicații
o Atrofie avansată a suportului muco-osos produsă într-un timp mai îndelungat de la
aplicarea protezei
o Ameliorarea menținerii la o proteză subextinsă
o Instabilitate cu basculare pe un torus proeminent
o Protezări imediate urmate de resorbții rapide a proceselor alveolare
o Definciețe clinice (amprentare funcțională greșită) sau de laborator (deteriorarea
modelului funcțional)
o Profilaxia țesuturilor sensibile la presiuni masticatorii la care despovărarea se face cu
materiale reziliente
 Contraindicații
o Migrări ale dinților stâlpi către spațiile edentate cu pierderea pct de contact
o Inflamație parodontală avansată cu mobilitatea dd restanți
o Dezechilibru ocluzal care nu poate fi corectat
o Dinți laterali montați în afara crestei
o DVO supraevaluată
o Proteze cu reparații multiple și dinți degradați anatomic și cromatic
 Obiective
o Îmbunătățirea menținerii protezei prin creșterea adeziunii și folosirea retentivităților
o Obținerea unui sprijin echilibrat pe dinții restanți și suportul muco-osos
o Stabilizarea protezei prin frânarea deplasărilor orizontale
o Profilaxia dento-parodontală prin redistribuirea echilibrată a forțelor de presiune
masticatorie pe dinții restanți

14. Timpii operatori ai căptușirii cu gura închisă

 Se constată necesitatea căptușirii când testul de rotație al protezei este pozitiv
 Se îndepărtează 1 mm de acrilat de pe fața mucozală a protezei
 Se aplică în zona distală un strat de Stent sau Kerr care se ramolește, proteza se introduce în
gură, se așează pe CP, unde se menține cu o ușoară presiune executând mișcările ca pentru
amprenta funcțională
 După priza materialului termoplastic, testul de rotație al protezei trebuie să fie negativ
 Se îndepărtează dizarmoniile ocluzale
 Pentru amprentare se aplică prin pensulare pe fața radiată a protezei un strat de ceară
bucoplastică, se introduce proteza în gură și după aplicarea corectă se închide în IM
 Timp de 5 min se fac mișcări de modelare de către medic și pacient
 Îndepărtarea protezei împreună cu amprenta de ceară numai după răcire cu apă.

37
 Se trimite în laborator

15. Sprijinul
 Tipuri de sprijin
o Cls I – mixt
o Cls II – mixt
o Cls III – dento-parodontal
o Clasa IV redusă – dento-parodontal
o Clasa IV întinsă – mixt
 Sprijinul muco-osos
o La PPA (dacă au numai croșete fără comonente ocluzale)
o Cel mai nefiziologic
o Acționează ca o pană conducând la vestibularizarea dinților restanți
o Suprafața de sprijin e delimitată de muchia crestelor
 Sprijinul mixt
o Se întâlnește la cls I, II, IV întinsă
o Are valoare funcțională medie
o Suprafața de sprijin mucozal este mai mare decât cea D-P și e situată la periferia
acesteia ducând la bascularea prin înfundare
o Linia de sprijin parodontal trece prin cei mai distali pinteni ocluzali și constituie axa de
basculare
o Cele mai eficiente elemente de sprijin sunt cele mai aproape de edentație
o Poate fi
 Rigid – croșete
 Foarte rigid – culise și telescoape
 Rezilient – capse cu grad de reziliență
 Articulat – ruptori și amortizori de forță
 Sprijinul dento-parodontal
o Este cel mai fiziologic
o Este realizat de punți și PPS în cls III, IV redusă
o În clasa a III-a cu o breșă laterală se delimitează o suprafață de sprijin parodontal

16. Alegerea tipului de croșet în funcție de clasa de edentație

 Edentații terminale – croșete cu brațe retentive elastice pentru a nu solicita dinții stâlpi prin
efect de pârghie în momentul basculării prin înfundare (croșet divizat în T, croșet mixt cu braț
elastic din sârmă)
 Clasa a II-a – croșet Bowill sau Ackers pe hemiarcada opusă pe ultimii molari, cu rol
antibasculant
 În edentațiile laterale – orice tip de croșet (această PPS se comportă ca o punte)

17. Bascularea prin înfundare

 Apare în edentațiile cls I, II, IV întinsă
 Constă în mișcarea de înfundare a șeilor protezei în urma solicitărilor masticatorii, datorită
rezilienței mucoasei, concomitent cu ridicarea protezei în porțiunea opusă zonei în care se
înfundă
 Proteza se înfundă și se rotește în jurul unei axe de basculare
 În edentații terminale proteza se înfundă la nivelul porțiunii distal a șeilor și se ridică mezial

38
 Această mișcare de rotație determină asupra dinților stâlpi un efect de pârghie prin înclinarea și
distalizarea dinților stâlpi
 Protejarea dinților stâlpi de efectul de pârghie se face
o Solidarizarea a cel puțin 2 dd stâlpi în edentațiile terminale
o Folosirea croșetelor turnate cu brațe retentive cât mai elastice
o Plasarea pintenilor principali în fosetele meziale
 Poate fi redusă prin
o Amprente funcționale compresive
o Șei protetice extinse până la limitele periferiei CP
o Căptușirea protezelor când testul de basculare e pozitiv
 Este mai mare la mandibulă față de maxilar (reziliență mucoasă mai mare)
 La maxilar contribuie la reducerea înfundării sprijinul oferit de bolta palatină și de conectorul
principal
 Această mișcare nu poate fi oprită din cauza rezilienței mucoasei

18. Dinții aflați în traumă ocluzală – semne și simptome

 Leziuni cuneiforme
 Fatete de abraziune
 Mobilitate +/- durere (cauzata de suprasolicitare)
 Migrari dentare (fen. Thielemann)
 Necroze pulpare
 Fisuri Stielmann
 Largirea spatiului periodontal
 Fenomene de pulpita pe dinti integri
 Resorbtii osoase -> evdentiate pe Rx la dinti vitali
 Ingrosari ale proceselor alveolare
 Hipercementoze

19. Corectarea planului de ocluzie și a ocluziei instabile.

 Slefuiri selective
 Remodelari coronare cu devitalizari, sau acoperirea cu microproteze
 Indepartarea contactelor premature si a interferentelor
 Refacerea lucrarilor protetice incorecte
 Extractia dintilor ( dintii migrati vertical care ajung aproape de creasta antagonista)

20. PPA ca soluție definitivă – dezavantaje

 Provoacă și accelerează atrofia osului alveolar deoarece în general are un sprijin mucozal și se
înfundă cu timpul
 Privează pacientul de la a percepe excitațiile termice și gustative
 Determină iritații frecvente ale mucoasei
 Restrânge mult spațiul oral
 Mobilizează dinții stâlpi
 Provoacă malpoziția treptată a dinților restanți
 Provoacă parodontopatii
 Apare frecvent instabilitatea protezei

39
 Determină și întreține halena bucală
 Pacientul poate avea un sentiment de infirmitate, îmbătrânire
 Lipsa de radioopacitate – nu poate fi văzută în caz de inhalare sau ingestie
 Limitele materialului – proteza se poate flecta sau fractura în timpul funcțiilor ADM

21. Avantaje și dezavantaje dinți din acrilat

 Avantaje
o pot fi adaptaţi cu uşurinţă dimensiunilor spaţiului edentat – prin şlefuire;
o pot fi modificaţi ca formă şi adaptaţi ocluzal;
o se pot relustrui;
o legătura cu şeile este chimică (se poate suplimenta cu retenţie mecanică);
o la protezele imediate pot fi confecţionaţi odată cu baza protezei;
o au cost scăzut.
 Dezavantaje
o se abrazează (poate deveni un avantaj în condiţiile în care relaţiile intermaxilare au fost
greşit determinate);
o au instabilitate cosmetică.

40
Lucrare 1.

1. PPA provizorii clasificare dupa scop ,

- 1. PPA imediate= cand proteza se aplica imediat dupa extractia dintilor anteriori;
fiind puratata in faza de resorbtie accelerata a osului sunt necesare captusiri
urmate de inlocuirea n scurt timp a preotezei
- 2. PPA de tranzitie= cand dd restanti nu prezinta garantii prea mari si este de
asteptat sa fie extrasi dupa un interval scurt de timp si sa fie inlocuiti de proteza.
Are rolul de a permite pacientului sa-si formeze reflexele necesar in vederea
primirii unei proteze totale.
3. PPA de diagnostic= atunci cand este necesara o proteza cu ajutorul careia se va stabili
planul definitiv de tratament. O astfel de proteza trebuie aplicata pt a testa de ex daca pacientul
tolereaa o inaltare de ocluzie necesara restaurarii definitive

2. Crosete din sarma ,

Croşetele de sârmă au următoarele caracteristici:

- au desen trasat de medic (în mod curent) sau prin studiu la paralelograf;
- segmentul dentar plasat în funcţie de ecuatorul protetic;
- au contact linear cu dinţii;
- segmentul dentar şi intermediar plasate la distanţă de parodonţiul marginal;
- croşetele cu segment intermediar în formă de Z, S sau V au grad mai mare de
elasticitate, influenţat de lungimea segmentului respectiv;
- sunt mai elastice şi pot fi activate mai uşor decât croşetele turnate. Pot fi
activate în plan orizontal şi vertical;
- asigură ancorarea verticală şi stabilizarea orizontală;
- pot avea efect suprasolicitant asupra dinţilor stâlpi dacă:
o sârma este mai groasă de 1 – 1, 2 mm;
o segmentul intermediar este scurt;
o sunt activate prea intens.
- în caz de deteriorare sau fractură se înlocuiesc uşor.

Clasificare:

1. Croşete care asigură: menţinerea, stabilizarea şi sprijinul

Ex: croşetul ocluzo-interdentar
2. Croşete care asigură: menţinerea şi stabilizarea
Ex: croşetul cervico-alveolar deschis dental

41
3. Linguri universale criterii de adaptare ,

42
Lingurile standard individualizate sunt linguri standard adaptate pt a se apropia de
forma maxilarelor sau pt ca marginea sa fie mai aproape de linia de reflexie a
mucoasei.

Individualizarea constă în remodelarea lingurilor standard metalice în zonele

insuficient adaptate pe câmpul protetic. La maxilar in cazul unei bolti adanci se va aplica
stents bine incalzit, pt a adera de lingura, care se modeleaza in asa fel incat sa reduca
distanta dintre lingura su fundul boltii palatine. Se evita astfel o grosime excesiva a
materialului de amprenta care ar suferi modif volumetrice precum si riscul de a nu amprenta
portiunea cea mai adanca a boltii. Dacă lingurile sunt scurte pot fi lungite cu materiale
termoplastice(Impression compound®, KerrHawe, baton de culoare verde, ISO Functional
Sticks®, GC;) bine ramolit pt a adera la materialul lingurii.

La mandibula individualizarea lingurii se face in cazul marginilor scurte mai ales

vestibular sau in zona tuberculului piriform. Prelungirea e va face cu stents bine ramolit
direct la flacara. Exista posibilitatea unor linguri prea lungi la margini mai ales zona
retromilohioidiana , unde pot fi scurtate prin slefuire cu o piatra (deterioarare ireversibila a
lingurii.)

Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu cleştele crampon, lărgind sau
îngustând jgeabul pe anumite porţiuni.Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca
pe zonele unde se consideră că sunt lungi.

In practica nu se mai utilizeaza lingurile standard individualizate intrucat exista o

gama larga de linguri prefabricate si materialul termoplastic se poate detasa in timpul
amprentarii. Amprenta in linguri individualizate se ia tot cu alginat, elastomerul chitos
riscand sa desprinda marginile adaugate din cauza presiunii din timpul amprentarii.

Retentia alginatului in lingura se face prin aplicare de leucoplat , perforatiile fiind

de evitat. Astfel se realizeaza difuzarea alginatului in toate zonele campului protetic,
perforatiile diminuand o parte din presiunea aplicata in timpul amprentarii prin refluarea
materialului.

4 Cum trebuie sa fie lingurile universale standard pentru amprentare cls 2 kennedy

MAXILAR>
- marginea distală a lingurii sa se opreasca la nivelul limitei distale maxilare (Ah);
- marginea lingurii individuale trebuie să ajungă la 1 mm de zona de mucoasă pasiv-
mobilă, ocolind la aceeaşi distanţă bridele laterale şi procesul zigomato- alveolar;

43
 - în dreptul dinţilor restanţi lingura se va opri la nivelul convexităţii maxime a
procesului alveolar, fără ca marginile sale să jeneze mucoasa, frenul labial
superior sau bridele laterale;
-
MANDIBULA>
- butoni de presiune unilateral sau in unele cazuri de edentatii molare, caseta
lingurii cuprinde si zona premolara, aceasta jucand rol de buton de presiune.
- marginea lingurii se opreşte la 1 mm anterior de inserţia ligamentului pterigo-
mandibular la nivelul hemimandibulei care conţine edentaţia terminală;
- marginea lingurii individuale trebuie să ajungă la 1 mm de linia milohioidiană;
- în zona linguală centrală, marginea lingurii se va plasa deasupra inserţiei frenului
lingual;
- marginile lingurii individuale trebuie să ajungă la 1 mm de zona de mucoasă pasiv-
mobilă vestibulară;
- în dreptul dinţilor restanţi, vestibular, lingura se va opri la nivelul convexităţii maxime
a procesului alveolar, fără ca marginile sale să jeneze mucoasa, frenul labial inferior
ori bridele laterale;

5. Motivati de ce se pune modelul in plan orizontal pe paralelograf

-Modelul va fi fixat pe suportul (masa) paralelografului intr-o pozitie cat mai orizontala a
PO

-Aceasta pozitie se alege pt ca:

 Forta de masticatie , care este cea mai puternica in solicitarea protezei, are o directie
predominant vertical;
 Alimentele adezive exercita asupra protezei tractiuni predominant verticale;
 Insertia si dezinsertia protezei sunt usor de efectuat de catre pacient, daca acestea au
o directie verticala;

-Toate aceste solicitari ale protezei partiale au deci o directie perpendiculara pe PO

1. zonele indicatoare

Modificarile la nivelul osului

-Applegate a numit zonele osoase din jurul dintiilor suprasolicitati: "Zone indicatoare"

44
-Zonele indicatoare sunt acele zone din suportul alveolar care pun in evidenta reactia osului
la stressul suplimentar

-Reactia favorabila la un astfel de stres poate fi luata ca un indicator pt viitoarea reactie la

un stres si mai mare.

