11.

Cunoasterea si utilizarea instrumentarului specific pentru examen clinic, d

iagnostic si tratament n caria simpla dentara.
Examen clinic: masca, manusi, ochelari, halat
Trusa de consultatie: oglinda, pensa, sonda, spatula
Hartie de articulatie
Diagnostic: examen clinic
Radiografie
Model de studiu: linguri de amprenta, material de amprenta, bol cauciuc,
spatula
Indicator de carie
Tratament: trusa de consultative
Izolare: rulouri, aspirator, comprese, diga
Instrumentar rotativ: freze con invers, cilindrica, sferica, cilindro co
nica, flacara
Matrice, port matrice, benzi de celuloid
Fuloar de amalgam
Hartie de articulatie
Gume de lustruit
12. Notiuni teoretice si practice privind izolarea cmpului operator.
Avantaje:
1. Camp operator curat si uscat, eliminand posibilitatea contaminarii cu lichid
bucal si lichid gingival
2. Posibilitatea unui acces si a unei vizibilitati optime atat pentru stomatolog
cat si pentru asistenta
3. Obtinerea proprietatilor optime ale materialelor dentare utilizate
4. Protectia corespunzatoare a pacientului si a medicului, evitand complicatiile
suportate de pacient si consecintele legale care s-ar rasfrange asupra mediculu
i.
5. Eficienta crescuta a actului operator, a manoperelor terapeutice.
Izolarea campului implica 3 elemente conceptuale:
controlul umiditatii: excluderea fluidelor din campul operator (saliva, sange, a
pa)
indepartarea partilor moi si acces corespunzator: mentinerea deschiderii gurii s
i indepartarea limbii, buzelor, obrajilor, inclusiv a marginii libere gingivale
prevenirea accidentelor si incidentelor intraoperatorii: evitarea lezarii pacien
tului pe parcursul actului operator
Mjloace:
Absorbante:
Aspiratorul de saliva de debit mare;
Aspiratorul de saliva uzual;
Rulouri,comprese, bureti absorbanti;
Snururile de retractie gingivala sau firul interdentar;
Scuturile protectoare pentru istmul faringian si regiunea jugala;
Automatonul;
Cleme dentare pentru fixarea si mentinerea acesoriilor absorbante
- ultimele 3 sunt dispozitive auxiliare ce constituie modalitati de trecere catr
e mijloacele izolante.
Izolante: diga dentara
13. Consideratii clinice si practice privind caria simpla dentara necavitara (in
cipienta) si cavitara.
Leziunile necavitare, aparent inactive .
diagnosticul acestor leziuni este dificil, ele pot scapa unui examen clinic suma
r, superficial
La un examen clinic minutios, ntr-un prim stadiu se poate observa o usoara

modificare de transluciditate a smaltului, evidenta dupa o uscare prelungita a s

uprafetei dentare (mai mult de 5 secunde ). Acest stadiu corespunde absentei dem
ineralizarii smaltului sau este o demineralizare de nceput. Suprafata dentara est
e aparent sanatoasa si examenul radiologic nu pune n evidenta nici o modificare;
ntr-un stadiu ceva mai avansat diagnosticul se pune pe prezenta opacitatii si /sa
u colorarii suprafetei dentare, greu de observat pe dintele umed, dar usor de ev
identiat pe dintele uscat. Smaltul apare opac, alb, dur si lucios atunci cnd este
o carie cu evolutie rapida si de culoare galben-bruna la o carie cu evolutie l
enta sau stationara.
Culoare alba - opaca evidenta pe un dinte uscat denota existenta unei demin
eralizari n externa a smaltului pe cnd aparitia sa pe un dinte umed demonstreaza c
a demineralizarea a depasit externa a smaltului ea fiind prezenta n interna a ace
stuia si eventual si n dentina.
Leziunile sunt greu de observat datorita evolutiei progresive a car
iei dentare de o parte si alta a santului sau fosetei care pot sa apara intacte,
desi structura lor histologica e alterata.Pentru acest tip de leziune, util
izarea tehnicii de palpare cu sonda dentara nu este indicata si aceasta pentru
ca exista riscul de a agrava leziunea prezenta necavitara prin creerea unei ca
vitati pe o suprafata ce ar beneficia de remineralizare.
Radiografia nu este nici ea edificatoare pentru diagnostic si aceas
ta datorita suprapunerii unor structuri dure de grosime importanta; poate arata
o radiotransparenta minima vizibila n smalt si pentru edificare este necesara u
rmarirea radiologica seriata efectuata la intervale de timp de la 3-12 luni, per
ioada aleasa n raport cu riscul de carie individual.
Leziunile cavitare.
- ntr-un stadiu mai evoluat apare o leziune microcavitara de supr
afata, situata n zonele de smalt opac sau colorat, asociate cu culoarea cenusie d
ata de prezenta dentinei subiacente demineralizate si alterate care este prezent
a in 1/3 externa a dentinei .n dentina se remarca o reactie scleroasa caracteriz
ata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei corespunzatoare leziunii de
la nivelul smaltului si o apozitie de dentina de iritatie la nivelul tesutului
pulpar. Largimea leziunii dentinare e sensibil egala cu cea a leziunii din smalt
.
Radiologic, se observa o radiotransparenta n 1/3 medie a smaltului.
- leziune cavitara de talie medie n dentina, fara subminarea cuspiz
ilor, cu expunerea directa a suprafetei dentinare. Dentina alterata este prezen
ta, si ea poate fi palpata cu sonda. Demineralizarea intereseaza 1/3 medie a den
tinei si este vizibila radiologic.
- leziune cavitara ce se ntinde pna n 1/3 profunda a dentinei si poat
e submina partial cuspizii. Diagnosicul in acest stadiu este usor de pus, lipsa
de substanta dura dentara si prezenta dentinei alterate fiind evidente.Examenul
radiologic pune n evidenta prezenta radiotransparentei n zona circumpulpara a dent
inei.
- leziunea cavitara se ntinde n zona dentinei circumpulpare si poate
duce la distrugerea partiala a cuspizilor. Netratata aceasta evolueaza spre de
schiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei pulpare.
14. Notiuni teoretice si practice privind caria secundara marginala si recidiva
de carie.
Caria secundara marginala este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte ob
turat, la limita de contact dintre materialul obturat si marginea cavitatii si c
are are tendinta de a evolua in profunzime provocand subminarea si fracturarea p
eretilor cavitatii, iar in ultima instanta afectarea pulpei dentare.
Recidiva de carie sau caria recurenta este procesul patologic carios care se dez
volta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a ev
olua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre su
prafata dintelui producand fracturarea acestuia.
Majoritatea factorilor patogeni ai cariei secundare marginale si recidivei de ca
rie sunt de natura iatrogena si intervin in diverse etape ale tratamentului cari

ei simple sau a cavitatilor rezultate dupa tratamentul cariei complicate.