-Dintii care au fost expusi unei incarcaturi suplimentare prin pierderea dintiilor vecini s-au
care au fost supusi unei incarcaturi ocluzale suplimentare pot prezenta mai multe riscuri
daca sunt utilizati ca dinti stalpi fata de alti dinti care nu au fost suprasolicitati ocluzal

-Daca armonia ocluzala poate fi ameliorata , este bine acest lucru sa se faca inaintea
protezarii

-In conditii de echilibrare ocluzala perfecta , dintii stalpi rezista bine la forte aditionale

-Zone indicatoare – examinare – concluzii practice:

 Daca parodontiul este integru – parodontiul si crestele alveolare sunt in masura

se reziste la presiuni si deci se pot folosi ambele tesuturi cu incredere
 Largirea spatiului periodontal – dintii si osul nu pot rezista la presiuni , exista o
functie metabolica scazuta acestor tesuturi si deci trebuie luate toate masurile de
protectie.

2. avantaje, dezavantaje dd acrilat

Avantaje:

1. pot fi adaptaţi cu uşurinţă dimensiunilor spaţiului edentat – prin şlefuire;

2. pot fi modificaţi ca formă şi adaptaţi ocluzal;
3. se pot relustrui;
4. legătura cu şeile este chimică (se poate suplimenta cu retenţie mecanică);
5. la protezele imediate pot fi confecţionaţi odată cu baza protezei;
6. au cost scăzut.

Dezavantaje:

1. se abrazează (poate deveni un avantaj în condiţiile în care relaţiile

intermaxilare au fost greşit determinate);
2. au instabilitate cosmetică.

3. indicatii, contraindicatii alginat

-In edentatia partiala , alginatele au ca indicatii:

1. Amprentarea preliminara (indicatie majora)

2. Amprentarea pentru realizarea modelului de studiu si documentare
3. Amprentarea arcadelor antagoniste

45
4. Amprentarea dupa tratamentul protetic cu PPA aplicata in cav buc, pentru
modelele documentare de sfarsit de caz

46
-Contraindicatii :

1. Amprentarea functionala(Desi se mai practica, dar cu deficiente de precizie)

-Cu toate ca este cel mai utilizat material de amprenta, repararea si manipularea gresita ,
mentine in actualitate sintagma lui E.MILLER ca alginatul poate fi "Capricios, Perfid si
Necredincios"

4. placa palatinala

Rol:

1. Uneşte şeile între ele.

2. Transmite presiunile masticatorii de la dinţii artificiali pe câmpul protetic (o
suprafaţă cât mai mare).
3. Îmbunătăţeşte stabilitatea protezei prin adeziune.

2. 3. 1. 1. Placa palatinală întinsă

Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).

Are următoarele limite:

 Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;

 Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
 Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona laterală.

Placa are o grosime de maximum 2 mm.

Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor palatine.

Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu ciment a
modelului în zona corespunzătoare festonului gingival înainte de modelarea machetei.

Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de reciprocitate
(Fig. 2. 2.).

Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în regiunea torusului.

47
 În literatură sunt descrise mai multe variante:

a. Placa palatinală răscroită distal (Fig. 2. 3.) – prin decuparea plăcii se lasă liberă zona
reflexogenă a vălului palatin – singura care se foloseşte;

b. Placa palatinală fenestrată – cu zona centrală a plăcii decupată, lasă liberă zona de
mucoasă cu receptori gustativi;

c. Placa palatinală decoletată – decupată 2-3 mm corespunzător parodonţiului marginal al

dinţilor restanţi, pentru a-l proteja de acţiunea traumatică a plăcii.

Avantaje:

- micşorează senzaţia de discomfort;

- micşorează senzaţia de vomă;
- menajează simţul gustative;
- permite sensibilitatea termică (acrilatul este rău conducător
termic). Dezavantaje:

- reduc rezistenţa mecanică a protezei.

Indiferent de conformaţia plăcii – întinsă sau redusă - ea trebuie să fie simetrică

În situaţia unei edentaţii asimetrice (de exemplu, laterală dreaptă şi terminală stângă),
marginea posterioară a bazei se va confecţiona în mod obligatoriu simetric. La baza acestui
principiu de modelare stă simetria contracţiilor musculaturii în timpul diverselor funcţii ale
ADM. O modelare asimetrică stinghereşte adesea funcţiile ce se exercită prin mişcări
simetrice (fonaţia, deglutiţia).

Baza protezelor parţiale superioare va cuprinde întotdeauna tuberozităţile

dacă este posibil (în edentaţia terminală sau biterminală).

5. Timpi operatori studiu model la paralelograf

48
-Analiza modelului de studiu la palarelograf , care trebuie efectuata de medic , va cuprinde
in ordine urmatorii timpi:

1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertia protezei

2. Trasarea ecuatorului protetic
3. Stabilirea locului in care se plaseaza varful portiunii flexibile a bratului retentiv al
crosetului
4. fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf(Tripodare)

2. Avantaje si dezavantaje dinti din acrilat

Avantaje:

7. pot fi adaptaţi cu uşurinţă dimensiunilor spaţiului edentat – prin şlefuire;

8. pot fi modificaţi ca formă şi adaptaţi ocluzal;
9. se pot relustrui;
10. legătura cu şeile este chimică (se poate suplimenta cu retenţie mecanică);
11. la protezele imediate pot fi confecţionaţi odată cu baza protezei;
12. au cost scăzut.

Dezavantaje:

3. se abrazează (poate deveni un avantaj în condiţiile în care relaţiile

intermaxilare au fost greşit determinate);
4. au instabilitate cosmetică.

3. Felul ocluziei Stabila/instabila

Schema ocluzala corecta= in pozitia de intercuspidare maxima contactele ocluzale

generate de lucrarile protetice trebuie sa fie stabile, simultane cu cele de la nivelul
dd restanti

Ocluzia stabila= repetabilitatea contactelor dento-dentare nedeviate, de tip cuspid

fosa sau tripodic

Contacte vf cuspid-fosa pp un cuspid mai putin voluminos decat foseta antagonista.

Contacte ocluzale stabile pp existenta unei fosete in care cuspidul de sprijin sa-si
gaseasca un loc in care sa se opreasca mereu la sfarsitul unei miscari mandibulare
care sa se termine in inntercuspidare max si relatie centrica. Importanta contactelor
de tip cuspid fosa= se adapteaza mai usor prin slefuire selectiva si permit realizarea
long centricului si transmiterea fortelor in axul dintelui. (altfel = trauma ocluzala)

49
Contacte tripodice= pp un cuspid mai voluminos decat foseta antagonista--- este mai
greu de modelat si adaptat.

50
Contactele multiple in RC si IM determina repartizare uniform a solicitarilor
ocluzale

Contacte simultane= evita derapare mandibula

Suprafetele ocluzale ale dd determina tipul de contact dento-dentar si gradul de

abraziune. ‚

Contacte dento-dentare nefunctionale- determina ocluzie instabila

- vf cuspid-versant fosa
- versant cuspid- versant foseta
- vf cuspid- vf cuspid
- contact in suprafata
Pentru obtinerea unei ocluzii stabile se pot realiza

-slefuiri selective ale suprafetelor ocluzale,

-remodelari coronare cu devitalizari,

-inlocuirea lucrarilor protetice incorecte

- acoperirea cu microproteze.
- extractia dintilor migrati vertical care modifica mult planul de ocluzie

4. criterii de alegere a sistemelor speciale a PPS ???????

1. criteriul estetic= se prefera sistemele speciale in detrimentul crosetelor turnate,

din cauza vizibilitatii deranjante a bratelor metalice retentive pozitionate vestibular
pe dintii stalpi in zone expuse vederii in timpul conversatiei.
-nivelul liniei surasului influenteaza alegerea si pozitionarea tipului de sistem special

2. criteriul functionalitatii- sistemul special prefabricat realizeaza doar fct de

mentinere trebuie completat cu elemente de sprijin dento-parodontal si cu
frezaje individualizate pt fiecare caz in parte, pt a se comporta dpdv biodinamic asemanator
crosetelor
-unele sisteme speciale nu permit miscari de rotatie(ex culisele) pe cand altele
permit un anumit grad (capse) ceea ce constituie o protectie fata de solicitatea exceiva
a dintilor stalpi(efect ruptor de forte) transmiterea fortelor laterale catre
peretii laterali paraleli ai matricei si patricei, transmiterea fortei ocluzale din patrice
spre matrice si retentia primara intre cele doua.

3. criteriul sanatatii-

51
5.Cum se alege lingura standard si material de amprenta preliminara

52
 Criterii de alegere a lingurii standard

1.sa fie rigide

2.sa aiba retentii interioare

3.sa acopere tot CP fara sa il atinga

4.intre supraf de amprentare si lungura sa existe un sp de 3-5 mm pt mat de amp(cu cat sp este mai mic
si uniform , contractia mat de amp este mai redusa si precizia mai mare)

5.marginile sa fie cat mai aproape de limita de reflexie a mucoasei

La maxilar: În sens mezio-distal lingura trebuie să cuprindă tuberozităţile şi linia Ah, frontal
să acopere dinţii restanţi, astfel ca marginea lingurii să ajungă în fundul de sac
vestibular. În sens transversal lingura trebuie să cuprindă crestele alveolare, tuberozităţile
şi dinţii restanţi din regiunea laterală. Se poate măsura cu un compas distanţa
intertuberozitară, între cei doi poli vestibulari ai tuberozităţilor.

La mandibulă: În sens antero-posterior, lingura să acopere tuberculul piriform fără

să deranjeze ligamentul pterigo-mandibular, iar frontal să acopere complet dinţii
restanţi. În sens transversal lingura trebuie să respecte direcţia crestelor edentate,
vestibular marginea să fie depărtată 2 mm de linia de reflexie a mucoasei, iar lingual
să nu depăşească linia milohioidiană. În cazul unor linguri necorespunzătoare
condiţiilor arătate, se va proceda fie la schimbarea lor, fie la individualizarea
acestora.

Criterii de alegere a materialului de amprenta (le-am scris de la proteze totale)

1. calitatea mucoasei in zona de sprijin alegerea materialului in fct de vascozitatea lui in
momentul introducerii in cav bucala.
a. Camp moale- alginat
b. Cam intermediar- alginat cu vascozitate medie
c. Camp dur- silicon chitos, stents
2. Retentivitati anatomice elasticitatea materialului dupa priza
a. F retentive= alginat, silicon chitos
b. Moderat retentive= stents, alginat
c. Neretentive= ghips, stents, alginat
3. Cantitatea de material
a. Amprenta in lingura standard= cantitate mare alginat pt ca e ieftin
4. Distanta fata de laborator=
a. Alginat= turnare model intre 8-30 minute
b. Silicon= cel mult 24 h

53
 c. Ghips sau stents= se poate turna la o distanta mare in timp.

2. Placa palatina intinsa, caracteristic si indicatii

Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).

Are următoarele limite:

 Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;

 Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
 Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona laterală.

Placa are o grosime de maximum 2 mm.

Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor palatine.

Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu ciment a
modelului în zona corespunzătoare festonului gingival înainte de modelarea machetei.

Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de reciprocitate (Fig.
2. 2.).

Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în regiunea torusului.

54
 In ce situatii si in ce ratiuni se realizeaza individualizarea lingurii universale

Individualizarea constă în remodelarea lingurilor standard metalice în zonele insuficient

adaptate pe câmpul protetic.

Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu cleştele crampon, lărgind sau
îngustând jgeabul pe anumite porţiuni.

Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca pe zonele unde se consideră că sunt

lungi.

Dacă lingurile sunt scurte (de exemplu la tuberculul piriform) pot fi lungite cu
materiale

termoplastice.

3. In ce situatii si in ce ratiuni se realizeaza individualizarea lingurii universale

Lingurile standard individualizate sunt linguri standard adaptate pt a se apropia de

forma maxilarelor sau pt ca marginea sa fie mai aproape de linia de reflexie a
mucoasei.

Individualizarea constă în remodelarea lingurilor standard metalice în zonele

insuficient adaptate pe câmpul protetic. La maxilar in cazul unei bolti adanci se va aplica
stents bine incalzit, pt a adera de lingura, care se modeleaza in asa fel incat sa reduca
distanta dintre lingura su fundul boltii palatine. Se evita astfel o grosime excesiva a
materialului de amprenta care ar suferi modif volumetrice precum si riscul de a nu amprenta
portiunea cea mai adanca a boltii. Dacă lingurile sunt scurte pot fi lungite cu materiale
termoplastice(Impression compound®, KerrHawe, baton de culoare verde, ISO Functional
Sticks®, GC;) bine ramolit pt a adera la materialul lingurii.