Factorii etiologici ai cariei secundare marginale la dintii vitali
1. Greseli in prepararea cavitatilor

Neindepartarea smaltului cretos sau pigmentat de la marginile cavitatii

Extindere preventiva neeficienta sau necorespunzatoare

Mentinerea unor cuspizi subminati si necaptusiti

Nereducerea din inaltime a peretilor laterali de smalt subtiri (sub 2 mm gros

ime)

Neefectuarea bizotarii

Mentinerea prismelor de smalt discromice, omiterea finisarii conturului margi

nal
2. Greseli in obturarea cavitatilor
Prepararea incorecta a materialului de obturatie

Inglobarea unei cantitati insuficiente de pulbere de Ag sau a unei cantitati

prea mari

O malaxare a Hg cu pulberea de Ag insuficienta ca timp sau prea indelungata

Utilizarea de materiale expirate

3. Tehnica incorecta de inserare in cavitate a materialului obturat
Introducerea unei cantitati insuficiente de material in cavitati
Condensarea insuficienta a materialului in cavitate
Pana absenta sau aplicata necorespunzator ca pozitie si dimensiune
Neacoperirea materialului obturat pentru 24 ore cu un lac izolator
4. Modelarea si finisarea reconstructiilor
Un modelaj incorect conceput sau efectuat cu un instrument neadecvat
Finisarea amalgamului mai recenta de 24 de ore sau la turatii mari si timp
prelungit
Neefectuarea finisarii si lustruirii materialului obturat va crea retentii
la suprafata obturatiei si la marginile ei
Factorii etiologici ai recidivei de carie
Neindepartarea in intregime a dentinei afectate de pe peretii laterali ai
cavitatilor sau de la nivelul jonctiunii smalt-dentina si de sub boltile cuspidi
ene
Neindepartarea dentinei infectate de pe peretii bazali
Toaleta finala a cavitatii incolpleta
Uscarea incorecta a cavitatii inainte de aplicarea materialului obturant
Din punct de vedere subiectiv, leziunea secundara initiala este nedureroasa si s
e descopera cu ocazia examenului. In unele cazuri pacientii pot acuza dureri la
excitanti fizici (rece) si la excitantii chimici (dulce).
In alte situatii pacientul se adreseaza medicului din cauza modificarilor de cul
oare a obturatiei.
La nivelul grupului lateral pacientul acuza dureri la masticatie.
Din punct de vedere obiectiv, caria secundara marginala in forma de leziune inci
pienta se manifesta prin aparitia la limita material obturant
tesut dur dentar a
unei solutii de continuitate ce se evidentiaza prin palpare cu sonda. Intr-o fo
rma mai avansata poate apare o pierdere de substanta dura importanta, cu depista
rea la palpare.
Recidiva de carii, in forma sa initiala este oligosimptomatica sau asimptomatica
si nu se poate diagnostica.
Simptomatologia subiectiva si obiectiva devine evidenta cand:
Leziunea a evoluat spre camera pulpara
Leziunea a evoluat spre suprafata dintelui, producand modificari de culoar
e ale smaltului atat la limita smalt obturatie cat si la distanta.
Diagnosticul devine evident in momentul in care se intervine, inlaturandu-se ob
turatia coronara si se evidentiaza dentina cariata pe peretele pulpar sau latera
l, sub obturatie sau sub cea de baza.
La indepartarea dentinei alterate nu se mai expune dentina scleroasa, ci pulpa
dentara si apare durere la palpare si hemoragie.
Tratament: pulpectomie vitala.

Metode clinice de diagnostic:

Ca si in cazul diagnosticarii cariei primare, clinicianul are nevoie de lumina b
una, dinti curati si uscati, ochi buni, palpare blanda si o Rx buna muscata.
O leziune noua adiacenta restauratiei se va evidentia clinic observandu-se un as
pect roz, gri sau maroniu al smaltului subminat de carie.
Coloratia marginala a restauratiilor compromise ridica probleme dificile de diag
nostic; ea reprezinta o deteriorare marginala = carie.
Culoarea produsilor de eroziune din jurul restauratiilor de amalgam pot crea pro
bleme deoarece discromiile gri sau albastrui pot indica o carie.
Palparea cu o sonda ascutita poate cauza deteriorarea marginilor cavitatii sau a
le obturatiei. De mare ajutor in depistarea cariei secundare cervicale este sond
a curba (sau sonda 9, 10 sau 17) ea folosindu-se cu mare grija si fara forta.
Radiografia cu film muscat (bite-wing) este foarte importanta, mai ales daca lez
iunea este in dentina; din cauza ca materialul de restauratie este radioopac, ra
diografia este de o valoare certa in detectarea cariilor proximale si ocluzale.
15. Cunoasterea si utilizarea modalitatilor de adeziune la structurile dure dent
are si a tehnicilor corecte de realizare a acesteia.
Adeziunea se realizeaza fizic sau chimic.
Adeziunea fizica reprezinta atractia care se exercita intre doua corpuri aflate
in stransa legatura, datorita fortelor dintre moleculele(atomii) de la suprafata
corpurilor.
Adeziunea fizica se realizeaza pe baza fortelor de atractie de tip:
- intermolecular;
- electrostatic;
- specifice (mecanice).
Cele mai frecvente tipuri de adezivi sunt cele care adera pe baza fortelor de at
ractie intermoleculare.
Adeziunea chimica reprezinta lipirea a doua corpuri din acelasi material sau din
materiale diferite prin intermediul unei substante chimice numita generic adezi
v.
Atat adeziunea fizica cat si cea chimica depind de cativa factori:
- umectabilitatea;
- energia de suprafata;
- tensiunea superficiala;
- vascozitate;
Principiile si fazele realizarii adeziunii la smalt:
Gravarea acida a smaltului are ca obiective:
- o denudare a extremitatilor prismelor de smalt -> cresterea suprafetei utiliza
bile pentru adeziune;
- favorizarea adeziunii mecanice (microretentii);
- curatarea suprafetei de toate detrisurile -> ameliorarea umectabilitatii.
Gravarea acida a smaltului este influentata de:
- tipul substantei utilizate;
- concentratia substantei utilizate;
- tehnica de aplicare a substantei utilizate;
- caracteristicile suprafetei de smalt.
Adeziunea amelara necesita:
pregatirea smaltului
gravare acida
se utilizeaza acid fosforic 15-40%; timp >15
sec, se obtine adeziune cu forte de tractiune superioare suficiente pt a se opun
e fortei de contractie de polimetizare; se obtine adeziune mecanica (prin interm
ediul unei rasini fluide cu coeficient crescut de umidit)
agenti de legatura amelari = rasini diacrilice nesarjate; sunt retinute in inter
iorul microretentivitatii amelare prin polimerizare; monomerul de dilutie este m
ai mult => vascozitate scazuta.