La mandibula individualizarea lingurii se face in cazul marginilor scurte mai ales

vestibular sau in zona tuberculului piriform. Prelungirea e va face cu stents bine ramolit
direct la flacara. Exista posibilitatea unor linguri prea lungi la margini mai ales zona
retromilohioidiana , unde pot fi scurtate prin slefuire cu o piatra (deterioarare ireversibila a
lingurii.)

Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu cleştele crampon, lărgind sau
îngustând jgeabul pe anumite porţiuni.Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca
pe zonele unde se consideră că sunt lungi.

55
 In practica nu se mai utilizeaza lingurile standard individualizate intrucat exista o
gama larga de linguri prefabricate si materialul termoplastic se poate detasa in timpul

56
 amprentarii. Amprenta in linguri individualizate se ia tot cu alginat, elastomerul chitos
riscand sa desprinda marginile adaugate din cauza presiunii din timpul amprentarii.

4. ocluzie stabila cauza si remedieri

Pentru obtinerea unei ocluzii stabile se pot realiza

-slefuiri selective ale suprafetelor ocluzale,

-remodelari coronare cu devitalizari,

-inlocuirea lucrarilor protetice incorecte

- acoperirea cu microproteze.
- extractia dintilor migrati vertical care modifica mult planul de ocluzie

Ocluzia stabila= repetabilitatea contactelor dento-dentare nedeviate, de tip cuspid

fosa sau tripodic

Contacte vf cuspid-fosa pp un cuspid mai putin voluminos decat foseta antagonista.

Contacte ocluzale stabile pp existenta unei fosete in care cuspidul de sprijin sa-si
gaseasca un loc in care sa se opreasca mereu la sfarsitul unei miscari mandibulare
care sa se termine in inntercuspidare max si relatie centrica. Importanta contactelor
de tip cuspid fosa= se adapteaza mai usor prin slefuire selectiva si permit realizarea
long centricului si transmiterea fortelor in axul dintelui. (altfel = trauma ocluzala)

Contacte tripodice= pp un cuspid mai voluminos decat foseta antagonista--- este mai
greu de modelat si adaptat.

Contactele multiple in RC si IM determina repartizare uniform a solicitarilor ocluzale

Contacte simultane= evita derapare mandibula

Suprafetele ocluzale ale dd determina tipul de contact dento-dentar si gradul de

abraziune. ‚

5. factori care determina alegerea sistemelor speciale

1. criteriul estetic= se prefera sistemele speciale in detrimentul crosetelor turnate,

din cauza vizibilitatii deranjante a bratelor metalice retentive pozitionate vestibular
pe dintii stalpi in zone expuse vederii in timpul conversatiei.

57
-nivelul liniei surasului influenteaza alegerea si pozitionarea tipului de sistem special

58
2. criteriul functionalitatii- sistemul special prefabricat realizeaza doar fct de
mentinere trebuie completat cu elemente de sprijin dento-parodontal si cu
frezaje individualizate pt fiecare caz in parte, pt a se comporta dpdv biodinamic asemanator
crosetelor
-unele sisteme speciale nu permit miscari de rotatie(ex culisele) pe cand altele
permit un anumit grad (capse) ceea ce constituie o protectie fata de solicitatea exceiva
a dintilor stalpi(efect ruptor de forte) transmiterea fortelor laterale caetr
peretii laterali paraleli ai matricei si patricei, transmiterea fortei ocluzale din patrice
spre matrice si retentia primara intre cele doua.

3. criteriul sanatatii-

Lucrare protetica

Conectori principali mandibulari

1. Bara linguala
Inaltimea

procesului aveolar de minim 9 mm- intre fundul de sac si parodontiul marginal

Se plaseaza superior la 4-5 mm de parodontiul marginal, inferior in funful de sac
lingual ca sa nu jeneze limba.
Se distanteaza fata de mucoasa procesului alveolar 0.3-2 mm prin foliere. 0.3 cand
avem sprijin dento-parodontal si mai mult cand este sprijin mixt. Se foliaza torusul
mandibular 0.5-1mm iar daca dintii sunt lingualizati si procesul alveolar concav se
foliaza mai mult 1,5-2 mm
Pe sectiune are forma semipiriforma, inaltime de 4-5 mm, din care partea inferioara
are 3 mm si este rotunjita, iar partea superioara de 1 mm.
Zonele de minima rezistenta sunt la mijlocul barei, la jonctiunea cu seile si la
jonctiunea cu conectorii secundari
Daca inaltimea barei este mai mica de 4 mm se adauga crosetul continuu, rezulta
“dubla bara linguala”

Crosetul continuu- a fost imaginat de kennedy

Se pozitioneaza pe fata linguala a dintilor frontali inferiori supracingular
Se sprijina pe dintii frontali prin pinteni ocluzali sau incizali pentru a nu produce efect
dizortodontic pe dintii frontali.
Daca exista treme si diasteme le va ocoli. Se pot fixa dinti aritificiali pe crosetul
continuu.
latime de 2-3 mm, este semioval si are grosime de 1 mm
Rolurile crosetului continuu:

59
 - stabilizeaza proteza in sens mezio-distal
- sprijin parodontal al protezei
-mentinere indirecta a protezei- element antibasculant
-solidarizarea dintilor restanti
- rigidizarea barei linguale si marirea rezistentei mecanice a protezei
- poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dintilor restanti

2. Placa dentomucozala mandibulara

Cand procesul alveolar are inaltime mai mica de 9 mm
Se plaseaza intre fundul de sac lingual si zona supracingulara a dintilor frontali
inferiori.
Are o extremitate inferioara, care pe sectiune are forma de bara linguala si o
extremitate superioara dintr-o placuta metalica de 0.4-0.5 mm grosime care se pierde
lin pe dintii restanti acoperind toata zona supracingulara. In regiunea laterala ajunge
pana aproape de fetele ocluzale dar daca spatiul permite de face decoletarea la
nivelul parodontiului marginal.
Relieful extern imita anatomia structurilor pe care le acopera.
Se foliaza 0.2 mm de parodontiul marginal si de papile. Torusul si mucoasa
procesului alveolar se foliaza asemanator barei linguale
Placuta se continua cu pinteni ocluzali si incizali pe dintii restanti pentru a elimina
efectul dizortodontic pe dintii restanti.
Indicatii- edentatii terminale cand crestele sunt atrofiate, edentatii terminale insotite
de brese suplimentare frontale, unde se pot adauga dinti artificiali pe placuta

3. Bara vestibulara
Indicatii- insertie inalta a planseului bucal, prezenta unui torus exagerat sau
lingualizare mare a dintilor frontali
Forma, dimensiuni si plasare asemanator cu bara linguala
Bara vestibulara are lungime mai mare deci si grosime si latime mai mari
Produce disconfort pt pacient

4. Conectorul principal dentar

Este asemanator cu crosetul continuu dar mai lat si mai gros, daca nu se respecta
aceste critetii, scade rezistenta protezei. Extremitatile intra direct in seile protezei.
Se foloseste cand insertia planseului bucal este inalta dar dintii frontali sunt inalti si
verticali. Se utilizeaza rar.

Conectori principali maxilari

1. Placuta mucozala cu latime redusa
Se foloseste in edentatiile clasa a3a cu sprijin dento-parodontal. Latimea placutei
este egala cu latimea spatiilor edentate. Grosime de 0.6 mm, iar daca grosimea este
de 0.4 se face o ingrosare la mijloc.
Limite- anterior nu ajunge in zona rugilor palatine
Daca exista torus/ rafeu median proeminent se realizeaza despovararea prin foliere
cu ceara- 0.5-1 mm pt torus si 0.3-0.4mm pt rafeu

2. Placuta mucozala cu latime mare

60
 Indicat in edentatiile clasa 1, 2 cu creste bine delimitate si mai mult de 6 dinti
prezenti iar torusul absent sau de mici dimensiuni si in edentatii latero-terminale
Acopera ⅔ din bolta palatina- anterior acopera rugile palatine si se termina la
jonctiunea dintre 2 rugi iar posterior se termina anterior de linia AH. Latimea este
agala cu lungimea seilor.
La unirea cu seile prezinta un prag extern si un prag intern unde se insera acrilatul
Se realizeaza despovararea torusului 05.1mm si a rafeului median 0.3-0.4 mm si a
rugilor palatine- 0.2-0.3 mm
La nivelul dintilor laterali este la distanta de 5 mm de parodontiul marginal

3. Placuta mucozala anterioara si posterioara (fenestrata)

Indicatii- cand exista torus proeminent si cand pacientul nu suporta o placa palatinala
completa. Indicata in toate tipurile de edentatii. Este cel mai rigid conector principal.
Are forma de paralelogram cu unghiuri rotunjite
Placuta anterioara are 6-9 mm latime, este la 5 mm distanta de parodontiul marginal
si paralela cu acesta.
Placuta posterioara are 4-5 mm latime, ajunge aproape de linia AH si pe sectiune are
forma semiovala asemanatoare cu o bara
Cele 2 placute sunt unite pe lateral de 2 benzi laterlae de 5-6 mm latime asezate la
distanta de 5 mm de parodontiul marginal si paralele cu acesta
Se realizeaza despovararea torusului si a rafeului median.

4. Placuta mucozala in forma de U

Indicatii- cand exista un torus proeminent plasat posterior
Marginea anterioara este la 5 mm de parodontiul marginal si paralela cu acesta iar
marginea posterioara in apropierea bazei torusului
Grosime de 0.6 mm
Se realizeaza despovararea la fel ca la ceilalti conectori

5. Placuta dentomucozala maxilara

Indicatii- cand exista putini dinti restanti, creste bine reprezentate sau torus situat
posterior. In edentatii asociate cu brese frontale deoarece se pot monta dinti artificiali
direct pe conector
Ajunge pe dintii frontali in regiunea supracingulara dar se pierde lin pe dinti iar in
regiunea laterala se realizeaza decoletarea- conectorul trece la dinstanta de 5 mm de
parodontiul marginal
Se realizeaza o treapta supgracingulara sau pinteni incizali si ocluzali pentru ca
placuta nu trebuie sa alunece pe un plan inclinat- se evita efectul dizortodontic
Se face despovararea zonelor: parodontiul marginal 0.2 mm, papila incisiva 0.2-0.3
mm, rugile palatine, rafeul median

6. Placa palatinala completa

Indicatii- putini dinti restanti si creste atrofiate
Marginea anterioara ajunge pe dintii frontali supracingular asemanator cu placuta
dento-mucozala. Se realizeaza treapta supracingulara sau gherute incizale pentru a
evita efectul dizortodontic. Ajunge interdentar pana la nivelul punctelor de contact
dintre dinti. Daca exista treme si diasteme le va ocoli.
Posterior ajunge pana la linia AH
Grosimea este de 0.4 mm
Se realizeaza despovararea parodontiului marginal, papilei incisive, rugilor, torusului
si rafeului.

61
PALALELOGRAFUL-elemente componete:
1.tija de analiza(reperaj)
2.mina de grafit
3.retentiometrul
4.razusele
Timpii de lucru la paralelograf:
1. Stabilirea axei de insertie-dezinsertie a protezei
2. Trasarea ecuatorului protetic
3. Stabilirea locului in care se plaseaza varful protiunii flexibile a bratului retentiv al
corsetului
4. Tripodarea

. Dezinfectarea amprentei cu alginate

Înainte de a fi trimisă la laborator, amprenta de alginat va fi dezinfectată cu hipoclorit

de sodiu 1% sau cu glutaraldehidă 2% (Impresept®, 3M ESPE). Există două
metode dedezinfecţie: prin imersiunea amprentei (inclusiv mânerul lingurii) într-un vas
care conţine una din soluţiile de mai sus sau pulverizarea soluţiei dezinfectante pe
suprafaţa amprentei şi introducerea acesteia într-o pungă de plastic închisă ermetic. În
ambele variante timpul de lucru este de 10 minute, după care amprenta va fi clătită energic
cu apă de robinet. Medicul stomatolog are la dispoziţie şi alginate care au în compoziţie
substanţe antimicrobiene

Planuri de ghidare

Aceste planuri sunt reprezentate de suprafetele proximale ale dintilor stalpi, vecine spatiilor
edentate. Aceste suprafete, pentru a ghida proteza in timpul insertiei sau dezinsertiei
protezei trebuie sa fie paralele cu axa de insertie
Paralelismul dintre suprafetele mentionate poate exista fara ncii un fel de preparatie
proprotetica. Uneori insa sunt necesare slefuiri, iar daca prin slefuire se pierde o mare
cantitat ede substanta dentara este necesara acoperirea cu microproteze.
Planurile de ghidare se fac mai ales in bresele laterale
Aprecierea paralelismului dintre fetele proximale ale dintilor stalpi se face utilizand tija de
reperaj.
Daca suprafetele proximale nu sunt paralele, se inclina modelul anterior sau posterior pana
cand suprafetele proximale devin paralele sau destul de aproape pentru ca, prin slefuiri
selective minime, sa devina paralele.

Tripodarea

Pentru a desena planul viitorului schelet al protezei este necesar sa se indeparteze modelul
de pe masuta paralelografului. Repunerea modelului pe masuta in aceeasi pozitie in care s a
stabilit axa de insertie se poate face prin urm metode:
-cu mina de grafit montata la paralelograf se traseaza trei linii pe suprafata mucozala a
modelului, la distanta una de alta. Una se traseaza anterior si doua laterale, stanga dreapta,
in regiunea posterioara a modelului

62
-pe soclul modelului sunt taiate trei santuri verticale unul in regiunea post si doua laterale.
Pentru aceasta se foloseste o spatula ascutita sprijinita pe tija de reperaj. Soclul modelului
trebuie sa fie bine fasonat.