Etapele clinice ale realizarii gravajului acid al smaltului:

curatarea suprafetelor ce urmeaza a fi gravate (pasta de glicerina)
uscarea dintelui (diga; rulouri; aspirator)
gravarea propriu-zisa (acid fosforic 37% pe dintele uscat, timp de 15 sec)
spalare sub jet de apa sub presiune apoi uscare cu jet de aer sub presiune
suprafata gravata = aspect de suprafata cretoasa
suprafata gravata trebuie sa ramana uscata (daca e contaminata, gravarea se reia
)
Gravarea acida a dentinei:
Pentru solubilizarea dentinara se pot utiliza acizi (gravaj, demineralizare tera
peutica) sau chelatori (EDTA).
Acizii inlatura in totalitate stratul DDR (atat pelicula cat si cepurile), pe ca
nd agentii chelatori indeparteaza doar partial stratul de dentina remanenta( doa
r pelicula nu si cepurile).
Actiunea acizilor asupra fazei minerale implica:
- dizolvarea componentei minerale pe o anumita adancime si deschiderea concomite
nta a canaliculelor dentinare;
- dizolvarea componentei minerale a dentinei pericanaliculare si expunerea fibre
lor de colagen din dentina intercanaliculara;
- modifica, indeparteaza partial sau total DDR-ul;
Actiunea acizilor asupra componentei organice a dentinei implica:
- colabarea retelei de colagen dupa demineralizare cu modificarea arhitecturii s
ale locale.
16. Consideratii clinice si practice privind materialele de restaurare coronara
provizorie si de durata (neestetice / estetice; neaderente / aderente).
Materiale estetice (fizionomice) si tehnici adezive pentru
restaurarea leziunilor coronare
Tehnici adezive de restaurare coronara:
. . Directe - obturatii (mai rar: fafete)
. Semidirecte/ indirecte-; inlay-uri/ onlay-uri / fatete (mai rar: coroane parfi
ale / totale]
materiale estetice aderente pentru tehnici de restaurare directe
CIS modificate prin adaos de rasini: CIS fotopolimerizabile
compozite modificate prin adaos poliacid (polialchenoic): COMPOMERI
compozite modificate prin cuplare stabila a unei retele spatiale de structura an
organica (SiO2) la matricea organica: ORMOCERI
CIS cu adaos de rasini modificate prin incorporarea de particule (de CIS) prepol
imerizate (faza stabila): GIOMERI

Clasificarea materialelor de restaurare coronara:

Aceasta clasificare este facuta folosind 4 criterii importante (principale), ast
fel:
1.- Materialele de restaurare coronara se impart in 2 mari categorii, in functie
de starea Ior fizica (de agregare) in momentul utilizarii. - materiale plastice:
se introduc in stare moale (modelabile) in cavitate si se intaresc ulterior (ob
turatii ); - materiale neplastice: se introduc sub formd rigida (nemodelabile) i
n cavitate
si se fixeaza prin cimentare, ca piese solide (incrustatii];
2.- Materialele plastice (de obturatie) se impart la randul lor, dupa timpul de
mentinere in cavitate:
- materiale de obturatie provizorie: utilizate in etapele intermediare ale trat
amentului restaurator si/sau conservator endodontic;
- materiale de obturatie de durata: utilizate in faza finala de restaurare

coronara morfo-funcfionala
; 3.- Dupa gradul de aderenta Ia structurile dure dentare (substrat), materialel
e de obturatie de durata pot fi:
- materiale aderente: compozite, cimenturi cu ionomeri de sticla (ClS),compomer
i, ormoceri, giomeri;
- materiale neaderente: amalgame dentare, RDA g.a. (toate materialele de
obturatie clasice: cimenturile silicat, rasinile acrilice autopolimerizabile, et
c.,
care nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuala);
[in raport cu acest criteriu, materialele de obturatie provizorie se comporta va
riabil;
aspectul va fi discutat la capitolul respective]
4.- Dupa gradul de refacere a aspectului estetic (a functiei fizionomice],
materialele de obturatie de durata pot fi:
- materiale estetice (fizionomice): compozite, unele cimenturi cu ionomeri de
sticla (ClS modificate prin adaos de rasini), compomeri, ormoceri, giomeri;
[Aici sunt incluse gi unele materiale de obturatie clasice: cimenturile silicat,
rasinile
acrilice autopolimerizabile, care nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuala
];
- materiale neestetice (nefizionomice): amalgame dentare, RDA, unele
cimenturi cu ionomeri de sticla (CIS cu adaos de pulberi metalice - tip Cermet);
[in raport cu acest criteriu, aici pot fi incluse si materialele de obturafie pr
ovizorie;
aspectul va fi discutat la capitolul respectivl; - materiale partial estetice (s
emifizionomice]: unele cimenturi cu ionomeri de sticla (ClS conventionale).
[Aici sunt incluse si unele materiale de obturafie clasice: cimenturile silico-f
osfatice,
care nu mai sunt, practic, utilizate la ora actuala].
Clasificarea cimenturilor ionomeri de sticla
Dupa utilizarea lor sunt:
? cimenturi ionomeri de sticla pentru cimentarea lucrarilor
protetice;
? cimenturi ionomeri de sticla pentru restauratii coronare i
ndicate n:
- restaurarea leziunilor cervicale de etiologie carioas
a sau necarioasa;
- tratamentul cariilor radiculare;
- restaurari ocluzale minimal invazive;
- restaurari proximale minimal invazive
- restaurari provizorii (de urgenta sau de asteptare);
- restaurarea dintilor temporari;
- reconstituiri coronare n scop protetic;
- obturatii apicale retrograde.
? cimenturi ionomeri de sticla pentru -obturatii de baza des
chisa.
- ca lineri

autopolimerizabili;
- fotopolimerizabili.
? Dupa compozitie chimica sunt : - CIS conventionale bicomp

onente,
pulbere-lichid;
- C
IS anhidru;
- C
IS fotopolimerizabile;