Dezavantajele PPA

provoacă şi accelerează atrofia osului alveolar, deoarece în general are un sprijin mucozal şi
se înfundă cu timpul;
privează pacientul de a percepe excitaţiile termice şi gustative datorită acoperirii întinse a
mucoasei de către placa protetică;
determină iritaţii frecvente ale mucoasei datorită contactului cu o suprafaţa poroasă,
nelustruită.
Există pacienţi cu intoleranţă la componentele acrilatului;
restrânge mult spaţiul oral datorită grosimii plăcii de aprox. 2-2,5 mm;
mobilizează dinţii stâlpi de care sunt ancorate croşetele de sârmă, concepute şi executate
incorect în funcţie de retentivitatea anatomică şi nu de cea protetică;
provoacă malpoziţia treptată a dinţilor restanţi deoarece placa vine în contact cu feţele orale
înclinate ale dinţilor şi, pe măsură ce proteza se înfundă, acţionează ca o pană evazând dinţii
spre vestibular;
provoacă parodontopatii, datorită contactului direct al plăcii cu parodonţiul marginal.
La acest nivel apare hiperemierea mucoasei;apare frecvent instabilitatea protezei, după o
perioadă scurtă de purtare, datorită modificărilor suferite de câmpul protetic;
determină şi/sau întreţine halena bucală;
pacientul poate avea un sentiment de infirmitate, de îmbătrânire, poate avea complexe.
lipsa de radioopacitate -proteza exclusiv acrilică (fără croşete) nu poate fi văzută în caz de
inhalare sau ingestie.
limitele materialului: acrilatul este mai puţin rezistent şi mai puţin rigid decât aliajele de metal,
deci proteza poate flecta sau sau se poate fractura în timpul funcţiilor ADM.

O proteză parţială acrilică este compusă din următoarele elemente:

1.Arcada dentară artificială

2.Şeile protezei
3.Elementele de legătură dintre şei
4.Elementele de menţinere, stabilizare şi sprijin

Croşetul cervico-alveolar deschis dental (croşet cu buclă)

indicaţii: dinţi cu retentivităţi mai mari, bucla conferindu-i o mai mare elasticitate;
porţiunea subecuatorială, orientată spre dinţii restanţi, are contact pe tot traiectul cu
suprafaţa vestibulară a dintelui asigurând retenţia. Această porţiune este plasată la o
distanţă de 2 mm de gingie;
-porţiunea alveolară are formă de buclă şi se suprapune -fără a veni în contact cu mucoasa
–versantului vestibular al procesului alveolar din dreptul rădăcinii dintelui. Această buclă
asigură elasticitatea croşetului şi se face mai mare sau mai mică în funcţie de elasticitatea
sârmei, de convexitatea coroanei şi de înclinaţia dintelui. Bucla poate avea aspectul unui Z
sau S. Coada croşetului se termină în versantul vestibular al şeii;-avantaje: -gradul de
elasticitate poate fi reglat în funcţie de implantarea dintelui-stâlp şi de retentivitatea
coroanei;-bine ascuns de buze.

63
Croşetul ocluzo-interdentar (Stahl)

-indicaţii: proteze uniterminale sau unilaterale,aplicat pe hemiarcada integră;

-descriere: are un braţ care încalecă arcada prin nişa interdentară prevăzut la extremitatea
sa liberă cu o mică ansă care pătrunde sub punctul de contact;-acţiune/avantaje: porţiunea
ocluzală împiedică înfundarea,iar ansa împiedică desprinderea
Croşetul muco-alveolar-indicaţii: la pacienţii la care se văd în totalitate dinţii frontali şi o parte
din gingie, când procesul alveolar este retentiv;-descriere: ansă dublă de sârmă de 0,7 mm
plasată pe versantul vestibular al procesului alveolar la o distanţă de 0,5 mm de mucoasă;
-inserţia şi dezinserţia protezei sunt posibile numai dacă pacientul îndepărtează cu degetele
croşetele mucozale pentru a depăşi convexitatea procesuluialveolar;
-acţiune:în momentul în care asupra protezei acţionează forţe slabe de desprindere, croşetul
de sârmă se propteşte în mucoasa procesului alveolar şi limitează mecanic desprinderea
involuntară a protezei de pe câmpul protetic;la forţe de desprindere mai puternice croşetul
din sârmă striveşte mucoasa vestibulară şi provoacă dureri faţă de care pacientul se apără
împingând cu dinţii antagonişti proteza desprinsă,până vine din nou în contact cu câmpul
protetic;
-prezenţa neobişnuită a acestor croşete în vestibul poate declanşa o contracţie permanentă
a muşchilor orbicular şi buccinator care stabilizează mulţumitor proteza. Această contracţie
poate fi iniţial voluntară, dar cu timpul devine reflexă;
-dezavantaje: acţiunea destul de brutală a acestor croşete şi eficienţa redusă restrâng foarte
mult indicaţiile. Ele sunt utilizate la insistenţa pacienţilor care nu vor să accepte croşete
vizibile

Lingurile standard trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

-să fie rigide;
-să aibă retenţii interioare;
-să acopere tot câmpul protetic fărăsă-l atingă;
-între suprafaţa de amprentare şi lingură să existe un spaţiu de 3-5 mm pentru materialul de
amprentă(cu cât spaţiul este mai mic şi uniform, cu atât contracţia materialului este mai
redusă şi precizia este mai mare).;
-marginile să fie cât mai aproape de limita de reflexie a mucoasei

Functiile crosetelor
a. Mentinere-impiedica desprinderea involuntara a protezei,
-se datoreaza bratului retentiv al crosetului
-depinde de gradul de retentivitate a dintelui stalp
-necesita stabilirea ecuatorului protetic
b. Stabilizarea- se opune deplasarii orizontale,
-elementele rigide se plaseaza bilateral
Prelungirea bratelor opozante pe mai multi dinti creste stabilizarea
 Solidarizarea prin microproteze a dintilor stalpi creste stabilizarea
c. Sprijin-se opune deplasari verticale
-elementul principal este pintenul
-pintenii inteni vor fi plasati pe dinti acoperiti cu microproteze
-pintenii externi vor fi aplicati pe dinti neacoperiti in lacase de mici dimensiuni
perate in smalt prin frezare
d. Incercuire -mai mult de 180 din circumferinta dintilor
-asigura stabilizare orizontala a protezei in sens transversal si sagital
-ia parte numai portiunile rigide ale crosetelor

64
 e. Reciprocitate-neutralizeaza efectul portiunii flexibile a bratului retentiv,care solicita
orizontal dintele stalp la insertie si dezinsertie
-slefuirea feteii pe care se aplica bratul opozant
-aplicarea de microproteze al caror perete oral este paralel cu axa de
insertie
-utilizarea unui croser numit R.P.1
f. Pasivitate -dupa ce este aplicat corect nu mai exercita forte active
g. Mentinere indirecta-prin portiunile terminale flexibile ale bratelor retentive ale
crosetelor circulare orientate catre edentatie
-prin jumatatea distala,subecoatoriala,orientata catre edentatie ,a
portiuni orizontale a crosetului divizat in T
-prin bratele opozante,mai ales cele care sunt aplicate pe
microproteze prevazute cu prag supragingival

Crosetul NEY 1
-Asemanator cu crestul Ackers
-este aplicat pe dinti cu linia ghid nr. 1 ce porneste aproape de jumatate fetei proximale
adiacente edentatiei si urca spre ocluzal la nivelul fetei proximale adiacente
- excelenta incercuire, bun sprijin, retentie si reciprocitate statisfacatoare
- este format dintr-o parte rigida, corpul, din care porneste pintenul ocluzal, cei 2 umeri situati
in conul de sprijin si 2 brate elastice situate sub linia ghid in conul de retentie

Crosetul NEY 2
 Este deviat din crosetul T
 Se aplica pe dinti cu linia ghid nr. 2, opusa liniei ghid nr. 1, adica porneste inalt
aproape de fata ocuzala adiacenta edentatiei si se continua pe fetele laterale in jos
aproape de colet pe fata proximala opusa edentatiei
 Prezinta un conector secundar care se desprinde separat din sa si care se termina cu
un pinten ocluzal , si doi conector secundari ce trec in ouncte peste festonul gingival
luand contact cu dintele la nivel ecuatorial unde bratul de bifurca
 O parte se aplica in zona de sprijin si o parte in conul de retentie
 Sprijin si retentie buna dar incercuire mai slaba ca ney 1

Crosetul in T
 Cel mai cunoscut si frecvent utilizat
 Porneste direct din sea printr-un conector secundar ce trece in punte peste procesul
alveolar iar bara verticala a T-ului ia contact cu mijlocul fetei vestibulare, de unde
pleaca cele doua extremitati, una spre mezial si una spre distal, ori una ori ambele
terminandu-se in zona de retentie. Bratul retentiv poate fi si in forme de Y.

Crosetul circular Ackers

 Se aplica pe moalrii si premolarii cu retentivitati vestibulare si orale favorabile
 Prezinta un corp, sustinut de un conector secundar, un brat elastic sau retentiv, care
debuteaza printr-o portiune rigida situata supraecuatorial care se continua cu
portiunea elastica situata in conul de retentie, si un brat rigid sau contra-corestul. Mai
prezinta si un pinten ocluzal
 corpul , umarul, portiunea rigida a bratului elastic se situeaza supraecuatorial iar
numai extremitatea elastica in conul de retentie
 Sprijinul este asigurat de portiunile rigide supraecuatoriale si de pintenul ocluzal
 Poate fi deschis dental sau edental, pintenul se situeaza diferit ori mezial ori distal

65
  Are sprijin si stabilizare buna, reciprocitatea nu este buna deoarece bratul rigid
paraseste primul dintele la dezinsertia protezei

Crosetul circular cu 6 brate

 Este format din 2 crosete Ackers unite prin corpul lor. Se plaseaza pe o arcada
integra in vederea stabilizarii protezei
 Prezinta sprijin excelent, buna retentie si incercuire prin cele 4 brate care pot fi 2
rigide si 2 elastice sau toate elastice

Zone pozitive protetice

Maxilare: dinti restanti, creste edentate, tuberozitati, bolta palatina
Mandibulare: dinti restanti, creste edentate, tuberculi piriformi

Zone negative protetice

Maxilare: parodontiul marginal, papila incisiva, rugile palatine, bride laterale, torusul maxilar,
rafeul median. Ligamentul pterigo-mandibular, zonele schroder
Mandibulare: parodontiul marginal, zona linguala a procesului alveolar frontal, bride laterale,
frenul lingual,torus mandibular, linia milohioidiana, lig. Pterigo-mandibular

66
19.AMPRENTA PRELIMINARA CU CHITURI SILICONATE
În EP amprenta preliminară se poate lua şi cu elastomer de sinteză de consistenţă chitoasă. Acest
material se foloseşte în cazul câmpurilor protetice “dure”.
Alegerea lingurii universale se face asemănător amprentei cu alginat, cu menţiunea că
portamprenta trebuie să fie din metal şi nu din plastic, în scopul asigurării unei rigidităţi mai mari.
Pentru fiecare silicon există un adeziv pentru lingură, care se pensulează în interiorul
acesteia. Se aşteaptă câteva minute pentru uscarea adezivului.
Priza siliconilor de adiţie poate fi inhibată de contactul cu mănuşile din latex sau cu o zonă de
mucoasă care a fost atinsă cu mănuşa, dar nu toate mănuşile au acest efect. Se recomandă testarea
acestora înainte de amprentare.
Tehnica de amprentare este similară amprentei cu alginat, cu menţiunea că presiunea
exercitată de medic în momentul aplicării amprentei pe câmp trebuie să fie mai mare şi mişcările de
modelaj trebuie să fie mai ferme având în vedere consistenţa crescută a materialului.
Amprenta preliminară cu silicon chitos poate fi transformată într-o lingură individualizată în
care se poate lua o amprentă cu silicon de consistenţă medie sau fluidă, rezultatul fiind o amprentă
de mai mare precizie.
Dezinfecţia amprentelor cu silicon chitos se face timp de 10 minute, după cum s-a descris la
amprenta cu alginat.
Modelul de gips trebuie turnat la mai puţin de 24 ore de la amprentare, deoarece după acest
interval devine evidentă contracţia de polimerizare şi materialul pierde apă.

22.Bascularea prin desprindere:

- este numai o tendinta de deplasare.

- apare in EP cls I ,II si IV intinse tratate cu PPS cu sprijin mixt.

*Cauze: - alimente adezive

- sei care depasesc limitele periferice fiziologice ale CP ( sei supraextinse )

- gravitatie ( PPS maxilare )

- tusea/stranutul

- putini dd. restanti

*Axa de rotatie secundara = axa fulcrum secundara : trece prin varful extremitatilor libere ale
bratelor retentive ale crosetelor plasate cel mai posterior

- este transversala in EP cls I si oblica in EP cls II

*Elemente contrabasculante ( de mentinere indirecta/MMI ) :

- isi indeplinesc rolul numai daca elementele de meninere directa ( cosete/sisteme speciale )
sunt eficiente.

- daca elementele de mentinere directa sunt eficiente dar lipsesc MMI se produc :
dezactivarea/fracturarea bratelor retentive ale crosetelor sau uzura prematura a sist.
speciale ; solicitari nefizilogice ale dd stalpi principali ; eroziuni la locul plasarii crosetelor
turnate ; deplasarea permanenta a PPS in masticatie => discomfortul pacientului

a.EP cls I : MMI se aplica bilateral

- EP cls I molare : pinten ocl. in foseta M a PM1

67
 - EP cls I molare + PM2 : pinten supracingular pe canin

- EP cls I cu lipsa tuturor dd laterali : crosetul continuu,sprijinit pe canin/intre canin si

incisivul lateral printr-o gheruta incizala

- conectorii principali dento mucozali,cu conditia unui sprijin parodontal eficient

- sistemele speciale : culise,telescoape etc.

b.EP cls II : MMI se aplica pe partea opusa edentatiei terminale

- EP cls II molara fara modificari : pinten ocluzal in foseta M a PM1 opus edentatiei
terminale

- EP cls II molara + PM2 fara modificari : pinten ocl. in foseta M a PM1 + pinten
supracingular pe canin,pe partea opusa edentatiei terminale

- EP cls II cu lipsa tuturor dd laterali, fara modificari : crosetul continuu

- EP cls II cu brese frontale : conectorii principali dento-mucozali

- EP cls II cu o bresa laterala : pintenul cel mai mezial de pe partea edentatiei laterale

c.EP cls IV intinse ( lipsa tuturor dd frontali ) :

- pintenii ocluzali cei mai distali ai crosetelor Bonwill

- crosetele aplicate pe dd. limitanti bresei

- pacientul nu trebuie sa foloseasca dd. frontali artficiali in masticatie

d.la PPA :

- EP terminale : contactul placii acrilice cu dd frontali in regiunea supracingulara,in

ocluzii cap la cap sau supraocluzii minime.

- EP cls IV : contactul placii acrilice cu dd laterali deasupra convexitatii orale +

crosetele din sarma aplicate pe dd limitanti bresei.

*Rol secundar in mentinere indirecta au si :

- adeziunea,tonicitatea musculara,retentivitatiile anatomice,frictiunea dintre dd restanti si

proteza.

- micsorarea dimensiunii M-D a arcadei artificiale

- crosete circulare deschise edental

- brate opozante plasate pe microproteze cu prag oral

- lustrul perfect al protezei

- modelarea fara retentivitati a seilor

- marginile seilor,privind forma,extinderea si grosimea,modelate cat mai functional

- evitarea alimentelor lipicioase

68
 29.cauzele impreziziei ocluzale in adaptarea in ocl a protezei?

1.utilizarea ocluzoarelor ce nu permit miscari de lateralitate

2.modif volumetrice inerente tehnologiei acrilatelor

3.erodari ale ghipsului antagonistiloc

4.cand modelul de lucru si baza prot se gasesc intr-una din jumatatile tiparului ,dintii
artificiali in cealalta jum , iar cele 2 parti nu au fost stranse suficient im mom ambalarii ,
ducand la inaltarea ocluziei.

32. Sistemul de culise - Particularitati?

(Ionescu)

- Sunt alcatuite din 2 parti: matricea ( un tub cu diferite forme pe sectiune: H- cu cea mai
mare suprafata de frictiune, T, circulara) si patricea (culiseaza in interiorul matricei)
- Matricea/patricea se fixeaza la dintii restanti, care intotdeauna sunt acoperiti de
microproteze; cealalta parte se fixeaza la scheletul metalic al protezei
- Exista culise intracoronare, intra-extracoronare si extracoronare
- Se asigura MSS + bun efect fizionomic
- Cu cat dintele este mai mic, cu atat culisa va fi mai mica, iar suprafata de frictiune dintre
matrice si patrice este redusa => este afectata mentinerea
- Sunt indicate numai atunci cand dintii restanti au o inaltime suficienta care sa permita
aplicarea de microproteze in care sa fie fixate
- Indicatia de baza a culiselor este ed. de cls a 3-a ( cu sprijin dento-parodontal)
- In ed. terminale este obligatorie solidarizarea prin microproteze a cel putin 2 dinti stalpi, sau
a tuturor dintilor restanti
- In ed. de cls a 4-a pot fi utilizate numai culise de mici dimensiuni
- Pentru a se asigura insertia protezei in cavitatea bucala, este necesara paralelizarea culiselor
( cu ajutorul paralelografului)
- Este necesar ca protezele sa fie concepute cu elemente care sa asigure sprijin parodontal,
stabilizarea protezei, dar mai ales efectul contrabasculant ( brate opozante rigide, sprijinite
pe trepte orale, pinteni supracinguari pe canini etc.)

(Pauna) – Particularitati:

1) Retentia protezelor cu culise este similara celor cu capse

2) Sistemele necesita, ca si capsele: un nr mare de dinti restanti
3) Culisele duble sunt indicate pe dinti cu inaltime mare, cu aspect globulos
4) Este bine ca matricea din plastic sa fie introdusa intr-un lacas metalic al scheletului
5) Inconvenientul matricei din plastic este uzura prin imbatrinirea materialului
6) Cea mai buna frictiune se obtine cand matricea este metalica
7) Daca inaltimea culisei este scazuta, frictiunea se mareste prin forma acesteia (de ex:
coada de randunica)

33. Sistemele de culise intra/ extracoronare- particularitati?

Dupa raportul cu microprotezele, se pot deosebi:

69
 1) Culise intracoronare: plasarea matricei in interiorul perimetrului microprotezei ( coroane
turnate, coroane metalo-ceramice)
2) Culise intra-extracoronare: plasarea matricei partial intracoronar si partial extracoronar
3) Culise extracoronare: matricea/patricea fixate in afara perimetrului microprotezelor

Culisele intracoronare :

- Indicate in protezarile cu sprijin dento-parodontal si ca solutie de electie in ed. frontale

- Conexiunea se realizeaza profund in interiorul coroanei, astfel incat fortele ocluzale se
transmit foarte aproape de axul dintelui
- Microprotezele prezinta in interior un lacas retentiv in toate sensurile ( cu exceptia axei de
insertie/dezinsertie)
- Avantajul lor consta in faptul ca sprijinul nu depaseste perimetrul de sustinere parodontal

Culisele extracoronare :

- Indicate cand se impune o reducere minima din structura dentara ( camera pulpara
voluminoasa)
- Sunt mai usor de inserat si indepartat: sunt folosite la pacienti cu dexteritate manuala
limitata, sau cand proteza are un ax dificil de inserare
- Prezinta un anumit grad de rezilienta pentru a permite miscarea libera a protezei, permitand
distribuirea fortelor nocive de la nivelul dintelui stalp, catre suportul osos si tesuturile moi
- Dezavantajul consta in plasarea fortelor in afara perimetrului de sustinere parodontala
38. Planul de ocluzie este denivelat prin?

 Abraziune dentara
 Migrari dentare - Verticale: extruzie / egresiune
- Orizontale: inclinare / translatie
 Contacte premature sau interferente
 Lucrari protetice incorecte

Migrarile dentare sunt consecintele aparitiei bresei edentate si genereaza contacte premature in
IM, RC si interferente in propulsie si lateralitate.
Migrarile verticale sunt suferite de dintii antagonisti unei brese edentate.
Dintii migrati vertical pot ajunge in contact cu creasta edentata antagonista, situatie clinica care
impune extractia acestora.
Migrarile orizontale sunt suferite de dintii limitanti ai bresei edentate. S-a mentionat ca la
maxilar migrarile orizontale au o viteza si o amplitudine mai mare decat la mandibula.
Dintii situati distal se inclina mezial spre bresa edentata.

41. Bara linguala si crosetul continuu (bara linguala dubla)?

 Se folosesc cand inaltimea procesului alveolar nu permite plasarea unei bare linguale
cu dimensiuni adecvate
 Crosetul continuu se asociaza cu o bara linguala cu inaltime mai mica de 4 mm
 Pentru a se asigura sprijinul dento-parodontal, crosetul continuu se termina la
extremitati prin pinteni ocluzali/ gherute incizale
 Crosetul continuu are o inaltime de 2-3 mm si o grosime de 1 mm.
 Folosit des la protezele terminale bilaterale.

70
43. Limitele lingurii individuale – SCHREINEMACKERS?
La maxilar:

- se însemnează poziţia foveelor palatine şi se trasează înapoia lor o linie curbă cu convexitatea
posterioară;
- tot cu linii curbe cu convexitate posterioară se trasează şanţurile retrotuberozitare, aşa cum au
ieşit în amprentă;
- aceste 3 linii se unesc cu 2 linii cu convexitate anterioară şi se contureaza limita posterioară;
- limita vestibulară a lingurii va fi trasată la 1 mm în interiorul punctului de maximă convexitate al
marginii amprentei (care reprezintă fundul de sac vestibular), cu ocolirea frenului labial superior,
bridelor laterale şi procesului zigomato-alveolar.
La mandibulă:

- se începe cu trasarea liniei mediane în zona linguală centrală luând ca reper frenul lingual;
- apoi se marchează marginea linguală de o parte şi de alta a liniei mediane pe o distanţă de 3 cm
pe convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală aşa cum a ieşit în urma
mişcărilor limbii executate de pacient;
- din punctele de terminare ale acestei linii (B, C) se duc două perpendiculare pe muchia crestei
edentate;
- din aceste puncte (B1, C1) se trasează direcţia crestei edentate până la tuberculul piriform;
- de la punctele de terminare ale zonei linguale centrale se duc linii paralele cu mijlocul crestei,
către distal. Aceste linii traversează tuberculul piriform dinspre lingual către vestibular la unirea
2/3 anterioare cu 1/3 posterioară;
- limita vestibulară a lingurii se situează la 1 mm spre interiorul amprentei faţă de convexitatea
maximă a marginii vestibulare a amprentei
această trasare este una pur geometrică.

44.Det RIM in ed unimax partial intins cu arcada antag integra?

-se fol sablonul pt inregistrarea RIM

-sunt prezente PO,DVO, IM

-Teh la cald:

1.pacientul face cateva miscari de inchidere a gurii in IM

2.se aseaza sablonul pe max ed si se reduce valul de ceara pana cand aceasta depaseste cu 1mm
inaltimea dd restanti

3.se netezeste supraf ocl a cerii apoi se incalzeste uniform pe toata intinderea ei cu spatula

4.sablonul se repune pe CP , iar pacientul inchide in IM pana antagonistii angreneaza corect iar cei
fara antagonisti se infunda in ceara aprox 1 mm

5.se raceste bordura, se scoate din gura si se aplica pe model

6.in cab trebuie sa existe modelul antagonistilor preferat din ghips de buna calitate pt a putea
verifica corectitudinea inregistrarii

-Teh la rece:

1. pacientul face cateva miscari de inchidere a gurii in IM

71
2.se aseaza sablonul pe max ed si se reduce valul de ceara pana cand se obtine DVO

3.se usuca suprafata ocluzala a bordurii de ocl

4.se preg pasta ZOE si se aplica un strat uniform de 1mm grosime pe supraf ocl a bordurii

5.se asteapta priza mat de amp , se scoate sablonul din gura si se aplica pe model

6.in cab trebuie sa existe modelul antagonistilor preferat din ghips de buna calitate pt a putea
verifica corectitudinea inregistrarii

45.det RIM in ed bimax prez la max ed fr intinsa cu prez numai a molarilor iar la mand ed term bilat
cu prez numai a grup fr?

tehnica :

1.se introd sablon inf si pacientul inchide gura pana cand molarii sup ating ceara

2.se taie din sablon pana cand se obtine DVO fiziologica ,sablonul este in contact simultan cu ambele
grupe de molari sup

3.se stab viitoarea pozitie de IM (daca nu este precizata odata cu DVO)

4.se introduce sablonul sup cu care se precizeaza nivelul si orientarea PO in reg fr(viitoarea marime a
fr sup) si curbura vestibulara(pozitia buzei sup)

5.se fixeaza pozitia determinata ant cu sablonul inf

49.Planuri de Ghidare?

-sunt rep de suprafetele proximale ale dd stalpi, vecine sp ed

-trebuie sa fie paralele pt a ghida prot in timpul insertie si dezinsertie

-uneori necesita slefuiri iar daca slefuirile sunt mari , este necesar acoperirea cu microprotez

-se fac mai ales la bresele laterale

-pt apreciere se fol tija de reperaj/analiza(tija in contact cu dintele in reg cr marg)

-daca suprafetele prox nu sunt paralele , se inclina modelul ant/post sau prin slefuire

50.situatii in care pot aparea in analiza zonelor retentive ale dd stalpi?

1.zone de retentie excesiva: remodelate prin slefuiri in cav buc( trat proprotetic)
2.zone de retentie absenta : incrustatii, obturatii din amalgam , microprot cu convexitati artif
3.zone de retentie favorabila: intre 025-0.75 mm(croset turnat circular =0.25 , croset turnat divizat
Roach =0.50 , crosete mixte =0.75 )

52.zonele de interferente dentare?

*interfereaza cu bratele crosetului 2.marg mezio-vestib la M sup
1.marg disto-vestib la PM sup 3.marg mezio-ling la PM si M inf

72
4.inclinari linguale mici sau mari
5.vestibularizarea dd lat sup
*migrari oriz consecutiv ed prin inclinari catre
sp edentat pot crea zone de interf cu conect
sec proximali:
1.fetelor distale ale C sup inclinati catre post
2.fetelor meziale ale M inf inclinati catre ant
3.fetelor proximale ale PM inclinati spre M sau
D
4.fetelor proximale ale dd fr inclinati catre o
ed fr

55.Attitudini in cazul interferentelor dentare?