- C
IS cu adaos de pulberi metalice.
? Dupa mecanismul de priza: - autopolimerizabile;
- fotopolim
erizabile.
? Dupa modul de prezentare : - sistem bicomponent - nedozat
;
- n capsule dozate.
- sistem
anhidru dizolvat n - apa distilata;
- acid tartric.
- sistem
monocomponent, fotopolimerizabil.
Cimenturile ionomeri de sticla conventionale se prezinta sub forma bicomponenta
:
pulbere
lichid
Cimenturile ionomeri de sticla anhidre sunt varianta recenta de CIS care prezint
a acidul policarboxilic sub forma deshidratata (liofilizata), concentrat si ames
tecat direct cu pulberea. Pentru realizarea cimentului se amesteca pulberea astf
el obtinuta cu apa distilata sau acizi (acid tartric). Aceasta malaxare va permi
te realizarea unui ciment foarte fin, utilizat pentru sigilare-cimentare
Cimenturile ionomeri de sticla fotopolimerizabile pot fi :
-sistem bicomponent - pasta-lichid sau pasta-pasta
;
pasta.
-sistem monocomponent
Sistemele bicomponente pot fi nedozate;
-dozate (c
apsule).
Pulberea CIS fotopolimerizabile contine un amestec de sticla
fluoro-alumino-silicat, acid tartric si acid poliacrilic modificat, iar lichidu
l lor este o solutie apoasa pe baza de HEMA, initiatori solubili si activatori f
otosensibili.
Cimenturile ionomeri de sticla modificate cu particule metalice reprezinta o alt
a varianta a cimenturilor ionomeri de sticla, aparute din dorinta continua de a m
bunatati unele din proprietatile fizice ale CIS conventionale, n principal rezist
enta la abraziune. Acestea prezinta 2 categorii:
- un sistem mixt, alcatuit din sticla de alumino-fluoro-silicat care reactioneaz
a cu un acid acrilic si formeaza o matrice de saruri ce nconjoara particulele de
sticla nereactionate si pulberea metalica;
-ciment alcatuit din sticla reactiva ce a fost fusionata ter
mic cu particule metalice (Ag) nainte de a fi transformata n pulbere. Aceasta stic
la mbogatita cu argint va reactiona cu acidul acrilic si va forma o matrice de sa
ruri ce va nconjura particulele nereactionate
Diferenta dintre cele 2 tipuri de CIS mbogatite cu pulbere me
talica este ca, la a doua categorie de cimenturi modificate, nu exista particule
metalice libere n compozitie dupa priza materialului. Un astfel de material este
Cermet
Cimenturile ionomeri de sticla se caracterizeaza prin:
? contractie de priza minima;
? expansiune termica similara cu cea a tesuturilor dure de

ntare si o conductibilitate termica redusa, asemanatoare cu cea a dentinei;

? sunt sensibile la umezeala att n timpul insertiei ct si n pr
imele ore de la aplicare;
? rezistenta la uzura este scazuta, ceea ce le face inutil
izabile n zone n care exista stopuri ocluzale n ocluzie centrica, contacte interden
tare sau functii incizale
? au o suprafata rugoasa care determina acumulare de placa
bacteriana dar sunt bine tolerate de parodontiul marginal, ceea ce le indica n r
estaurarile leziunilor de colet de tip abraziv sau eroziv. Au o mare rezistenta
la abraziune.
? modulul de elasticitate este mai mic dect al cimenturilor
conventionale;
? duritatea de suprafata si rezistenta la compresiune este
mai buna dect a cimenturilor policarboxilice;
? aderenta foarte buna att la nivelul smaltului ct si al den
tinei asigurnd o nchidere marginala buna. La nivelul smaltului aderenta lor este m
ai buna dect la nivelul dentinei, permitnd reducerea infiltratiilor marginale si a
ceasta aderenta se realizeaza prin mijloace fizico-chimice, prin legaturi ionice
si legaturi polare (punti de hidrogen). Aderenta nu necesita gravare acida, ci
doar o conditionare a plagii dentinare cu acid poliacrilic 10% timp de 20 secund
e sau acid poliacrilic 40% (Durelon) pentru 20 secunde, urmata de spalare cu apa
calduta 30 secunde. Aderenta se produce si n mediu umed.
? biocompatibilitatea asupra tesutului pulpar si a parodonti
ului marginal este recunoscuta, totusi, n cavitatile profunde, la care se aprecia
za ca stratul de dentina este sub 0,5mm, se indica aplicarea lor peste un liner
cu hidroxid de calciu si aceasta pentru ca s-a constatat ca n aceste situatii pot
determina necroza pulpara
? au efect cariostatic fiind donatoare de fluor si dupa priz
a, cu efect n prevenirea cariei secundare marginale si a recidivei de carie. Ele
pot absorbi si alti ioni de fluor din mediu pe care ulterior pot sa-i elibereze n
tesuturile dentare nconjuratoare.
? stabilitatea coloristica este mai buna dect a cimentului si
licat n timp nsa, sufera o infiltrare a materialului care determina cresterea opac
itatii sale. Sunt mai putin estetice dect compozitele si mai opace. Translucidita
tea lor depinde de grosimea stratului de ciment, o grosime de 1 mm, oferindu-le
o transluciditate optima.
? timpul de priza initial este de 3-8 minute, iar cel final
de 24 h fiind influentat de umiditate, temperatura mediului ambiant care cu ct e
mai ridicata cu att timpul de priza se scurteaza, de raportul dintre partile comp
onente ale cimentului si de marimea particulelor.
COMPOMERII
Sunt formate din rasina metacrilica carboxilata si sticla fluoro-alumino-silicat
. Sunt materiale monocomponente, se prezinta sub forma de paste plasate n capsule
sau seringi si se fotopolimerizeaza.
Din punct de vedere estetic ele se apropie de calitatile compozitelor deci aspec
tul lor estetic este bun.
Sunt eliberatoare de fluor oferind astfel carioprotectie dar
, din acest punct de vedere ele nu se ridica la gradul de protectie oferit de gl
assionomeri.
Cuplarea chimica a compomerului la tesuturile dure dentare a
re loc pe baza legaturilor ionice ntre gruparile sale functionale hidrofile carbo
xilice si ionii de calciu din substanta dentara cu care vine n contact. Complemen
tar pot aparea si legaturi de hidrogen.
Compomerii nu necesita gravare acida si aceasta pentru ca ei
prezinta un sistem adeziv ce contine primer autogravant, acest lucru constituin
d un mare avantaj prin scurtarea timpului de lucru. Totusi, s-a constatat ca ace
st sistem de adeziune dentara cu primeri autogravanti are o activitate acida sla
ba, nereusind sa graveze n smalt retentii suficient de puternice, iar n stratul de
dentina produc o demineralizare de doar 0,2?m. n aceasta situatie adeziunea se d

eterioreaza rapid, dupa 6 luni putndu-se observa colorarea marginala a restaurati

ei sau carii secundare
necesita demineralizarea chimica a smaltului si dentinei.
Compomerele sunt caracterizate prin urmatoarele proprietati:
? rezistenta scazuta la uzura n comparatie cu rasinile compoz
ite;
? au o manevrabilitate facila;
? sunt eliberatoare de fluor;
? au modificari dimensionale mai mici dect glassionomerii si
se apropie de cele ale rasinilor compozite;
? coeficientul de expansiune termica este apropiat de cel al
structurilor dure dentare;
? au o rezistenta la compresiune comparabila cu a materialel
or compozite si o rezistenta la abraziune buna;
? din punct de vedere estetic ei au un grad de opacitate apr
opiat de cel al rasinilor compozite;
? sunt radioopace;
? au o contractie de priza de aproximativ 3% anulata partial
de o dilatare de aproximativ 2% din volum;
? pot fi finisate satisfacator.
Se prezinta sub forma monocomponenta de pasta n diferite nuan
te care difera numeric de firma producatoare, n seringi sau capsule si un adeziv
mono sau bicomponent.
Reactia de priza are loc n 2 etape:
-prima etapa este o reactie tipica compozitelor fotopolimeri
zabile, pasta mono- componenta ntarindu-se prin fotoactivare, la adapost de saliv
a, sub izolare
-etapa a doua se face prin absorbtie de apa, n functie de vol
umul obturatiei, pna se atinge limita de saturatie n apa, care reprezinta 3% din g
reutatea compomerului. Aceasta se petrece n 2-3 luni. n prezenta apei si a grupari
lor carboxil din poliacid si a ionilor metalici din particulele de sticla, are l
oc o reactie acid-baza lenta, cu formare de hidrogeli n structura rasinii.
Priza propriu-zisa a compomerului are loc prin fotopolimeriz
are si de ea depind proprietatile fizico-mecanice ale restauratiei, n timp ce rea
ctia ionica acid-baza nu are actiune n acest sens dar ea e utila mecanismului de
difuziune ionica care elibereaza lent si la un nivel scazut, ioni de fluor cario
preventivi.
Compomerii au indicatii de utilizare pentru:
-restaurarea unor leziuni cervicale carioase sau necarioase
(abraziuni,eroziuni);
-restaurarea de procese carioase radiculare;
-restaurarea dintilor temporari;
-restaurari tip sandwich la cavitatile de clasa a II-a;
-refacerea temporara a dintilor fracturati;
-refaceri de bonturi.
Materialele de obturalie provizorie utilizate in practica sunt foarte numeroase,
cu
denumiri comerciale diverse, in funclie de producator. in principiu, insa, cele
mai uzuale grupe (categorii) de astfel de materiale sunt: gutaperca, preparatele
pe baza amestecului oxid de zinc - eugenol (eugenat de zinc), cimentul fosfat d
e zinc, cimentul policarboxilic,plastobturul (in diversele sale variante).
Aceste
1.- sa
2.- sa
3.- sa

materiale trebuie sd intruneasca, la randul lor, anumite cerinte:

se aplice usor si sa se indeparteze usor din cavitate,
se modeleze simplu si rapid;
se conserve timp indelungat, in conditiile uzuale din cabinetul stomatolo

gic;
4.- sa aiba o aderenta buna, cu o inchidere cAt mai etansa a cavitatii;
5.- sa aiba un timp de priza convenabil (5 - 20 min.);
6.- sa reziste la fortele ocluzale masticatorii, in intervalul de timp necesar;
7.- sa confere o buna izolare d.p.d.v. fizic (mecanic - presiune, termic - rece/
cald,
electric - diferente de potential);
8.- sa nu fie solubilizate si sa nu se degradeze in mediul bucal;
9.- sa nu reactioneze chimic cu substantele terapeutice pe care le acopere sau c
u
alte materiale de obtura[ie provizorie ori de durata, cu care vin in contact;
10.- sa fie biocompatibile (fara factori nocivi d.p.d.v. fizic/chimic pentru com
plexul
dentino-pulpar),
11.- sa fie biostimulatoare pentru organul pulpar, atunci cAnd este necesar;
12.- sa nu coloreze structurile dure dentare (discromii) sau materialele de obtu
ratie
de durata (discolorari marginale/totale);
13.- sa nu prezinte gust si miros dezagreabil;
14.- sa aiba un pret de cost accesibil, datoriti consumului lor in cantitlti mar
i.
Gutaperca
Este un material de obturatie provizorie cu larga utilizare in practica
Mod de prezentare:
- batoane conventionale (pentru obturatii coronare);
- conuri standardizate/nestandardizate (pentru obturatii radiculare)
- forme speciale
Calitati:
1.- aplicare (inserare si modelare) ugoars in cavitd[i;
2.- indepartare usoara din cavitati
3.- buni izolare termica si electrica,
4.- neiritante pentru tesuturile moi
5.- insolubile in conditii uzuale in mediul bucal.
Defecte:
1.- duritate relativa, mediocra
2.- protectie mecanica redusi
3.- neaderenta la structurile dure dentare;
4.- contraclie volumetrici semnificativa prin racire
5. - inchidere marginala neetansa
6.- pentru aplicare necesita cavitati retentive, perfect izolate si uscate;
7.- efect termic nociv pentru pulpa dentara
8.- aspect estetic necorespunzator
lndicatii:
1.- obturarea provizorie a unor cavitati
2.- obturarea provizorie in exces a unor cavitati cervicale, in scopul indeparta
rii
gingiei hiperplaziate;
3.- izolarea fata de mediul bucal a unor bonturi slefuite in scop protetic;
4.- obturarea provizorie a preparatiilor canalare radiculare, efectuate in veder
ea
realizarii RCR sau a coroanelor de substitutie;
5.- obturarea provizorie a dinlilor temporari in perioada lor de inlocuire, prec
um si
a dinlilor cu mobilitate mare
6.- cimentarea provizorie a unor lucrari protetice
7.- obturarea canalelor radiculare - prin diverse tehnici.
Contraindicatii:
1.- acoperirea pansamentelor calmante

2.- acoperirea pansamentelor devitalizante sau a celor

medicamentoase volatile
3.- in cavitati neretentive, cu izolare si/sau uscare deficitara.
Cimenturile oxid de zinc / eugenol (ZOE)
1.- Cimentul ZOE conventional (clasic: eugenolat sau "eugenat" de zinc)
Mod de prezentare:
Este un sistem bicomponent, produsul fiind rezultatul amestecarii unei pulberi(o
xid de zinc) cu un lichid(eugenol).
Calitdti:
1 . - efect antiseptic (bactericid);
2.- efect usor sedativ asupra organului pulpar;
3.- efect biostimulator neodentinogenetic
4.- bun izolator termic si electric;
5.- adaptare buna la peretii cavitatii,
6.- aplicare usoara in cavitate
7.- face priza in mediu umed;
8.- impermeabila fata de acizi.
Defecte:
1.- priza lenta
2.- rezistenta limitata la compresiune
3.- duritate redusa
4.- indepartarea din cavitate este laborioasa
5.- iritant pentru parodontiul marginal de invelis
6.- miros aromatic puternic Ai gust intepitor,
7.- aspect estetic necorespunzator
lndicatii:
- pentru consistenta chitoasa (amestec saturat pulbere/lichid):
1.- obturatii de baza
2.- coafaje indirecte;
3.- obturatii provizorii cu durata limitatd (4 - 6 saptamani);
4.- acoperirea pansamentelor calmante, devitalizante, medicamentoase volatile, i
n
cavitati ocluzale;
- pentru consistenta intermediara:
5.- acoperirea materialelor de coafaj direct;
6.- cimentarea provizorie a lucrarilor protetice conjuncte;
7.- amprentarea functionala a unor campuri protetice edentate total;
8. - pansamente chirurgicale dupa anumite interventii (gingivectomii);
- pentru consistenta fluida:
9.- obturarea canalelor radiculare
Contraindicatii:
1.- protectie dentino - pulpara sub restaurari din materiale pe baza de ragini
polimerizate (compozite, s.a.m.d.), daca stratul de ZOE nu poate fi acoperit si
izolat cu un alt material compatibil (FOZ, PCZ, CIS - unele tipuri);
2.- acoperirea pansamentelor calmante, devitalizante, medicamentoase volatile, i
n
cavitati proximale situate in vecinitatea parodontiului marginal de invelis;
3.- obturarea provizorie a cavitatilor care au rapoarte apropiate extinse cu
parodontiul marginal de invelis.
2.- Cimenturi ZOE modificate cu polimeri (cimenturi ZOE armate)
Sunt preparate bicomponente, formate din pulbere si lichid; componentele sunt
similare cu cele din cimentul ZOE conventional, la care se adauga: - polimeri or
ganici rigizi: polimetilacrilat, polistiren, policarbonat si agenti antimicrobie
ni suplimentari: hidroxichinoleinS, timol.
Calitati si Defecte; similare cu cele ale cimentului ZOE convenfional.