1.mici interferente intre marg dd stalpi si bratele crosetelor= mici slefuiri
2.lingualizari mari ale dd mand =renuntare la bara ling (ling mici= slefuiriale fetelor ling ale dd si
acoperiri cu microp modelate coresp axei de insertie a prot)
3.inclinari exagerate peste 30 grade=extractie
4.inclinari medii = slefuiri ale fetei respective + acop cu microp
5.inclinari mici = simple slefuiri proximale
6.slefuiri pe fetele orale pt apicarea bratelor opozante atunci cand convex este redusa

56.tipuri de Crosete?
1.Crosete circulare:
-au contact cu dd stalp aproape circular pe o suprafata mare ,
-bratul ajunge in zona retentiva subecuatoriala dinspre ocluzal
-utilizeaza pt mentinerea prot retentivitatiile V/O
-toate bratele pleaca dintr-un corp comun
-insertia prot este mai usoara decat dezinsertia
*Crosetul Ackers
*Crosetul Bonwill(Dublu ackers)
2.Crosetele Roach
-prima categorie util mentinerea prot utilizand zonele retentive proximale ale dd stalpi( a doua
categorie util frictiunea si sunt rar folosite)
-crosete divizate in nr de sapte CLUSTIR
-bratul retentiv pleaca din saua scheletului metalic al prot
-portiunea terminala a bratului retentiv ajunge in zona de retentie a dintelui stalp dinspre gingival
(actioneaza asupra dintelui la dezinsertia prot prin impingere)
-dezinsertia prot prevazute cu acest tip de crosete este mai usoara decat insertia
-contactul cu dintele stalp este mai mic decat al crosetelor circulare
-elasticitatea bratelor retentive este mai mare decat crosetele circulare(unii autori)
-bratele retentive au forma de litere
-bratul opozant , pinten ocl , conect sec sunt la fel ca la crosetele circulare
3.Crosetele NEY
-6 crosete cuprinde atat din cele circulare cat si din divizate si mixte,iar fiecare croset are indicatie
precisa in functie de aspectul liniei ecuatorul protetic si de retentie.
-2 categorii:
prima au actiune dubla / biactive au bratele lat retentive si sunt in nr de 4:crosetul nr I,crosetul nr II,
crosetul combinat I-II,croset biactiv mixt
a foua categorie sunt cu caracteristici de crosete circulare: crosetul cu actiune post , crosetul cu
actiune post inversa.

57.Crosetele Speciale? si Crosetele mixte?

Crosetul RPI:utilizat in ed terminale pe dintele stalp ce limiteaza mezial ed si are rol de a evita
torsiunea distala a dintelui stalp in timpul bascularii prin infund(de obicei pe PM)
-pinten ocluzal plasat in foseta meziala a dintelui stalp care se cont cu conect sec plasat oral
interdentar

73
-placa proximo-orala , care vine in contact cu dintele stalp pe suprafata de ghidare proximala , si cu o
mica suprafata de pe unghiul disto-oral(rol de reciprocitate)
-brat retentiv divizat in "I" , care pleaca din sa , ca la toate crosetele divizate .(portiunea verticala este
perpendiculara pe parod marg, la distanta de ea si de muc proc alv ),
-ia contact cu dintele in zona subecuatoriala pe o suprafata de 2mm
-bratul in i permite bascularea prin infundare a protezei fara ca dd stalpi sa fie solicitati nefiz.
Crosetul mixt: o parte a crosetului de obicei pinten ocl , conect sec si brat opozant este turnat iar
bratul retentiv este din sarma
-sunt utilizate 4 crosete:mixt Ney,mixt Ney combinat,mixt McCracken si mixt cu pinten intern

58.Sisteme magnetice?
-Pentru a fi eficiente trebuie sa indeplineasca cerintele:intensitate si permanenta magnetica ridicate ,
la dim cat mai mici
-alcatuit dintr-un dublu magnet de CO5-Sm de mici dimensiuni , cu polii inversati
-minimagnetul este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil de grosime 0.20-0.25 mm , ce protejeaza
magnetul de mediul bucal si limiteaza campul magnetic exterior
-magnetul se fixeaza in baza prot in dreptul unei rad dent acop cu dispozitiv radicular , turnat dintr-
un aliaj magnetizabil(keeper) ce contine cobalt-platine
-nu se fol mai mult de 4 magneti deoarece indep prot din gura este dificila.
63.Trauma secundara ocluzala
-apare la nivelul versantilor crestelor ( mai mult n-am gasit nicaieri, daca gaseste cineva sa dea
sfoara in tara )
-prima e pe mijlocul crestelor si secundara pe versanti.

64. Descrieti placuta dento-mucozala palatinala si placuta mucozala:

Placuta dento-mucozala palatinala:
 indicata cand exista mai putini dinti restanti
 crestele edentate sunt bine reprezentate
 torusul palatinal situate posterior
 conectorul ajunge pe dintii frontali supracingular
 in zona laterala este necesara decolarea de 5 mm, distanta fata de parodontiu
Placuta mucozala:
Tipuri:
a. placuta mucozala cu latime redusa c. placuta mucozala fenestrata
b. placuta mucozala cu latime mare d. placuta mucozala in forma de U
Placuta mucozala cu latime redusa:
 se utilizeaza in edent cls III  nu transmite presiuni suportului
 latimea este egala cu cea a spatiului muco-osos
edentate  nu ajunge in zona rugilor palatine
 grosime de 0,6mm  se despovareaza in jurul torusului
palatinal
Placuta mucozala cu latime mare:
 se utilizeaza in edentatiile cls I si II  latimea trebuie sa fie cel putin egala
 in situatuiile in care exista mai mult de cu lungimea sailor
6 dinti restanti  in zonele de unire cu seile are grosime
 torusul palatinal este absent sau de mai mare
dimensiuni mici  jonctiunea cu conectorii secundari se
 acopera 2/3 din bolta palatina face in unghiuri rotunjite
 anterior se intinde pana in zona  se decoleaza pe zona laterala, 5 mm
rugilor palatine fata de parodontiu marginal
 posterior: anterior de linia Ah

74
 Placuta mucozala fenestrate (anterioara si posterioara) :
 se indicate atunci cand exista un torus  placuta anterioara este mai lata, 6-9
palatinal proeminent mm, plasata la 5 mm parallel cu
 in cazul in care pacientul nu tolereaza parodontiul marginal, intre 2 perechi
placa palatinala complete de rugi palatine fara sa depaseasca
 se poate utiliza in toate edentatiile pintenii anteriori
 are forma de parallelogram cu  placuta posterioara este mai
unghiuri rotunjite ingusta,4-5 mm, ajunge pana in
 este cel mai rigid dintre conectori apropierea liniei Ah, pe sectiune este
 lasa libera zona centrala a boltei semiovala
palatine  placutele sunt unite de 2 benzi
laterale de 5-6 mm la o distanta de 5
mm de parodontiu.
Placuta mucozala in forma de U:
 indicata atunci cand exista un torus proeminent posterior
 anterior si lateral se intinde pana la 5 mm distanta fata de parodontiul marginal
 posterior ajunge pana in aproprierea bazei torusului
 are o grosime de 0.6 mm

65.Descrieti comparativ crosetul turnat ackers al pps si crosetul din sarma?

Crosetul turnat Ackers:
 poate fi aplicat la PM,M maxilari si mandibulari
 corpul crosetului este rigid si e plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic pe una dintre
fetele aproximale ale dintilor stalpi (stabilitate sagitala si sprijin parodontal)
 bratul retentiv are 2 portiuni, una supraecuatoriala ce pleaca din corp, rigida, si o portiune
terminal flexibila plasata subecuatorial; plasat pe fata vestibulara
 brat reciproc/contracroset, rigid plasat supraecuatorial sau pe ecuator, in dreptul portiunii
terminale flexibile a bratului retentive
 pintenul ocluzal este rigid plasat intr un lacas pe fata ocluzala
 conectorul secundar care face legatura crosetului cu saua protezei/conector principal, este
rigid
Croşetele de sârmă au următoarele caracteristici:
 au desen trasat de medic (în mod  sunt mai elastice şi pot fi activate mai
curent) sau prin studiu la paralelograf; uşor decât croşetele turnate. Pot fi
 segmentul dentar plasat în funcţie de activate în plan orizontal şi vertical;
ecuatorul protetic;  asigură ancorarea verticală şi
 au contact linear cu dinţii; stabilizarea orizontală;
 segmentul dentar şi intermediar  pot avea efect suprasolicitant asupra
plasate la distanţă de parodonţiul dinţilor stâlpi dacă:
marginal;  sârma este mai groasă de 1 – 1, 2 mm;
 croşetele cu segment intermediar în  segmentul intermediar este scurt;
formă de Z, S sau V au grad mai mare  sunt activate prea intens.
de elasticitate, influenţat de lungimea  în caz de deteriorare sau fractură se
segmentului respectiv; înlocuiesc uşor.

66. Tratamentul preprotetic

A) Tratamentul chirurgical consta in: - osteotomia transmaxilara
- efectuare extractiior ditilor
irecuperabili - chiuretaj periapical

75
 - rezectie apicala - Detartraj
- Inlocuirea obturatiilor cervicale in
- interventii pt chisturi exces
- Inlocuirea coroanelor lungi sau
- hiperplazii de mucoasa
largi
- Tratamentul cariilor cervicale
- Tratamentul pungilor gingivale
prin chiuretaj subgingival,
gingivectomie, sau operatii cu
lambou
B) Tratamentul parodontal =>
eliminarea factorilor de iritatii
prin:

C) Tratamentul de echilibrare ocluzala

- Se refera la realizarea unui plan de ocluzie corect, la eliminarea contactelor premature si

a interferentelor si la evaluarea DVO
- Nivelarea planului de ocluzie se realizeaza prin diverse manopere : 1)slefuiri la nivelul
cuspizilor,
2) remodelari coronare,
3) amputari coronare insotite de devitalizari si acoperire cu microproteze
4) indepartarea puntilor incorecte
5) extractia dintelui
- contactele premature si interferentele se inlatura prin slefuiri selective
- contactele premature se depisteaza in IM, RC, pozitia cap la cap in propulsie si in
lateralitate, interferente in timpul miscarii de propulsie si lateralitate
- se evalueaza DVO prin teste functionale (daca DVO este modificata)

D) Tratamentul ortodontic F) Tratamente chirurgicale

- Indicat pt redresarea inclinarii
dintilor si refacerea punctelor de
contact pierdute prin migrari
orizontale
reconstructive sau corective
- Se efectueaza la nivelul tesuturilor
dure si moi (excizia frenurilor, a
bridelor, sau a hiperplaziilor
gingivale)

E) Tratamentul odontal
- Urmareste rezolvarea cariilor , G) Realizarea restaurarilor protetice
fracturilor, tratamentelor provizorii
endodontice - Proteze acrilice vechi ale
pacientilor modificate si corectate
sau alte proteze acrilice provizorii

67. Mentinerea PPS

- Se realizeaza prin bratele retentive ale crosetelor
- Mentinerea unei proteze este eficienta cand linia Fulcrum trece prin mijlocul acesteia
- La orice proteza se stabileste nr si tipul de crosete dupa alegerea dintilor stalpi pe care se aplica
acestea
- In edentatia partiala, atat la PS, cat si la PPA, nr de crosete se stabileste in functie de clasa de
edentatie:
1) clasa I 2 crosete pe dinti limitanti breselor edentate

76
2) clasa a II-a cel putin 2 crosete (unul pe dinte stalp limitant si unul pe ultimul molar de pe
hemiarcada opusa)
3) clasa a II-a cu o bresa (termino-laterala) se pun 3 crosete pe dinti stalpi limitanti breselor edentate
4) in edentatii de clasa a III-a extinsa se pun 3 crosete: 2 pe dinti limitanti bresei si unul pe ultimul
molar de pe hemiarcada opusa
5) in ed. clasa a III-a cu o bresa (latero-laterala), cand dintii stalpi sunt mobili sau pacientul refuza
tratamentul prin punte, se realizeaza o proteza cu doua sei si se pun 4 crosete pe dinti stalpi limitanti
ai breselor edentate
6) in ed. clasa a IV-a intinsa si a IV-a extinsa se pun 4 crosete: 2 pe dinti stalpi limitanti edentatiei, si 2
pe ultimii molari de pe arcada

Tipul crosetelor in functie de edentatie:

- In ed. terminala (clasa I, II) croset divizat in T si mixt cu brat elastic din sarma
- In ed clasa a II-a un croset Bonwill sau Ackers pe hemiarcada opusa intre ultimii molari,
cu rol antibasculant
- In ed laterale orice tip de croset ( PS se comporta ca o punte)

69. Tipuri de sprijin:

Sprijin mucozal Sprijinul mixt: Sprijin dento-parodontal
- Se intalneste la - Se intalneste la PS clasa I, II, IV intins# - Este cel mai fiziologic
proteze provizorii - Are valoare functionala medie - Este realizat de punti si PS
acrilice ( daca au - Suprafata de sprijin mucozal este mai in ed. clasa a III-a si IV-a
numai croste fara mare decat cea dento-parodontala si redusa
componenta situata la periferia acesteia, ducand la - In clasa a III-a cu o bresa
ocluzala) bascularea prin infundare laterala, se delimiteaza o
- Este cel mai - Linia de sprijin parodonatal trece prin suprafata de sprijin dento-
nefiziologic cei mai distali pinteni ocluzali si parodontal
- Actioneaza ca o constituie axa de basculare
pana, - Cele mai eficiente elemente de sprijin
vestibularizeaza sunt cele mai aproape de edentatie
dintii restanti - Este rigid cand se folosesc crosete
- Suprafata de - Foarte rigid cand se folosesc culise si
sprijin e de telescoape
delimitata de - Rezilient cand se folosesc capse cu un
muchia crestelor grad de rezilienta
- Articulat cand se folosesc ruptori si
amortizori de forte

70. Feluri de pinteni

I. Principali (intra in alcatuirea crosetului)
II. Auxiliari (care nu fac parte din croset) cu rol de MI
I. Pintenii principali sunt plasati pe dinti stalpi principali si pot fi :
1) Ocluzali ( pe PM, M):
Interni, lacase numai pe microproteze