Propietati specifice:
- au vascozitate mai mare decat cimentul ZOE conventional;
- proprietitile mecanice sunt mai bune decat ale cimentului ZOE conventional;
- au proprietati biologice asemanatoare cu cele ale cimentului ZOE conventional;
- toleranta pulpara este mai buna decat la cimentul FOZ.
Dezavantaje specifice :
- sufera descompunere hidrolitica in mediul bucal;
- pot determina reactii alergice;
- pot irita accentuat tesuturile moi;
- pot produce modificarea culorii coroanelor de invelis sau a fatetelor acrilice
.
lndicatii: similare cu cele ale cimentului ZOE conventional; specifice pentru:
- cimentari provizorii si de durata;
- obturatii de baza in toate tipurile de cavitati medii sau profunde;
- reconstituiri coronare provizorii.
Contraindicatii: similare cu cele ale cimentului ZOE conventional
.
3.- Cimenturi ZOE modificate cu acid orto-etoxibenzoic (cimenturi EBA)
Ele sunt considerate de unii autori cimenturi ZOE armate cu oxid de aluminiu; su
nt
denumite dupa acidul orto-etoxibenzoic, continut in lichidul preparatului (alatu
ri de eugenol).
Caracteristici specifice:
- au priza mai lunga decat a preparatelor cu accelerator (7 -13 min);
- au cea mai mare rezistenta la compresiune dintre toate cimenturile ZOE;
- isi pastreaza capacitatea antibacteriana si cicatrizanta pentru plaga dentinar
a;
- au un grad de adeziune chimica, prin chelare, la nivelul structurilor dure den
tare;
- variatiile volumetrice din timpul prizei sunt mai reduse;
-au solubilitate mai redusa in mediul lichid bucal.
lndicatii specifice:
- obturalii de baza \
- reconstituiri de bonturi
- cimentarea unor proteze fixe unidentare;
- cimentarea unor punti intinse (totale).
4.- Cimenturi non+eugenolat de zinc
La acest tip de cimenturi, eugenolul este inlocuit cu un amestec de n-hexil-vani
lat si
acid orto-etoxibenzoic (nu mai sunt preparate tip ZOE propriu-zise).
Caracteristici specifice :
- rezistenta superioara la compresiune, comparativ cu toate preparatele continan
d
eugenol (cimenturi tip ZOE propriu-zise);
- solubilitate mai redusi in mediul bucal (idem);
- manipulare mai ugoara
- d.p.d.v. flzico-chimic si, mai ales, biologic nu mai prezinta dezavantajele, d
ar nici
avantajele date de prezenta eugenolului.
Cimentul fosfat de zinc (FOZ)
Mai este cunoscut gi sub denumirea de ciment oxifosfat de zinc, deoarece in com
pozitia sa intra oxidul de zinc si acidul ortofosforic.
Calitati:
- rezistenta mecanicia superioara,
- elasticitate redusa
- solubilitate redusa in apa
- aderenta convenabila la smalt si dentina

- duritate mai mare decat a celorlalte materiale de obturatie provizorie;

- rezistentd relativ buna
Defecte:
- frabil
- prezinta un grad marcat de porozitate;
- pH puternic acid (2 - 2,4) in momentul aplicarii, ajunge la ph neutru in 48 de
ore
- neestetic
- nu are calitatile dorite, dacz nu se poate asigura izolarea optima a campului
operator;
- se altereaza rapid in mediul bucal
lndicatii:
- obturarea temporara a unor cavitati nefinalizate, care nu prezinta retentii ge
ometrice
satisfacatoare
- obturatii de durata pentru dinti mobili la varstnici, pentru dinti temporari c
u timp scurt
de mentinere pe arcada;
- obturalii de baza in cavitati de adancime medie;
- obturatii de bazd peste cimenturi (lineri) cu hidroxid de calciu in cavitati p
rofunde
sau peste cimenturi ZOE propriu-zise
- captusirea boltilor cuspidiene
- restaurarea coronara cu amalgam a dintilor devitali
- cimentarea de durata a protezelor fixe, a inelelor ortodontice
- obturarea mixta, cu con de gutaperca, a canalelor radiculare
Contraindicatii:
- refaceri de unghiuri incizale in cavitati de cls. a lV-a, sau de creste margin
ale in
cavitati de cls. a ll-a
- cavitati cervicale de cls. a V- cavititi vizibile, mai ales pe dintii frontali (neestetic);
- cavitati profunde (nociv pentru pulpa, datorita pH-ului acid imediat dupa apli
care);
- acoperirea pastelor sau suspensiilor cu hidroxid de calciu pentru coafaj direc
t
Cimentul policarboxilat de zinc (PCZ)
Este un preparat bicomponent pulbere/lichid; pulberea este asemandtoare, in ceea
ce privegte compozitia, cu cea a cimentului FOZ.
Pulberea: compus bazic, alcituit din: - oxid de zn, Mg, Al, flurora de Sn
Lichidul: solutie acida, alcatuita din: - acizi
Proprietati specifice: (comparativ cu cimentul FOZ)
- elasticitate aseminatoare cu cea a dentinei;
- nu este casant
- rezistenta la compresiune si tractiune comparabila cu cea a cimentului FOZ
- contractie redusd de priza, mai mica decat cea a cimentului FOZ'
- prezinta un grad de tixotropie (se aseamana cu CIS);
- adeziune chimica la smalt si dentina prin chelarea Ca2*
- adera bine chimic la aliaje metalice inoxidabile (nenobile);
- adera mai slab la aliajele de aur
- adera mediocru la rasinile acrilice;
- nu adere la ceramica;
- are un pH acid pana la terminarea reactiei de priza dar potentialul nociv dent
ino-pulpar este net inferior, deoarece pH-ul creste foarte
rapid
- efect calmant asupra durerii dentinare, prin inchiderea eficienta a canalicule
lor;

- nu are activitate antibacteriana

lndicatii:
Sunt corelate mai ales cu situatiile de contraindicatii ale cimenturilor FOZ sau
ZOE
(cu exceplia celor legate de estetice-PCZ nu are aspect estetic), pentru efectua
rea de:
- obturatii de baza
- obturatii coronare provizorii;
- cimentari de proteze fixe unitare (unidentare) sau de punti dentare.
Plastobtur (Plastor)
Denumirea de mai sus defineste, de fapt, la noi in tara, o intreaga categorie de
produse; acest tip de material de obturatie provizorie este foarte mult utilizat
in activitatea
curenta stomatologica, sub diferite denumiri comerciale ale produselor respectiv
e.
Mod de prezentare:
Este un preparat monocomponent, de consistenta chitoasa.
Constituentii de bazq sunt: sulfat de calciu anhidru sau semihidratat (gips),
oxid de zinc si un vehicul gras (vaselina), la care se mai adauga substante arom
atizante,
coloranti, aditivi pentru dirijarea reacliei de priza, etc.
Proprietiiti:
- usor de manevrat
- bun izolator termic si electric;
- neiritant
- duritate medie;
- rezistenta redusa
- neaderent la structurile dure dentare;
- neestetic (nefizionomic);
lndicatii:
- inchiderea pansamentelor medicamentoase: calmante, antiseptice, antibiotice;
- inchiderea pansamentelor arsenicale
- combaterea hiperesteziei dentinare
Produse comerciale:
-,,Provimat";
- ,,Cavidut": de culoare roz, cu duritate mai mare, ambalat in flacoane;
- ,,Colfosol": tace priza mai rapida in mediu umed, iar dupa 2 ore are duritatea
maxima;
- ,,Fermin":dupa priza (in mediu umed) are rezistenta buna la masticatie;
- ,,Citodur': prezentat in flacoane, usor efect antiseptic, poate da reactii ale
rgice datorita colofoniului din compozitie;
- ,,Cavit": realizeazd o adaptare foarte buna la dentina uscata sau umeda (permi
te
inchidere ermetici), se intaregte rapid si are o rezistenta buni la masticatie \
17. Notiuni teoretice si practice privind evaluarea carioactivitatii si stabili
rea gradului de risc cariogen.
Riscul de carie=probabilitatea aparitiei unui nr specific de leziuni cariose no
i si/sau progresul unor leziuni preexistente,intr-o perioada de timp bine defini
ta.Evaluarea riscului de carie are scoul de a identifica suficient de devreme o
populatie cu indivizi cu risc crescut,pentru a se interveni efectiv in intrerupe
rea procesului bolii.2 motive necesitatea evaluarii:
1.
pentru a directiona masurile cariopreventive ,in special catre indivizii
cu risc crescut(identificati din timp si includerea intr-un program cariopreven
tiv,tratamentele invazie vor fi minime,va creste rezistenta dintelui la carie,se
vor preveni sau amana interventiile chirurgicale,restaurarile inutile,cariile I
I, disconfortul pacientului)
2.
pentru a identifica indivizii cu risc scazut,in scopul temporizarii meto
delor de tratament chirurgical si a evitarii restaurarilor dentare inutile.

Modalitati de evaluare clinica a riscului de carie

Examenul clinic:
1.
Statusul dentar: leziuni carioase primare cavitare sau necavitare;restau
rari existente cu sau fara leziuni carioase,secundare; existenta unor suprafete
dentare susceptibile,neprotejate fata de agentii cariogeni locali
2.
Istoricul personal al activitatii carioase-relatare pacient;nr restaurar
i si dd lipsa;localiz rest
3.
Istoricul familial al carioactivitatii dentare
4.
Factori medicali agravanti:boli generale si medicamente ce reduc fluxul
salivar
5.
Lipsa fluorizarii locale sau generale
6.
Obiceiuri alimentare vicioase(consum crescut de sucroza)
7.
Igiena orala habituala
8.
Deficiente ale unor tratamente stomatologice anterioare
9.
Conditii socio-economice ,obiceiuri familiale
Testele: o microbiene:numaratoarea in placa sau in saliva a streptococilor muta
ns si lactobacilior
o
rata fluxului salivar:saliva totala stimulata sau nestimulata
o
capacitatea tampon al salivei
o
Indicele de placa
Grupe de risc cariogen
RISC CRESCUT:2 sau mai multe leziuni carioase primare
Un nr mare de restaurari cu sau fara carii secundar
e
Leziuni carioase complicate,care au necesitat trata
mente endodontice
Dinti lipsa
Obiceiuri alimentare proaste
Flux salivar scazut
Numar mare de bacterii cariogene in saliva
Neglijenta fata de starea de sanatate dentara
Conditii socio-profesionale proaste
Acesti pacienti vor fi examinati la interval de timp de 6 luni,clinic si radiolo
gic
RISC SCAZUT DE CARIE: Nici o leziune carioasa I si/sau II decelabila cli
nic si radiologic
Nici o obturatie sau foarte putine in
raport cu varsta dentara
Nici o obturatie sau carie
RISC MEDIU DE CARIE:sunt cei care nu se pot incadra in cele 2 categorii
18. Notiuni teoretice si practice privind modalitatile de profilaxie a cariei si
mple dentare.
Strategiile de tratament cariopreventiv al cariei simple
1.
evitarea si/sau amanarea cat mai mult posibil a interventiilor restaurat
oare.In tratamentul traditional,leziunile carioase care ajung la jonctiunea ame
lo-dentinara sunt in mod curent tratate restaurator,indiferent daca leziunea est
e sau nu activa;principiul profilactic al tratamentului traditional consta in re
alizarea unor cavitati cat se poate de reduse.Tratamentul modern are la baza evi
tarea obturatiilor rau a reobturatiilor in aceste cazuri
2.
diagnosticul de cetritudine al leziunilorcavitare si a progresiei acesto
ra in medie a dentinei.Tratamentul traditional presupune ca evolutia leziunilor
este rapida si ca pacientii ce prezinta astfel de leziuni apartin grupului cu ri
sc crescut ,de aceea tratamentul se realizeaza chiar din prima sedinta
3.
aplicarea controlului infectiei si a monitorizarii metodelor de evaluar
e a riscului de carie,a starii de activitate a leziunii si a remineralizarii pe
parcursul unor perioade mari de timp.Evolutia cariei in smalt este mult mai lent

a(mai ales la pacientii ce beneficeaza de fluorizare locala sau consuma apa fluo
rizata) decat se presupunea cu un deceniu in urma si are tendinta de stagnare.Un
procent mare de leziui in smalt raman neschimbate timp de 3-4 ani,dar exista ca
tegorii de populatii care prezinta o rata a progresiei de 8 ani.Caria in dentina
are aceeasi caracteristica de evolutie lenta.
Conceptul de cariopreventie=echilibrul dintre factorii de protectie si c
ei patologici.Leziunile carioase,care devin reversibile sau inactive(stagneaza)
daca cele 2 categorii de factori sunt in echilibru.
Metode de abordare a tratamentului
o
Folosirea masurilor de profilaxie in scopl stoparii evolutiei bolii
o
Indepartarea chirurgicala a t.bolnave,inlocuirea lor si prevenirea recid
ivei
La baza cariopreventiei sta modificarea factorilor principali:1.placa bacteriana
2.susceptibilita
tea suprafetei dentare
5)