Externi, lacase pe dinti naturali / microproteze:

- In edentatii terminale, in foseta meziala

- In edentatii intercalate, in foseta de langa edentatie

77
 - Pe dinti izolati in ambele fosete ( molari izolati)
2) Supracingulari (pe Canini)
3) Incizal pe frontali la mandibula

II. Pinteni auxiliari

- Rolul este sa opreasca bascularea prin desprindere a protezei scheletate
 Se plaseaza: bilateral
 Cat mai departe de linia de rotatie a protezei ( care trece prin dinti stali principali
- Elementele contrabasculante sunt:
 In ed. clasa I in functie de intinderea acesteia:
1) Pinten ocluzal in foseta meziala a PM1
2) Pinten supracingualr pe canin
3) Gherute incizale rar folosite
4) Crosetul continuu cand ramane grupul frontal si care se termina in pinteni ocluzali
 In ed. clasa a II-a elementele contrabasculante se plaseaza pe partea opusa edentatiei:
1) Pinten ocluzal in foseta meziala PM1
2) Pinten ocluzal in foseta meziala PM1 si supracingular pe canin cand bresa edentata
este mare
3) Crosetul continuu cand bresa edentata se intinde pana la dinti frontali
 In ed. clasa a III-a nu se pun elemente de MI
 In ed. clasa a IV-a intinsa elementele contrabasculante sunt repreentate fie de pintenii
cei mai distali ai crosetului Bonwill, fie de pintenul crosetului Ackers aplicat pe ultimul
molar
Elementele PS care contribuie la asigurarea sprijinului dento-parodontal, alaturi de
pinteni sunt reprezentate de portiunile supraecuatoriale ale bratelor crosetelor si de
bratele opozante plasate pe praguri coronare

71. Stabilizarea PPS

- contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale protezei, care se opun deplasarilor
orizontale:
 Bratele opozante ale crosetelor  Extinderea seilor pana la limitele
 Conectorul principal dento-mucozal periferiei campului protetic
 Conectori secundari  Corectitudinea ocluziei IM=RC
 Pinteni auxiliari

74. Bascularea transversala

1. Apare in edentatii clasa I,II,III
2. Datorita montarii dintilor laterali spre exterior fata de mijlocul crestei
3. Alegerii dinti laterali cu latime mai mare decat creasta edentata
4. Nefolierea torusului palatin
- Miscarea este oprita prin:
montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei, utilizarea dintilor laterali cu latime
proportionala cu creasta edentata si prin folierea corespunzatoare a torusului palatin

78
78. Proteza scheletata ancorata prin sisteme speciale
1. Sistemele speciale au rol de MS
2. Sist. Speciale sunt dispuse pe dinti stalpi principali si confera sprijin dento-parodontal
protezei scheletate
3. Microprotezele pe care se aplica sistemele speciale sunt modelate cu prag oral pt bratul
opozant pt mentinerea indirecta si stabilizare
4. Bratul opozant se poate termina cu un pinten intern vertical cu rol antibasculant
- In cazul in care folosim capse/ culise dintii stalpi se slefuiesc pt coroane metalo-ceramica,
coroane cu fatete si coroane metalice (slefuire ocluzala 2 mm, orala 1,5-2 mm)
- In cazul in care folosim telescopare, dintii stalpi se slefuiesc 2 mm pt a avea spatiu atat pt
capa primara, cat si pt coroana secundara
- In ed. terminala aplicarea sist. speciale impune solidarizarea prin microproteze a cel
putin 2 dinti
- In ed. clasa I in care raman numai dintii frontali, se solidarizeaza tot grupul frontal cu
microproteze
- In ed. laterale microprotezele cu sist. speciale se aplica pe un singur dinte stalp limitant
edentatiei
79. Sisteme bara cu calaret
1. Este pozitionat in axul de insertie al protezei
2. Sunt indicate in edentatii totale sau subtotale, pe implante sau dinti naturali
3. Sunt alcatuite dintr-o bara care se pozitioneaza in ed. intercalate, fiind solidarizata la
microprotezele de pe dinti stalpi si un calaret care se fixeaza in fata mucozala a protezei
4. Sistemele de bara se utilizeaza pt:
- Solidarizarea microprotezelor de pe dinti stalpi in ed. intercalate
- Agregarea supraprotezelor pe resturi radiculare
- Agregarea supraprotezelor pe implantele dentare
80. Particularitatile sist. bara cu calaret
1) Calaretul poate fi din metal / plastic
2) Intre bara si calaret apar forte de frecare si de tractiune (calaretii din plastic se uzeaza si trebuie
inlocuiti la aproximativ 1 an)
3) Sist. solidarizeaza dintii restanti, respectiv implanturile (este preferat pt a preveni
suprasolicitarea unui singur dinte, respectiv implant)
4) Au mentinere si stabilitate mai mare comparativ cu cele agregate prin capsa/ magneti
5) Este necesar un spatiu de 2 mm intre bara si mucoasa crestei alveolare (igiena orala)
6) In functie de localizarea dintilor restanti, respectiv implantelor, sprijinul poate fi dento-
parodontal, implantar sau mixt
7) In cazul supraprotezarilor pe dinti, respectiv pe implante cu sprijin mixt, este necesara extinderea
bazei protezei conform cu limitele campului protetic (forte ocuzale distribuite pe o suprafata mai
mare)
8) In ed. intercalate, solidarizarea dintilor stalpi cu bare ofera sprijin dento-parodontal prot.
Scheletate
9) In cazul prezentei caninilor solidarizati prin bara, prot are un sprijin mixt
10) Proteza mandibulara agregata prin sist. bara-calaresti pe 2 canini , sufera o basculare prin
infundare datorita rezilientei crestelor edentate
11) Supraprotezele ancorate pe 4 sau 5 dinti sufera deplasari minime
81. Particularitati sisteme capse
1. Mentinerea PS este similara cu cea a culiselor
2. Permite infundarea distala a seilor, fara solicitarea dintilor stalpi
3. Tipul de capse se alege in functie de inaltimea dintelui stalp:
4. Inaltime adecvata: capsa sagitala sferica
5. Inaltime mica: capsa ocluzala cu brat
6. Rest radicular: capse extra/ intraradiculare

79
7. Capsele cu brat se aplica pe dinti cu inaltime mai mica, comparativ cu capsele sagitale sau
culisele
8. Aplicarea capselor cu brat necesita ca latimea crestei edentate sa fie de aprox. 5 mm
9. Capsele cu brat sunt mai putin fiabile, deoarece se poate fractura bratul
10. Utilizarea capselor cu brat impune realizarea umarului pt sprijinul protezei
11. Capsele extra/intraradiculare se folosesc pt agregarea PS pe resturi radiculare ( cand spatiul
interarcadic este micsorat)
12. Capsele intraradiculare au patricea in proteza si matricea intraradicular
13. Dimensiunea capselor este de 3,5-4 mm
i. *sist de capse se pot clasifica in:
14. capse simple care asigura mentinerea prin frictiune
i. -capse cu mijloace suplimentare de retentie
15. capse care actioneaza ca ruptori de forte

82. Particularitati si clasificari sisteme de telescopare

Sunt compuse din:
- O coroana primara care se cimenteaza pe dinti stalpi
- O coroana secundara care acopera coroana primara si care se toarna odata cu scheletul
metalic
- Coroana secundara culiseaza peste coroana primara, realizand telescoparea
- Intre cele doua coroana se naste o forta de frictiune cu atata mai mare cu cat peretii
laterali sunt mai paraleli ( suprafata de contact mai mare)

Clasificare:

1) Cor. telescopate frictionale (paralelism perfect al peretilor coroanelor primare)

2) Cor. telescopate conice
3) Cor. telescopate reziliente (intre cele doua coroane exista un spatiu de 0,3 mm in
repaus care dispare in RC)
4) Cor. telescopate speciale (telescoparea radiculara)

Particularitati:
- Cor. telescopate sunt mult mai voluminoase decat alte sisteme (deci mai putin estetice)
- Au avantajul ca menajeaza parodontiul marginal
83. Sistemele magnetice
Parti componte:
1) Magnetul care se plaseaza in proteza
2) Keeperul care se plaseaza pe radacina dintelui

Particularitati:

1. Necesita un nr mic de dinti 5. Estetica prot. cu capse, magneti

restanti
2. Se ataseaza dispozitivelor
radiculare
3. Se pun minim 2 magneti pt o
proteza si maxim 4
4. Proteze pe magneti au stabilitate
laterala mai slaba comparativ cu
cele cu capse sau culise
este mai buna decat a celor cu
telescoape
6. Inaltimea magnetilor este de
aprox 3 mm ( avantaj cand spatiul
interarcadic este micsorat)

80
84. Bascularea prin desprindere
- apare in ed. clasa I, II, IV-a intinsa
- reprezinta tendinta de miscare a seilor protezei, mai ales sub actiunea alimentelor adezive
- proteza se desprinde si se roteste in jurul axei de basculare
- aceasta miscare este oprita de elemente de MI care sunt plasate pe dinti stalpi secundari
- cauze: alimente lipicioase, gravitatia la maxilar, acte reflexe, sei care depasesc limtele
fiziologice ale campului protetic
- axa este transversala in ed. clasa I si oblica in ed. clasa a II-a ( linia Fulcrum secundara=linie
imaginara ce trece prin varful extremitatii libere a bratelor retentive ale crosetelor plasate
cel mai posterior)
86. Tendinte de deplasare orizontale
1) mezializarea prot. scheletate este oprita prin echilibrarea ocluzala, prin elementele prot care
vin in ct cu dinti restanti si de versantele seilor

2) distalizarea protezei este oprita prin elementele protezei care vin in ct cu dinti restanti si prin
acoperirea tuberculului piriform cu saua protezei

3) deplasarile laterale sunt oprite de elementele rigide ale crosetelor plasate pe fetele orale ale
dintilor stalpi si de versantele seilor

87. Mentinerea, stabilitatea PPA

Mijloace principale directe de mentinere sunt reprezentate de crosetele dentare din sarma cu
diam. de 0,6-0,8 mm

1) La ed. clasa I 2 crosete

2) La ed. clasa a II-a 2 crosete ( T-L = 3 crosete)
3) Ed. clasa a III-a 3 crosete (L-L = 4 crosete)
4) Ed. clasa IV-a 4 crosete

MI care opreste bascularea prin desprindere a protezei acrilice este data de contactul placii
cu dintii restanti

1) Clasa I – contact placa cu dinti frontali

2) Clasa II – contact placa cu dinti frontali
3) Clasa III – nu necesita MI
4) Clasa IV – contact placa cu dinti laterali

Mijloace auxiliare de mentinere:

-tonicitatea musculara

-retentivitati anatomice

-adeziunea

88. Pintenul ocluzal

81
- sunt pinteni principali care sunt plasati pe dinti stalpi principali
-sunt interni si externi
-plasarea pintenilor ocluzali externi pe fetele ocluzale se realizeaza:
 In ed. terminale in fosetele meziale ale dt. stalpi principali
 In ed. intercalate in foseta de langa edentatie
 Pe dinti izolati: in ambele fosete

- Prepararea lacasului pt pintenul ocluzal:

1) Pe PM si M
2) Pregatirea lacasului se face dupa stabilirea planului PS
3) Pozitia si adancimea se concepe pe model montat in articulator
4) Se face numai in smalt
5) Se aplica solutii de protectie pe baza de fluor
6) Forma lacasului de hemisfera
7) Forma pintenului triunghiular cu vf rotunjit
8) Marime pinten : Lungime = 1/4 din lungimea MD a dintelui
Latime=1/3 din latimea VO

9) Grosime 1 mm la varf
1,5 mm la jonctiunea cu conectorul secundar

89. Ce precautii legate de sabloane de ocluzie trebuie luate inainte de determinarea relatiilor
intermaxilare

- Sabloanele de ocluzie se folosesc pentru determinarea relatiilor intermaxilare la pacientii care prezinta
edentatii partiale intinse sau totale
- Sabloanele de ocluzie prefigureaza spatial viitoarea proteza intr-o forma simplificata. Sunt alcatuite din
baza sablonului si bordurile de ocluzie
- Baza sablonului este confectionata din acrilat sau din placa de baza
- Bordurile de ocluzie sunt realizate din ceara alba sau roz
- Baza sablonului acopera in intregime campul protetic pana la nivelul fundurilor de sac
- Valurile de ceara nu se pun pe tuberozitati si tuberculul piriform
- Valurile de ceara sunt montate pe baza sablonului:
o La maxilar:
 Zona frontal usor vestibularizat si zona lateral pe mijlocul crestei
o La mandibular
 Zona frontala si lateral pe mijlocul crestei
- Montarea corecta a bordurilor de ocluzie la nivelul zonei laterale se verifica cu testul de basculare prin
exercitarea de presiuni digitale alternative la nivelul premolarilor.
- Verificarea sablonului de ocluzie se realizeaza pe modelul functional si in cavitatea bucala
- Se urmareste corectitudinea realizarii bazei si a bordurilor de ocluzie.

90. Variante pentru planuri de tratament pentru toate edentatiile

EXAMPLE:
- Conceperea planului protezei scheletate in edentatia de clasa I
- Varianta 1: proteza scheletata ancorata prin crosete
o Proteza are 2 sei terminale, in acest caz sunt necesare 2 crosete pentru
mentinerea protezei scheletate.
o Se aplica urmatoarele elemente:
 Pe dintii stalpi se plaseaza crosete elastic divizate in “T”

82
  Bratele retentive elastic ale crosetelor divizate se plaseaza pe
fata vestibulara a PM1. Zonele retentive de pe fata vestibulara,
mai precis plasarea retentivitatii favorabile indica tipul de
croset elastic, divizat in “T” sau mixt
 Bratele opozante se aplica pe fata orala a PM1 si intervin in
stabilizarea protezei scheletate
 Pintenii principali se aplica in fosetele meziale ale PM1 pentru
a diminua efectul negative al bascularii prin infundare asupra
dintilor stalpi
o Pe dintii stalpi secundari (caninii), se aplica pintenii supracingulari care sunt
elemente de mentinere indirect si care opresc bascularea prin desprindere a
protezei
o Se alege conectorul principal la manibula- cand procesul alveolar are o inaltime
de 8-9 mm si cand dintii frontali restanti nu sunt lingualizati, conectorul
principal- bara lingual (la distanta de 5 mm fata de parodontiul marginal)
o Conectorii secundari se aplica pe fetele proximale si interdentare (canin si pm1)
bilateral si unesc pintenii cu bara lingual
o Daca nu avem spatiu sufficient pentru bara lingual aplicam un croset continuu
care are rol de mentinere indirect si de rigidizare
o La maxilar la fel numai ca conectorul principal este placuta mucozala cand
torusul este absent sau mic. Conectori secundari pe fetele proximale bilateral si
unesc pintenii cu placuta mucozala
- Varianta 2- proteza scheletata ancorata prin sisteme speciale
o Solidarizarea dintilor stalpi bilateral prin microproteze
o Se alege tipul de microproteza metalo-ceramica sau metalo-acrilica
o Se alege sistemul special (culise sau capse)
o Se tine cont de inaltimea si forma dintilor restanti si de rezilienta mucoasei mai
mare la mandibula (miscare de basculare prin infundare a seilor distal de mai
mare amploare, cu solicitarea dintilor stalpi)- capsele sunt indicate fiind
permiterea rotatia protezei fara solicitarea dintilor stalpi prin efect de parghie
o Prepararea pragului oral pe microproteza de pe dintilor stalpi pe care se aplica
brat opozant (lacas pt pinteni verticali interni pe fata meziala) in functie de
sistem
o Pintenul vertical intern asigura mentinerea indirect
o Conectorul principal si intinderea seilor ca la PPS ancorata prin crosete

- Numarul seilor protetice

- Dinti stalpi principali- limitanti bresei edentate -> pinteni principali
- Ancorata pe:
o Elemente de mentinere directa (opritori bascularea + desprindere):
 Croset turnat
 Sisteme special
 Elemente de mentinere indirect (opritori bascularea + desprindere)
pinteni auxiliare – dd stalpi secundari
- Conectori principali + secundari
- Clasa I (T-T) – solutie de electie proteza scheletata
o Varianta 1-crosete
 2 sei terminale
 2 crosete cu:
 Brate retentive elastice- divizat T/mixt
 Brate opozant
 Pinteni in foseta meziala
 Dinti stalpi secundari- pinteni supracingulari
 Conectorul principal
 Conectorul secundar- unesc pinteni de conectori principali

83
 o Varianta 2- sisteme speciale
 Ultimele 2 dinti stalpi bilaterali- microproteze MC/MA
 Tipuri sisteme special – capse-> mandibula
 Preparatie:
 prag oral- brat opozant
 Lacas pentru pinten
 Conector principal
- Clasa I cu o bresa frontala-> punte/PPS bara cu calaret
- Clasa II (uniterminala)- solutie de elective PPS extinsa pe hemiarcada opusa
o Varianta 1- crosete
 1 sa terminala
 2 crosete
 Croset cu:
 Brat elastic divizat T/mixt
 Brat opozant
 Pinteni in foseta meziala
 Croset Ackers sau Bonwill
 Dinti stalpi secundari- pinteni supracingular C, C + PM1
 Conector principal
 Conector secundar
o Varianta 2- sisteme special
 Solidarizarea microprotezelor ultimo 2 dinti limitanti bresei cu prag
oral + lacas
 M2 hemiarcada opusa croset circular cu pinteni in foseta distal
- Clasa II (abs M1 + M2)
o Antagonist arcada scurtata- punte cu extensie distal
o Antagonist arcada integra- PPPS (dd stalpi PM1- croset divizat T cu pinteni M,
croset Bonwill hemiarcada integra, pinteni ocluzal pe dinti stalpi secundari PM1,
PM1+ PM2, conectori principali + secundari
- Edentatie T-L- solutie de elective PPS
o Varianta 1- crosete
 2 sei
 3 crosete:
 1 croset cu brat elastic divizat in T- edentatie terminal
 Orice tip de croset- edentatie laterala
 Pinteni supracingular pe C- edentatie lateral
 Dd. Stalpi secundari
 Conector principal
 Conector secundar
o Varianta 2- sisteme speciale-
 Microproteze ultimii 2 dd edentatie terminala + dd limitanti edentatie
laterala
 Capse- edentatie terminal + bara edentatie lateral
- Clasa III- punte extinsa/intinsa PPS
o Varianta 1- crosete
 1 sa
 3 crosete:
 1 croset cu brate elastic divizat in T – frontal edentatie laterala
 1 croset circular- distal lateral edentatie laterala
 1 croset Bonwill- hemiarcada opusa
 Croset continuu- fata ocluzala grup frontal
 Stahl- PM1- PM2
 Conector principal + secundar
o Varianta 2- sisteme speciale

84
  M3- telescopata- 2 microproteze pe dintii stalpi limitant anterior cu
capse + croset Bonwill hemiarcada opusa
- ED L-L- punti – refuza slefuirea/ contraindicatie medicala= PPS
o Varianta 1- crosete
 2 sei
 4 crosete- orice tip
 Nu necesita pintenti auxilari
 Conector principal + secundar
o Varianta 2- sisteme speciale
 Microproteze de stalpi limitanti:
 bara cu calaret
 Telescopata, culise, capse
- Clasa VI:
o Redusa- punte
o Intinsa/extinsa- PPS
 Varianta 1- crosete
 1 sa frontala
 Dinti stalpi PM1 bilateral:
o 2 crosete elastice divizate in T
o 2 crosete Bonwill sau Ackers
 Conectori principal + secundar
 Varianta 2- sisteme speciale
 Culise, capse, telescoape
 Extinderea protezei cu croset Bonwill- ultimul M

91. Prepararea lacaselor pentru pinteni ocluzali

- pe dintii posteriori, premolari si molari, implica:
o pregatirea lacaselor se realizeaza dupa ce s-a stabilit planul protezei scheletate
o planificarea lacaselor (pozitia si adancimea) se concepe pe modelul de studiu,
montat in articulator la DVO corecta
o prepararea lacaselor pentru pinteni se face pe suprafata ocluzala numai in smalt,
cu freze diamantate
o lacasele gata preparate se lustruiesc si se aplica solutii de protective pe baza de
fluor
o prepararea lacaselor in smaltul dentar este necesar pentru transmiterea corecta a
solicitarilor ocluzale in axul dintelui
- prepararea lacasurilor implica slefuirea suprafetei ocluzale in dreptul fosetei marginale (mezial
si distal) si slefuirea crestei marginale pentru a asigura grosimea necesara la jonctiunea
pintenului ocluzal cu conectorul secundar
- forma lacasului este hemisferica- permite deplasarea orizontala a pintenului in interiorul
lacasului
- pintenul are forma triunghiulara cu varful rotunjit orientat catre central suprafetei ocluzale
- Grosimea minima admisa pentru pinten, este de 1 mm
- Se verifica dupa ce a fost preparat lacasul, punand pacientul sa inchida gura in IM pe o bucata
de ceara de ocluzie ramolita
- Marimea pintenului ocluzal este data astfel:
o Lungimea este ¼ din lungimea mezio-distala a dintelui
o Latimea este de 1/3 din latimea vestibulo-orala
o Grosimea standard este de:
 1,5 mm la jonctiunea cu conectorul secundar
 1 mm la varf
- Este indicat ca adancimea preparatiei lacasului sa se verifice in IM, RC, propulsive si lateralitate
pentru a se verifica spatiul adecvat
- Lacasurile ocluzale se prepara cu freze sferice diamantate
92. Cum se stabileste axa de Insertie

85
 - este necesar sa se identifice interferentele dentare si muco-osoase care provin din inclinarea
dintilor laterali maxilari spre vestibular si a dintilor laterali mandibulari spre lingual care pot
impiedica introducerea protezei pe campul protetic
- pot impiedica insertia protezei se identifica cu ajutorul tijei de reparaj a paralelografului
- In cazul in care inclinarea fetei proximale este mica, se slefuieste fata respectiva
- In cazul in care inclinarea este mai mare se indica acoperirea dintilor cu microproteze
- Se identifica planurile sau suprafetele de ghidare oferite de fetele proximale ale dintilor stalpi
- Sunt 2 sau mai multe suprafete vertical paralele pe dintii stalpi si au rolul de a determina axa de
insertie a protezei in edentatii intercalate
- Suprafetele de ghidaj se obtine prin slefuirea fetei proximale a dintelui stalp
- Se evidentiaza retentivitatea favorabila de pe fata vestibulara sau orala a dintilor stalpi (in zona
subecuatoriala)
- Dupa stabilirea axei de insertie, modelul este fixat in aceasta pozitie si se trece la marcarea
ecuatorului protetic
- Stabilirea locului unde se plaseaza varful bratului elastic al crosetului in zona subecuatoriala

93. Ce se transmite tehnicianului prin fisa de laborator

- grosimea sarmei pt fiecare croset in functie:
o de lungimea crosetului,
o valoarea implantarii dd stalp;
o marimea retentivitatii;
o vizibilitatea crosetului;
o tipul de edentatie
- materialul pt baza protezei:
o acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau combinatie;
o acrilat termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente;
o acrilat termopolimerizabil in combinative cu fibre de sticla, fibre de carbon sau
plasa metalica
- la sf probei mechetei, pacientul sa isi dea acordul in scris pt proteza definitiva, excluderea unor
viitoare litigii

94. clasificarea PPA provizorie

- cand se preconizeaza ca durata de viata a protezei va fi scurta
o pacient tanar la care nu s-a terminat cresterea maxilarelor
- cand sunt preconizate modificari ale protezei
o adaugari de dinti
o realinieri de dinti
o captusiri
95. avantaje si dezavantaje dinti acrilat
- avantaje:
o adaptati usor dimensiunilor sp edentat prin slefuire,
o pot fi modificati ca forma si adaptati ocluzal
o se pot relustrui
o legatura intre seile este chimica (se poate suplimenta prin retentie mecanica)
o la protezele imediate pot fi confectionati odata cu baza protezei
o cost scazut
- dezavantaje:
o Se abrazeaza,
o instabilitate cosmetica
96. Clasificarea PPA in functie de scop
- Proteze imediate
o Cand proteza va fi purtata imediat dupa extractie
o Se poarta in perioada de rezorbtie accelerata
o Se inlocuieste la scurt timp

86
- Proteze de tranzitie
o Cand dintii restanti se asteapta sa fie extrasi la scurt timp si inlocuiti pe proteza
- Proteze de diagnostic (proteze interimare)
o Proteza cu ajutorul careia se va stabili planul definitiv de tratament

97. Bara linguala

o este conectorul principal cel mai frecvent folosit
o situat intre parodontiul marginal si fundul de sac lingual
o procesul alveolar trebuie sa aiba o inaltime de 8-9 mm intre reperele amintite, in pozitia cea
mai inalta a planseului bucal
o este situata aproximativ 4-5 mm de parodontiul marginal al dintilor restanti si la 2-3 mm de
fundul de sac lingual
o bara linguala are o inaltime de 4-5 mm si o grosime de 1 mm in portiunea superioara si de 3
mm in cea inferioara
o acest conector principal este distantat de mucoasa procesului alveolar prin folierea modelului
functional
o folierea traiectului barei linguale se realizeaza diferentiat in functie de inclinarea procesului
alveolar lingual, rezilienta mucoasei si sprijinul protezei scheletate

98. DVO supradimensionat si subdimensionat

o supradimensionarea
▪ spatiul de inocluzie fiziologica este micsorata
▪ destinderea buzelor (pacientul nu le apropie)
▪ santurile pericomisurale intinse
▪ aspect facial crispat
o subdimensionarea
▪ spatiul de inocluzie fiziologica este marit
▪ infundarea buzelor
▪ santuri pericomisurale accentuate
▪ aspect facial imbatranit

99. Dezinfectia amprentei

- Hipoclorit de sodium 1%
- Glutaraldehida 2%- prin imersia amprentei in solutie sau pulverizarea solutiei pe suprafata amprentei si
introducerea intro punga de plastic inchisa ermetic. Timpul de lucru este de 10 minute
- Alte solutii deinfectant: compusi clorurati, combinatii glutaraldehida-fenol, combinative alcool-fenol

100. . Ce sau cum controlezi sablonul de ocluzie pe model

- Baza sabloanelor/soclurile modelelor nu trebuie sa se atinga
- Sabloanele trebuie sa fie intim adaptate la modele
- Sabloanele trebuie sa prezinte stabilitate pe modele, in cazul edentatiilor cls III extinsa, cls. II, sablonul
trebuie sa fie extins pe hemiarcada integra opusa, prezinte crosete pentru stabilizare
- Bordurile de ceara nu trebuie sa fie montate pe tuberozitati si/sau tuberculul piriform

101. Ce sunt planurile de ghidare?

a. Se realiz cu o freza diamantata cilíndrica
b. Lungimea verticala a preparatiei 3 mm
c. Se realizeaza la distanta de marginea gingivala
d. Adancimea preparatiei – 0,5 mm in smalt

87