Metode
stemul oral
-

de profilaxie ala cariei dentare

blocarea transmiterii microorganismelor cariogene
eliminarea populatiilor de bacterii cariogene stabilite in ecosi
creste rezistenta dintilor la atacul acid
controlul carbohidratilor din alimentatie

19. Consideratii clinice si practice privind tehnicile de preparare conventional

a (pentru restaurari neadezive) vs. cele de preparare modificata (pentru restaur
ari adezive) a cavitatilor n tratamentul cariei simple dentare.
Principiile lui BLACK pentru prepararea cavitatilor:
1.crearea formei de contur
2.crearea formei de rezistenta
3.crearea formei de retentie
4.crearea formei de facilitare a accesului
5.indepartarea in totalitate a dentinei carioase restante
6.finisarea marginilor de smalt
7.curatarea cavitatii
Se obtin astfel niste cavitati cu forme geometrice riguroase prestabilite (peret
i, unghiuri interne, margini externe): preparatii tip ''cutie'' sau ''caseta''.
Aceste principii au fost enuntate pentru obturatiile cu materiale neaderente (am
algam de Ag, ciment silicat), aurificatii, incrustatii metalice turnate.
PT RESTAURARI ADEZIVE:
Preparatia se face indepartand in totalitate dentina si smaltul afectate de proc
esul carios, mentinand o suprafata de subs suficienta pt adeziune si grosimea su
ficienta a materialului de obturatie.
NU se indeparteaaza substanta dura sanatoasa pt retentie sau extensie preventica
si unghiurile interne vor fi rotunjite.
Suprafata ocluzala NU se bizoteaza (posibilitatea includerii stopurilor centrice
=>aparitia cariilor II).
Aria ocluzala =pierderea de substanta dura dentara, dupa care cu hartia de artic
ulatie se verifica punctele de ocluzie pentru a fixa conturul definitiv al cavit
atii.
Zonele de smalt se vor conserva si captusi cu CIS.
Unde smaltul cervical nu poate fi pastrat, nu se reconstituie cu rasina compozit
a pt ca adeziunea sa la dentina e muult inferioasa celei de la nivelul smaltului
.
Pentru prevenirea cariilor II: sigilarea santurilor si zonelor cariosusceptibile
, iar pt carii izolate se vor pregati cavitati izolate cu sigilarea santurilor d
e legatura.
Forma cavitatii poate influenta desprinderea sau adaptarea compozitului la peret

ii preparatiei, orientand sensul fotopolimerizarii

20. Cunoasterea si utilizarea tehnicilor de restaurare coronara morfofunctionala
prin obturatii din amalgam de argint sau din materiale estetice adezive prin te
hnici directe n leziuni carioase cavitare la dintii vitali.
Obiectivele prepararii cavitatilor:
1.
indepartarea substantei dure dentare alterate ireversibil cu menajarea s
i protejarea corespunzatoare a organului pulpar
2.
plasarea limitelor preparatiei cat mai conservator posibil pentru struct
urile dentare restante, dar astfel incat sa previna reactivarea si reluarea prog
resiei procesului carios initial (carie reziduala sau recidiva) ori instalarea u
nei noi leziuni la marginea restaurarii (caria II marginala)
3.
conformarea si dimensionarea preparatiei, a.i. Fortele normale functiona
le sa nu produca fractura unei componente din ansamblul dinte/restaurare coronar
a sau dizlocarea restaurarii
4.
realizarea conditiilor cerute pentru efectuarea tuturor manoperelor inst
rumentale pana la finalizarea tratamentului
Principiul de baza n prepararea cavitatii este: economia de substanta dentara dur
a n scopul pastrarii vitalitatii pulpare ca o garantie a cresterii radacinii si a
nchiderii apexului.

Reguli generale de preparare ale cavitatilor

1)
Crearea accesului, a conturului extern si a formei de convenienta
accesul si conturul cavitatii ct mai limitat dar cu ndepartarea smaltului
nesustinut si colorat marginal
forma de convenienta se face ct mai limitat pentru a fi n acord cu princip
iul de baza dar n acelasi timp suficient de mare pentru a putea aborda procesul c
arios cu instrumentarul att n timpul prepararii cavitatii ct si n timpul obturarii
se schiteaza concomitent cu cele de mai sus si forma de retentie si rezi
stenta
2)
Exereza dentinei alterate
- EDA se face n general pna n tesut sanatos
- la cariile profunde se foloseste. EDA n sedinte succesive separate n timp (6-8 s
aptamni)
- tehnica excavatiilor succesive se asociaza cu coafajul natural care este o met
oda de tratament a plagii dentinare si de protectie pulpara care se realizeaza n
cazul cariilor profunde n care peretele dentinar restant este subtire si ntrerup n
dreptul unui corn pulpar de o mica cantitate de dentina alterata pe care daca am
ndeparta-o s-ar deschide camera pulpara
- coafajul natural se realizeaza cu hidroxid de calciu pentru a se depune dentin
a de reparatie care se ngroase stratul dentinar restant
3)
Extenzia preventiva
- riscul la carie, tipul relatiilor ocluzale si extinderea n suprafata a dentinei
alterate sunt criterii n functie de care se poate limita extenzia preventiva cren
du-se cavitati mici punctiforme
- exista tendinta de nlocuire a conceptului de extenzie preventiva clasic care es
te considerat distructiv cu conceptul de sigilare preventiva pentru caria ocluza
la (obturatia preventiva cu rasina)
- la cavitatea cl. a II-a nu se recomanda limitarea extenziei preventive clasice
n cavitatea verticala
- se recomanda prepararea de cavitati minim invazive: cavitate verticala, caseta
, sant, tunel. (vezi mai jos)
4)
Retentia
- cavitatile nu se adncesc prea mult pentru a nu se deschide camera pulpara care
este voluminoasa
- se prepara cavitati autoretentive (conform regulilor de la DT)
- n cazul cavitatilor ultraconservatoare care vor fi obturate cu materiale adeziv
e cavitatile se fac mai putin retentive dpdv macromecanic

- stifturile/puturi parapulpare pentru cresterea retentiei nu sunt recomandate l

a DP imaturi din cauza riscului de deschidere a camerei pulpare. Se amna procedur
a pna dupa ce se produce apexogeneza
5) Rezistenta
- ndepartarea cuspizilor foarte nesustinuti
- captusire cu CIS sau FOZ a celor mai putin nesustinuti
- unghiul cavo-suprafata de 90o
- ngrosarea marginilor de smalt foarte subtiri pentru a rezista la demineralizare
a acida (obturatie cu compozit) si la fortele masticatorii
6)
Finisarea
- netezirea marginilor anfractuoase de smalt n functie de materialul si tehnica d
e restaurare folosita